Grupul ar trebui să-mi ofere întotdeauna puterea, pe calea către obiectivele pe care le-am ales să le ating.

Trebuie să mi se spună constant: „Ascultă, îți vom spune ceva acum! Sunt oameni printre noi care au realizat deja acest lucru, și știți, este atât de minunat, atât de minunat!” Și apoi, credeți-mă, toată lumea va alerga acolo și vom realiza cu toții acest lucru împreună.

Am ocazia să evaluez măsura în care obiectivul meu corespunde Creatorului. La fiecare nivel, există stări în care simți că ești mai conectat cu El. În plus, dacă nu pot deveni conștient de mine însumi în raport cu scopul, atunci pot deveni conștient de egoismul crescător din mine, sau de alte stări negative. Aceasta este de asemenea, o pregătire, o parte a drumului nostru.

Dacă nu sunt atent la sentimentele mele, indiferent dacă mă simt bine sau rău, ci le examinez ca un fel de observator extern, atunci pot spune dacă avansez cu adevărat sau nu, indiferent dacă aceste lucruri sunt negative sau pozitive.

Problema este că drumul spiritual este un drum al simţirilor, iar sentimentele închid mintea. Omul poate spune doar că se simte rău și asta este tot. Dar acesta nu este un test, nu este o evaluare, nu este o cercetare. Indiferent cât de inteligent ar fi, dacă îi luați acum două sute de grame de plăcere, el, în ciuda întregii sale înțelepciuni, nu va putea face nimic. Deci problema nu este în a măsura cât de mult corespunde scopul nostru Creatorului, ci în a-l putea îndeplini.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/04/26, Rabaș – Art.1, 1986-Moise a plecat

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →