Întrebare: Cum poate omul să folosească ajutorul grupului sau al Creatorului pentru a ajunge cât mai repede posibil la începutul muncii spirituale?

Răspuns: Adevărul este că omul singur, fără un grup, este practic incapabil să ajungă la o definiție a stării sale ca întuneric, ca rău.

Fără factori externi precum mediul și grupul, omul nu va putea niciodată să știe care stări sunt mai avansate, mai corecte – cele care îl avansează cu adevărat spre spiritualitate – și care sunt doar cele care i se par așa sau altfel.

Prin urmare, dacă omul este gata, cu ajutorul grupului, să-și definească parametrii într-o formă mai corectă, independentă de simţirea personală și dependent doar de definiția adevărului și a falsității, și nu de „dulce-amar”; dacă este gata să reziste acestui lucru, în ciuda faptului că este amar pentru el să determine că acesta este adevărul, și prin urmare este preferabil (și numai grupul, cărțile și profesorul pot clarifica acest lucru), atunci întunericul lui se transformă în zi.

Definiția unui om despre ceea ce se numește întuneric și lumină se schimbă. Nu este vorba despre o schimbare în starea sa, în realitatea înconjurătoare sau în atitudinea Creatorului față de el. Ceea ce s-a schimbat a fost definiția interioară a omului, iar aceasta se numește corectarea propriului vas. Adică, acum el își examinează simțirile printr-un vas diferit, care se numește vasul credinței mai presus de rațiune.

Din Lectia zilnica de Cabala 08/02/26, Rabaş – Art.36, 1985-Şi a fost seară, şi a fost dimineaţă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →