Comentariu: Spuneţi că dacă omul nu trece în lumea spirituală în această viață, atunci o va face în următoarea. Dar cu siguranță aceasta este o pierdere de timp.

Răspunsul meu: Și ce poți face în privința asta? O pierdere de timp. Și ce dacă? Când mă uit la copiii mei, la părinții mei sau la alte persoane dragi, desigur, ei vor trebui să se întoarcă din nou în această lume. Dar sunt eu însumi în corectare completă? Nu, nu sunt. Ne vom revedea și noi. Nu mi-am terminat încă toate corectările.

Întrebare: Credeţi că nu veţi fi cabalist în următoarea încarnare, ci pur și simplu un om obișnuit?

Răspuns: Nu știu. Și poate mă voi naște ca propriul meu nepot.

Întrebare: Vă este teamă că ar trebui să vă schimbaţi actuala viață?

Răspuns: Dacă mi-ar fi teamă de ceea ce face Creatorul , nu aș fi cine sunt.

Întrebare: Nici măcar nu vă e teamă că vă veţi pierde simțirea spirituală actuală?

Răspuns: Ei bine, lasă-o să dispară! Acest lucru este în întregime în puterea Lui. Ar putea să-mi ia toate acestea chiar și acum.

Îți imaginezi că puterea mea, poziția mea sau alte mijloace personale mă mențin în starea în care mă aflu acum? Doar lumina superioară m-a ridicat puțin și mă susține.

Întrebare: Cum se poate face un contract cu lumina superioară?

Răspuns: „Tu fă asta pentru mine, eu fac aia pentru tine”? „Păstrează-mi un loc”? În spiritualitate, acest lucru nu se poate.

Dimpotrivă, mă predau complet puterii acestei forțe și numai în acest fel primesc posibilitatea de a fi în contact cu ea. Vreau ca ea să domnească în mine pentru ca eu să devin o parte din ea și ca ea să devină o parte din mine.

Și ce altceva posed eu în afară de capacitatea de a mă anula, și prin urmare, de a dobândi toate calitățile Creatorului?

Comentariu: Nu știu. Aveţi o percepție diferită; prin urmare, faceţi calcule diferite.

Răspunsul meu: Omul trebuie într-adevăr să facă un calcul. Ce există în noi în afară de prostie, aroganță și dorința de a domina? De ce ar trebui să prețuiesc ceea ce este în mine? Ce este în mine care ar merita păstrat?

După ce încep să mă examinez, văd că nu există absolut nimic, cu excepția unui singur lucru – acea scânteie care îmi spune că totul trebuie schimbat. Această scânteie este cea pe care o prețuiesc profund. Totul în mine este imperfect.

Și nu simt nicio rușine. Prin urmare, nu ascund nimic, nu încerc să fiu bun, amabil, corectat sau frumos în ochii celorlalți. În realitate, cine sunt eu? Sunt chiar mai rău decât alții, pentru că văd mai mult în mine datorită influenței luminii superioare. Și nu este că acest lucru este plăcut pentru mine. Ceea ce este plăcut pentru mine este că acest lucru este dezvăluit și că pot înlocui calitățile mele cu unele opuse.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Cicluri ale vieții…”, 08.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →