Întrebare: Metodologia pentru crearea unității constă în acțiuni comune, studiul comun și diseminare comună. Ce ar putea exista în afară de aceste metode binecunoscute?

Răspuns: Fiecare acțiune comună imaginabilă. Acestea servesc la asigurarea că eforturile noastre – de a defini ce este Creatorul și de a stabili condițiile adecvate pentru avansarea spirituală către acest scop – se împlinesc în cele din urmă cu succes. Trebuie să definim între noi ce semnifică Creatorul și ce fel de calitate poate fi revelată în natură.

Este o calitate unică, manifestându-se acolo unde (pe baza naturii propriilor noastre calități) nu există nici „eu”, nici „tu”. Dar această stare de „nici eu, nici tu” este construită tocmai pe „eu și tu”, două entități distincte care se unesc una cu cealaltă atât de complet încât „eul” dispare.

Odată unite, chiar în punctul în care aceste calități egoiste se anulează, unde reușesc să se ridice deasupra propriei naturi, ele duc în cele din urmă la o stare de auto-negare. Această „negare a negării” produce o imagine a Creatorului în dorința noastră, chiar dacă Creatorul Însuși există complet dincolo de dorința noastră. Aceasta este o forță care există dincolo de sfera percepției noastre și se poate manifesta în dorința noastră, cu condiția ca dorința noastră să devină similară cu ea.

Aceasta este modalitatea în care trebuie să gândim constant, să analizăm și să progresăm treptat către această realizare. Pentru aceasta, avem un profesor și un prieten, sau cum se spune: „Un prieten, un profesor și un frate” care oferă asistență și care are o datorie specifică în acest proces. Trebuie să folosim explicația și să încercăm să modelăm această condiție în noi înșine.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Poarta Lacrimilor”, 11.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →