Întrebare: De ce unele lucruri s-au întâmplat mai întâi în lumea materială și abia ulterior în lumea spirituală, în timp ce în alte cazuri este invers?

Răspuns: Tot ceea ce aparține „fazei de pregătire”, înainte de a intra în lumea spirituală, ia mai întâi formă materială, iar apoi vine momentul împlinirii sale interioare.

Omul trece prin două etape. Se naște ca animal, iar din momentul în care este implantat în el „punctul din inimă”, începem să numărăm viața sa „umană”; cuvântul „om – Adam” provine din cuvântul „Adameh”, care înseamnă „voi deveni ca superiorul”. Este o strădanie care izvorăște din punctul din inimă.

Dacă, de-a lungul tuturor încarnărilor sale anterioare, el a existat în această lume doar ca materie, fără un punct în inimă, dobândind dorințe pentru bani, onoare și cunoaștere, este complet normal și natural. Dar nimic din toate acestea nu contează. Există o anumită „contabilitate” pentru aceasta, dar nu are nicio legătură cu avansarea spirituală individuală a unui om.

Avansarea personală începe în momentul în care își simte „punctul din inimă”. Din acest moment, munca sa este numită „timpul de pregătire pentru intrarea în spiritualitate”.

Etapa de pregătire poate dura 10, 15 sau chiar 20 de ani, sau poate dura 5 ani, și chiar așa cum scrie Baal HaSulam în „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, doar 3 ani. Depinde de eforturile omului. Se poate ca acesta să realizeze un anumit progres și apoi să moară până la următoarea reîncarnare. Și cine știe ce se va întâmpla în această nouă încarnare. Totul depinde de eforturile sale. Dacă are noroc, se va alătura grupului și își va mări ritmul; dacă nu are, nu se va întâmpla.

Se spune că totul depinde de „noroc” (Mazal). „Mazal” provine din cuvântul „Nozel – curgere”. Cu cât aceste picături „curg” mai repede într-un om, cu atât Kli-ul său este mai plin. Dacă „picură” încet, omul va trebui să aștepte mai multe vieți.

Așadar, numărăm prima etapă de la apariția unui punct în inimă până la intrarea în lumea spirituală, iar a doua etapă este lucrul în lumea spirituală. Acest proces corespunde manifestării în materie, în lumea noastră. Toate aceste lucruri care corespund rădăcinilor spirituale ale fazei pregătitoare s-au întâmplat deja și nu mai este nevoie de nimic mai mult. Realizarea materială de aici o precede pe cea spirituală.

Când vorbim despre etapele muncii spirituale: corectarea Kli-ului, construirea Templului, adică despre a doua etapă, de la Mahsom încolo, atunci este necesară mai întâi munca spirituală acolo și ca urmare a acestui fapt, omul își construiește aspectele materiale ale vieții aici, inclusiv Țara lui Israel, pe care o dezvoltă în măsura în care se află intern în Țara lui Israel.

În același mod, națiunea se formează în funcție de atingerea sa spirituală, și în final, un al Treilea Templu este construit după ce omul atinge o stare numită Templu.

Astfel, stările corespunzătoare fazei de pregătire, începând de la punctul din inimă și până la traversarea Mahsomului, apar mai întâi în lumea materială, apoi într-un om, în lumea sa interioară. În timp ce toate care au legătură cu a doua fază, de la Mahsom până la corectarea finală (Gmar Tikun), apar mai întâi ca etape spirituale în cadrul unui om, al societății, și apoi în lumea materială.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08/04/26, Rabaş – Art.13, 1986-Vino la Faraon – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →