Întrebare: Este posibilă trecerea la dăruire fără durere sau suferință?

Răspuns: Da, se poate face o astfel de tranziție fără suferință dacă are loc sub influența mediului.

Mediul este capabil să-mi insufle tânjirea oricărui scop, chiar și cel mai nerealist. Dacă toți cei din jur se gândesc la asta, voi începe și eu să aspir la el.

Și atunci, nu-mi va fi deloc dificil să apreciez calitatea dăruirii ca pe o mare recompensă în loc de primirea egoistă de astăzi, cu condiția ca cei din jurul meu să gândească și să acționeze în acest fel.

Omul este ca un computer, iar societatea poate șterge vechiul program din el și să instaleze unul nou, mai avansat, cu date noi, iar pe măsură ce se întâmplă acest lucru, omul avansează.

Am nevoie de intelect doar pentru a-i urma pe cei care mă îndrumă spre calea spirituală. Nu este atât de simplu să-i urmezi, deoarece, făcând acest lucru, nu devii un robot, ci dimpotrivă, crești!

Ți se oferă constant perturbări la toate nivelurile: mineral, vegetal, animalic și uman, care interferează cu capacitatea ta de a urma calea spirituală. „Și trebuie să te cobori de la înălțimea enormului tău egoism, pentru a putea urma ghidul spiritual. Prin urmare, trebuie să ai un intelect puternic pentru a descifra toate uneltirile și trucurile viclene ale propriului egoism și să nu-l urmezi, ci să treci peste rațiunea ta și să urmezi ghidul.

Ni se trimit astfel de stări, suntem atât de confuzi încât începem să le neglijăm și chiar să le urâm. Dar dacă ești capabil să te ridici deasupra acestora și să te transformi în „nimic”, „țărână sub picioarele celor drepți”, atunci îl urmezi pe cel drept pe calea spirituală.

Se dovedește că ești măreț, că ești exact ca el. La urma urmei, primești tot ce este în mintea lui prin el; primești de la Creator.

Când se spune că oamenii l-au urmat pe Moise așa cum o turmă urmează un păstor, nu înseamnă că ei l-au urmat precum animalele. Este o formă specială de avansare în care te anulezi în fața învățătorului, în fața lui Moise, și prin el te anulezi în fața Creatorului.” Așa cum prin iubirea față de oameni ajungem să-L iubim pe Creator, nici aici nu ne putem schimba în alt mod. Îți transformi forma anterioară și dobândești una nouă, similară Creatorului.

Nu există nicio denigrare în aceste cuvinte. Dacă te anulezi în lumea spirituală împotriva Klipot, la înălțimea lumilor Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și îl urmezi pe învățător, te ridici la înălțimea acestor lumi. Vorbește doar despre magnitudinea rezistenței tale la tulburările trimise (care apar).

Aceasta se numește a merge prin credință deasupra rațiunii, deoarece eu nu posed cunoștințele învățătorului spiritual și mă anulez în raport cu el, îmi anulez rațiunea și primesc de la el cunoștințe noi, cunoștințe de un grad superior – credința.

Partea inferioară a Parţufului său spiritual, AHP, coboară în mine și accept întunericul ca lumină pentru mine, chiar dacă apare ca întuneric în dorința mea egoistă. În acest fel, pot progresa pe calea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 01.08.2010, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În sistemul de creştere și educaţie integrală nu există constrângere artificială, spre deosebire de ceea ce există în sistemul educațional modern?

Răspuns: În sistemul de creștere integrală, nu poate exista constrângere, ci doar conștientizarea necesității. Scopul care ne stă în față este complet indezirabil pentru noi; egoismul nostru este absolut împotriva lui, dar nu avem scăpare. Treptat, pătrunși de această necesitate, începem brusc să-i găsim merite: „Să ne gândim, ce obținem prin asta? Să presupunem că este posibil. Poate că este utopic, dar să ne prefacem că jucăm o poveste.”

Începem să explorăm ce se întâmplă de fapt în acest caz. Este omul împlinit prin asta? La urma urmei, vrem doar să atingem împlinirea. În ce, cu ce și cum? În ce măsură devine omul sătul de toate nevoile sale, de toate dorințele sale? Câte dorințe putem satisface în starea noastră actuală?

Comentariu: Nu multe, cam douăzeci.

Răspunsul meu: Corect. Și chiar și atunci, începem imediat și instantaneu să simțim un nou gol, și încă o dată, trebuie să alergăm după împlinirea lor, să ne grăbim spre niște surse noi. Dar ce este împlinirea integrală sau ce implică ea?

Aici începem să dezvăluim o formă de existență complet nouă atunci când eu, incluzându-mă în ceilalți, în conexiune cu ceilalți, încep să dobândesc capacitatea de a fi împlinit, de a fi sătul, de a experimenta constant, literalmente, un „orgasm” senzorial și creativ. Acesta există în mine și crește continuu.

Acesta este un șoc extraordinar. Și este constant; nu te obosește și nu te risipeşte. Nu mai ești atras să încerci altceva: „Acum aș vrea ceva puțin picant…”, deoarece ambele calități sunt prezente împreună: egoismul și atingerea conexiunii deasupra lui.

Astfel, începem să dezvăluim un nivel complet nou de simțire a vieții: senzorial și cognitiv. Pătrundem într-un nou strat al naturii și începem să ne familiarizăm cu forța unică care guvernează întreaga natură. Dacă Dumnezeu există (așa cum spun oamenii de obicei), atunci practic devenim echivalenți cu Dumnezeu. Simțirea timpului dispare – trecut, prezent și viitor.

Mă ridic deasupra fluxului întregii existențe. Prin integrarea cu ceilalți, aceasta formează în mine o imagine eternă, perfectă, care se schimbă constant, strălucind cu toate metamorfozele sale. Și în același timp, intru continuu în realizare, sațietate, plăcere, cunoaștere și revelație din ce în ce mai mari.

Ajung brusc într-o stare în care corpul meu pare să se distanțeze de mine. Devine secundar, iar simțirea lui dispare într-o asemenea măsură încât, chiar dacă moare, nu-l simt. Prin stăpânirea întregului sistem, prin includerea mea în el, nu simt cum moare partea mea animalică.

Așa cum la nivelul nostru animalic actual, atunci când ne tăiem unghiile sau părul de nivel vegetal, nu simțim nicio pierdere sau durere, tot așa aici, după ce am ajuns la nivelul următor, Uman (Adam), nu simt nicio pierdere din cauza morții corpului animalic. Nici măcar nu simt că se întâmplă, într-o asemenea măsură mă detașez de el și mă adaptez la noul nivel.

Dacă toate acestea li se dezvăluie treptat ascultătorilor, aceștia văd că natura nu ne împinge pur și simplu prin toate aceste crize pentru a ne naște la un nou nivel, ci ne conduce spre ceva special. Și apoi ei dezvoltă motivații serioase.

Mai mult, acest lucru justifică starea lor actuală în lume, fără muncă, deoarece prin atingerea următorului nivel, superior, oferiți astfel acestei lumi tot ce este necesar, cu armonie în urma căreia fiecare fir de nisip vă oferă brusc o cantitate enormă de energie, literalmente conform formulei lui Einstein.

Din KabTV „A 13-a Conversație despre Educația Integrală”, 18.12.2011

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre suferința pe calea naturală a dezvoltării și suferința atunci când timpul este accelerat? Dacă singura diferență este timpul, înseamnă că ar trebui să sufăr de o sută de ori mai mult?

Răspuns: Există tragedii teribile care șochează întreaga lume. Întreaga lume simte niște lovituri pentru că fiecare încearcă această situație asupra sa, știind că s-ar putea întâmpla oriunde.

Este posibil să transferăm aceste suferințe la nivel spiritual și să evităm tragediile. În ce măsură au avansat aceste suferințe umanitatea spre bine, spre înțelegerea nevoii de a lucra la unitate? Nu mai mult de un milimetru.

În schimb, ar fi fost suficient să facem cel mai mic efort spiritual – să fim de acord măcar puțin că salvarea constă în unitate, în apropierea tuturor din lumea noastră globală, să angajăm inima și mintea măcar puțin – și am neutraliza aceste suferințe.

Ambele căi ne îndreaptă spre scop. Dar ce cantitate enormă de suferință este necesară pentru a avansa pe calea natural! Paisprezece miliarde de ani au fost necesari pentru dezvoltarea naturii minerale pe Pământ. Câteva miliarde de ani pentru ca lumea vegetală să se dezvolte, încă un miliard de ani pentru animale și încă o sută de mii de ani pentru ca o maimuță să devină ființă umană.

Uitați-vă la proporția dintre dezvoltarea minerală, vegetală, animală și umană. La nivelul înalt, uman, dezvoltarea se desfășoară foarte rapid.

Același principiu se aplică întregii tehnologii moderne: devine mai rapidă, mai sensibilă și mult mai puternică. Cu cât forța naturii este mai mare, cu atât este mai ascunsă și acționează mai rapid. Aceasta este exact diferența dintre calea naturală și accelerarea timpului.

Multe suferințe ar fi putut fi evitate, iar timpul ar fi putut fi accelerat.

Întrebare: Înseamnă aceasta că tragediile și atacurile teroriste se vor întâmpla din ce în ce mai des?

Răspuns: Atacurile teroriste pot fi evitate dacă folosim metoda unității pe care o oferă Cabala. Atât timp cât nu facem acest lucru, atacurile vor avea loc mai frecvent, deoarece lumea avansează constant, iar egoismul nostru crește constant.

Lumea nu rămâne în aceeași stare; învățând prin lovituri, merge înainte. Are propria dinamică de dezvoltare. Egoismul continuă să se intensifice. De aceea, acum douăzeci de ani, o lovitură majoră pe an era suficientă pentru a ne învăța ceva, în timp ce astăzi avem deja nevoie de douăzeci de lovituri pe an.

Egoismul nostru a crescut. Este ca un copil care a devenit mai egoist, mai nemilos și mai încăpățânat, și prin urmare, trebuie pedepsit mai mult decât unul care este doar un pic leneș. De aceea astăzi, lumea primește mult mai multe lovituri decât acum zece ani. Și dacă nu începem să avansăm pe calea luminii, acest lucru va continua: lovitură după lovitură, din ce în ce mai mult.

Sper doar că nu se va ajunge la dezastre naturale. Deocamdată, se limitează la încălzirea globală și taifunuri, dar dacă nu ne angajăm în corectarea noastră, ar putea ajunge la adevărate cataclisme naturale.

Din Lecția zilnică de Cabala 15.07.2016, Rabaş – Art.16, 1985-Dar cu cât îi asupreau mai tare

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar acum, genele informaționale (Reşimot) se schimbă în noi cu o viteză infinită, dar sunt atât de multe și toate trebuie realizate în secvență, încât pare că nimic nu se schimbă.

Dar înainte ca aceste schimbări interioare să producă o schimbare exterioară, ca un contor care sare brusc la următorul număr, miliarde de acțiuni trebuie să se rotească în interior. Așa că dați-le timp să treacă!

Se spune: „Cei care îl caută pe Creator grăbesc timpul.” Toată participarea noastră la creație se reduce la accelerarea dezvoltării noastre.

La urma urmei, te afli la baza acestei lumi, cu datele primite în timpul coborârii de sus în jos. Ești obligat să urci pe aceeași cale de jos în sus; calea este neschimbată. Poți doar să-ți accelerezi dezvoltarea, să parcurgi calea rapidă, dezirabilă, și prin urmare, plăcută.

Aceasta este întreaga diferență dintre calea suferinței împotriva voinței omului și calea luminii, prin dorință.

Calea suferinței este lungă, iar forțele naturii acționează asupra noastră pentru a ne împinge înainte prin lovituri. Iar noi, ca niște măgari, stăm în picioare și refuzăm să ne mișcăm. Aceasta este calea naturală a dezvoltării.

Iar a doua cale este atunci când tu însuți vrei și cauți în ce fel să avansezi. Și astfel scurtezi calea pentru tine și o faci dezirabilă, adică devine confortabilă, plăcută, și de asemenea, rapidă!

Din Lecția zilnică de Cabala 18.09.2009, Baal HaSulam, Şamati , Art. 13, „O rodie”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Resimot, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibilă trecerea la dăruire fără durere sau suferință?

Răspuns: Da, se poate face o astfel de tranziție fără suferință dacă are loc sub influența mediului.

Mediul este capabil să-mi insufle tânjirea oricărui scop, chiar și cel mai nerealist. Dacă toți cei din jur se gândesc la asta, voi începe și eu să aspir la el.

Și atunci, nu-mi va fi deloc dificil să apreciez calitatea dăruirii ca pe o mare recompensă în loc de primirea egoistă de astăzi, cu condiția ca cei din jurul meu să gândească și să acționeze în acest fel.

Omul este ca un computer, iar societatea poate șterge vechiul program din el și să instaleze unul nou, mai avansat, cu date noi, iar pe măsură ce se întâmplă acest lucru, omul avansează.

Am nevoie de intelect doar pentru a-i urma pe cei care mă îndrumă spre calea spirituală. Nu este atât de simplu să-i urmezi, deoarece, făcând acest lucru, nu devii un robot, ci dimpotrivă, crești!

Ți se oferă constant perturbări la toate nivelurile: mineral, vegetal, animalic și uman, care interferează cu capacitatea ta de a urma calea spirituală. „Și trebuie să te cobori de la înălțimea enormului tău egoism, pentru a putea urma ghidul spiritual. Prin urmare, trebuie să ai un intelect puternic pentru a descifra toate uneltirile și trucurile viclene ale propriului egoism și să nu-l urmezi, ci să treci peste rațiunea ta și să urmezi ghidul.

Ni se trimit astfel de stări, suntem atât de confuzi încât începem să le neglijăm și chiar să le urâm. Dar dacă ești capabil să te ridici deasupra acestora și să te transformi în „nimic”, „țărână sub picioarele celor drepți”, atunci îl urmezi pe cel drept pe calea spirituală.

Se dovedește că ești măreț, că ești exact ca el. La urma urmei, primești tot ce este în mintea lui prin el; primești de la Creator.

Când se spune că oamenii l-au urmat pe Moise așa cum o turmă urmează un păstor, nu înseamnă că ei l-au urmat precum animalele. Este o formă specială de avansare în care te anulezi în fața învățătorului, în fața lui Moise, și prin el te anulezi în fața Creatorului.” Așa cum prin iubirea față de oameni ajungem să-L iubim pe Creator, nici aici nu ne putem schimba în alt mod. Îți transformi forma anterioară și dobândești una nouă, similară Creatorului.

Nu există nicio denigrare în aceste cuvinte. Dacă te anulezi în lumea spirituală împotriva Klipot, la înălțimea lumilor Asia, Yeţira, Bria, Aţilut și îl urmezi pe învățător, te ridici la înălțimea acestor lumi. Vorbește doar despre magnitudinea rezistenței tale la tulburările trimise (care apar).

Aceasta se numește a merge prin credință deasupra rațiunii, deoarece eu nu posed cunoștințele învățătorului spiritual și mă anulez în raport cu el, îmi anulez rațiunea și primesc de la el cunoștințe noi, cunoștințe de un grad superior – credința.

Partea inferioară a Parţufului său spiritual, AHP, coboară în mine și accept întunericul ca lumină pentru mine, chiar dacă apare ca întuneric în dorința mea egoistă. În acest fel, pot progresa pe calea spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 01.08.2010, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Mediu, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În sistemul de creştere și educaţie integrală nu există constrângere artificială, spre deosebire de ceea ce există în sistemul educațional modern?

Răspuns: În sistemul de creștere integrală, nu poate exista constrângere, ci doar conștientizarea necesității. Scopul care ne stă în față este complet indezirabil pentru noi; egoismul nostru este absolut împotriva lui, dar nu avem scăpare. Treptat, pătrunși de această necesitate, începem brusc să-i găsim merite: „Să ne gândim, ce obținem prin asta? Să presupunem că este posibil. Poate că este utopic, dar să ne prefacem că jucăm o poveste.”

Începem să explorăm ce se întâmplă de fapt în acest caz. Este omul împlinit prin asta? La urma urmei, vrem doar să atingem împlinirea. În ce, cu ce și cum? În ce măsură devine omul sătul de toate nevoile sale, de toate dorințele sale? Câte dorințe putem satisface în starea noastră actuală?

Comentariu: Nu multe, cam douăzeci.

Răspunsul meu: Corect. Și chiar și atunci, începem imediat și instantaneu să simțim un nou gol, și încă o dată, trebuie să alergăm după împlinirea lor, să ne grăbim spre niște surse noi. Dar ce este împlinirea integrală sau ce implică ea?

Aici începem să dezvăluim o formă de existență complet nouă atunci când eu, incluzându-mă în ceilalți, în conexiune cu ceilalți, încep să dobândesc capacitatea de a fi împlinit, de a fi sătul, de a experimenta constant, literalmente, un „orgasm” senzorial și creativ. Acesta există în mine și crește continuu.

Acesta este un șoc extraordinar. Și este constant; nu te obosește și nu te risipeşte. Nu mai ești atras să încerci altceva: „Acum aș vrea ceva puțin picant…”, deoarece ambele calități sunt prezente împreună: egoismul și atingerea conexiunii deasupra lui.

Astfel, începem să dezvăluim un nivel complet nou de simțire a vieții: senzorial și cognitiv. Pătrundem într-un nou strat al naturii și începem să ne familiarizăm cu forța unică care guvernează întreaga natură. Dacă Dumnezeu există (așa cum spun oamenii de obicei), atunci practic devenim echivalenți cu Dumnezeu. Simțirea timpului dispare – trecut, prezent și viitor.

Mă ridic deasupra fluxului întregii existențe. Prin integrarea cu ceilalți, aceasta formează în mine o imagine eternă, perfectă, care se schimbă constant, strălucind cu toate metamorfozele sale. Și în același timp, intru continuu în realizare, sațietate, plăcere, cunoaștere și revelație din ce în ce mai mari.

Ajung brusc într-o stare în care corpul meu pare să se distanțeze de mine. Devine secundar, iar simțirea lui dispare într-o asemenea măsură încât, chiar dacă moare, nu-l simt. Prin stăpânirea întregului sistem, prin includerea mea în el, nu simt cum moare partea mea animalică.

Așa cum la nivelul nostru animalic actual, atunci când ne tăiem unghiile sau părul de nivel vegetal, nu simțim nicio pierdere sau durere, tot așa aici, după ce am ajuns la nivelul următor, Uman (Adam), nu simt nicio pierdere din cauza morții corpului animalic. Nici măcar nu simt că se întâmplă, într-o asemenea măsură mă detașez de el și mă adaptez la noul nivel.

Dacă toate acestea li se dezvăluie treptat ascultătorilor, aceștia văd că natura nu ne împinge pur și simplu prin toate aceste crize pentru a ne naște la un nou nivel, ci ne conduce spre ceva special. Și apoi ei dezvoltă motivații serioase.

Mai mult, acest lucru justifică starea lor actuală în lume, fără muncă, deoarece prin atingerea următorului nivel, superior, oferiți astfel acestei lumi tot ce este necesar, cu armonie în urma căreia fiecare fir de nisip vă oferă brusc o cantitate enormă de energie, literalmente conform formulei lui Einstein.

Din KabTV „A 13-a Conversație despre Educația Integrală”, 18.12.2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La un moment dat, am observat cum zboară păsările și am fost foarte surprins; ele sunt cu adevărat un singur organism. Unele coboară și se odihnesc, altele se ridică și formează forme pur și simplu indescriptibile. Se simt unele pe altele și nu au niciun lider. Este oare posibil ca oamenii să ajungă la o astfel de stare?

Răspuns: Nu este nimic de realizat. Trebuie doar să te grupezi și apoi vei descoperi forța care ne conectează și ne formează pe toți.

Ideea este că noi nu devenim inteligenți. Păsările nu sunt atât de inteligente, ele pur și simplu dezvăluie conexiunea dintre ele la nivel animal, iar apoi forța comună a Creatorului se manifestă în ele din interior. El le simte simultan, le guvernează și este fundamentul lor.

Întrebare: Este aceasta unitatea despre care vorbiţi tot timpul?

Răspuns: Desigur. Iar când omenirea ajunge la aceasta, se comportă ca un singur om. Acestea sunt manifestări uimitoare de unitate, armonie, eternitate, perfecțiune și transcendență asupra vieții și a morții, asupra limitărilor în care existăm. Mai mult, perspective complet nemărginite se manifestă aici, în toate simțirile – lumea infinitului.

Acest lucru nu este realizat de noi, ci de Forța superioară. Trebuie doar să mergem înainte și să-I cerem să facă acest lucru.

Cred că vom dedica anul care vine tocmai unei astfel de apropieri, conexiunii într-un singur corp comun. Și apoi Îl vom descoperi pe Creator în interiorul acestui corp comun, forța care de fapt guvernează absolut întregul univers, pe fiecare într-o singură mișcare, precum un stol de păsări sau banc de pești.

Înțelepciunea Cabala vorbește doar despre asta. Apropiere, adeziune, conexiune într-un singur organism, întoarcerea la un singur organism unificat, acestea sunt cele 125 de grade pe care trebuie să le parcurgem. Toată Cabala este construită pe asta. Pur și simplu Cabala ne explică cu precizie matematică și detalii meticuloase ce trebuie făcut. Mai întâi, explică în cuvinte pe care le putem înțelege: egoismul, altruismul, apropierea, ura și iubirea. Și apoi, când trecem la simțirea acestor calități, aceasta explică în termeni de măsurători, în dimensiuni specifice (atâtea grame, atâtea forțe , etc) cum să lucrăm sistemic, grupând conștient acest sistem și înțelegându-l. Pentru că, revenind la acest sistem complet, integral, Îl atingem pe Creator, acțiunile Sale, modul în care ne-a format și ne-a asamblat și în ce mod a creat acest sistem.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Unitate fără lider”, 11.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce sunt necesare atât de multe lumi?

Răspuns: Lumile spirituale sunt necesare pentru a ne ridica la nivelul Creatorului. Adevărul este că lumina Creatorului a început să influențeze dorința pe care El a creat-o, iar această dorință s-a dezvoltat continuu sub influența Sa până când a ajuns la al 125^lea grad numit lumea noastră. În acel moment, dorința generală s-a spulberat și s-a rupt.

Acum, prin adunarea și reasamblarea treptată a acesteia, trebuie să ne ridicăm din lumea noastră înapoi la nivelul Creatorului, prin 125 de grade.

Întrebare: În lumea noastră corporală, totul este împărțit în multe obiecte mici, ca un fagure de miere. Vedem lumea împărțită în natură minerală, vegetală, animalică și umană. Dar în spiritualitate, toate fenomenele au loc într-un singur corp. Cum ar trebui să înțelegem acest lucru?

Răspuns: În spiritualitate, totul are loc într-o singură dorință comună. Acolo, multe înclinații, direcții și calități opuse sunt unite de un ecran comun. Colectez toate plusurile și minusurile ca și cum ar fi într-o singură pungă, o leg și vreau să o folosesc pentru a aduce mulțumire Creatorului. Drept urmare, aducându-i mulțumire, primesc mulțumire și pentru mine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 25.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce vorbiți constant despre credință, când Cabala este o știință și o realizare, iar credința este un concept filosofic, religios?

Răspuns: Credința este calitatea dăruirii. În lumea noastră, această calitate nu există, deoarece chiar dacă eu dau ceva, o fac cu scopul de a primi ulterior. Nu pot da doar de dragul de a da.

Calitatea lumii spirituale însă, este calitatea dăruirii. Se numește credință. Nu o confundați cu ceea ce înțelegem prin credință în lumea noastră.

În lumea noastră, omul credincios își închide ochii și face ceva complet nechibzuit. Aceasta este o acțiune complet nerealistă, ilogică și lipsită de temei.

În Cabala, credința este forța dăruirii pe care o primim de la lumina superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 15.05.2016

Filed under: Credinta, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un concept de karmă care promovează ideea că există un fel de povară care mă împiedică să fiu fericit, dar că dacă fac acțiuni pozitive sau am suferit nevinoivat, atunci îmi reduc karma.

Răspuns: Așa este structurată conștiința religioasă, ca și cum suferința ne-ar îmbunătăți cumva. Absolut deloc!

Primesc cu brațele deschise orice influențe asupra mea, atât negative, cât și pozitive. Problema mea constă doar în a mă pregăti să le percep pe amândouă ca pe o motivație de sus, pentru a avansa spre unificare. Și se pare că în principiu, nu contează pentru mine ce fel de influențe sunt acestea, negative sau pozitive.

Mă privesc obiectiv. Dacă egoismul meu este mai afectat de influențe negative, atunci este benefic. Acest efect este negativ în raport cu egoismul meu, nu în raport cu mine, pentru că eu vreau să-mi înalț „egoul”, prin urmare nu am probleme cu asta.

Nu cer suferințe; nu mă rog pentru ele ca să pot primi un fel de recompensă pentru asta mai târziu, nu! Ele servesc pur și simplu drept motivaţie pozitivă pentru mine să merg mai departe. Dar în principiu, nu le primesc în sine cu brațele deschise și nu tind să le ating; acest lucru este imposibil. Doar un masochist ar putea crede că suferința purifică, că va fi răsplătit cu paradisul sau cu un fel de recompensă pentru suferință: a suferi aici și a primi acolo. Toate acestea sunt greșite!

La urma urmei, în principiu, natura însăși asigură progresul nostru bun. Și prin urmare, totul depinde de cât de mult ne poziţionăm deasupra simțirilor, adică le considerăm doar pârghia prin care avansăm.

Dintr-o conversație despre Educația Integrală, 30.05.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→