Întrebare: Ar trebui să fac un efort pentru a-L justifica pe Creator?

Răspuns: Efortul din partea mea trebuie să fie egal ca magnitudine cu sentimentul de întuneric. Trebuie să ajung la o stare în care să justific orice condiție trimisă mie de Sus.

Apoi umplu senzația de întuneric cu lumina de Hasadim și nu am nevoie de nimic de la Creator. Eu însumi am umplut întregul gol.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot cere ajutorul unui prieten?

Răspuns: Ajutorul pe care îl poți cere de la un prieten ar trebui să constea în a-ți spune ceva bun. Ce altceva ar putea fi?

Când te adresezi unui prieten, nu ar trebui să-i spui despre toate nenorocirile tale, deoarece acest lucru îl va doborî.

Fie că vrei, fie că nu, afectezi negativ cealaltă persoană, ceea ce este interzis să faci; se numește vorbire rea. Dacă un om spune cuiva ceva rău, indiferent de formă, este calomnie.

Ce este calomnia? Orice aude omul, care îl doboară și îl slăbește. Chiar și o simplă frivolitate sau orice batjocură slăbește omul, deoarece gândurile și intenţiile sale dispar în momentul în care o aude.

Dar calomnia care este îndreptată în mod deschis împotriva Creatorului este deosebit de gravă: „Cine este Creatorul ca să-L ascult?” Aceasta este cauza principală a calomniei, deoarece taie orice oportunitate pentru om de a se întoarce către Creator, iar în ea constă mântuirea sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/04/26, Rabaș – Art.14, 1987-Legătura între Pesah, Mața (pâine nedospită) și Maror (Ierburi amare)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este „aluatul” (Hameţ) pe care îl îndepărtăm cu atâta grijă înainte de sărbătoarea de Pesah?

Răspuns: Aluatul dinainte de Pesah este înclinaţia rea ​​pe care o aveam în Egipt și pe care o foloseam pentru a ne certa unii cu alții.

Dar aluatul la care ne întoarcem după Pesah este folosit diferit. Îl folosim pentru a ne dărui unii altora. La urma urmei, fără relațiile proaste pe care le aveam înainte, nu am ști cum să stabilim unele bune. Adică, folosim opusul – unde era ură, acum va fi iubire.

Totuși, acest aluat nou nu este același cu aluatul anterior, pentru că îl folosesc de dragul dăruirii, de dragul iubirii.

De exemplu, înainte îți luam constant jucăriile când mă jucam cu tine și mă bucuram de faptul că plângeai, țipai și alergai să te plângi mamei tale. Acum am decis că nu voi mai face asta. Deci, cu ce trăiesc? „Pâinea suferinţei”, Maţa. Ce câștig din asta? Ce plăceri există în viață? Niciuna! Timp de șapte zile rămân într-o astfel de stare.

Apoi trec ca printr-o mică deschidere, de la exil la răscumpărare. Aceasta se numește traversarea mării finale (Marea Roșie). Adică, ies din starea în care mi-am folosit egoul și m-am bucurat de propria mea putere, precum Faraonul.

Și după aceea, când am luat decizia de a deveni diferit, aceeași plămadă, adică aceleași jucării pe care ți le-am luat și m-am bucurat de plânsul tău, mă întorc la tine și acum mă bucur de faptul că primești plăcere.

Aceasta este pâinea de după exodul din Egipt, nu „pâinea suferinței”, nici măcar pâinea obișnuită, ci o prăjitură luxoasă de 620 de ori mai bogată, pe care o numim „pâinea iubirii”.

Luăm tot răul pe care l-am avut în Egipt și îl transformăm în bine. Pentru asta a plâns poporul Israel în timpul celor patruzeci de ani de rătăcire prin deșert. Ei strigă: „Unde este Egiptul nostru?!” pentru că îl includ în ei înșiși și apoi îl corectează, iar și iar.

Din conversația de la KabTV „Viață nouă 539 – Cultura evreiască: Între Hameţ (mâncare dospită) și Maţa”, 24.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă smerenia mai presus de rațiune?

Răspuns: Este vorba despre faptul că, atunci când Creatorul este revelat, omul simte că se află într-o stare bună.

În această perioadă, el trebuie să înțeleagă că a obținut această stare nu prin propriile eforturi; nu este o realizare a sa. Pur și simplu, acum el este plăcut Creatorului, așa că El dorește să-l aducă mai aproape și o face pe cheltuiala Sa.

Și după aceea, Creatorul va oferi omului oportunitatea de a se apropia de spiritualitate pe cheltuiala sa.

Ce înseamnă asta? Trebuie să ajungi la o stare în care te simți plin de lumină și de apropierea de Creator pe cont propriu, prin propriile eforturi, în momentul în care ți se dă simțirea întunericului. Aceasta poate fi comparată cu o situație în care o mamă își părăsește copilul, face un pas înapoi, iar acum micuțul trebuie să facă un pas înainte pentru a cădea în brațele mamei sale. Așa, mama îl învață să meargă.

În același mod, omul trebuie să se conecteze din nou cu Creatorul și să încerce să restabilească starea anterioară de unitate cu spiritualitatea, asemenea unui copil care se întoarce în brațele mamei sale. Însă omul trebuie să facă acest lucru prin propriile eforturi, adică să-și umple Kelim  goale cu propria lumină reflectată.

Anterior, mama îi umplea Kelim; aceasta era umplerea de Sus. Acum trebuie să se umple singur prin lumina Hasadim și să ajungă la aceeași stare de bucurie, unitate și apropiere ca atunci când partea superioară îi umplea Kelim.

Această stare se numește umplere cu lumina credinței în timpul întunericului, aşa încât omul să nu simtă o lipsă (Hisaron), astfel încât credința să-i umple întregul Kli, așa cum se spune: „Și întunericul va străluci ca lumina”.

Procese similare sunt prezente și înainte de Mahsom, dar lumina din aceste stări nu este reală. Chiar și înainte de Mahsom, simți încredere și bucurie din apropierea și simţirea prezenței divine.

Și după intrarea în lumea spirituală, toate senzațiile sunt măsurate prin lumină; treci prin stări adevărate, reale. Aceasta este ca nașterea unei noi vieți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre avansarea unui om în spiritualitate și durata perioadelor de întuneric?

Răspuns: Perioadele de întuneric (Ahoraim) ne testează; verifică cât de pregătiți suntem să depunem eforturi pentru a ajunge la o stare bună în simțirile noastre. Dar asta nu înseamnă că ne deconectăm de la muncă.

Să presupunem că eram într-o stare bună, aveam o dispoziție excelentă, o atitudine bună față de studiu, simțeam o oarecare apropiere de spiritualitate. Acum mi-am pierdut avântul, nu mai simt entuziasmul meu de odinioară, starea mea de spirit s-a înrăutățit, îmi pierd din nou interesul pentru spiritualitate.

Dacă mă opresc din studiu acum, merg într-o excursie, mă duc să mă distrez într-un bar sau pur și simplu mă duc la culcare, nu aș construi noi Kelim, nu aș avansa în spiritualitate. Desigur, voi experimenta unele simțiri, iar aceste Reşimot se vor adăuga la fondul general. În timp, pe baza acestor Reşimot, va veni o schimbare în direcția corectă.

Dar cea mai eficientă și puternică schimbare se realizează atunci când rezistăm stării de întuneric cu toată puterea noastră. Ne străduim să revenim cât mai mult posibil la simţirea spiritualității.

De Sus, mi s-a oferit oportunitatea de a mă întoarce din starea de întuneric la lumină prin propriile mele puteri. Mă pot atașa de spiritualitate, în ciuda faptului că nu sunt ajutat de Sus. Kli-ul meu golit, care anterior se afla sub influența luminii înconjurătoare, trebuie să fie umplut de propria mea impresie despre importanța spiritualității și atunci mă voi simți așa cum mă simțeam înainte de starea de întuneric.

Anterior, acest sentiment îmi era dat de lumina care mă umplea. Acum, îmi ofer singur acest sentiment de apropiere a spiritualității. Totuși, pentru aceasta, am nevoie de un mediu, un profesor, cărți și diverse acțiuni care să mă ajute să dobândesc măreția Creatorului. Adică, trebuie să-mi umplu eu însumi Kli-ul gol. Iar situația ideală este atunci când reușesc să fac acest lucru.

Apoi trec instantaneu la o nouă stare. Am reușit, am făcut-o, m-am ridicat cu un grad mai sus de unul singur. Acum mi se adaugă un sentiment și mai greu de întuneric. Adică, am făcut un pas înainte spre mamă, am căzut din nou în brațele ei tandre, mă bucur, dar dintr-o dată mama mă părăsește din nou. Tocmai am îmbrățișat-o, m-am unit din nou cu ea, iar ea face din nou un pas înapoi. Și acest pas înapoi este acum mult mai mare decât precedentul.

Dacă ar fi fost același pas mic, nu mi-aș face griji. Dar acum situația pare să se fi înrăutățit. Adică, de fiecare dată când cazi și mai jos, stările de coborâre sunt mai grele. Omul crede că a devenit mai rău, că s-a îndepărtat și mai mult de Creator. Acesta este un semn de avansare. Pentru că acum va putea păși înainte și mai mult de unul singur. Acesta este procesul.

Din Lectia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul suferă din cauza faptului că nu poate dărui creației. Dar din ce motiv ar dezvolta creația nevoia de a dărui Creatorului?

Răspuns: Nevoia de a dărui vine creației de Sus, fără nicio pregătire din partea ei. Așa cum lumina care a umplut prima etapă i-a dat natura sa, tot așa și lumina înconjurătoare care coboară asupra celui care studiază Cabala, care vrea să se conecteze cu rădăcina, îi conferă calitățile acesteia.

Chiar dacă deocamdată omul vrea pur și simplu să se conecteze cu rădăcina fără să realizeze încă ce este, totuși el studiază nu de dragul cunoașterii, ci de dragul de a umple punctul din inimă. Și apoi lumina înconjurătoare, influențându-l, îi aduce farmecul sfințeniei și îi aduce tocmai o afinitate pentru calitatea dăruirii.

Lumina înconjurătoare îi dă unui om dorința de a dărui. Omul nu știe cum se întâmplă acest lucru. Noi nu suntem capabili să exprimăm cum se naște în dorința de a primi dorința de a dărui; așa cum se formează din prima etapă a luminii directe a doua etapă. Nu avem cuvinte pentru a exprima această transformare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că omul iese din starea sa spirituală, cade și apoi se află într-o stare inconștientă. Ce înseamnă asta?

Răspuns: În primul rând, chiar și acum ne aflăm într-o stare inconștientă, lipsiți de conștientizarea spiritualului. Să presupunem că un om se află deja la un grad spiritual. Ce înseamnă că el „coboară din acel grad”? Luminile, Mohin, pleacă de la ei, iar dacă luminile pleacă, înseamnă că ei sunt lipsiți de conștiință: Lumina iese, iar înțelegerea și sentimentul locului în care te afli dispar.

Întrebare: De ce omul își dă seama de acest lucru abia după câteva ore sau zile, în loc să fie capabil să înțeleagă în momentul în care lumina pleacă?

Răspuns: În starea noastră actuală, este aşa pentru că te afli încă sub stăpânirea Klipot. Luminile se retrag pentru că ți se adaugă o măsură suplimentară a dorinței de a primi. În acest caz, este ca și cum nu ar fi nicio vină a ta; nu ieși din starea ta singur.

Nu intrăm niciodată într-o stare spirituală și nu ieșim din ea singuri; mai degrabă, ni se dă o dorință suplimentară de a primi. Ai făcut ceva, ai realizat ceva, ai primit o recompensă prin efort și acum apare o stare de conștientizare în conexiunea ta cu Creatorul.

În spiritualitate, de îndată ce atingi ceva, trebuie să continui. În lumea corporală, poți rămâne într-o stare bună, dar aici nu este așa. Prin urmare, se trezesc imediat în tine Reşimot de gradul următor cu un Aviut mai mare. Acest Aviut pare să-ți „strice” conexiunea cu Creatorul și apoi începi să primești plăcere de dragul tău în cadrul acestui Aviut.

