Întrebare: Cum îi putem ajuta pe acei oameni care nu merg pe calea adevărului, care nu caută spiritualitatea?

Răspuns: Nu pot decât să simt regret pentru oamenii care nu simt ceea ce simt eu. Asta este tot. Ce altceva pot face pentru ei?

Pot doar să lucrez pentru a disemina Cabala, astfel încât și ei să simtă nevoia de Creator. Nu pot simți pur și simplu compasiune pentru masele care suferă, deoarece aceasta este o milă animalică, neavând niciun scop spiritual.

Și într-adevăr, dacă simt o milă animalică, înseamnă că nu justific guvernarea binevoitoare a Creatorului. Trebuie să ajung la o stare în care să pot justifica loviturile trimise de Creator.

Cât despre mase, le ajut să-L recunoască pe Creator, pe cel care execută loviturile, chiar în interiorul loviturilor. De îndată ce ajungem la executor, suferințele se transformă în plăceri. Dar trebuie să putem explica acest lucru maselor într-un mod accesibil. Trebuie să construim un proces de prezentare a informațiilor despre spiritualitate pentru publicul larg.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaș – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un om care se află în lumea spirituală să facă rău?

Răspuns: Omul care se află în lumea spirituală nu poate face rău, dar neglijența omului îi face rău la fel cum se întâmplă și în lumea materială. Există întotdeauna liberă alegere în acest sens: fie să te trezești și să scurtezi timpul căii, ceea ce se numește „sfințirea timpului”, fie nu. În spiritualitate există întotdeauna liberă alegere. Nu este așa cum este în lumea trupească, dar există totuși.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această stare numită Moise? Se pare că este prezentă în această lume, și în același timp conectată la lumea superioară.

Răspuns: Într-adevăr, Moise este prezent în această lume, fiind în același timp conectat la Creator, ca și cum ar exista în lumea superioară. Aflăm că în urma sfărâmării vaselor, toate sufletele noastre au căzut la nivel material, în această lume.

Dar cum extragem Kli-ul din această stare? Dacă tot ce este aici ar proveni doar din dorința de a primi, nu am simți lumina înconjurătoare din Kli-ul nostru, care este o dorință de a primi pentru sine. Cu toate acestea, în Kli există un punct în inimă. Acest punct este cel care simte lumina, deoarece nu aparține dorinței de a primi, vasului.

Punctul din inimă este o parte a ecranului care exista odată înainte de sfărâmarea vaselor, înainte de păcatul Pomului Cunoașterii. La un moment dat, vasul avea un ecran. După păcatul Pomului Cunoașterii, ecranul s-a spart. O parte din acest ecran a rămas în dorința noastră de a primi și tocmai această parte percepe lumina înconjurătoare, deoarece odată, a existat o conexiune între ecran și lumină.

Acum lumina a devenit lumină înconjurătoare, venind de departe, iar din ecran rămâne doar o scânteie în Kli. Cu toate acestea, o conexiune distantă între ele este păstrată prin Mahsom, iar acest punct, această scânteie care a rămas din ecran, se numește Moise, de la cuvântul „Limşoch”, a trage.

Folosindu-l corect, scot la iveală toate celelalte calități ale mele, pe mine însumi, întreaga mea ființă interioară de la Mahsom în sus, scoțându-le din Egipt. Astfel, Moise, punctul din inimă, câștigă putere și scoate întregul Kli din întuneric.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă că punctul din inimă nu face parte din Kli? Simte Kli-ul acest lucru? Se pare că acest punct are o conexiune cu superiorul, totuși creația nu poate atinge superiorul până nu traversează Mahsom. Cum este posibil acest lucru?

Răspuns: Cum se face că stai aici și te străduiești spre lumea superioară? Aceasta nu este în niciun caz atingerea lumii superioare. Printre toate calitățile tale există o calitate, printre toate dorințele tale există o dorință specifică, ce simte că va fi împlinită din lumea superioară.

Celelalte dorințe ale tale pot fi împlinite din această lume, și de-a lungul reîncarnărilor, le-ai epuizat pe toate: dorințe de onoare, bani, plăceri corporale și cunoaștere s-au dezvoltat deja mai mult sau mai puțin.

Acum se trezește în tine o dorință pentru spiritualitate, o dorință care poate fi împlinită doar de lumină și tocmai această dorință te obligă să lucrezi acum, să vii aici și așa mai departe. Acum lucrezi cu acest punct; îl simți ca pe cea mai mare lipsă de împlinire sau cel puțin o lipsă mai presantă decât nevoia de somn, odihnă și altele asemenea.

Avem sarcina de a dezvolta acest punct prin intermediul luminii înconjurătoare, nu prin suferință. Dacă iei dorința de a primi pentru tine însuți și îi oferi suferință, atunci ea începe să caute o cale de ieșire, și în căutarea sa, se îndreaptă către punctul din inimă, care îi apare ca singurul lucru pe care suferințele nu l-au atins. Apoi se identifică cu acest punct și vrea, ca și cum ar fi sub protecția lui, să scape de suferință în lumea spirituală.

Calea suferinței este foarte lungă și dureroasă. Dacă însă, eu însumi dezvolt acest punct astfel încât să devină mai mare și mai important decât toate celelalte dorințe, atunci nu voi avea nevoie de suferință. Aceasta este în esență, ceea ce se întâmplă de fapt cu noi, cu întreaga națiune.

Dacă recurgem la abordarea numită „calea Torei” și dezvoltăm acest punct din inimă, atunci nu vom avea nevoie de toate suferințele pe care ni le trimite Creatorul.

Din partea Lui nu există nicio altă intenție în afară de planul creației: să ne aducă la perfecțiune și eternitate. Dacă noi înșine vrem să facem acest lucru, atunci nevoia de lovituri dispare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce înseamnă „a nu-ți strica șederea în spiritualitate”?

Răspuns: Înseamnă că omul nu abandonează niciodată  intenţia de dragul dăruirii, își supraveghează constant ecranul pentru a nu-l pierde și are grijă să-l întărească de fiecare dată. Nu o poți pierde complet și nu te poți întoarce sub Mahsom, dar coborârile, desigur au loc.

Și din nou, există o lege: „Omul este ridicat în sfințenie, niciodată coborât”. Chiar și în această lume, într-o stare foarte proastă, totuși mergem înainte, deși pe o cale departe de a fi ideală.

Să presupunem că trebuie să ajung de aici la Ierusalim. Aș putea conduce o mașină cu aer condiționat și muzică și să ajung la destinație confortabil, sau aș putea ajunge într-un câmp minat, sub foc, și aș putea ajunge și eu la locul respectiv. Întrebarea este cum gestionăm călătoria.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate omul care a atins dubla și simpla ascundere să regreseze până la nivelul animalului?

Răspuns: Nu. Atunci când un om i se pare că după câțiva ani, se întoarce la o stare anterioară și chiar mai rea, acesta coboară într-adevăr sub starea anterioară, dar numai pentru a lua Kelim suplimentare de la egipteni, pentru a primi o nouă porțiune din dorințele lor necorectate.

Este imposibil să te afli într-o stare inferioară celei de astăzi, cu excepția scurtului interval necesar pentru a te cufunda în această murdărie. Drept urmare, vei vedea unde te afli de fapt și acest lucru te va forța să te ridici mai repede. Asta ni se întâmplă astăzi: suferințele se intensifică, și ele se intensifică până când se acumulează suficiente pentru a începe să gândim.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că există grade și în această lume; doar că noi nu le vedem?

Răspuns: Desigur, există grade și în această lume. Întreaga etapă se numește „timpul pregătirii” și aici, în mod firesc, există multe stări care preced Mahsom. În primul rând, perioada de pregătire se întinde pe mii de ani, prin care trecem în toate reîncarnările noastre.

Am trecut prin dorințe animalice, dorința de bani, onoare și cunoaștere și dorința de spiritualitate. Toate acestea constituie durata reîncarnărilor noastre; toate acestea sunt timpul pregătirii. Firește, există grade aici, perioade de coborâri și ascensiuni.

De fiecare dată, puțin mai multă lumină înconjurătoare este revelată de Sus și o dorință mai mare de a primi este revelată de jos. Omul începe brusc din nou să fie atras de bani; în mod neașteptat, propria ambiție se trezește; omul începe să se îngrijoreze de poziția sa în societate, și de ce nu primește sprijin din partea acesteia.

Ispitele sunt furnizate omului de Sus, el este atras de posibilitatea de a deveni bogat, de a atinge puterea și așa mai departe. Acest lucru se întâmplă pentru ca ei să se studieze pe ei înșiși și să devină conștienți de aspirațiile și slăbiciunile lor și de insignifianța lor în confruntarea cu plăceri ademenitoare, astfel încât să studieze ce este dorința de a se bucura, creată de Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este starea animalică și cum diferă aceasta de dubla ascundere?

Răspuns: Un „animal” este un om obișnuit, cu cinci simțuri și o dorință de a se bucura, care sunt împărțite în dorințe pentru plăceri animalice, bani, onoare și cunoaștere. În starea animalică, tu cauți să te bucuri de tot ceea ce vezi în lumea materială.

Dubla ascundere diferă de starea animalică prin faptul că tu însuți determini că te afli în dublă ascundere, că nu ai nicio legătură cu spiritualitatea, că te afli într-o stare de întuneric, iar Creatorul nu te privește și nu te bucură în niciun fel. Astfel, în dubla ascundere există totuși o oarecare măsură de revelație.

Lumina care strălucește de Sus nu strălucește asupra noastră mai puternic sau mai slab fără niciun motiv. Poate străluci într-un mod care definește forma prezenței sale sau a absenței sale, care se manifestă ca un „Creator ascuns” atunci când eu simt că El se ascunde.

Dacă lumina pur și simplu vine, aceasta se numește „fața” ei (Panim). Când îți arată că nu este acolo, aceasta se numește „partea din spate” (Ahoraim). În aceasta constă diferența dintre calea Torei și calea suferinței. Dacă îți arată că nu este acolo, aceasta trezește în tine calea suferințelor grele; dacă strălucește într-o formă directă, aceasta este calea Torei, calea luminii. Totul depinde de reacțiile tale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre suferință și coborâre? Pot să sufăr, dar nu să și cad sau invers?

Răspuns: Într-adevăr, ce înseamnă de fapt suferința pentru mine? Și ce numim coborâre? Este posibil ca în timp ce simt suferință, să fiu în același timp într-o ascensiune? Nu, aceasta este o falsitate. În dezvoltarea omului, în fiecare stare și pe fiecare grad, el redefinește din nou ce este o ascensiune și ce sunt suferințele.

La început, plăcerile animalice, banii, onoarea și cunoașterea sunt importante pentru om și servesc drept criterii pentru ascensiuni și coborâri. De exemplu, „a câștiga mai mult” sau „a atinge o putere mai mare” înseamnă o ascensiune, iar starea opusă înseamnă o cădere.

În cele din urmă, omul ajunge la o stare în care devine indiferent față de orice, cu excepția ascensiunii spirituale, în care simte cumva mai mult spiritualitatea, simte prezența Creatorului mai acut, și aparent, Creatorul observă totul și guvernează totul, inclusiv pe el. Din aceasta, omul experimentează o anumită elevație, iar acest lucru definește conceptul de ascensiune, din care se simte bine.

În schimb, în ​​ascunderea dublă, omul nu simte nimic, nici măcar pe Creator. I se întâmplă diverse lucruri și este sigur că acestea se produc de la sine și nu au nicio legătură cu Forța superioară.

În ascunderea simplă, omul simte lucruri neplăcute: un sentiment de frică, fobii, diverse gânduri obsesive, dar în interiorul lor simte că sunt trimise de Creator. Sentimentul că Creatorul I le trimite îndulcește atât de mult sentimentul de suferință, încât omul începe să tindă spre ele, doar să simtă prin ele că este Creatorul care aranjează acest lucru pentru el. Atunci este posibilă o situație în care se presupune că omul primește suferință, dar în interiorul său simte bucurie.

Dacă el ajunge într-o stare în care nu se află în ascundere simplă sau dublă, ci seamănă cu un animal, atunci preferă să intre în ascunderea simplă: „Nu contează, să existe suferință, dar cu ajutorul ei voi simți că sunt conectat cu Creatorul, să am măcar ceva din eternitate; să existe suferință dacă nu există alte mijloace.” Din partea Creatorului, aceasta este desigur, o stare de nedorit, deoarece omul care a ajuns cu adevărat la o conexiune cu El este obligat să primească bucurie din această conexiune. Prin urmare, simpla ascundere nu este sfârșitul căii.

Și chiar și atunci, se face în detrimentul omului: „Nu contează! Să existe suferințe atât timp cât Îl simt pe Creator.” Astfel, calculul omului este că, pentru a-L simți pe Creator, merită să plătești chiar și cu suferințe. Acesta este totuși un calcul egoist: tind spre plăcere, iar simțirea Creatorului este acum o mare plăcere pentru mine. Și până nu trec de Mahsom, nu poate exista nimic mai mare.

Starea mea chiar înainte de Mahsom se numește „Nu mă lasă să dorm”, într-o asemenea măsură încât tind spre plăcerile spirituale și le prefer tuturor plăcerilor acestei lumi. Am crescut atât de mult punctul din inimă în comparație cu toate celelalte dorințe, încât acestea dispar și practic nu prezintă nici cel mai mic interes pentru mine.

Și numai după Mahsom, când primesc un ecran și o a doua natură, încep să calculez nu ce este mai bun, nu că plăcerea de la Creator este mai bună decât o seară petrecută bine, ci intenția de dragul dăruirii versus intenția de dragul primirii. Acolo calculele sunt diferite.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/04/26, Rabaş – Art.13, 1987-De ce sărbătoarea Mațot (a azimelor) este numită Pesah

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În articolul lui Rabaş „ Ce înseamnă în muncă „El a înghițit Maror [iarbă amară], el nu va ieși”?”, este scris că Maror (amărăciunea) poate fi simțită doar în timpul unei ascensiuni. Cum se poate folosi acest lucru, dacă este posibil?

Răspuns: Faraonul și Creatorul sunt amândoi revelații. Unul nu poate fi revelat fără celălalt. Uneori, Creatorul pare a fi revelat separat, iar alteori Faraonul pare a fi revelat separat, dar acest lucru nu este așa, deoarece fiecare dintre ei este complet opusul celuilalt.

Faraonul este partea opusă (Achoraim) a Creatorului, iar Creatorul este partea opusă a Faraonului. Aceasta este exact ca relația dintre plăcere (Oneg) și suferință (Nega). Prin urmare, atunci când Faraonul este revelat, în principiu ar trebui să mă bucur că prin el, prin toate gândurile și impulsurile sale, Creatorul este în esență revelat.

Faraonul este tot ceea ce contrazice Creatorul: „De ce ai nevoie de Creator? Există El măcar? Ce vei câștiga având o conexiune cu El? De ce ai nevoie tocmai de o astfel de conexiune care nu se bazează pur și simplu pe a primi de la El? Dacă este vorba despre a primi, atunci te rog, da, El există cu adevărat, ia și primește. Dar cine este Creatorul ca să ascult de vocea Lui? Tocmai vocea Lui?” Și așa mai departe.

Astfel, cu excepția binecuvântării, adică cu excepția acțiunii de dragul dăruirii, Faraonul poate face aparent tot ceea ce face Creatorul. Sistemul forțelor impure (Klipa) stă opus sistemului sfințeniei (Kduşa) până la sfârșitul corectării. Orice este revelat pentru prima dată în Klipa este practic echivalent cu ceea ce există în sfințenie, într-o asemenea măsură încât ți se dă totul, cu excepția unui singur lucru: să fii precum Creatorul.

„Ce vei câștiga din asta? Ia cât vrei pentru tine.” Este ca și cum ai alege constant ceva care nu are o justificare logică – să fii ca El. Și toate forțele, toate împlinirile care nu au legătură cu această calitate de „asemenea Lui”, ți le dă Faraon: orașe magnifice, împliniri, totul – cu excepția acestui punct.

De aceea vorbește despre un concept fundamental. Nu este o forță malefică, nici Amalek, nici Haman; este Klipa, opusă Creatorului. Dacă asculți de vocea Faraonului în loc de vocea Creatorului, atunci ai totul și nu simți nicio sclavie. Ai orașe frumoase și tot restul. Dacă nu dorești să părăsești Egiptul, ia totul, este al tău.

Întrebare: Poate omul să distingă vocea Faraonului de vocea Creatorului?

Răspuns: Da.

[354770]
Din Lecția Zilnică de Cabala 28.03.2026, Rabaş – Art.524-Ce înseamnă în muncă „El a înghițit Maror [iarbă amară], el nu va ieși”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→