Întrebare: În articolele lui Rabaş este scris că această comprimare a timpului, împreună cu rădăcina spirituală, se raportează la Klipot (forţele impure). Ce înseamnă comprimarea timpului?

Răspuns: De fapt, timpul nu există. Tot ceea ce facem în clipa prezentă este deja programat şi deja cunoscut.

Mai mult, aşa cum există mişcare într-o linie dreaptă din trecut în viitor, există mişcare şi invers, din viitor în trecut.

În principiu, putem schimba trecutul şi viitorul, la fel cum în lumea noastră suntem obişnuiţi să schimbăm viitorul din trecut. Acestea sunt procese interconectate şi interschimbabile, care curg în ambele direcţii.

În fizică, de exemplu, dacă alegem să măsurăm fie electronul, fie unda, atunci prin această alegere noi predeterminăm dacă este un electron sau o undă.

În alte cuvinte, eu aleg instrumentul de măsură acum şi, ceea ce plănuiesc să studiez deja, este cunoscut, din trecut, la ce m-am gândit şi aranjat. Iar apoi măsor fie unda, fie particula discretă. Dar, în Cabala, asta se întâmplă în acţiune.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 09.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă văd o proprietate negativă în prieten, trebuie să o completez. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Aici, legea naturii este aceea că nu este nimic greşit. Şi nu este nimic rău nici în om, în niciunul dintre noi! „Răul” vine din spargerea noastră şi astfel tu ai pătrimea lui, în altul este jumătate, în mine o treime, etc.

Dacă adunăm toate aceste proprietăţi împreună, atunci ele formează o proprietate a întregului, care constă din plus şi minus. De fapt, atunci când sufletul s-a spart, s-au format proprietăţi negative şi chiar şi cele pozitive arată negativ, pentru că nu există nimic care să le complementeze.

Înţelepciunea corectării înseamnă corectarea separării şi distanţei dintre noi. Trebuie să ne facem creierele noastre să lucreze în această direcţie: nu este nici rău și nici bine. Separarea dintre noi este rea. De aceea, vedem proprietăţi sparte, care întotdeauna ni se par negative.

Dacă nu este nimic opus unei proprietăţi sparte, oricât de pozitivă ar fi, va arăta negativă.

Din lecţia nr. 1 de la congresul din Vilnius din 03.11.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să trăiască normal şi să se dezvolte spiritual dacă nu se simte iubit de alţi oameni?

Răspuns: Omul trebuie să se dezvolte pentru a-şi descoperi potenţialul spiritual. Este păcat ca viaţa să treacă în van. De aceea, nu trebuie să acorde prea multă atenţie la nimic. Dacă îi este dată oportunitatea de a studia în cadrul organizaţiei noastre, oportunitatea de a-şi dezvolta calităţile spirituale, atunci restul depinde de el.

Nu este nevoie de nimic altceva. Prin asta, el nu depinde de nimeni. Poate chiar să rămână singur în faţa calculatorului dacă nu este nimeni în jurul său. Este de dorit, desigur, să aibă prieteni, un grup, dar dacă nu are, atunci conexiunea virtuală îi este suficientă pentru a-şi corecta egoismul. Să corecteze înseamnă să îşi contrabalanseze ego-ul cu o calitate opusă, iar pe baza contrastului dintre acestea să îl obţină pe Creator.

Va descoperi iubirea care umple întregul univers. De fapt, cel care începe să se angajeze în Cabala primeşte câteodată o astfel de stare în care iubirea care umple întreaga lume îi este revelată. Dar apoi această stare dispare şi după o perioadă el trebuie să obţină iarăşi această stare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cuvântul „iubire” să fie înlocuit cu „echilibru între forţele opuse” sau „armonia dintre primire şi dăruire”?

Răspuns: Există două tipuri de iubire: iubirea de sine şi iubirea pentru alţii sau iubirea internă şi cea externă.

Dacă iubirea este direcţionată spre sine, atunci este acelaşi egoism. Iubesc să mănânc bine, să beau un vin bun, să mă împlinesc cu plăcere sexuală, să călătoresc, să mă joc cu copilul meu, etc. Toate acestea nu sunt decât manifestarea egoismului meu. Îmi iubesc copilul pentru că este al meu; deoarece mă iubesc pe mine îl iubesc şi pe el.

De ce ar trebui să se numească asta un anumit tip de iubire? Ele sunt manifestări simple ale egoismului. Natural, pentru cineva este foarte frumos sau plăcut, există chiar şi demonstraţii de sacrificiu de sine. Dar, individul, desigur, plăteşte pentru asta.

Întrebare: Se poate spune atunci că, din punct de vedere Cabalist, aşa cum există ură datorită unei cauze, există şi iubire datorită unei cauze?

Răspuns: Iubirea nu poate exista fără o cauză. Pur şi simplu este necesar să se identifice unde se află cauza. Chiar dacă se numeşte iubire fără nicio cauză, asta înseamnă că nu am depus efort sau suntem incapabili să identificăm cauza sau cauza se află deasupra egoismului nostru şi, de aceea, îi spunem aşa.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate adăuga cineva o componentă spirituală la iubirea corporală dintre soţ şi soţie?

Răspuns: Este posibil să adaugi o componentă spirituală între soţ şi soţie numai atunci când ei înţeleg ceea ce fac şi de ce există.

Trebuie să realizeze că au o oportunitate unică de a se conduce în toate situaţiile din viaţă într-un asemenea mod încât sunt angrenaţi unul cu altul într-o influenţă reciprocă. Apoi vor putea să obţină revelarea Creatorului, aşa cum este scris „Un soţ şi o soţie au Shechina (Divinitatea) între ei.”

Dar numai dacă sunt foarte serioşi în ceea ce priveşte obţinerea scopului. Pentru că ei trebuie „să calce pe ei înşişi” şi să se ajute unul pe celălalt.

Din lecţia de Cabala în limba rusă din 06.08.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot afecta relaţiile dintre oameni un vulcan sau un cutremur? Un ocean poate să afle că oamenii de la ţărm au început să se trateze mai bine între ei şi apoi să se calmeze?

Răspuns: Noi toţi o vom face; natura inanimată, plantele, animalele şi oamenii aparţin unui singur sistem. Țunamurile şi uraganele sunt trezite de aceleaşi forţe care sunt controlate de gândurile şi sentimentele noastre. Numai că mintea şi sentimentele noastre sunt la un nivel superior decât forţele care provoacă uraganele. Un uragan este o cantitate puternică, iar persoana este în calitate.

Dacă ne îmbunătăţim relaţiile la nivelul uman prin „zece grame”, apropiindu-ne între noi, atunci, prin aceasta trezim uraganul la un nivel inferior nu prin zece grame, ci de miliarde de ori. Nu vor mai provoca niciun rău.

Până una alta, acesta este un singur sistem, un nivelul peste altul. Noi, la nivelul uman, ne aflăm la nivelul calitativ, iar uraganul, la nivelul inanimat, este la nivelul cantitativ. Puterea sa este în cantitate, iar a noastră în calitate şi, prin urmare, gândul uman este capabil să pornească sau să oprească uraganele. Totuşi, până acum, noi doar le pornim.

Întrebare: O sută de oameni care stau la ţărm, pot opri un uragan care se apropie cu forţa gândului?

Răspuns: Nu. Întâi de toate, ei nu trebuie să stea la ţărmul oceanului pentru acest lucru. Principalul lucru este că noi trebuie să ajungem la conexiune şi unitate între noi şi să echilibrăm forţele rele, pe care le avem, cu forţele bune. Apoi la toate nivelele – inanimat, vegetal şi animal, care sunt sub noi, echilibrul va fi restaurat.

Întrebare: Asta înseamnă că ameninţarea nu vine din partea oceanului furtunos, de la pământul care tremură sub noi sau de la erupţia de vulcani? Ar trebui să ne întoarcem forţa gândurilor noastre spre ele?

Răspuns: Deloc! Ar trebui să acordăm atenţie numai nouă înşine, spre corectarea atitudinii faţă de ceilalţi. Pe cât de mult ar părea o fantezie, ireal şi neştiinţific, funcţionează exact în modul acesta.

Trebuie să învăţăm să ne controlăm gândurile, dorinţele şi intenţiile. Până una alta, dacă noi nu facem acest lucru, atunci ele vor trece automat de partea egoistă, căutând să aducă mai mult beneficiu pentru noi şi mai mult rău altora.

Întrebare: Cum va fi o persoană corectată a viitorului?

Răspuns: Persoana corectată a viitorului va învăţa aptitudinea de a păstra un echilibru ideal cu ceilalţi, aşa încât să nu fie deasupra tuturor şi ca ei să nu fie deasupra lui, ci ca ei toţi să fie prieteni, conectați prin relaţii bune. Mulţumită acestui lucru toată natura va ajunge la un echilibru, iar asta se va numi Grădina Eden, paradisul.

Întrebare: Ce griji vor avea oamenii când se vor trezi dimineaţa într-o asemenea Grădină a Edenului?

Răspuns: Este scris că „lumea acţionează conform legilor neschimbătoare”, iar în viaţă totul va fi la fel. Dar o persoană va avea grijă de echilibrul dintre el şi toată natura, incluzând întreaga umanitate.

Întrebare: Aceasta va fi o viaţă bună sau va fi prea plictisitoare?

Răspuns: Nu-ţi fă griji, vei avea experienţe nu din probleme, ci din lucruri bune. În loc să te îngrijorezi de un apel telefonic de la poliţie, doctor sau de la şcoală în ceea ce priveşte copiii, tu vei fi atins de o atitudine bună față de tine.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi „ingineria climei” se dezvoltă rapid. Asta înseamnă că în loc să luptăm pentru conservarea mediului, oamenii încearcă să intervină în procesele naturale şi, cu ajutorul tehnologiilor avansate, să controleze clima, să răcească globul, să schimbe structura atmosferei şi starea oceanelor şi aşa mai departe.

Oamenii încearcă să restaureze echilibrul în natură cu ajutorul tehnologiei moderne. Este acest lucru bun pentru omenire sau, din contră, este acest lucru un mare pericol?

Răspuns: Desigur, noi trebuie să plătim în modul acesta faţă de reacţia noastră greşită, construind case rezistente la cutremure şi să ne protejăm de loviturile naturii. Totuşi, acest lucru nu va ajuta, deoarece noi înşine evocăm aceste dezastre naturale prin comportamentul nostru greşit.

Noi trebuie să înţelegem că gândurile şi dorinţele unei persoane sunt la cel mai înalt nivel al forţelor care există în univers. Aşadar, numai cu gândurile, dorinţele şi intenţiile noastre noi cauzăm naturii cea mai mare pagubă.

Omul este purtătorul forţelor negative din natură, deoarece este ghidat numai de forţa primirii. Aşadar, avem nevoie să ne echilibrăm pe noi înşine cu forţa dăruirii. Într-un mod natural, fiecare persoană acţionează în societate încercând să primească totul pentru ea însăşi. Totuşi, în conformitate cu asta, noi trebuie să dezvoltăm în noi o abilitate de a da. Apoi echilibrul va fi stabilit între noi, iar din omenire se va împrăştia şi la restul naturii.

Întrebare: să spunem că începem să ne tratăm bine între noi şi că va exista iubire şi dăruire, o armonie completă între oameni şi între toate naţiunile, dar cum va opri acest lucru erupţia vulcanilor şi uraganele?

Răspuns: Gândurile şi dorinţele noastre sunt de asemenea forţele naturii. Omul este parte a naturii, coroana dezvoltării sale. Cu ce suntem noi diferiţi de toate celelalte părţi ale naturii? Avem ştiinţă, inteligență şi sentimente mai dezvoltate. Deşi aceste sentimente sunt rele, ele sunt mai dezvoltate în comparaţie cu animalele şi din această cauză suntem numiţi oameni.

Singura problemă este că noi nu ne folosim forţele corect. Noi credem că putem trăi la fel de instinctiv precum animalele, fără să ajungem la iubirea aproapelui şi fără să ne explorăm influenţa asupra lumii. Totuşi, acest lucru nu este corect, deoarece noi aparţinem de nivelul uman. Iar a fi uman este în primul rând ştiinţa, raţiunea şi sentimentele care ne înălţă chiar în vârful piramidei.

Se pare că spre deosebire de toate celelalte nivele ale naturii – inanimat, vegetal şi animal – care sunt în mod instinctiv incluse într-un singur sistem numit „natura”, omul singur se separă de ea.

Suntem obligaţi să completăm sistemul naturii prin participarea noastră, alăturându-ne împreună cu toţi ceilalţi. Mulţumită faptului că ne echilibrăm sentimentele, mintea şi forţa negativă a egoismului nostru cu forţa pozitivă, vom ajunge la o conexiune bună cu toate părţile creaţiei.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special în sistemul ecologic din ziua de azi? Care este diferenţa dintre un cutremur sau o erupţie vulcanică care se petrec astăzi şi cele care s-au întâmplat acum o mie de ani sau acum două sute de ani?

Răspuns: Motivul acestor cataclisme naturale este diferit. Acum o mie de ani, cauza unui cutremur a fost în procesul natural al evoluţiei, care caută să ne avanseze şi toată natura să se echilibreze.

Cauza a venit din forţa naturii în sine, iar acum cauza sta în propria noastră neglijenţă. În loc să aducem toate părţile naturii la conexiune, o persoană provoacă separarea universală.

Până acum, natura în sine a aplicat o presiune pe noi, pentru a-şi dezvolta toate nivelele – inanimat, vegetal, animal şi uman – până la un anumit nivel. În prezent, noi am ajuns deja la acest nivel predeterminat al dezvoltării şi am intrat în etapa aşa-numită a „omenirii integrale”.

Lumea se schimbă într-un mic sat unde toată lumea este conectată cu toată lumea, iar acum noi înşine suntem responsabili pentru menţinerea echilibrului. Se pare că fiecare problemă cauzată de lipsa echilibrului indică spre comportamentul nostru incorect.

Dacă uraganele şi cutremurele anterioare ne-au forţat să avansăm în dezvoltarea tehnologiei şi a economiei, astăzi ele pur şi simplu ne umilesc. Nu este suficient să reacţionăm la loviturile naturii prin dezvoltarea tehnologiei; astăzi, schimbările sociale şi corecţia conexiunilor sociale sunt deja necesare. Dacă nu reacţionăm corect atunci noi agravăm situaţia.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pământul este casa noastră comună, însă, în ultima vreme, l-a condus haosul. Anul trecut s-au înregistrat un număr mare de dezastre naturale: incendii severe, inundaţii şi uragane, care au avut un impact asupra ţărilor şi, de asemenea, asupra indivizilor, provocând daune materiale şi emoţionale.

Viaţa liniştită se apropie de sfârşit. Se ştie că pământul a trecut prin diferite perioade geologice, dintre care unele foarte instabile. Aceste catastrofe ecologice sunt inevitabile ca rezultat al cursului natural de dezvoltare al pământului sau sunt ceva excepţional ce poate fi evitat?

Răspuns: Toate aceste catastrofe ar fi putut fi evitate, deoarece natura devine instabilă doar pentru că oamenii nu ştiu să o echilibreze. Natura ne-a împins tot timpul spre dezvoltare prin crearea condiţiilor dificile, cum ar fi căldură, frigul, cutremurele şi epidemiile. Până la urmă o persoană începe să se mişte doar atunci când se simte rău.

Noi suntem egoişti şi nu facem nici cea mai mică mişcare dacă nu simţim că ne va produce un anumit beneficiu.

Aşadar, natura este forţată să ne trimită suferinţe pentru a ne încuraja să ne dezvoltăm. Apoi am început să dezvoltăm ştiinţa şi economiile şi am început să ne studiem pe noi şi mediul din jurul nostru, pentru a găsi modalităţi de a ne organiza o viaţă mai sigură şi mai confortabilă.

Toată această dezvoltare este necesară numai din cauza problemelor pe care le experimentăm. Este ştiut că dacă ne dorim succesul pentru copiii noştrii, noi trebuie să le cerem acest lucru şi să îi forţăm să înveţe bine. Acesta este acelaşi mod în care ne-a dezvoltat natura pe de-a lungul a mii de ani din istoria umană. Din momentul în care oamenii s-au dat jos din copaci şi când au ieşit din peşteri, noi ne-am dezvoltat continuu ca rezultat al problemelor „umane”, care sunt cu un nivel deasupra celor animalice.

Asta înseamnă că natura nu numai că ne-a bătut ca pe toate animalele, forţându-ne să găsim hrană, vizuine şi să avem grijă de urmaşii noştrii, dar ne-a şi încărcat cu tot felul de probleme proiectate ca să ne dezvolte mintea şi senzaţiile. Mulţumită acestui lucru noi trăim nu numai prin instinctele animalice, ci ne-am şi dezvoltat tot mai mult într-o societate umană. Noi trebuie să ne construim vieţile, deoarece copiii noştri au nevoie de grijă vreme de 10-20 de ani până se maturizează.

Natura ne împinge, nu doar prin dorinţele primitive ca mâncare, sex şi reproducere, dar și ne direcţionează să ne dezvoltăm ştiinţa și sistemele economice şi educaţionale. Ne forţează să descoperim şi să explorăm continente noi şi să explorăm natură pentru a ne îmbunătăţii vieţile.

Adică natura a împins oamenii să devină mai inteligenţi. Dezvoltarea umană este, prin urmare, în contrast cu dezvoltarea materiei inanimate, plantele şi animalele. Pe lângă asta, natura a direcţionat oamenii să se dezvolte senzual şi, astfel, ne-am dezvoltat în zonele culturii, educaţiei şi în artă: pictură, muzică şi literatură, care toate sunt determinate de starea prezentă a umanităţii.

Noi nu trăim ca animalele, care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă de timp ca să producă urmaşi şi care apoi se despart. Oamenii construiesc familii şi țări şi folosesc un limbaj de comunicare şi transmit cunoaşterea de la o generaţie la alta. Acesta este întreg sistemul care diferă calitativ de nivelul de dezvoltare animalic.

Totuşi, toată această dezvoltare intelectuală nu este suficientă, deoarece natura vrea chiar şi mai mult de la noi. Vrea ca noi să fim conectaţi într-un anumit sistem general și să ne completăm reciproc. Totuşi, nu suntem capabili de asta, deoarece, prin natura noastră, rămânem animale egoiste.

În interiorul fiecărei persoane rămâne ascuns acelaşi egoist animalic, iar toată cunoaşterea pe care a obţinut-o, de-a lungul a mii de ani de evoluţie, l-a ajutat doar să folosească mediul său cu viclenie şi cu scopul unui profit personal mai mare. Deși noi am creeat tot felul de sisteme sociale care să ne împiedice să ne mâncăm unul pe altul, totuşi noi tot încercam să profităm de pe seama altuia. Adică implementăm graniţe care susţin: ce-i al meu, e al meu şi ce-i al tău, e al tău.

Totuşi, de asemenea, nici asta nu funcţionează, deoarece egoismul creşte constant şi arde în interiorul nostru. Toată lumea vrea să încline întreaga lume ca să i se potrivească lui. Astfel noi nu suntem capabili să ne unim într-un sistem comun şi armonios. Asta este întreaga noastră problemă: societatea umană, în loc să progreseze şi să devină mai inteligentă, începe să decadă şi se întoarce spre sursa întregului rău, noi devenind cea mai dăunătoare creatură de pe pământ.

Oamenii distrug formele inanimate, vegetale şi animalice ale naturii şi otrăvesc solul şi atmosfera. Există mii de tone de deşeuri cosmice care se rotesc în jurul pământului, rămăşiţele sateliţilor. Noi nu facem lucruri înţelepte sau raţionale din cauza egoismului nostru şi, prin urmare, nu putem fi incluşi în mod corect în sistemul naturii.

Sistemul general integrat ne presează în funcţie de nivelul dezvoltării noastre. De la an la an, noi ar fi trebuit să ne dezvoltăm mai departe şi să ne conectăm între noi în mod corect, într-un mod benefic, influenţând astfel pozitiv societatea umană, la fel ca şi pe celelalte nivele ale naturii.

Totuşi, în loc de asta, noi am revelat diferenţa noastră completă fată de natură şi am devenit tot mai corupţi. În conformitate cu asta, influenţa noastră asupra naturii a devenit tot mai rea şi, prin urmare, nu este surprinzător că natura ne aduce mult mai multe lovituri că înainte.

Din emisiunea de pe KabTV „O viaţă nouă” 10/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tora ne spune că, la început a fost întuneric și haos din care, mai târziu, a fost creată viața. Cum se poate înălța armonia din haos?

Răspuns: Toate acestea sunt spuse numai în relație cu omul. Și chiar dacă se pare că vorbim despre perioade de evoluție care, aparent, au avut loc înaintea apariției omului, este greșit. Evoluția are sens numai prin includerea omului care a început să folosească întreaga lume și, toate schimbările apar numai referitoare la el.

Numai după crearea conștiinței și referitor la ea putem vorbi despre creația lumii, a universului, a planetei Pământ, a tuturor sistemelor și a omenirii. Înainte de apariția omului, nu pare să fi fost ceva. Iar când vorbim de întuneric și haos, ele există de asemenea numai în relație cu omul, fiindcă conștiința lui este distorsionată, adică, opusă sistemului ideal în care existăm.

Omul nu înțelege sau nu simte acest sistem, adică, el nu îl percepe nici cu mintea, nici cu inima. El vede realitatea proiectată de calitățile lui defecte pe fundalul unei lumi imuabile și perfecte.

El nu vede Lumea Superioară, Spirituală sau sistemul ideal ci, se vede pe el raportat la acest sistem, adică, el vede diferența între unul și celălalt, între calitățile omului și ale Naturii. De aceea i se pare că lumea este neagră și în dezordine.

Toată Natura manifestă dăruire, iubire, conexiune, completare reciprocă în timp ce, calitățile omului sunt exact opuse: primire, dezordine și inabilitatea de a se conecta cu ceilalți și de a-i completa. Fiecare acționează ghidat de beneficiul propriu în detrimentul celorlalți și, de aceea, vede dezordine în lume.

Dezordinea este calitatea apărută din natura omului, din egoismul său.

Până la urmă, dacă fiecare se gândește la sine și este ghidat de propriul beneficiu, fără să îi ia pe ceilalți în considerare, el oprește întregul sistem, ca un angrenaj defectuos.

În loc să se conecteze cu restul și să funcționeze împreună, ca mecanismul unui ceas, fiecare se învârte în direcția lui, după cum dorește. Ca rezultat, opunem rezistență unul altuia, ne spargem angrenajele și, întregul mecanism aproape că nu reușește să funcționeze.

Există un alt sistem care pedepsește și corectează, arătând cât de rău ne simțim din cauza aceste atitudini egoiste. Prin urmare, din lipsă de speranță, începem încet, încet să ținem cont unul de altul.

Dar, aceste luări în considerare sunt de asemenea egoiste, fiindcă pentru mine lucrul principal este binele propriu și, îi iau pe ceilalți în considerare numai dacă este necesar. Rezultă că, reușim cumva să existăm dar, viețile noastre sunt pline de suferințe și haos. Haosul și dezordinea din viețile noastre sunt rezultatul faptului că fiecare suntem controlați de forța propriului egoism și ne gândim numai la propriul bine și nu la beneficiul sistemului comun. Acesta este motivul principal al dezordinii manifestate în toate sferele vieții noastre.

Din KabTv „O viață nouă” din 24/10/2017

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→