Întrebare: Ați spus că, dacă nu există ascensiuni și coborâri, este o stare moartă și că pe cât posibil, ar trebui să încercăm să fim în stările cele mai extreme. Depinde asta de noi sau noi nu decidem nimic aici?

Răspuns: Întreg acest proces este predeterminat, semnat și impregnat în sufletul meu. Nu pot schimba nimic. Când voi cădea și când mă voi ridica, ce se va întâmpla cu mine în fiecare stare, toate acestea sunt în interiorul calităților mele. Cu ele, trebuie să ating o anumită stare.

Adică, întreaga cale este clară; toate stările sunt cunoscute dinainte. În simțirea mea, pot doar să trec prin ele, simțind bucurie în loc de foame și suferință, pentru că acum pregătesc Kli-ul pentru plăcere. Ați putea spune că aceasta este o diferență psihologică, dar este foarte semnificativă și depinde de gradul de apropiere de Creator, dacă în toate stările știu că sunt într-un proces de dezvoltare, ascensiune constantă și avansare spre adeziunea cu Creatorul.

Dacă, pe lângă stările prin care trec, am conexiune cu scopul, atunci niciuna dintre ele nu poate fi rea pentru mine. Dimpotrivă, văd fiecare stare ca fiind benefică, deoarece nimic nu este creat „așa, pur și simplu”, nu de dragul atingerii scopului.

Nu putem schimba procesul dezvoltării noastre, ci schimbându-ne atitudinea față de el, conștientizarea lui și valoarea lui, ne schimbăm impresia, simţirea și reprezentarea stării noastre. În acest fel, percep diferit realitatea din jurul meu, ca fiind diametral opusă.

Viața, care părea mai rea decât moartea și plină de suferințe enorme, va arăta diferit; voi începe să simt o plăcere neîncetată, de nedescris. Sunt deja conectat cu scopul și acesta strălucește pentru mine. Mă bucur deja ca și cum aș fi acolo.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/04/26, Rabaș – Art.4, 1990-Ce înseamnă că generațiile celor drepți sunt faptele bune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment →