În spatele fiecărui bărbat de succes, există o femeie (Proverb).

Întrebare: Există o rădăcină spirituală pentru acest fenomen, că un bărbat se simte mai încrezător dacă îl ajută o femeie?

Răspuns: Cred că este un element necesar al vieții. Mai mult, spun asta pe baza propriei experiențe și a ceea ce am simțit în viața mea, în profesie și în sprijinul pe care mi-l oferă soția mea. Dacă nu era ea, cu greu aș fi putut îndura prea mult tot ceea ce am îndurat. Am avut traume, pierderi și dificultăți extraordinare fizice, mentale și spirituale.

O soție în acest sens, este genul de sprijin fără de care ar fi foarte greu pentru un bărbat. Ea o înlocuiește pe mama lui. Cert este că un bărbat nu naște și nu intră în acea fază diferită, aşa cum o femeie care din fată devine femeie, mamă. Un bărbat nu are această tranziție. Prin urmare, el are constant nevoie de sprijin feminin, așa cum un copil are nevoie de sprijinul mamei sale. Înțelegem aceste interacțiuni.

Când un om este angajat într-o muncă atât de serioasă, cum ar fi politica, știința în general, o muncă îndrăzneață care necesită o revenire uriașă a energiei interne, materiei fizice și mentale, atunci are nevoie de sprijin psihologic chiar mai mult decât fiziologic.

Și, bineînțeles, soțul care o ajută fără să se amestece în nimic, dar dă un sentiment de sprijin, acest lucru este necesar în interior pentru bărbat. Aceasta are o rădăcină spirituală înaltă.

La rădăcina noastră suntem o singură ființă în care masculinul și femininul se împletesc. Și tocmai din această rădăcină comună trebuie să trag putere. Dar o pot simți mai bine dacă simt lângă mine o femeie devotată care mă ajută, mă sprijină, mă ascultă și îmi acordă atenție. Este foarte important. Și, prin urmare, este o lege pentru un cabalist, el nu poate fi singur.

Mai mult, nu am văzut ca aceasta să fie o condiție indispensabilă în nicio altă practică. În Cabala, un burlac nu poate avansa spiritual. Această rădăcină spirituală este atât de adâncă încât un cabalist trebuie să fie căsătorit.

Nu înseamnă doar să ai o casă și să fii îngrijit, ci să ai o femeie care împlinește îndatoriri interne, mentale și funcționale, numită „o soție”. Aceasta este definiția, categoria, imaginea. Acesta este un lucru foarte dificil. Pot vedea asta la studenții mei, cât de mult îi influențează.

Din KabTV “Prim-plan—Vulturul cu două capete” 1/1/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Pe de o parte, astăzi natura ne-a oferit totul in ceea ce priveste confortul: îţi poti satisface orice dorinţă. Pe de altă parte, odată cu aceasta în om crește și un sentiment de gol interior.

Răspunsul meu: Acest lucru este foarte bun pentru că nu avem unde să ne dezvoltăm. Am făcut înconjurul lumii, am cumpărat un apartament, o mașină, am schimbat mai multe soții, am născut și ne-am pierdut copiii. Am făcut deja totul. Ce urmează?!

Lumea asta nu ne dă mai mult. Ce altceva ne poate oferi? Prin urmare, apar unele perversiuni. Bine, hai să le încercăm puțin. Asta e tot. Altfel pentru ce să trăiești?!

Apoi vine golul și dezamăgirea, la asta ai ajuns. Ți se pare că deși obișnuiam să trăim primitiv, era plăcut: familie, pajiști, copii. Toate acestea ţi se păreau atât de pastorale, armonioase. Dar astăzi, ce groază! O persoană este îndatorată. Nu poate fugi nicăieri și cel mai important, nu poate fugi de el însuși!

El încearcă să facă asta spunând: „Trăiesc așa cum trăiesc”. Dar nu funcționează, deoarece legea naturii este așa încât nu ne putem îndepărta de ea. Va trebui totuși să ajungem la un răspuns, la întrebarea despre sensul vieții. Mai mult, să nu o realizezi filozofic și să nu te liniștești cumva, ci să o găsești, să o vezi, să o înțelegi. Pentru ce trăiește o persoană? Aceasta nu este doar o întrebare pur teoretică, căutare și chin prin spini către stele și așa mai departe. Nu! Vrem să o vedem!

De fapt, această întrebare se bazează pe moarte. O persoană ar trebui să știe că continuă să trăiască, dar nu printr-un fel de credință – după ceea ce ii promite religia. Ar trebui să vadă o continuare clară, frumoasă, strălucitoare în fața lui. Atunci acești zeci de ani de viață au sens.

Din KabTV “Prim-plan. Centauri” 1/15/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aţi avea capacitatea de a face minuni, cum aţi folosi-o?

Răspuns: Aș sta nemișcat și aș fi tăcut.

Întrebare: Deci nu aţi face minuni? De ce?

Răspuns: Lumea nu are nevoie de ele.

Comentariu: Dar ar putea dovedi că metoda dvs. este corectă.

Răspunsul meu: Atunci nimeni nu ar putea-o implementa corect.

Întrebare: Deci miracolele sunt dăunătoare dezvoltării umane?

Răspuns: Da. Altfel, aici ar putea fi un astfel de teatru, dar până la urmă nimeni nu ar fi mai bine și ar mai exista câteva religii în plus.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când o persoană aude expresia „Sodoma și Gomora”, o asociază cu un fel de perversiune sexuală. Și în Talmud, care a fost scris în secolul al III-lea, se spune că orașele au fost distruse din cauza răutății spirituale, a urii față de străini și a lipsei de ospitalitate.

Răspunsul meu: Da, așa s-a manifestat: nu aveți dreptul să primiți pe cineva ca oaspete, să oferiți ceva, să ajutați cu ceva, să direcționați sau să sfătuiți. La orice nivel de comunicare, nu interacționezi cu ceilalți oameni pentru că nu îi vei ajuta cu nimic și nu vei obține nimic de la ei. Această condiție acționează reciproc, în ambele sensuri: tu nu ești pentru mine și eu nu sunt pentru tine.

Comentariu: Dar astăzi există în lumea noastră și o asemenea ostilitate față de străini.

Răspunsul meu: Această dușmănie nu te limitează și nu te obligă să pui un obstacol în a contacta pe alții. Și aici există o interdicție completă a oricărui tip de comunicare între oameni, cu excepția unui clan sau a unei familii.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/7/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este viața conform Cabala? Ce ne dă sentimentul că suntem în viață?

Răspuns: Conform Cabala, volumul universului în care ne simțim astăzi și îl numim lumea noastră este o parte foarte mică a întregului univers.

Rămânem în el un anumit timp, experimentăm diverse evenimente pentru a acumula unele informații speciale, apoi ieșim din această stare pentru a intra într-una superioară și pentru a începe să simțim întregul volum al universului în adevărata sa formă, nu lumea noastră, ci universalul, ceea ce se numește lumea superioară, care o include pe a noastră.

Prin urmare în Cabala, despre existența noastră în raport cu acest întreg volum se discută ca despre un vis, ca despre o senzație mică, deloc evidentă, a vieții reale. Viața reală este complet diferită de ceea ce simțim astăzi.

În practică, trăim doar existența noastră animală pentru că tot ceea ce facem este să ne servim corpul animal, astfel încât să se simtă bine și confortabil. Încercăm să îi oferim toate plăcerile pe care vrea să le absoarbă și să facem totul cât mai confortabil pentru el.

Imaginează-ți că animalul tău iubit locuiește lângă tine și ai grijă de el tot timpul; aceasta este în principiu viața noastră. La fel ca animalele, ne dorim să avem copii, vrem ca ei să se simtă bine, ne străduim să le asigurăm viitorul. La animale, acest lucru se manifestă foarte clar la nivel instinctiv. Preocuparea lor pentru ei înșiși și pentru generația viitoare este principalul lucru, pe lângă elementele esențiale pentru existență, cum ar fi hrana și adăpostul.

Deci în acest sens, suntem animale în lumea noastră în raport cu lumea superioară, unde suntem numiți „om”.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne judecă natura și de ce ne pedepsește prin toate loviturile pe care le simțim?

Răspuns: Întreaga natură este globală și integrală. Ne cere să o observăm într-un mod conștient, științific și rațional, prin regula conexiunii integrale între toți și să construim toate sistemele din societatea umană conform acestei reguli.

Această regulă există la nivelurile mineral, vegetal și animal, ca parte a funcționării lor naturale, în mod instinctiv. Dar în om, ego-ul nostru ne împinge să distrugem aceste forme ale naturii.

Odată ce omul se corectează prin conectarea la toată lumea, vom ajunge la starea în care toate celelalte forme de viață, nivelurile mineral, vegetal și animal ale naturii se vor echilibra și lumea va fi cu adevărat în pace.

Din KabTV “Conversaţie cu ziariştii” 11/28/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Unul dintre cele mai comune concepte de astăzi este că omul trăiește doar o dată. Cu toate acestea, conform cercetărilor unor sociologi, frica de moarte este una dintre cele mai puternice trei temeri pe care le experimentează majoritatea oamenilor.

Dar dacă o persoană trăiește o dată, de ce i se dă inițial cunoștința că este muritor?

Răspuns: Desigur, ar fi mai bine dacă am fi ca niște animale, care nu înțeleg ce înseamnă moartea. Se tem de moarte instinctiv, dar nu au sentimentul „Nu voi exista”.

Iar oamenii care se află, aș spune încă la un nivel rudimentar de dezvoltare, nici ei nu au un astfel de sentiment. Și apoi apare nu frica de moarte, ci frica de dispariție.

De ce i se dă asta unei persoane? Ca să devină om. Dar în schimb, încercăm să folosim rațional această frică pentru ridicarea noastră, pentru dezvoltarea noastră. Drept urmare, încercăm să suprimăm cumva această frică, să o camuflăm și să o ascundem astfel încât să nu apară în noi.

Orice priveşte moartea, o îndepărtăm de noi înșine, fie că este vorba de un cimitir, o morgă, spitale sau aziluri de bătrâni, totul este acolo undeva, dar ne gândim mai puțin la asta și le atingem doar dacă este necesar. Iar ce este dincolo și dacă va fi ceva după, nu știm deloc.

Prin urmare, încercăm cu toată puterea să ne atașăm de anii în care existăm cu adevărat. În loc să privească la sfârșitul vieții sale, o persoană se uită la generația tânără și se implică în ea de parcă și-ar vedea continuarea în ea.

Dar, de fapt, aceasta nu este altceva decât auto-înșelare, pentru că nu avem habar. Nu există o viziune corectă și clară a ceea ce există după moarte. De ce este totul atât de ridicol, atât de ciudat? De ce există totul? Aceasta este cea mai importantă problemă a omului și a umanității.

La urma urmei, dacă nu ar exista moartea, întreaga noastră viață s-ar schimba: viziunea mea asupra lumii, atitudinea mea față de ea. Să spunem că am trăi la nesfârșit, că nu ne schimbăm, nu îmbătrânim. N-am avea idee cum am exista, care ar fi relația noastră unul cu celălalt, ce lume complet diferită am construi.

Din KabTV “Prim-plan. Misterul Sfinxului” 2/5/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: Ai spus că sentimentul de iad este o stare interioară a unei persoane. Unul dintre motivele pentru care te simți neîmplinit este atitudinea interioară față de ceilalți, de a-i folosi de dragul tău.

Răspunsul meu: Dorințele obișnuite de a primi sunt dorințe animalice. Nu sunt nici bune, nici rele pentru că se supun poruncilor naturii.

O persoană are o dorință inerentă de a exista confortabil la nivel minim, iar acest lucru este normal. Chiar și în cadrul legii, dacă cineva ar fura o bucată de pâine undeva, doar pentru a-și potoli foamea ca un animal, nu cred că ar fi judecat pentru asta, pentru că îi era necesar pentru a menține viața.

Totuși, tot ceea ce dorim să dobândim peste existența animalică este deja egoism. La urma urmei, tot ceea ce dobândim deasupra lui, direct sau indirect, se întâmplă în detrimentul altor oameni. Astfel, îi folosim pe alții, căutăm modalități de a fi mai înalți și ne arătăm ura față de ei.

Încep să simt că, cu cât sunt mai sus sau cu cât celălalt este mai jos, cu atât îmi este mai plăcut. Adică mă gândesc deja la modalități de a înrăutăți situația pentru altcineva pentru că mă va face să mă simt mai bine, indirect sau chiar direct. Egoismul constă în faptul că doresc răul celuilalt.

Nu simțim în ce măsură ne folosim unii pe alții, în fiecare secundă în lumea noastră. Trebuie să ne transformăm natura rea ​​într-una bună, să folosim aceleași calități, doar că nu pentru a face rău, ci pentru a-i folosi pe ceilalți pentru a ne conecta cu ei.

Egoismul este bun pentru că ne conectează. Mă uit la alții pentru a afla ce mi-aș dori să învăț de la ei pentru a-i putea influența și a-i supune. Dacă nu ar fi egoismul, aș exista ca un animal pe cont propriu și nu mi-ar păsa de ceilalți.

Egoismul ne face să ne conectăm unii cu alții. Dar în forma în care îl folosim, se numește înclinație rea. Trebuie să o transform într-una bună. Adică din ceea ce primesc de la toți, din ce subjug, satur și leg de mine, transform această legătură într-una în care îi slujesc, îi împlinesc și le dau de parcă ar fi copiii mei, cărora le doresc numai binele.

Prin urmare, fără înclinația rea ​​care ne leagă, nu ne putem dezvolta. Astfel, astăzi este dezvăluită în lume o conexiune rea universală, globală între noi. Odată cu aceasta, Cabala este revelată pentru că am ajuns într-o stare în care începem să înțelegem că suntem conectați într-un mod greşit și nu avem altă opțiune, trebuie să ne conectăm prin conexiuni bune.

Din KabTV “Prim-plan—Credinţa şi Cartea Zohar“

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo legătură între miracole și profeție?

Răspuns: Un profet este o persoană care are calități deasupra proprietăților egoiste ale lumii noastre și vede următoarele etape ale dezvoltării lumii.

Întrebare: Să presupunem că o persoană prezice unele evenimente. De exemplu, acum doi ani ați spus că virusul Corona va rămâne cu noi mult timp. Astăzi vedem că acesta este într-adevăr cazul. Este aceasta o profeție?

Răspuns: Nu. Acestea sunt doar anumite simţiri ale legilor naturii.

Întrebare: Nu este un miracol când simți ceea ce alții nu simt?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă în același mod ca și cu un adult și un copil. Un adult simte mai mult, înțelege mai mult și poate avertiza un copil despre lucruri. Pentru copil, ar fi ca o minune, dar nimic mai mult. Cu toții existăm în cadrul naturii și numai diferite niveluri ale înțelegerii ei dictează toate profețiile, cunoștințele și înțelepciunea.

Din KabTV “Stări Spirituale” 11/30/21

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că partea feminină este aparent animalică în raport cu partea masculină și că partea masculină reprezintă un grad superior sau „uman”?

Răspuns: Dacă părțile masculine și feminine se completează corect, atunci se naște un „centaur”, un fel de combinație între un animal și o persoană într-un om.

Întrebare: Cum putem face corect această combinație? Dacă doi oameni se străduiesc pentru spiritualitate, totul se armonizează de la sine?

Răspuns: Acest lucru nu este ușor de implementat în lumea noastră.

Abia acum începem această cale. Mai sunt încă multe capcane în faţă. Dar sper ca la final, toate divorțurile, discordiile, destrămarile de familie, separarea copiilor de părinți, ura unei persoane chiar și față de sine, drogurile și acele fanatisme sălbatice pe care le vedem (și pe viitor le vom vedea și mai mari) pot fi rezolvate și asta numai dacă începem să ne străduim pentru un scop mai înalt.

Din KabTV “Prim-Plan: Centauri” 1/15/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→