Întrebare: Cum se formează o stare de odihnă în spiritualitate? Ce ar trebui să facem în aceste stări?

Răspuns: Trebuie să fiți conectați unii cu alții prin calitatea dăruirii reciproce, astfel încât fiecare persoană să simtă grija care vine către ea de la întregul grup de zece, de la întregul grup. Asta este tot.

Veți simți că aveți puterea de a vă apropia unul de celălalt și o înțelegere a scopului apropierii voastre. Aceasta constă în faptul că veți simți dorința voastră unică și veți dori să o îndreptați către Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ne sfătuiți să-I cerem Creatorului să ne corecteze și să ne împlinească. Cum ar trebui să cerem în mod corespunzător împlinirea?

Răspuns: Inima voastră trebuie să dorească calitatea dăruirii și a conexiunii cu Creatorul, iar mintea voastră trebuie să înțeleagă această stare și să se unească cu El, astfel încât această stare să intre în inima voastră ca o dorință pasională: „Acesta este singurul lucru pe care mi-l doresc.”

Întrebare: Dar învățăm că nu ar trebui să cerem pentru noi înșine. Aici se pare că este amestecat egoismul. Cum ar trebui să procesăm în mod corespunzător acest lucru?

Răspuns: Puteți procesa corect acest lucru doar dacă vă gândiți la el dintr-o stare de iubire.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este lașitatea atât de disprețuită?

Răspuns: Este disprețuită, dar trebuie să înțelegeți că este un sentiment uman și unul foarte puternic. Apropo, ne protejează de multe probleme pe care le-am putea cauza nouă înșine și altora.

Întrebare: Deci nu disprețuiți omul care recunoaște că este laș?

Răspuns: Nu, nu-l disprețuiesc. Trebuie doar să știi cum să echilibrezi această forță și să te protejezi într-un mod echilibrat, în măsura în care este necesar.

Întrebare: Există curaj fără lașitate? Există așa ceva?

Răspuns: Nu, numai dacă este o afecțiune patologică.

Întrebare: Deci numiți boală atunci când un om este complet nesăbuit?

Răspuns: Desigur. Uitați-vă la animale și la cum se comportă. Nu atacă pe cineva în mod nesăbuit. Verifică, înconjoară și așa mai departe. Și abia după aceea, dacă decid să atace, se grăbesc înainte.

Comentariu: Da, este adevărat. Dar la câinii turbați acest mecanism pare să fie dezactivat.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Deci, dacă un om este pur și simplu nesăbuit, „curajos”, cum se spune, este de fapt o boală.

Răspunsul meu: Acesta nu este curaj.

Întrebare: Apare o întrebare importantă: cum ar trebui să creștem copiii? I se spune unui copil: „Nu fi laș; fii curajos”.

Răspuns: Ar trebui să cântărești totul.

Întrebare: Cui spuneţi asta acum?

Răspuns: Copilului. Cântărește toate argumentele pro și contra. Și numai dacă ești convins că nu există altă opțiune, atunci atacă.

Comentariu: Vă adresaţi acum copilului ca unui adult, ca unui om care posedă înțelepciune.

Răspuns: Ce poți face? La fel este și cu adulții.

Întrebare: Dar ar trebui aplicată o astfel de atitudine unui copil? Să cântărești toate argumentele pro și contra, și abia după aceea…?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta se numește educație?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Poate un copil să facă asta?

Răspuns: Poate, pentru că tocmai această precauție, această lașitate, îl poate ajuta.

Întrebare: La ce vârstă vă referiți când vorbiți despre această creștere a unui copil?

Răspuns: La o vârstă fragedă, de la trei ani.

Întrebare: De la trei ani puteți spune: „Cântărește opțiunile”? Stați în fața unui copil și îi spuneți în mod adult: „Cântărește opțiunile”? Poate omul să identifice un copil, deja ca un adult la această vârstă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă un părinte se raportează la un copil în acest fel, ce spune acest lucru despre părinte?

Răspuns: Că părintele îl învață pe copil o atitudine echilibrată față de lume.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 05.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă mergem cu credință mai presus de rațiune, este posibil un miracol?

Răspuns: Nu știu. Dacă ai un Kli și acesta conține energia ta, lumina ta, atunci este foarte posibil ca lumina superioară să vină la acea lumină și să o aprindă.

Cum putem trezi lumina superioară astfel încât să aprindă lumina din noi este exact ceea ce studiem. Asta trebuie să căutăm în noi înșine, deoarece lumina superioară trebuie să fie lumina dăruirii, lumina iubirii, chiar dacă nu este reciprocă. Și atunci vom începe să înțelegem cum funcționează.

Din Lecția zilnică de Cabala, 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum vede omul că vasele sale de dăruire nu sunt corectate? În ce se exprimă acest lucru?

Răspuns: Acest lucru se exprimă prin faptul că omul îi cere Creatorului corectarea. Și Creatorul înțelege că aceasta este partea Lui în corectarea întregii creații, și prin urmare, îl corectează.

Atunci omul se ridică deja la o treaptă mai înaltă. Așa se întâmplă.

Din Lecția zilnică de Cabala 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când sunt pe deplin de acord cu Creatorul, de unde pot obține o cerere pentru lumina care se întoarce la sursă? La urma urmei, sunt de acord chiar cu faptul că nu am această cerere.

Răspuns: Este absolut corect. Acesta este tocmai începutul dorinței pe care trebuie să o atingem.

Începeți să o dezvoltați din acest punct. Adică, vreau să fiu conectat cu prietenii, cu Creatorul, cu toate stările noastre și conectat în așa fel încât să mă simt detașat de toate celelalte dorințe și obiective.

Atunci ne putem ridica ochii spre El și putem cere: „Salvează-ne!”

La urma urmei, ceea ce trebuie să facem, cea mai importantă sarcină, nu este să primim orice se află pe un raft, ci să ne dăm seama că toate acestea sunt în puterea Creatorului.

Calitatea dăruirii, calitatea iubirii, calitatea conexiunii sunt în puterea Lui și suntem obligați să-L implorăm să ne ajute. Tocmai aceasta constituie revelarea Creatorului către om.

Din Lecția zilnică de Cabala, 20.12.2025, „Hanuka”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am crescut în Israel, iar pentru mine Hanuka este o sărbătoare foarte copilărească, cu gogoși și dreidel. Și dintr-o dată aud de la dvs. că Hanuka are o semnificație spirituală. Cum ar trebui să mă raportez la aprinderea lumânărilor, astfel încât această acțiune să nu fie doar exterioară?

Răspuns: Aceasta este o acțiune spirituală. Nu există nimic în sărbătorile israeliene care să nu fie legat de spiritual. La urma urmei, existăm doar pentru a ne atinge sufletul, ceea ce se numește lumea viitoare, lumea superioară, dimensiunea superioară, pe care trebuie să o atingem.

În prezent, vedem imaginea acestei lumi: case, cer, mare, oameni, tot ce mă înconjoară. În spatele acestei imagini trebuie să găsim o crăpătură spre lumea superioară, să o lărgim, să deschidem orizonturile și să vedem că doar suntem situați într-o sferă foarte mică, într-o mică parte a unei lumi mult mai mari, mai spațioase, infinite.

Întregul nostru univers se află și în lumea noastră actuală. Dar trebuie să dezvăluim și lumea de dincolo de ea. Pentru asta suntem meniți noi, ființele umane. Căci nu aparținem nivelurilor mineral, vegetal și animal care sunt legate de natură, ci nivelului uman.

O „ființă umană” în ebraică este „Adam”, de la cuvântul „domeh”, asemănător Creatorului. Nu suntem doar capabili să atingem o astfel de stare, ci suntem pur și simplu obligați să o atingem, să dezvăluim întreaga realitate adevărată care se află dincolo de ceea ce ni se pare acum ca fiind această lume.

Atunci vom dezvălui nu doar spații infinite, ci și pe noi înșine ca existând într-o formă infinită, perfectă, în cadrul acestei realități vaste, expansive, pline de lumină, care ne este revelată.

Înțelepciunea Cabala este destinată acestui scop. Toate sărbătorile ne vorbesc despre acest lucru, inclusiv Hanuka, despre cum începem să deschidem lumea superioară pentru noi înșine, să ne extindem organele de percepție și realitate și apoi să ieșim din toate aceste limitări înguste și amare.

Toate acestea se află în fața noastră. Dar totul depinde de unitatea dintre noi, deoarece unitatea este tocmai acțiunea care începe să deschidă granițele realității prezente. Iar presiunile pe care le simțim astăzi sunt menite să ne împingă să accelerăm și să dezvăluim lumea adevărată.

Prin urmare, atunci când aprindem lumânările de Hanuka – împreună cu cântece de Hanuka, jocuri cu copiii folosind dreidel și gogoși gustoase – să ne gândim că adevărata Hanuka este ca o casă nouă, căci deschidem o lume nouă prin unirea unul cu altul.

De la postul de radio 103FM 06.12.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este familia viitorului?

Răspuns: Este atunci când un soț și o soție sunt tovarăși foarte apropiați unul de celălalt. Când simțim că facem ceva plăcut, ne apropiem. Când simțim că pot exista unele probleme, ne distanțăm. Ne comportăm selectiv. Și atunci totul va fi bine pentru noi.

Întrebare: Dar nu fugim unul de celălalt? Asta înseamnă să construiești o familie?

Răspuns: Nu ne gândim constant la „construire”. Pur și simplu simțim unde ne putem ajuta partenerul și unde nu ar trebui să intervenim.

Comentariu: Și asta, spuneţi dvs., se numește „companie”.

Răspunsul meu: Da.

Comentariu: Folosiţi acest cuvânt „companie”. Este cald și foarte familiar pentru toată lumea.

Răspunsul meu: Acesta este cel mai important lucru în căsnicie.

Întrebare: Acesta este cel mai important lucru în căsnicie. Și apoi se va întâmpla totul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și orice altceva, cum ar fi iubirea?

Răspuns: Iubirea există între o mamă și un copil. Și iubirea există între om și Creator. Între oameni nu există iubire. Există posibilitatea de a crea o conexiune foarte bună, apropiată, reciprocă, dar nici măcar aceasta nu este iubire.

Iubirea apare, se manifestă, este creată, se naște acolo unde există o conexiune naturală, precum cea a unei mame cu copilul ei și precum conexiunea care apare între om și Creator.

Aceasta este o conexiune naturală. Asta poate fi numită iubire. Dar pur și simplu între un bărbat și o femeie, chiar dacă înțeleg importanța celuilalt și încerc într-un fel să ne completăm reciproc, aceasta nu este iubire; este totuși companie.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 12/12/2025

Filed under: Casatorie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că omenirea este împinsă spre conștientizare prin lovituri.

Răspunsul meu: Firește. Vedem că loviturile împing omenirea spre o viziune mai realistă asupra lumii.

Comentariu: Există o cantitate vastă de informații în această lume.

Răspunsul meu: Nu există o cantitate vastă de informații aici. Totul este o prostie, totul la nivel pământesc, la nivelul unui om mic care poate aduna firimituri din ceea ce și-a imaginat cu cele cinci simţuri materiale și un cap mic, și în același timp, crede că se îneacă în aceste firimituri.

Nu este nevoie să te îneci în informaţii. De ce? Trebuie să-ți imaginezi această lume ca pe ceva ce este reprezentat în ego-ul tău, să te ridici deasupra ei și apoi o vei vedea ca pe un bob mic, pentru că nu există o cantitate vastă de informații aici. Acestea sunt toate micile tale impresii egoiste despre ceea ce ți se descrie.

Ești ca un copil care își imaginează această lume, ca și cum ar fi atât de multe în ea! Dar de fapt, nu există nimic în ea. Aceasta este o materie pur egoistă care caută să mențină o stare egoistă optimă pe tot parcursul existenței sale și apoi să moară.

Ce există în lumea asta? Ce îmi poți oferi între viață și moarte dacă totul se sfârșește?

Nimic. Asta înseamnă că nu mă mai interesează. Dacă totul se sfârșește, nu mă mai interesează. Așa privesc eu viața. Și de aceea resping imediat toate filozofiile și politicile voastre. Ce este America sau Rusia, ce diferență fac pentru mine? După cum spune Profetul: „Calmați-vă, calmați-vă, națiuni.”

Comentariu: Dar vorbiţi dintr-o poziție de cunoaștere.

Răspunsul meu: Nu pentru că știu! Odată, nici eu nu știam nimic. Dar mă uitam la faptul că totul are un început și un sfârșit. Deci, ce diferență face pentru mine ce se întâmplă la jumătatea drumului?

Dacă trenul se îndreaptă spre un cimitir de vechituri, ce se întâmplă atunci? Stăm în el, deschidem o pungă de sandvișuri, pui, bere și jucăm cărți. Și apoi ce? Oricum mergem într-un punct mort. Prin urmare, nu mă urc în acest tren. Și dacă în tren există teatre, filme și tot felul de jocuri, nici asta nu mă interesează, pentru că ajunge într-un punct mort. Nu mă uit la istoria omenirii, la public, la politică sau la orice altceva, pentru că totul este în interiorul acestui tren.

Am avut această părere încă din copilărie. Nu puteam să o văd altfel. Trebuia să găsesc o altă cale, să iau un alt tren, cum ar fi peronul „nouă și trei sferturi” al lui Harry Potter. Trebuie să găsesc peronul de pe care trenul pleacă în direcția opusă.

Comentariu: Dar la început nu aţi presupus că puteți pur și simplu să simţiți asta.

Răspuns: Desigur, nu știam unde este, dar nici nu voiam să mă urc în acel tren. Acesta era cel mai important lucru pentru mine. Așa că am fugit de peste tot, am încercat să caut, dar nu am putut găsi nimic. Nu mi-a fost ușor. Dar când am găsit Cabala, am renunțat imediat la munca mea cu plăcere și m-am cufundat în ea.

Nu susțin acest tip de stil de viață. Este dat unui om fie ca fericire, fie ca nenorocire. Nu știu cum să spun asta, dar este o dorință specială pentru un scop. Spun doar că mulți oameni se află în această stare astăzi. Prin urmare, fac apel la ei, la cei care caută un alt tren și nu unul care merge într-un punct mort. Acesta este cel mai important lucru.

Tora afirmă că este un leac pentru moarte. Acest lucru m-a intrigat pentru că este cel mai important lucru. Orice altceva este o prostie; orice altceva nu contează. Spun asta ca un bătrân. Ce contează cu ce îți umpli viața? Ai doar 30 de ani, în timp ce eu nu mai am mult timp. Îți spun, nu mai este nimic altceva pe care să-ți bazezi viața.

Și când tânăra generație începe în sfârșit să înțeleagă acest lucru devreme în viață, este pur și simplu o binecuvântare că li se dă o astfel de epifanie de sus, pentru a nu fi poluați de diverse convenții.

Au nevoie să găsească un mediu pentru ei înșiși, al cărui scop este clar și precis – să atingă eternitatea.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Platforma Harry Potter”, 04.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că un om a îndurat o boală gravă, a suferit mult și apoi s-a recuperat. Înseamnă aceasta că s-a apropiat de Creator?

Răspuns: În principiu, experimentând o astfel de suferință, omul începe să-și ia starea și capacitățile mai în serios.

Dar nimeni nu se apropie de Creator prin suferință, aceasta este o metodă incorectă. El nu are absolut nicio nevoie de suferința noastră. Dimpotrivă, Creatorul vrea ca omul să fie în bucurie din faptul că El a creat lumea, l-a creat pe om în cadrul ei și i-a dat posibilitatea de a se apropia de El.

Prin urmare, în niciun caz nu ar trebui să ne supunem suferinței. Aceasta este o atitudine incorectă atât față de Creator, cât și față de viață. Trebuie să încercăm în orice moment să ne simțim în câmpul binevoitor al Creatorului. Suferințele pe care le-am îndurat ar trebui să ne învețe să nu mai intrăm în astfel de situații.

Întrebare: Dar dacă, urmare a suferinței, omul ajunge la întrebarea: „Pentru ce trăiesc?”, se apropie el de Creator?

Răspuns: Aceasta este pur și simplu o întrebare care ar trebui să-l aducă într-o stare special, în care să-și clarifice clar scopul pentru care trăiește.

Dar în niciun caz omul nu ar trebui să se cufunde în auto-chinuire, deoarece acest lucru ne îndepărtează de Creator. Unui om i se poate părea că prin suferință devine mai pur. Acest lucru este incorect. În Cabala nu există o astfel de viziune. Este foarte posibil ca multe religii să accepte acest lucru, dar în niciun caz, Cabala. Ea nu o face.

Suferința nu a purificat niciodată omul de egoism și nici nu i-a oferit capacitatea de a se ridica deasupra egoului. Dimpotrivă, îl împinge departe de a folosi egoismul, doar pentru că se teme de suferință. Dar aceasta nu este o corectare.

Suferința ne împinge doar spre o decizie mai corectă. Trebuie să tragem concluzia corectă și să acționăm după cum este necesar.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 26.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→