Întrebare: Am copii, inclusiv gemeni. Le place să se rănească unul pe altul. Starea lor obișnuită este ca un frate să-l rănească pe celălalt; cel care îl rănește obține plăcere și încântare.

Din câte înțeleg eu, există trei stări în Pesah. Prima este atunci când ne face plăcere să-i dominăm pe ceilalți, când egoul nostru, Faraonul din noi, se distrează.

Aceasta este starea noastră obișnuită. Când simțim că egoul ne devorează și ne distruge pe toți, iar acest lucru devine insuportabil, începe a doua etapă, simbolizată de maţa, „pâinea suferinței”. Dvs. numiți această etapă restricție. Care este esența ei?

Răspuns: Restricția înseamnă că iau o decizie fermă: nu am de ales, nu pot continua să mă comport așa față de ceilalți. Trebuie să pun capăt acestui lucru și să mă eliberez de sub stăpânirea egoului meu.

Această etapă include recunoașterea răului – că eu sunt sub controlul egoului – și înțelegerea faptului că nu am de ales, nicio altă salvare decât să ies din el, să scap de el.

Întrebare: Și ce facem atunci? Cum relaționăm unii cu alții?

Răspuns: Noi – adică mulți oameni din poporul Israel (să nu vorbim încă despre întreaga lume) – decidem că trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru, să nu-l mai folosim și dorim cu tărie ca acest lucru să se întâmple. Aceasta se numește „recunoașterea răului”.

Întrebare: Care este esența acestei ascensiuni?

Răspuns: Facem toate eforturile pentru a nu ne mai folosi egoul; ne obligăm singuri să facem acest lucru.

Întrebare: Înseamnă asta că „hrana” noastră devine săracă, precum maţa?

Răspuns: S-ar putea spune că da.

Întrebare: Acum, după etapa de restricție, când am „mâncat maţa”, adică ne-am forțat să ne tratăm bine unii pe alții, dintr-o dată ni se dezvăluie un nou spațiu. Și după Pesah începe a treia etapă, un moment în care ne întoarcem din nou la egoul nostru, dar acum ne bucurăm să ne dăruim unii altora și primim bucuria vieții din aceasta.

Răspuns: Mai mult, încep să dezvălui viața în nivelul de conexiune dintre noi: nivelul iubirii și al unității. Aceasta este ieșirea din Egipt și intrarea în lumea superioară. Revelez forța dăruirii și a iubirii, care este  numită Elokim, Creatorul, Forța superioară.

Aceasta nu este o imagine pe care ne-o imaginăm undeva în ceruri, ci în relațiile dintre noi. În interiorul lor, simțim o plăcere de 620 de ori mai mare decât înainte, când atrăgeam plăcere în egoul nostru exploatând-i pe alții.

Acum plăcerea noastră constă în a-i încânta pe ceilalți. Și în aceasta, simțim infinitul. La urma urmei, cât de mult ne putem bucura în egoul nostru? Dar pentru a-i încânta pe toți, aveți un spațiu infinit.

[157281]
Din conversația de la KabTV „Viaţă nouă 539 – Cultura evreiască: Între Hameţ (mâncare dospită) şi Maţa”, 27.03.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Adevărul ni se dezvăluie doar în perioadele în care lumina dispare, în perioadele de Ahoraim?

Răspuns: Experimentăm două stări: fie lumină, fie întuneric. Când omul este plin de lumină, nu se poate percepe pe sine; omul este sub influența Creatorului, se simte pregătit pentru orice și se simte ca un erou. În această perioadă, este ca și cum el ar fi sub stăpânirea naturii, în special a calităților luminii. Prin urmare, nu el însuși, ci umplerea (lumina) îi determină starea, gradul, calitățile și gândurile.

Când poate omul să-și cunoască adevăratul „Eu”, în ce stare se află și la ce grad? Acest lucru se întâmplă doar în absența luminii. Adevărul este că ecranul, atunci când se află în întuneric, determină în ce măsură poate fi umplut Parţuf cu lumina Hasadim, și pe baza acestui fapt, se poate prezice ce se va întâmpla când va veni lumina și în ce măsură va putea umple Parţuf-ul.

Prin urmare, numai în timpul întunericului omul există într-o stare adevărată. Acest lucru este valabil în perioada de pregătire, momentul în care Kli-ul nu a dobândit încă un ecran (o intenție de dragul dăruirii). Să presupunem că mă aflu în prezent în această fază de pregătire; depinde de experiența mea cu stările trecute, de eforturi, de grup, de toate lucrurile care sunt în jurul meu, în ce măsură acestea împreună îmi dau putere.

Este mai corect să o formulăm astfel: în perioada de ascundere, în ce măsură lumina înconjurătoare (sau Makif) mă menține într-o stare independentă de faptul că sunt sub influența întunericului sau a luminii, într-o stare de ascensiune sau coborâre. Tocmai coborârea este cea pe care o folosesc pentru a-mi construi Kli-ul spiritual, deoarece numai într-o perioadă de întuneric mă pot arăta, pot face eforturi și pot demonstra perseverență. Mi se dă o șansă de Sus.

Și în momentul în care lumina mă influențează, nu am nicio posibilitate să mă manifest, deoarece Creatorul Își împlinește acțiunile asupra mea fără participarea mea. Astfel, avem două stări: în perioada de lumină Creatorul mă influențează, iar în perioada de întuneric mă influențez eu pe mine însumi.

Adevărul este că atunci când Creatorul influențează omul, acesta crede că este un erou, că acțiunile sunt ale sale, că a realizat ceva. Dar nu este așa; înseamnă pur și simplu că Creatorul se apropie în prezent de el. Invers, atunci când Creatorul se îndepărtează, este similar cu o mamă care își învață copilul să meargă. La început, ea ține copilul cu ambele mâini, îl stabilizează între genunchi pentru a-l împiedica să cadă, apoi îl lasă să meargă și face un pas înapoi. Retrăgându-se, Creatorul oferă omului șansa de a face un pas înainte spre El.

Și astfel, iar și iar, Creatorul ne învață să mergem independent. Trebuie să ajungem să realizăm că acestea sunt stări dezirabile și eficiente, care ne aduc beneficiu, deoarece ne apropie de spiritualitate și că trebuie să le folosim făcând un pas înainte, apoi încă unul și încă unul.

Dar nu putem face asta singuri. Trebuie să construim un mediu: un grup, cărți, un profesor, sprijinul prietenilor și un program zilnic. Toate aceste lucruri ne susțin în perioadele de întuneric. Numai cu ajutorul lor vom putea face un pas independent înainte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 31/03/26, Rabaş – Art.26, 1985-Arată-mi Gloria Ta

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aceasta se numește „tristețea Şchina”. Adică, Creatorul nu poate împărtăși încântarea și plăcerea așa cum dorește, căci dorința Lui este să facă bine creațiilor Sale (Rabaş, ,,Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă?”).

Întrebare: De ce spunem „tristețea Şchinei” și nu „tristețea Creatorului”?

Răspuns: Deoarece revelația Creatorului cu privire la ființa creată apare ca o imagine în oglindă a lui Malchut corectată. Aceasta servește drept exemplu pentru Malchut despre cum ar trebui să fie. Dar, desigur, este tristețea Creatorului din incapacitatea de a dărui celor de jos.

Rabaş scrie că lumina se numește Şochen, iar vasul în care este îmbrăcată lumina se numește Şchina. Astfel, Şchina este percepția tristeții Creatorului în interiorul celui de jos, deoarece cel de jos o simte în propriile sale vase.

Creatorul dorește să-i dăruiască. Aceasta nu se referă exact la Creatorul Însuși, ci la atitudinea Creatorului față de noi.

Întrebare: Dar de ce nu este vorba despre relația Creatorului cu Sine Însuși?

Răspuns: Deoarece această revelație are loc în Malchut, care se află într-o stare în care poate simți durerea altuia și poate lucra cu aceasta în dăruire.

În esență, durerea Şchina este durerea lui Malchut. Nu înseamnă că Creatorul regretă sau simte durere; mai degrabă, Malchut descoperă cât de mare este propria sa durere, cât de profund regretă că Creatorul nu îi poate dărui.

Totul aici este concentrat în mod specific asupra vasului celui de jos, deoarece vasul celui de jos este gata să simtă această durere, a trecut deja prin corectarea de Hafeţ Hesed. Altfel, nu ar putea simți durerea altuia.

Hafeţ Hesed înseamnă că nu doresc nimic pentru mine, și prin urmare, sunt capabil să fiu umplut cu dorințele altuia.

Din Lectia zilnica de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că grupul, prietenii și cărțile sunt toate foarte importante. Totuși, în acest cadru trebuie să îndeplinim o mie și una de acțiuni. De ce eșuăm constant? Este imposibil să ieșim din aceste eșecuri?

Răspuns: De ce presupui că lucrând într-un grup în care toată lumea „fierbe ca într-o singură oală”, pierzi constant? Poate că aceasta este forma care ar trebui să fie? Vezi că, copiii lui Israel din Egipt experimentează constant înfrângerea. Când Moise merge la Faraon sau conduce poporul prin deșert, nu a experimentat el eșecuri? El eșuează tot timpul. Dar sunt eșecurile lucruri rele?

Eșuezi și devii mai slab pentru că îți dezvălui ego-ul, descoperi că ești zero, că nu înțelegi nimic și nu ai nici puterea, nici mintea să te ridici la un nivel superior. La urma urmei, cu mintea nivelului anterior, cu forța nivelului anterior, cu siguranță nu poți ajunge la nivelul următor. De fiecare dată când eșuezi, îți descoperi inferioritatea și tocmai asta te conduce la un nivel superior.

Cred că mulți au trecut prin astfel de stări în care, după ce vezi că nu ai nimic, nu înțelegi nimic și ești obosit, dintr-o dată ți se dezvăluie ceva nou. Începi să înțelegi mai mult, să conectezi definițiile; te organizează corect și există un fel de iluminare, niște licăriri de lumină.

Și toate acestea vin prin sentimentul de eșec, neputință și dezamăgire, pentru că aceasta este calea noastră. Mai întâi, omul primește un Kli (vas) gol, un sentiment al lipsei împlinirii sale și al neputinței sale; abia după aceea lumina intră în Kli-ul corectat.

Nu avansăm în conformitate cu mintea animalică, așteptându-ne la o forță mai mare de fiecare dată, ci, dimpotrivă, procesul funcționează exact în sens opus. Acest mod opus ne cere să cheltuim forțe enorme, să exercităm o intensitate extraordinară în toate lucrurile, iar când ajungem la neputință și gol, atunci urcăm la nivelul următor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 3/22/26, Rabaş – Art.13, 1989-Ce înseamnă în muncă ‘Pâinea celui cu ochi rău’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dar pentru că ni s-au dat Tora și Miţvot pentru a le respecta în timpul ascunderii, le putem respecta în deplină simplitate și putem spune: „Dacă scopul meu este să dăruiesc, de ce ar trebui să mă deranjeze ce gust simt?” (Rabaş, „Măsura de practicare a Miţvot [Poruncilor]”).

Trebuie să ajungem la o stare în care nu contează pentru noi în ce stare ne aflăm. Principalul lucru este să fim conștienți, să avem un anumit sentiment, că sunt conectat cu Creatorul, că mă îndrept spre El. Trebuie să ajung la un punct în care acest lucru devine mai important pentru mine decât toate simţirile din organele mele de simț.

Întrebare: Deci, cum poate cineva „pur și simplu să îndeplinească” poruncile în practică?

Răspuns: Exact așa, fără nicio deşteptăciune. Trebuie să fie clar pentru mine în simţirile mele. „Pur și simplu” nu este un concept care descrie înțelegerea. Sunt o dorință de a primi, nu un intelect, nu un computer. Prin urmare, trebuie să simt poruncile în dorința mea.

Întrebare: Și dacă nu sunt capabil?

Răspuns: Toată lumea este capabilă, pur și simplu nu ai atins-o încă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Principiul care exista în Sodoma era: „Ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău; eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.” Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută! Are mulți adepți. Să presupunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat, dar nu mi-a dat mie, atunci chiar dacă mor, trebuie să primesc de la Creator orice alege El să-mi dea.

Întrebare: Creatorul dă bogăție unei persoane, alteia i-a dat sărăcie și așa ar trebui să fie? Eu nu mă amestec în sărăcia ta și tu nu te amesteci în bogăția mea?

Răspuns: Da.

Comentariu: Există logică în asta.

Răspuns: ☺

Întrebare: Deci, unde este defectul?

Răspuns: Defectul este că oamenii nu acceptă acest lucru în mod corect. Adică, ei nu acceptă domnia absolută a Creatorului, și prin urmare, aceasta se prăbușește.

Trebuie să ne ridicăm deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu poate fi doar „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu”. Aceasta ne este dată de sus și trebuie să introducem o corectare în ea, astfel încât totul să ne aparțină.

Ceea ce ne-a dat Creatorul: „ceea ce este al tău este al tău și ce este al meu este al meu” există de la început și o păstrăm în interior, totuși o acoperim de sus cu iubire.

Întrebare: Este aceasta ceea ce numim „al nostru”? Adică, construim punți de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta munca principală? Și apoi dăinuie, nu va fi răsturnată?

Răspuns: Și apoi devenim, ca să spunem așa, parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți de iubire peste acest rău.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău”? Este aceasta ceea ce numiți rău?

Răspuns: Desigur. Este egoism.

Întrebare: Cum diferă aceasta de faptul că în timpul revoluției au spus și ei: „Acesta este al nostru”. Ce lipsea acolo? Spunem că „ceea ce este al meu este al meu, ce este al tău este al tău” trebuie să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator; acest lucru rezultă prin definiție.

Cred că nimic bun nu va ieși din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge totuși la realizarea faptului că aceste întrebări trebuie rezolvate prin metoda cabalistă. Adică, să-l plasăm pe Creator – Unicul, integral – în fruntea întregului proces de dezvoltare a umanității și să ne agățăm de El și să facem totul doar de dragul unei singure propoziții, a unei singure fraze: „Frăție!”

Întrebare: Și vor dori oamenii să se agațe de asta? Asta nu vor să piardă?

Răspuns: Dacă aleg să renunțe la asta, se vor arunca într-o socoteală atât de amară încât în ​​curând nu va mai exista nimeni cu care să se lămurească.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.03.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De dragul avansării, ar trebui să ne imaginăm artificial suferința Creatorului, că El este atât de nefericit și suferind și că prin atitudinea noastră Îl compătimim și Îl mângâiem?

Răspuns: Aceasta nu este calea noastră. Trebuie să avansăm pe baza aspectelor pozitive, pornind de la măreția Creatorului. Dacă începeți să vă imaginați suferința Creatorului, suferința Şchina, un fel de nenorocire, atunci veți evalua aceste lucruri în vasele voastre de primire.

La urma urmei, conform conceptelor vaselor de primire, cel care suferă vă apare ca nefericit, nefericit, demn de milă. Dar dacă aveți vase de dăruire, atunci veți vedea ceva exaltat și măreț într-o dorință neîmplinită. Cu alte cuvinte, dacă mă aflu în vase de dăruire și vreau să dăruiesc și regret incapacitatea mea de a face acest lucru, asta înseamnă că sunt mai sus.

Pe de altă parte, dacă mă aflu într-un vas de primire și nu-mi pot îndeplini dorințele, atunci sunt mai rău, mai jos. Prin urmare, acum, în timp ce mă aflu în vase de primire, nu suntem capabili să ne imaginăm corect suferința Şchinei. Ni se va părea jalnică și nefericită. Nu ne vom raporta la Creator cu respectul, iubirea și reverența cuvenite, care în cele din urmă ne vor atrage la El. Prin urmare, tot felul de „jocuri” în această direcție sunt nedorite și dăunătoare.

În diferite curente ale iudaismului, se observă astfel de tendințe: ca și cum ar trebui să stăm și să ne plângem, să vărsăm lacrimi și să ne văităm. Dar cabaliștii au o opinie diferită, într-o asemenea măsură încât, în ajunul postului din 9 de Av, ei aranjau mese abundente care includeau chiar și carne.

În Polonia de exemplu, era obișnuit să se mănânce carne în cele nouă zile premergătoare postului din 9 de Av. Și toate aceste obiceiuri sunt îndreptate spre adeziunea la perfecțiune, nu la deficiență. Deficiența este dezvăluită doar în măsura în care omul o poate realiza, iar apoi această dorință neîmplinită devine vasul său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Nu înțeleg pe deplin starea în care o persoană simte suferința Şchina.

Răspunsul meu: Un cabalist care atinge simţirea suferinței Şchina dobândește vase prin aceasta. El știe deja ce îi stă în putere să facă.

Să spunem că anterior nu te-am observat deloc; erai doar unul dintre mii pentru mine. Și dintr-o dată, încep să mă interesez de tine, îmi mut atenția către tine: „Acest om este special, există ceva în el. Poate ar trebui să îl ajut cumva. Ce fel de ajutor pot oferi?”

Dintr-o dată, văd că îți dorești ceva, că experimentezi suferință, ai o nevoie. Mă bucur că am descoperit acest lucru. Acum pot veni la tine și să-ți spun: „Uite, vreau să-ți dau ceea ce îți dorești.” Și atunci te vei bucura. Și asta înseamnă că în loc de suferința Şchina, voi simți bucuria Şchina.

Există etape aici: mai întâi, trebuie să descopăr o pregătire pentru corectare în mine, pentru dăruire altruistă. Fac asta și apoi este ca și cum i-aș cere Celui superior: „Dă-mi oportunitatea de a-Ţi dărui Ție”.

Și apoi Cel superior îmi dezvăluie deficiența Sa (o dorință neîmplinită) în măsura în care sunt capabil să o împlinesc. Iau aceste vase și lucrez cu ele.

Dar dacă Cel superior mi-ar dezvălui o deficiență pe care încă nu sunt capabil să o împlinesc, nu mi-ar da nimic; dimpotrivă, asta ar duce la o coborâre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/03/26, Rabaș – Art.5, 1988-Ce înseamnă ‘Când Israel sunt în exil, Șchina este cu ei’, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este această stare, atunci când omul își întărește conexiunea cu Creatorul? Este oare posibil să se întărească această conexiune?

Răspuns: Dacă apar în mine noi dorințe de primire și cad din gradul conexiunii mele anterioare cu Creatorul, atunci acum depășesc aceste noi dorințe și dobândesc lumină reflectată. Cu cât este mai mare dorința de a primi, cu atât este mai mare lumina reflectată, și prin urmare am o conexiune mai mare cu El.

Care este diferența dintre un Parţuf mic și unul mare? Ea constă în adăugarea dorinței, și ca urmare, într-o adăugare de intenție de dragul dăruirii în corectarea dorinței. Apoi apare o adăugare de lumină interioară în Parţuf.

Această lumină interioară, care se răspândește de la Pe la Tabur, se numește revelația numelui Creatorului. Lumina generală, numită cu numele general HaVaYaH; nu poate fi descifrată; se poate spune doar că Gematria (valoarea numerică) sa este 26.

Percepem HaVaYaH ca nume sfinte, adică luminile NRNHY, care s-au răspândit de la Pe la Tabur.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă omul nu Îi aduce laude Creatorului, atunci este împins departe de palatul Regelui. Ce înseamnă „a aduce laude”?

Răspuns: Când este vorba despre un rege din carne și oase, este clar că dacă nu-i arăți onoare, el le ordonă slujitorilor săi să te dea afară din palat. Ce se înțelege aici?

Lauda Creatorului este intenţia de dragul dăruirii, deoarece fără similaritatea ta cu dăruirea nu ai nimic de făcut în palatul Meu. Dacă nu dăruiești, nu ești similar cu Mine și, prin aceasta, te scoţi din gradul stării de conexiune.

Cine te aruncă afară? Slujitorii Mei. Cine sunt acești slujitori pe care ți-i trimit? Tulburări și gânduri străine. Ți le trimit pentru ca tu să fii întărit în conexiunea cu Mine și să te supui lor, iar ele servesc la ruperea legăturii dintre noi. Aceasta se numește că acum ești smuls de lângă Mine. Căci în spiritual nu există „înăuntru” o cameră și „afară” nu există spațiu; smuls înseamnă distanțat. Se pare că gândurile care ți-au fost trimise te-au îndepărtat.

Dar „ele ridică în sfințenie și nu coboară”, ceea ce înseamnă că după ce te întorci la eforturi, digeri aceste tulburări, le depășești, faci un calcul despre ele, și pe baza lor, reînnoiești conexiunea cu Creatorul, atunci aceste gânduri străine vor deveni ca o conexiune suplimentară, o forță, un contact suplimentar cu Creatorul. Nu există tulburări; este „ajutor împotriva ta”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/03/26, Rabaș – Art.25, 1986-Măsura de practicare a Miţvot (poruncilor)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→