Fiecare suflet este conectat la lumea infinitului printr-un lanț, o scară de grade spirituale, cu o slăbire treptată a luminilor și a Kelim (vaselor). În momentul în care stabilesc o conexiune cu infinitul, trezesc acest sistem. De fapt, el există în mine și doar pare a fi exterior mie.

Există doi în univers: omul și Creatorul și este necesar să-i dau cumva omului senzația că există în afara Creatorului, astfel încât să pot înțelege ce este separarea de El, opoziția, distanțarea, apropierea și adeziunea la Creator. Prin urmare, am fost creat în mod deliberat în așa fel încât să percep realitatea ca fiind împărțită în ceea ce este în interiorul meu și ceea ce este în exterior.

Atunci îmi devine mai ușor să înțeleg ce sunt „eu” și Creatorul, ce sunt ruptura și conexiunea, o stare inconștientă și ascunderea sau, dimpotrivă, ce sunt apropierea de El și adeziunea la întreg.

Creatorul aruncă tot ceea ce simt în mine și se dovedește că percepția mea este împărțită în două: cea interioară, care este tot ceea ce primesc, și cea exterioară, ceea ce dau, dar fără intenția corectă. Astfel, lumea exterioară sunt Kelim ale mele care îmi sunt prezentate în mod deliberat ca fiind străine și necunoscute, astfel încât să pot înțelege ce este dăruirea. Dacă încep să mă raportez la ele ca la o parte din mine, atunci voi înțelege cât de îndepărtată de mine este dăruirea și cât de opusă și indezirabilă este!

Încearcă să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți; nu este deloc simplu. Nu pot. Și asta înseamnă că nu pot dărui, nu mă pot apropia de Creator. Nu, stai, Îl vreau pe Creator! Dar cum Îl vrei tu? Trebuie să demonstrezi asta și tocmai aceasta este singura cale corectă.

Din Lecția zilnică de Cabala 04.01.10, Baal HaSulam, Articole, „Prefață la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se combină lumina directă și cea reflectată?

Răspuns: Când lumina directă și cea reflectată se întâlnesc, fiecare Sfira de lumină intră în toate Sfirot, într-un mod similar interferenței undelor, unde multe unde se suprapun. Datorită acestui fapt, pătrundem mai adânc în planul creaţiei, în Creator, atingem dorința Sa originală, din care a apărut această suprapunere de unde și Sfirot individuale.

Trecând de la particular la general, te adâncești în această generalizare superioară și atingi gândul și intenția Sa cu privire la creaturi. La atingerea acțiunii Sale, devii la fel.

Lumina directă și cea reflectată sunt munca ta în relație cu ceilalți. Cele nouă Sfirot de lumină directă care ajung la Malchut al tău apar din includerea ta în mediu. Altfel, nu ai putea revela lumina directă. O revelezi doar dacă ești conectat la grup.

Ai putut să te conectezi cu mediul și să revelezi lumina directă din el, făcând o restricție asupra dorinței tale.

Mai întâi, trebuie să atingi o stare în care vrei să te conectezi cu mediul tău și să descoperi răul din tine, dorința de a-i folosi pe toți. Te rogi pentru o dorință bună, și după mult efort, dobândești forța restricției și neutralizezi egoismul tău față de ceilalți. După aceea, ceri puterea de a dărui altora. Începi să descoperi că există o conexiune între voi.

În conexiunea dintre tine și ceilalți, începi să dezvălui lumina directă care strălucește asupra ta de acolo. Deoarece dorința ta este restricționată, lumina poate străluci asupra ta. Strălucește asupra ta în măsura acestei restricții, în măsura în care poți evita plăcerea egoistă din această conexiune, căldura și iubirea celorlalți și participarea lor.

Pe lângă această restricție, trebuie să construiești un ecran care determină cum te vei comporta cu prietenii tăi și cum vei dărui Creatorului, lui Keter, prin intermediul lor. Așa dezvolți sistemul răspunsului tău către Creator, sistemul luminii reflectate.

Valurile de lumină directă vin la tine de sus, iar lumina reflectată se ridică de jos și se suprapune peste lumina directă ca niște valuri suprapuse, completând-o. Mai mult, fiecare undă capătă propria formă specială, trecând printr-o deschidere specială, dorința. Se pare că tu, cu toate dorințele tale, ești inclus în toate calitățile și dorințele tuturor celorlalți. Și când ajungi în cele din urmă la Keter, creezi o mică aparență a Creatorului din tine însuți. Aceasta se numește lumină reflectată. Și acolo, în Keter, tu și El vă contopiți.

Dar toate acestea, sunt de la început exprimate în legătură cu ceilalți; altfel, nu vei simți nici lumina directă, nici nu vei crea lumină reflectată. Nu suntem capabili să acționăm în relație cu Creatorul. Acționăm în cadrul unei dorințe generale sparte, străduindu-ne să ne unim cu ea, să fim incluși în ea.

Nu avem alt loc unde să acționăm decât prin dorințele noastre sparte, care ne sunt prezentate sub forma societății. Creatorul este o acumulare a tuturor acestor dorințe, o sursă ascunsă care ne controlează. Sarcina noastră este să răspundem guvernării Sale și să venim la El, apoi El va fi revelat. Adică, întreaga sarcină este să pătrundem dorințele altora.

Din Lecția zilnică de Cabala 02.09.12, Baal HaSulam, Articole, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt „lumina reflectată” și „lumina directă” în munca spirituală?

Răspuns: Lumina reflectată este relația reciprocă a creației cu Creatorul atunci când aceasta dorește să devină similară cu El. Este acțiunea efectuată de creație cu intenţia de a semăna cu acțiunile Creatorului. Lumina reflectată este măsura în care creația devine similară cu Creatorul, egală cu El. Este îmbrăcarea luminii directe, vasul în care acestea se contopesc una cu cealaltă.

Lumina reflectată este dăruire. Este ceea ce dezvăluie creației realitatea superioară. În măsura în care omul își dezvoltă lumina reflectată, începe să vadă ce altceva există în lume în afară de propriul egoism, adică în afară de realitatea noastră imaginată.

Percepem toate acestea în lumina reflectată, ca și cum ar fi într-un organ senzorial unificat. Lumina reflectată ne oferă capacitatea de a vedea ce se află în afara noastră. Toate calitățile noastre devin aranjate în funcție de conexiunea lor integrală, în funcție de dăruirea către ceilalți. Începem să asamblăm toate calitățile noastre interioare într-o imagine a dăruirii și să examinăm cum să le conectăm cel mai bine pentru a o atinge.

Lumina reflectată exprimă rezultatul muncii mele interioare. Este atitudinea mea, care exprimă iubire, dăruire, dorința de a mă uni, tânjire și străduință. Și în interiorul acesteia, eu dezvălui lumina directă, atitudinea Creatorului față de mine, iar lumina reflectată este atitudinea mea față de El.

Nu există nimic altceva decât relații. Crezi că vei primi ceva material de la Creator? Vei fi plin chiar de atitudinea pe care dorești să o dăruiești Lui. Iubirea devine împlinirea ta. Ceea ce ni se dezvăluie este doar simţirea măreției Creatorului și dă împlinire completă dorinței noastre de a primi. Lumina NRNHY, lumina infinitului, totul este propria ta atitudine față de Creator.

Din Lecția Zilnică de Cabala 11.07.12, Baal HaSulam, Articole, ,,Studiul Celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și care este scopul pentru care El a inventat întreaga realitate din faţa noastră în lumile superioare și în lumile inferioare?…

Totuși, ar trebui să înțelegem această întrebare a înțelepților noștri, care au pus-o: „Dacă scopul creării lumilor a fost de a încânta ființele Sale create, de ce a creat El această lume trupească, tulbure și chinuită?

Fără aceasta, El ar putea cu siguranță încânta sufletele cât de mult ar fi vrut, așa că de ce a adus El sufletul într-un corp atât de tulbure și murdar? (Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot, Vol. 1, Partea 1, „Observaţie interioară”).

Există 125 de grade de atingere a Creatorului. Cinci Sfirot formează un Parţuf, cinci Parţufim formează o lume și există cinci lumi în total. Se pare că cinci Sfirot înmulțite cu cinci Parţufim și cinci lumi fac în total 125 de grade.

Pentru a le atinge, de la zero până la corectarea finală (infinit), am nevoie, ca om în care nu există încă nimic spiritual, să urc pe această scară din exterior.

Prin urcarea la primul grad, încep să dobândesc un vas spiritual, un suflet (Neşama).

Înainte de a intra pe scara spirituală, reprezint o dorință materială (animalică) de a primi, iar după ce intru, o dorință de a primi cu intenție.

Atingând un anumit grad, cad din nou într-o stare animalică pentru a urca la gradul următor. Numai așa! Nu am altă opțiune decât să fac o astfel de „buclă” la fiecare pas.

Întrebare: De ce, pe lângă starea animalică, dorința de a primi, există starea proteică, corpul nostru?

Răspuns: Ți se pare că există pentru că, atât timp cât nu ai realizare spirituală, trebuie să simți dorința ta de a primi. Materia trebuie să existe cumva la nivel mineral, vegetal și animal. Iar ceea ce se referă la tine ca ființă umană sunt doar dorințele tale. Dacă acestea au vreo legătură cu materia, este doar pentru că s-au îmbrăcat în ea. Dar în principiu, acest lucru nu contează.

Întrebare: În ce scop ne aflăm în iluzia că avem corpuri?

Răspuns: Aceasta este o condiție necesară pentru prezența ta constantă în dorință.

Întrebare: Ce înseamnă „a aduce sufletul în trup”?

Răspuns: Sufletul este dorința de a primi cu intenția corectă. Dar uneori sufletul implică lumina care intră în dorință. Și apoi se dovedește că sufletul intră și iese.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.04.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum poți avea încredere în simţirile și dorinţele care trăiesc într-o lume egoistă, într-un corp egoist? Cum poți afla adevărul dorințelor și sentimentelor emergente?

Răspuns: Nu există adevăr în dorințele noastre. Toate sentimentele și gândurile sunt egoiste.

Prin urmare, trebuie doar să ne angajăm în atragerea luminii superioare, care va dezvălui treptat depravarea fiecărei simţiri și a fiecărui gând, și în această măsură, vom putea să le corectăm. Omul nu poate, nici măcar conform naturii sale egoiste, să păstreze în sine ceea ce îi este dăunător.

Întrebare: Care este legătura dintre dorință, gând și rațiune?

Răspuns: Baza naturii noastre este dorința (inima). Gândul (mintea) există doar pentru a sorta și direcționa corect dorințele noastre. De aceea suntem alcătuiți dintr-o inimă și o minte. Inteligența este necesară pentru a face față în mod corespunzător dorințelor.

Există o dorință de a ne bucura și un gând despre cum să realizăm această dorință.

Dorința (inima) este primară, gândul (mintea) este secundar. Rațiunea servește dorinței.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 13.05.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Contribuie suferința cu adevărat la dezvoltarea sufletului?

Răspuns: În mod natural, suferința îndepărtează omul de egoism, purifică și înalță. Dar aceasta nu ar trebui ridicată la rangul de ceva sfânt sau dezirabil, deoarece scopul creaţiei din partea Creatorului este de a încânta ființele create.

El ne-a creat pentru a ne oferi plăcere, nu pentru a ne pedepsi. Prin urmare, trebuie să evităm suferința. Este nedorită atât din partea noastră, cât și din partea Lui. Suferința vine doar pentru că folosim greșit ceea ce ne trimite Creatorul.

Întrebare: Dacă mă raportez corect la suferință, încetez să o mai simt?

Răspuns: Nu. Ea încetează să fie simțită doar dacă o realizezi corect. Dar asta nu înseamnă că stai și suferi și te angajezi în auto-chinuire.

În principiu, munca spirituală ideală spune că suferința ar trebui să fie „suferința iubirii”, nu pentru că nu primesc, ci pentru că nu dăruiesc, nu iubesc suficient.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 21.05.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Hanuka simbolizează granița dintre deșert și Țara Israelului. Unde se află Hanuka exact, pe calea spirituală?

Răspuns: Hanuka este calitatea Bina, nivelul Bina, în timp ce Țara Israelului este calitatea Keter, când Malchut se conectează cu Keter. Prin urmare, Hanuka se află la jumătatea drumului către Keter, către cel mai înalt grad de conexiune, iubire și adeziune cu Creatorul și revelarea Creatorului.

Hanuka simbolizează doar revelarea unei conexiuni corecte între noi, dar nu încă una completă. Și prin urmare, este doar o Hanaya, Hanu-ko, o oprire pe parcurs, la granița dintre revelarea Creatorului, atingerea Creatorului și adeziunea cu Creatorul, care are loc de Purim.

Trecerea de patruzeci de ani prin deșert este o apropiere de sărbătoarea Hanuka, ridicându-se deasupra egoismului. Și după aceea, trebuie să existe o mișcare spre Purim.

Întrebare: Cum are loc tranziția ulterioară de la Hanuka?

Răspuns: Când stăpânim pe deplin calitatea Bina, și Malchut se conectează cu ea, aceasta este complet inclusă în Bina. Această stare se numește starea mică (Katnut). După aceea, începem să ne îndreptăm toate dorințele către calitatea dăruirii și a iubirii; adică nu doar să lucrăm pentru a nu primi, ci să-i umplem pe ceilalți. Această stare se numește Purim.

Urcarea spre Hanuka simbolizează „Nu face altuia ceea ce nu-ți dorești pentru tine”, în timp ce „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este deja intrarea în Țara lui Israel (Purim).

Întrebare: Se spune că în timpul celor 40 de ani de rătăcire în deșert, generația care a trăit în Egipt a murit și s-a născut o nouă generație, care era menită să intre în Țara lui Israel. Cine sărbătorește Hanuka? Noua generație?

Răspuns: Hanuka este sărbătorită de generația care s-a născut în deșert. Pentru că este deja detașată de Malchut, de egoism.

Din KabTV, emisiunea „Semnificația cabalistă a zilelor de Hanuka”, 07.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când devii complet dezamăgit de căutarea ta în tine însuți, de viață, de scopul vieţii și de Creator și așa mai departe, atunci te apropii de punctul în care Îl vei găsi.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să se întâmple?

Răspuns: Da.

Comentariu: Adică trebuie să depun efort în căutare.

Răspunsul meu: Absolut tot ce poți.

Întrebare: Ar trebui ca eforturile mele să se bazeze pe ideea că pot face totul singur?

Răspuns: Da. Și după ce îți dai seama că tu însuți nu poți face nimic, începi să determini unde este posibil să te conectezi cu Creatorul.

Întrebare: Aţi spus: „Nu pot face nimic”. Chiar nu am nicio abilitate? Nimic?

Răspuns: Nimic.

Întrebare: Nici măcar unele lucruri simple?

Răspuns: Nu, nu! Până când omul nu își ridică complet mâinile, încredințându-se pe deplin Forței superioare, nimic nu va funcționa pentru el.

Întrebare: Astăzi, vedem războaie și crize apropiindu-se, dezastre ecologice din ce în ce mai intense și așa mai departe. Ne vor conduce toate acestea la înțelegerea faptului că nu putem face nimic?

Răspuns: Aceasta este o întrebare. Ceea ce vedem astăzi, nu cred că va duce încă la asta. Omenirea încă își înțelege foarte puțin starea și dependența. Crede că încă poate face ceva.

Întrebare: Deci trebuie să dăm jos acest „scaun” de sub noi, adică ideea că eu pot face ceva?

Răspuns: Da. Nu putem face nimic fără Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea a intrat într-o perioadă atât de turbulentă încât nu mai rămâne nimic de făcut decât să ținem pasul. Și trebuie să ne ținem unii de alții. În acest fel, omenirea va fi adusă la unitate și forțată să înțeleagă că trăim într-o lume globală. Aceasta nu este un fel de politică globală; pur și simplu suntem obligați să ne unim.

Globalismul nu înseamnă că trebuie să iau în considerare pe toată lumea pentru a-mi urma propria politică sau pentru a manipula cumva lumea. Globalismul înseamnă să înțeleg că această lume este comună și, dacă nu-mi pasă de altcineva, atunci, în cele din urmă, nu-mi pasă de mine. Chiar și din punctul de vedere al egoismului, sunt obligat involuntar să includ întreaga lume în limitele interesului meu binevoitor.

Natura ne va obliga să facem asta. Vom vedea ce se va întâmpla. În principal, acestea vor fi probleme de mediu. În plus, nu am terminat încă cu criza economică; totul este încă în față. Oricât am încerca să o mușamalizăm, va exploda.

Comentariu: Egoismul este atât de adaptabil! După un timp, omul se obișnuiește cu totul și nu se mai teme.

Răspunsul meu: Nu, egoismul nu se „obișnuiește” cu lucrurile; se dezvoltă. Omul nu se obișnuiește cu nimic. Aceasta este o înțelegere greșită a ceea ce li se întâmplă oamenilor. Ei nu se adaptează; pur și simplu împlinesc comenzile egoismului lor. Ei nu se pot întoarce în trecut.

Dacă s-ar întoarce cu adevărat în trecut și am îngheța la un nivel anterior, chiar și cu un nou egoism, atunci aceasta ar fi adaptare. Dar noi nu ne adaptăm; urmăm dictatele egoismului, devenim diferiți, ne schimbăm pe noi înșine, natura noastră, societatea noastră, relațiile noastre, peste tot și în toate.

