Întrebare: Cum putem ajunge la o stare în care să muncim fără să experimentăm suferință?

Răspuns: Am dat adesea exemplul stării mele înainte de a fi supus unei intervenții chirurgicale. Nu mi-era frică de operație; mi-am dorit-o și eram chiar pregătit să plătesc doctorul pentru ea. O așteptam.

Dar dacă omul nu vede, nu știe sau nu simte că o anumită acțiune este pentru mântuirea sa, fuge de ea, se teme de ea și nu o dorește. Totul depinde de gradul în care recunoaște nevoia. Dacă scopul este important pentru tine, atunci consideri toate mijloacele care duc la atingerea lui ca fiind doar bune. Le privești ca pe un medicament pe care îl aștepți și pentru care ești dispus să plătești mulți bani. Nu îl percepi ca pe o lovitură.

Atitudinea noastră față de dorința de a primi și față de mijloacele prin care aceasta va fi corectată transformă sentimentul nostru de suferință în sentiment de plăcere. Aceasta este diferența.

Trec de la dorința de a primi la aspirația de a dărui. Toate loviturile pe care le experimentează această dorință, le percep ca mijloace de a atinge dorința de a dărui. Par dulci și le simt 100% așa. Nu le evaluez ca pe niște lovituri, pentru că prin ele mă detașez de dorința mea de a primi și nu simt nimic negativ în asta.

Poți numi asta psihologie sau altceva, dar asta se întâmplă cu substanța dorinței noastre de a primi. Acest lucru se aplică literalmente tuturor tipurilor de plăceri, atât în ​​lumile spirituale, cât și în această lume. Dacă leg orice simțire a mea, bună sau rea, cu dăruirea către Creator, cu scopul, atunci tot ceea ce servește acestui scop va fi simțit de mine ca plăcere.

Trebuie să înțelegem că scopul creaţiei este de a încânta ființele create. În dăruire, vom dezvălui plăceri nelimitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →