Întrebare: Cum poți să le oferi copiilor direcția corectă, dacă ei nu vor să te asculte deloc?

Răspuns: Ți se pare așa, doar pentru că nu există nimic ce le poți spune. Cum îi poți convinge? Cu tatuajele tale, cu gadgeturile tale? Și ei au toate acestea. Doar ceva care este deasupra acestei lumi îi va atrage și nimic altceva. Uită-te câți tineri vin la prelegeri și lecții de Cabala; uită-te cum sunt atrași de ele.

Comentariu: Dar vorbesc despre copii mici care cresc în comunitatea noastră. Mi se pare că nu îi interesează deloc Cabala și sunt pur și simplu obligați să rămână în acest mediu.

Răspunsul meu: Mergi la cursurile lor și vezi cum gândesc și raționează. Pur și simplu nu se încadrează în mentalitatea ta rigidă. Pentru ei ești un dinozaur, nu-i poți înțelege. Și nici eu nu pot.

Dar trebuie să-i înțelegem. Nu există alt detector aici, cu excepția cazului în care un copil de cincisprezece până la șaptesprezece ani rămâne aici și nu merge în nicio altă comunitate. Acest mediu este cel mai potrivit pentru el.

Ați văzut vreodată băieți de șaisprezece ani stând lângă tații lor, organizând grupuri similare cu cele în care se află tații lor? Acest lucru exista acum câteva sute de ani, când ne aflam la un nivel primitiv de dezvoltare. Dar acum, după punctul de cotitură prin care am trecut în secolul al XX-lea, uitați-vă ce se întâmplă.

Dar scopul este diferit acum. Pe atunci era doar o imitație animalică a părinților: tatăl este fierar, și eu voi fi fierar; tatăl este fermier, eu voi fi fermier și așa mai departe. Dar acum este diferit. Tatăl meu este implicat în spiritualitate și eu la fel, pentru că în principiu, eu nu găsesc nimic altceva. Ați putea să-i țineți pe acești băieți de șaisprezece ani lângă voi dacă nu ar fi interesați? Nimeni nu ar putea. Este evident că vin singuri și stau lângă tații lor.

Pentru mine, aceasta este o dovadă clară că exemplul pe care li-l dăm și materialul pe care li-l oferim stau cu adevărat deasupra întregii naturi a omului.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea 1”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aspirația de a raporta totul la forța unică, creatoare a toate, este dorința corectă?

Răspuns: Da, este intenția corectă. Tot ceea ce văd în jurul meu este o imagine a lumii prezentată în mod deliberat mie doar pentru a-l putea descoperi pe Creator prin intermediul ei.

Întrebare: Cum voi înțelege că l-am descoperit pe Creator? Există semne?

Răspuns: În spatele tuturor fenomenelor și obiectelor, trebuie să vezi calitatea bunătății și a iubirii care te înconjoară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 13.05.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aleg un prieten pe baza măsurii măreției scopului pe care mi-l dă, mă pot baza pe el pe parcurs?

Răspuns: Ne unim împreună după un singur criteriu – gradul în care ne înțelegem reciproc în dorința de a ne contopi cu Creatorul. Nu am nicio pretenție față de tine. Te aleg în ciuda aspectului, educației și a oricărui alt lucru.

Aleg grupul exclusiv în funcție de dorința lor pentru Creator. Această dorință are și diverse expresii externe. Dacă le ignorăm și luăm în considerare doar dorința pură pentru Creator, pot fi toate la fel pentru mine? Nu!

De fapt, fiecare om are un anumit caracter care se manifestă în exterior în moduri diferite. Unul se exprimă mai calm, altul frivol, un al treilea cu furie, un al patrulea cu bucurie și chiar cu râs.

Dar ar trebui să găsesc astfel de prieteni în care să existe nu doar o dorință pentru Creator, ci în care aceasta se manifestă într-o formă apropiată de mine, pentru că abia încep să mă conectez cu ei, la începutul drumului. Nu pot sparge stereotipurile externe și să văd inima caldă a prietenului.

Adică, dorința pentru Creator și forma în care aceasta este exprimată sunt cei doi factori în alegerea prietenilor.

Din Lecţia zilnică de Cabala 11.01.26, Rabaș – Art.17, 1986-Agenda adunării – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum pot verifica dacă, în timp ce avansez spre Creator, nu mă înșel în modul în care mi-L imaginez?

Răspuns: Faptul că omul devine confuz și nimic nu-i este clar, sunt stări care trebuie depășite. Cu alte cuvinte, acestea sunt corectări indispensabile; trebuie făcute una după alta pe calea omului. Nu încercați să săriți peste mai multe grade deodată; în orice caz, nu veți putea să o faceți.

Avansarea este posibilă doar treptat, ca urcarea scărilor, o treaptă după alta. Acest lucru durează ani de zile, deoarece calea pe care o parcurgem înainte de Machsom, se întoarce, se repetă după Machsom, și așa mai departe până la adeziunea completă la Creator. Studiem că aceleași încălcări și greșeli ca urmare a ascunderii duble și simple, se transformă mai târziu în porunci și apoi conduc la iubirea veșnică.

Permiteți-vă să absorbiți aceste lucruri. Fără a include toate particularitățile și detaliile care există în voi înainte de Machsom, nu îl veți traversa. Ele vor fi necesare mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că trebuie să încercăm să sărim peste toate stările intermediare. Un „salt” înseamnă a depune un efort, a-l parcurge rapid, deoarece viteza depinde de noi. Putem depune eforturi doar pentru a avansa și mai repede, deoarece viteza este în mâinile noastre.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt lucrurile permise, lucrurile interzise, ​​poruncile și acțiunile necesare pentru noi în perioada de pregătire?

Răspuns: Acțiunile interzise sunt cele care ne pot îndepărta de atingerea adevăratului scop: ura față de un prieten, lenea în grup, neglijarea îndatoririlor noastre, neglijarea măreției Creatorului, a măreției grupului, adică tot ceea ce poate fi foarte important pentru noi și este sprijinul nostru, ceva de care trebuie să ne agăţăm. Acest lucru este interzis deoarece aruncă omul în direcția opusă atingerii scopului.

Poruncile sunt ceea ce ne-au prescris cabaliștii. Este chiar mai bine să nu spunem porunci, ci sfaturi. Dacă vrei să atingi scopul, trebuie să faci cutare lucru. Ce înseamnă „trebuie”? Cabaliștii nu îți poruncesc; ei explică faptul că așa este aranjată realitatea; așa funcționează legea. Legea generală a realității este că, dacă vrei să intri în lumea spirituală, trebuie să trăiești conform anumitor legi.

Aici nu există așa ceva ca simpla dorință a omului, sau a Creatorului, sau a cabalistului care ne învață, sau a unui înger care îți deschide intrarea. În spiritualitate, nu funcționează așa.

Acțiunile la diferite niveluri, cu intenții diferite, și chiar acțiunile fizice ale corpului care te ajută să atingi scopul spiritual de dragul dăruirii, se numesc porunci sau sfaturi (Eiţot). Urmând aceste sfaturi, poți atinge calități spirituale, iar atunci ele vor fi deja numite depozite (Pkudim).

Toate poruncile, în principiu sunt împărțite în două părți: partea în care încerci să ajungi la o calitate spirituală, iar când o dobândești intern, devine a ta. Ești deja conștient de ea, și apoi mai mult, și mai mult.

Aceste lucruri ne sunt poruncite. Cu siguranță merită îndeplinite, așa cum nu merită să faci nimic care să te îndepărteze de împlinirea legilor spirituale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 08.01.26, Rabaş – Art.32, 1985-Referitor la Răsplata primitorilor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Frica pentru viața în această lume apare în noi instinctiv, incontrolabil. Cum putem obține aceeași panică și frică de a nu atinge dăruirea?

Răspuns: Nu suntem neputincioși în fața fricii acestei lumi. Când omul începe să avanseze spiritual, i se trimit temeri atât de ciudate încât începe să înțeleagă că aceasta nu este o frică reală, ci un joc.

Simte că de sus, ca o rază, această frică este proiectată către el și singurul lucru pe care îl poate face este să se ridice deasupra ei prin „credinţă mai presus de raţiune”, în dăruire. La urma urmei, dacă este în dăruire, nu are nimic de temut! Își poate închide calm ochii la toate temerile care vin doar pentru a ne forța să ne ridicăm deasupra grijii pentru noi înșine, pentru a ne învăța să trăim în dorința de a dărui.

Aceasta nu este doar o frică animalică, inconștientă, ci mai degrabă o stare pe care omul o percepe conștient, cu o oarecare „iluminare de la sursă”, că sentimentele sale sunt proiectate către el dintr-o anumită sursă cu scopul de a-l avansa. Prin urmare, omul înțelege că nimic nu poate fi fără motiv, nu există temeri pentru nimic.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.08.2010, Rabaş – Art.23, 1986-Despre teamă și bucurie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Lupii se mișcă în şir. Mai întâi sunt trei lupi bătrâni și bolnavi. Sunt urmați de cinci dintre cei mai puternici. Apoi vine partea haitei pe care o protejează, iar o alta, apoi cinci lupi puternici. Liderul merge ultimul, asigurându-se că nimeni nu rămâne în urmă. Deci, a fi lider nu înseamnă a fi în fruntea haitei, ci a te asigura că toată lumea ajunge?

Răspuns: Acesta este cel mai important lucru – grija pentru siguranța tuturor.

Întrebare: Inclusiv pentru cei în vârstă care merg în față?

Răspuns: Absolut toți! Exact așa este evaluat liderul.

Întrebare: Aceasta este puterea unui lider?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: Vedeți că printre lupi este. Pentru oameni, este mai dificil.

Comentariu: La urma urmei, încă te ții de scaun dacă ești ales și așa mai departe.

Răspunsul meu: Omenirea s-a corupt în mare măsură în ultimele mii de ani.

Comentariu: Acolo funcționează instinctul, iar la noi este rațiunea.

Răspunsul meu: Într-o haită de animale, există o înțelegere interioară clară a necesității care funcționează.

Întrebare: Acolo, în haită? Adică, trăiesc conform naturii?

Răspuns: Da. Aceasta este natura atât a noastră, cât și a unei haite de lupi din jurul nostru. Numai așa putem acționa și supraviețui.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu noi aici?

Răspuns: Aici, suntem nimeni și nimic. Toată lumea caută unde să fugă, cum să scape de asumarea responsabilității și îi lasă pe alții să se descurce cum pot. „Nu am nimic de-a face cu asta.”

Comentariu: Deci am ajuns la concluzia că liderul, cel responsabil, trebuie să-i vadă pe toți și să meargă în spatele lor.

Răspunsul meu: Da, și așa trebuie să creăm o astfel de „haită”, astfel încât oamenii să vină la noi și să ceară să ni se alăture, în special conform regulilor noastre.

Întrebare: Când spuneţi „noi”, despre cine vorbiţi?

Răspuns: „Noi” se referă la grup.

Întrebare: Și oamenii vor veni pentru că vor înțelege că toată lumea are grijă unii de alții?

Răspuns: Da, nu există altă cale. Pentru a ne păstra, pentru a crește copii, pentru a oferi siguranță persoanelor în vârstă, femeilor și copiilor, trebuie să ne comportăm exact în acest fel.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 26.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un lup trăiește toată viața cu o singură lupoaică și nu o înșală niciodată. Și chiar dacă în timpul unei vânători lupul sau lupoaica moare, partenerul supraviețuitor nu caută un înlocuitor, ci rămâne singur pentru tot restul vieții. Vă puteți imagina?

Răspunsul meu: Suntem încă foarte departe de asta.

Comentariu: Vă puteți imagina că alegeți pentru viață! Lupii reușesc asta.

Răspunsul meu: Avem multe de învățat.

Întrebare: Ce este atunci când iei o astfel de decizie?

Răspuns: Pentru ei, este natura.

Întrebare: Și pentru noi? Ce este atunci când decizi așa?

Răspuns: Pentru noi, natura noastră egoistă ne înnebunește.

Întrebare: Dar când te hotărăști și trăiești așa, înseamnă că ai îmblânzit-o cumva, ai reușit să-ți înfrânezi natura egoistă, că alegi pentru viață?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dar dvs spuneţi: „Ar trebui să alegi pentru viață.”

Răspuns: Așa ar trebui să fie.

Întrebare: Și să reziști?

Răspuns: Și stai puțin, dar vezi cum se întâmplă pentru noi.

Întrebare: Despre lupoaică. Când lupul mascul este în pericol, lupoaica îi acoperă gâtul, ceea ce poate fi foarte periculos și pentru ea, dar ea nu se gândește la asta.

Și în viața de om, ce înseamnă pentru o soție să-și acopere soțul, să-l protejeze?

Răspuns: Nu cunosc sentimentele unei lupoaice.

Comentariu: Dar vorbim deja despre un om.

Răspunsul meu: Pentru un om, înseamnă că înțelege că depinde de el și aceasta este sarcina ei principală. Atât timp cât el este viu și puternic, ea și copiii sunt protejați.

Întrebare: Dar ce înseamnă o soție care își iubește soțul?

Răspuns: O soție care își iubește soțul crede că, dacă i s-ar putea întâmpla ceva rău, este gata să împărtășească răul cu el, fără nicio ezitare.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.12.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Se spune că Parţuf-ul inferior îmbracă corpul Parţufului superior. Ce înseamnă să îmbraci Parţuf-ul superior?

Răspuns: Corpul superiorului reprezintă acțiunile sale, lucrul său cu dorinţele, iar capul este luarea deciziilor.

Inferiorul nu poate face nimic cu propriul său cap, la propriul său nivel. Se spune: „Prin acțiunile Tale Te cunoaștem”. Adică, inferiorul trebuie să intre în corpul superiorului.

Și când învață practic ce face superiorul, executând el însuși, abia atunci începe să înțeleagă ce a vrut să spună superiorul prin asta. Până când nu faci ceea ce ți-a spus superiorul să faci, nu vei înțelege ce spune el.

Și aceasta nu este o acțiune plictisitoare, animalică, în care trebuie doar să faci ceea ce îți spune el, trebuie să o faci și să înveți! Priviţi la copii, cum repetă acțiunile adulților. Ei copiază acțiunile noastre fără să le înțeleagă sensul.

Când unui copil i se dau un ciocan și cuie de plastic, nu știe ce să facă cu ele. Dar el privește cum bateți cuie și face același lucru, și de acolo începe să înțeleagă la ce servește.

Este imposibil să înveți în alt mod. Atunci când construim programe educaționale, trebuie să ținem cont de faptul că omul poate fi învățat doar prin exemplu. Vedem că motivul este ascuns în rădăcinile spirituale și este încorporat în răspândirea Parţufim (coborârea conexiunii sufletelor) de sus în jos.

Tot intelectul dat celui inferior este necesar doar pentru a putea repeta acțiunile celui superior. Capul celui inferior trebuie să funcționeze doar în acest fel.

Dacă capul celui inferior privește în sus pentru a lua un exemplu de la cel superior și a efectua acțiuni similare cu ale sale, atunci succesul îl așteaptă pe cel inferior. Dar dacă cel inferior crede că poate judeca, decide și face ceva cu propria minte, îl așteaptă eșecul.

El va crede că se află la un nivel la care el însuși poate face ceva. Dar toate acțiunile sunt efectuate în corpul celui superior. Dacă cel inferior are suficientă inteligență pentru a-și anula propria minte, intelectul său, atunci se ridică și primește mintea și intelectul celui superior.

Din Lectia zilnica de Cabala 01.01.11, Baal HaSulam, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Condițiile de viață în unele sate chinezești sunt foarte dure. În unele nici măcar nu știu ce este o toaletă. Ca pe vremuri, este doar o gaură și asta e tot.

Un tânăr care a crescut într-un sat a devenit milionar și a decis să-și ajute conaționalii. Și a construit case cu toalete și băi calde pentru ei. S-a întâmplat ceva neașteptat. Oamenii au început să se certe despre cine are dreptul la proprietăți imobiliare și cine nu. Mai mult, au început să ceară case mai mari de la omul de afaceri, deoarece familiile lor se măriseră. Milionarul nu se aștepta la asta și aproape a căzut în depresie.

Răspunsul meu: Pur și simplu nu a înțeles că egoismul uman este structurat puțin diferit. Este o mare dezamăgire.

Întrebare: Chiar, oamenii nu se pot calma brusc la un moment dat, își pot lua o casă, o toaletă caldă și pot trăi așa?

Răspuns: Nu, pentru că existența determină conștiința. Le-ai corectat viața, și prin urmare, le-ai schimbat conștiința. Conștiința lor a devenit cu o mie de niveluri egoiste mai mare și asta este tot – oamenii nu mai pot face față, iar acum se vor roade unii pe alții și se vor ucide între ei.

Întrebare: Deci milionarul l-a scos pe diavol din cutie?

Răspuns: Da. Oamenii vor merge acum în instanță: toaleta unuia e mai caldă, cada altuia e mai mare și așa mai departe.

Întrebare: Deci, în condiții dure au trăit liniștiți și și-au trăit viața așa?

Răspuns: Nici nu vă puteți imagina cât de dure sunt acele condiții! Chiar și în Beijing am văzut cămăruțe oribile! Un om doarme pe un pat care este direct pe podea. Și este frig acolo iarna. În China continentală, frigul este ca în Siberia. În cameră există un televizor mic, un pat pe podea și o pungă mică cu ceva, poate legume. Și asta este tot ce are.

Întrebare: Deci concluzia este că nu ar trebui să se schimbe condițiile unui om, care îi sunt familiare?

Răspuns: Sub nicio formă! Condițiile trebuie schimbate cu mare atenție, doar în măsura dezvoltării populației și numai în măsura unei ideologii corecte.

Întrebare: Deci nu ar trebui făcut un astfel de salt?

Răspuns: Nu trebuie. Conform Cabala, progresul trebuie să meargă mână în mână cu educația, cu conștiința interioară. Altfel, nimic bun nu va ieși din asta. În cele din urmă, vor inventa bombe atomice. Și ce dacă toată lumea are pâine? Se vor simți și mai nefericiți.

Întrebare: Cum poate un om să fie pregătit pentru această tranziție, astfel încât să primească o baie, o toaletă caldă și condiții bune?

Răspuns: De ce are nevoie de asta? Pentru a începe să se uite cu dispreț la vecinul său? Dacă și-ar simți existența ca fiind normală și ar accepta viața așa cum era, de ce ar avea nevoie de mai mult? Și acum soția lui cere un dulap! Dulapul este plin de haine, dar ea are nevoie de mai mult; așa că acum trebuie să cumperi un al doilea dulap.

Întrebare: Deci povestea peștișorului de aur este întotdeauna relevantă?

Răspuns: Absolut. Doar dezvoltarea omului ar trebui să determine statutul său material.

Întrebare: Scoateţi-ne din acest impas. Cum poate un om să trăiască bine și fericit? Ce este nevoie pentru asta? Aţi spus că progresul nu este necesar pentru ca omul să fie fericit.

Răspuns: Deloc. Omenirii i s-au oferit condiții mai mult sau mai puțin normale, iar în 100 de ani populația lumii a crescut de la două miliarde la începutul secolului al XX-lea la opt miliarde la începutul secolului al XXI-lea. Și ce se va întâmpla în continuare? Deși ei spun că acum aceasta începe deja să scadă. Dar de ce scade? Pentru că oamenii nu vor să se reproducă mai departe; se gândesc doar la ei înșiși: „Aș prefera să creez astfel de condiții încât să fiu îngrijit, să fiu îngropat și totul se va termina cu mine; «După mine, potopul! Nu am nevoie de copii.»”

Comentariu: Oamenii justifică acest lucru spunând că nu vor să nască copii în această lume teribilă plină de suferință.

Răspunsul meu: Nu se gândesc la copii! Se gândesc la ei înșiși. De ce ar trebui să investesc în copii? În trecut trebuia să fac asta pentru că mai târziu copiii mă vor sprijini, vor avea grijă de mine și aș fi fericit să-mi văd nepoții. Și acum acest lucru a dispărut. Egoismul a crescut. Omul nu are nevoie de acești nepoți, nu are nevoie de nimic. Până în ultima zi a vieții mele, voi fi bine, iar apoi mă vor îngropa. Voi plăti acum, ca mai târziu să fiu îngropat și totul să fie bine – asta e. Spitale și pompe funebre, asta este tot.

Întrebare: Totuși, progres există. Cum poate un om să fie astăzi fericit?

Răspuns: Acest progres nu este bun. Îl derutează pe om, îl împinge într-o toaletă caldă, iar omul există în această toaletă caldă toată viața. El crede că aceasta este o binecuvântare. Și în afară de asta, nu are nimic mai mult. Nimic!

Întrebare: Să revenim la milionarul chinez. Cum se pot face lucrurile astfel încât oamenii să se simtă bine? Să presupunem că ar fi avut o astfel de intenție. Ce ar fi trebuit să facă? Și în general, ce ar trebui făcut pentru ca oamenii să se simtă bine?

Răspuns: L-aș sfătui să deschidă școli. Este un sat de, probabil, douăzeci până la treizeci de mii de oameni, nu mai puțin. Dați-le copiilor oportunitatea de a studia. „Și-au terminat studiile școlare? Da. Și acum, voi construi o universitate lângă școală.”

Întrebare: Ce ar trebui să înțeleagă și să simtă un copil la școală?

Răspuns: Ar trebui să învețe să fie un element integrant în lume. Adică, ar trebui să cunoască natura, lumea, cum se transformă ea și cum ar trebui el să se transforme împreună cu ea pentru a fi un element integrant conectat cu natura, fără a-i încălca armonia. Asta ar trebui să i se predea la școală și apoi și la universitate. Acesta este un proces lung.

Întrebare: Este acesta principalul lucru, în opinia dumneavoastră?

Răspuns: Da, pentru că este necesar să schimbi un om.

Comentariu: Deci nu schimb lumea, ci, dimpotrivă, pe mine însumi.

Răspunsul meu: Tocmai educația, în mediul potrivit, schimbă omul. Și atunci vom vedea o generație complet diferită, de exemplu, de chinezi.

Întrebare: Și ce se întâmplă cu lumea? Cum poate fi adus binele în lume?

Răspuns: În același fel, nu există nimic altceva. Numai prin educaţie și numai în măsura în care oamenii sunt dispuși să o accepte.

Întrebare: Educație către aceeași persoană integrală?

Răspuns: Desigur. Absolut!

Întrebare: Pentru ca omul să simtă conexiunea sa cu natura?

Răspuns: Da, omul ar trebui să o simtă conștient și să înțeleagă că trebuie să se îndrepte conștient spre aceasta. Și acest lucru trebuie insuflat în mod obligatoriu încă din copilărie.

Întrebare: Dacă de exemplu, îndrumăm umanitatea pe o astfel de cale – integralitate, conexiune reciprocă, înțelegerea faptului că aceasta există în natură – se poate construi progresul pe această bază?

Răspuns: Ce este acest progres?! Când navele spațiale brăzdează întinderile universului? Pentru ce?! Tot progresul va fi în relațiile dintre oameni și în pătrunderea în adâncurile naturii integrale. Acolo omul va găsi totul. Nu trebuie să-și părăsească satul. El zboară în univers! El înțelege și simte ce se întâmplă în jurul său. De ce ar trebui să părăsească satul pentru a merge undeva într-un oraș vecin?

Întrebare: Simte omul atunci, că este cu adevărat fericit?

Răspuns: Desigur! El înțelege unde există, pentru ce trăiește, cine l-a creat, în ce scop și cum și-a împlinit acest scop, cum cu ajutorul lui a descoperit universal pentru sine. Îl simte într-un mod complet. Nu are nicio problemă, nici măcar trecerea de la viață la moarte. El se simte pe sine etern, perfect – ca ceea ce realizează. Ce ar putea fi mai bine? Și asta, în loc să devină un chinez modern, locuitor de oraș! Trebuie să oferi unui om confort interior! Oricum nu vei putea să-i oferi confort exterior!

Întrebare: Este acesta principalul progres – să oferi unui om confort interior?

Răspuns: Da. Pentru că în confortul exterior toată lumea se va uita doar la ceilalți.

Confortul interior este atunci când fiecare atinge echilibrul cu sine însuși, cu natura și cu Creatorul. Atunci nimic nu-l înspăimântă. Asta își dorește fiecare om. Iar oferind omului lucruri corporale în plus sau în minus, nu vei genera decât revoluții, certuri și așa mai departe.

Pe scurt, milionarul a făcut o greșeală.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 29.01.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→