Deci, cu ce ne obișnuim, se presupune? Familiile se destramă. Copiii își părăsesc părinții. Întregul sistem anterior de relații se schimbă. Măreția științei, măreția culturii – toate acestea sunt în declin.

Omenirea (și în special cei aflați la putere, împreună cu mass-media, oricât de mult încearcă să o treacă cu vederea) trece încă printr-o reînnoire foarte furtunoasă a lumii. Nu ne obișnuim cu ea. Vrei să spui că oamenii continuă să acționeze egoist? Așa este. Dar și acest lucru este planificat de natură pentru a aduce umanitatea, ca să spunem așa, la limită. Și vor fi lovituri, lovituri puternice. Tocmai acestea ne conduc treptat la conștientizare.

Ideea nu este să lovești. Ideea este ca loviturile mici să provoace dezvoltarea gândirii, a conștientizării, a înțelegerii și a sentimentelor: „De unde sunt acestea, pentru ce și de ce? Ce se cere de la mine? Cine le cere? Natura? Are ea propria autoritate, propria putere, propria opinie, propriul scop, propriul plan? Sunt obligat să răspund la asta? Sunt obligat să țin cont de asta? Eu? Cine sunt eu? O ființă umană! Sunt deasupra tuturor!”

Nu, ești mic. Cine ești? Ce poți face? Sate întregi ard. Câteva uragane vor mătura și vor întrerupe toată electricitatea, sau râuri care nu au secat încă își vor revărsa malurile. Și apoi va veni un frig atât de mare încât toate țevile se vor sparge și oamenii vor îngheța. Ce poți face?

Vei începe să te gândești și vei realiza brusc că este cu adevărat necesar să te ajuți cumva unul pe celălalt. Nu vei mai umbla cu nasul pe sus, ca și cum ai spune că nu-ți pasă de întreaga lume.

În niciun caz nu vreau să vorbesc cu dispreț despre nimeni. Spun că loviturile naturii ne vor obliga să fim diferiți. Când omul suferă, devine om. Când o boală gravă este descoperită brusc, nu mai este timp pentru conversații politicoase; el se gândește deja cum să supraviețuiască. Așa ne obligă natura, Creatorul.

Comentariu: Oamenii se unesc doar atunci când există nenorociri.

Răspunsul meu: Dar vor fi nenorociri tot timpul! Asta nu va mai fi o problemă. De acum înainte, va continua să se intensifice.

Întrebare: Dar fiecare, în primul rând își salvează pielea, nu-i așa?

Răspuns: Oamenii nu vor avea unde să se ducă; nu vor avea unde să se salveze! Nici în America, nici în Rusia, nici în Europa nu vor avea unde să scape. Și asiaticii se vor alătura. Așteaptă.

Comentariu: Dar cu siguranță, există o limită pe care omul o trece în cele din urmă.

Răspunsul meu: Până unde trece? Îl vor doborî până la punctul în care va vrea să moară și nu va mai putea.

Nu-i vor permite! Guvernarea superioară nu va permite. Vă puteți imagina cât de greu poate fi?

Și pe de altă parte, trebuie să dezvoltăm și să răspândim Cabala astfel încât oamenii să vadă că există mântuire; există o metodă de a se schimba pe sine. Atunci îți schimbi imediat întreaga percepție asupra naturii.

Creatorul, natura, nu mai devine ostilă față de tine. Începi să intri la unison, în armonie cu El și simți bunătatea, paradisul în locul iadului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel: 2012”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lecțiile de Zohar explicați lucruri foarte subtile, ascunse, s-ar putea spune chiar lucruri secrete.

Răspuns: Sunt secrete și ascunse simțurilor noastre, pentru că noi suntem prea grosolani și incapabili să le discernem. Asta este tot!

Aceasta nu înseamnă că ele sunt un mister. Îmi par un secret pentru că îmi sunt ascunse, imperceptibile.

Trebuie să-mi ascut percepţia, să o fac mai precisă și capabilă să diferențieze gradații mai fine de calități. Apoi voi începe brusc să simt o reprezentare complet diferită, adevărată a realității, la o rezoluție mai înaltă.

Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să introducem calitatea dăruirii în percepția noastră. Simțind-o, vom simți lumea superioară.

Din Lecția Zilnică de Cabala 9/7/10, Cartea Zohar, „VaYechi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→