Începi să te bucuri: „Ce minunată este această lume!” și deja uiți de conexiunea cu Creatorul, de faptul că tocmai pentru că te-ai străduit spre El, ai primit această plăcere. Și astfel, cazi.

Dar ce este o coborâre? Este pierderea conexiunii cu Cel superior.

Rămâi în dorința ta de a primi, bucurându-te de ea și asta este tot. Aceasta este definită ca o cădere. Când se întâmplă asta? Când există o lipsă de realizare, de conștientizare. Și astfel, se întâmplă de fiecare dată când dorința adăugată este mai mare decât ceea ce a fost corectat. Te deconectează de Creator și rămâi doar cu plăcerea.

Deci ce poți face? Nimic nu se poate face; acum trebuie să corectezi această dorință. Ai avut capacitatea de a nu cădea? Nu. Ai fi putut să te menții în momentul dinaintea căderii și să rămâi în starea superioară de conexiune cu Creatorul cu noul Aviut? Nu. Ești obligat să realizezi asta în coborâre, adică să treci prin întreaga ei profunzime și apoi să o conectezi la dorința de conexiune cu Creatorul. Nu există altă cale.

Prin urmare, se spune: „Nu există un om drept care să împlinească o poruncă fără să se poticnească mai întâi.”

Astfel, mai întâi vin eșecurile, întunericul, încălcările intenționate și neintenționate și abia după aceea vine corectarea lor.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, m-am aflat într-o stare de întuneric, iar gândul că acest lucru mi-a fost trimis de Sus și că trebuie să mă opun cu propriile mele eforturi, m-a ajutat. Cum poate fi explicată această abordare oamenilor care suferă cu adevărat?

Răspuns: Aici atingi două lucruri diferite. Chiar acum, trecem printr-o perioadă dificilă: Creatorul se distanțează de noi.

Când Creatorul se ascunde de noi, necazuri teribile cad asupra noastră, suferințe intense pe care trebuie să le depășim constant. Și în măsura în care nu reușim să mergem mai departe, în care nu le dorim și nu căutăm o cale care să ne conducă spre lumină, suferința noastră crește. Este aşa, pentru că scopul suferinței este de a ne trezi să căutăm sursa ei.

Dacă primesc o singură lovitură, nu este atât de rău. Dar dacă sunt lovit iar și iar, încep să reflectez: De ce se întâmplă asta, de unde vine, cine îmi provoacă durere și cum pot rezista? Toate aceste lovituri îmi afectează cumva dorința de a primi, care vrea să se bucure. Prin aceasta, devin mai înțelept, dobândesc înțelegere și ajung să recunosc răul egoismului. Conștientizarea răului este mintea care stă lângă inimă.

Încep să învăț, să acumulez experiență și să studiez ce sunt aceste lovituri, de ce le-am primit și ce schimbă ele în mine. Devin ca un pacient care își studiază boala.

Există pacienți care își cunosc boala mai bine decât medicul lor. Un medic trebuie să se specializeze în mii de boli, dintre care pe majoritatea nu le-a experimentat niciodată. Dar un pacient are o singură boală și poate citi mii de cărți despre ea. Un astfel de om te poate sfătui uneori mai bine decât orice medic.

Ce se poate face? Este imposibil să ajuți un om oarecare de pe stradă. În acest moment, el se află sub focul suferinței. Acest foc trebuie să-l lovească de mai multe ori până când formează nu doar dorința de a scăpa de suferință, ci și dorința de a căuta o cale de ieșire din durere și lovituri.

La început, nu sunt capabil de asta; vreau doar să fug de suferință, să mă ascund de lovituri. Dar apoi încep să văd că nu pot scăpa de ele, că nu există nicio modalitate de a mă retrage. Și astfel, în perioadele de suferință și mai ales în momentele de ușurare, încep să caut cum să evit aceste situații în viitor.

Pe lângă sentimentul teribil de suferință, încep să devin mai înțelept. Este ca și cum aș dobândi o minte prin care caut modalități de a mă elibera de suferință pentru a nu mai experimenta astfel de chinuri. Loviturile se intensifică și fiecare este mai grea decât precedenta. Este la fel ca Cele Zece Plăgi ale Egiptului, unde fiecare plagă a fost mai rea decât precedenta.

Acest lucru continuă până când descopăr adevărata cauză din spatele loviturilor în sine. Și în suferință, încep să-L simt pe cel care le trimite. Aceasta este o conexiune cu Divinul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mă bucur lucrând pentru prietenii din grup, are vreun rost să încerc să suprim această bucurie, ca și cum aș spune: „Mă bucur pentru mine, dar nu vreau să mă bucur de asta”?

Răspuns: Nu trebuie să suprimi bucuria, oricare ar fi ea, mai ales cea care vine pe calea muncii spirituale. În loc să te bucuri pur și simplu de ceea ce ai, ar trebui să examinezi de unde vine această bucurie și să te străduiești să obții bucurie de pe calea în sine, de asemănarea calităților cu cel cu care dorești să semeni, de care te apropii.

Bucuria este scopul, dar întrebarea este ce fel de bucurie este. Gândul „să încânți ființele create” este atât începutul, cât și sfârșitul creației.

Dacă vrei să-L atingi pe Creator, trebuie să ajungi la sentimentul că Tora este știința vieții. Baal HaSulam explică acest lucru în Studiul celor Zece Sfirot. Nu este suficient doar să îndeplinești acte de dăruire; trebuie să te bucuri de ele și să primești împlinire din cea mai înaltă lumină. Dacă omul suferă în timp ce merge pe această cale, înseamnă că el se află sub controlul Klipot și nu sub controlul sfințeniei.

În fiecare moment în care omul suferă, este deconectat de Creator. La urma urmei, dacă Creatorul este sursa plăcerii, cum poți suferi și totuși să fii conectat la acea sursă? Nu se poate.

Orice stare corectată trebuie să fie plină de bucurie.

Din Lecția zilnică de Cabala din 21.03.2026, Rabaş – Art.21, 1985-Trebuie să discernem întotdeauna între Tora şi Muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce construiește ființa creată un nou Kli, cunoscut sub numele de lumină reflectată?

Răspuns: Malchut din lumea infinitului a simțit disparitatea dintre ea însăși și lumina superioară ; a simțit cât de exaltat este El. Mai mult, în timp ce primește plăcere de la El, își percepe propria opoziție față de lumină, ceea ce aduce în sine un sentiment de separare, o realizare că este diferită de El. Aceasta o conduce la restricție (Ţimţum).

Ne referim la această simțire ca la rușine. Există un sens foarte profund ascuns în aceasta, dar este dificil și nu întotdeauna posibil de exprimat în cuvinte. Totuși, tocmai din acest sentiment de rușine, Malchut generează toate acțiunile ulterioare, începând de la starea din lumea infinitului când își semnalează disponibilitatea de a efectua prima restricție, până la momentul în care finalizează întregul proces și revine la starea corectării finale, la starea infinitului, odată plină de lumină, dar de data aceasta într-un vas de lumină reflectată.

Acest sentiment inițial de rușine servește la activarea și susținerea tuturor acțiunilor ulterioare. Numai acest lucru este suficient. Într-adevăr, tot ceea ce există, din lumea infinitului de-a lungul întregului ciclu care duce înapoi la Infinit, este aceeași Malchut care lucrează în culise asupra ei însăși. Deși operează prin diverse părți și stări, Malchut este cea care îndeplinește munca.

Pe de o parte, ea orchestrează distrugerea vaselor, astfel încât acestea să experimenteze și să recunoască pe deplin amploarea tuturor deficiențelor sale; pe de altă parte, Malchut integrează primele nouă Sfirot care se află în ea pentru a-și corecta relația cu lumina superioară.

Rezultă că efectuează toate acțiunile cu unicul scop de a se restaura pe sine la starea de infinit. Acum, starea de infinit este atinsă prin propria inițiativă, dintr-o stare de opoziție absolută. Malchut însăși alege starea de infinit, și procedând astfel, Îl ridică pe Creator la statura exaltată a dăruitorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→