Category Archives: Intrebare si Raspuns

Criteriul pentru egalitate

Întrebare: Care este criteriul pentru egalitate?

Răspuns: Egalitatea este atunci când ambii parteneri sunt de acord cu termeni relativ egali. Adică eu vreau să fiu egalul tău în faptul că noi amândoi suntem capabili să dăm totul deasupra costului de a trăi. În acest caz, noi suntem egali. De aici trebuie să începem, iar pe lângă asta, nu este niciun numitor comun, nicio barieră.

Comentariu: Ai scris cândva că egalitatea este complementarea reciprocă și nu egalizarea. „Noi trebuie să stoarcem realizarea potențialului pe care ei îl pot dărui societății”.

Răspuns: „A stoarce” ar putea suna cumva nepoliticos, mai degrabă ar trebui să ajutăm o persoană să se realizeze pe sine.

Nu contează dacă este o casnică sau capul guvernului – fiecare din ei dă maximul în domeniul lor. În asta ei sunt cu siguranță egali. Să spunem, există un fel de tribunal ceresc, ei își încheie viața lor pământeană, se duc acolo sus și capul guvernului vede o casnică lângă el.

Întrebare: Suntem toți egali în fața lui Dumnezeu sau este un fel de ierarhie și acolo?

Răspuns: Toată lumea este egală, absolut toată lumea.

Întrebare: Reiese că noi ne egalizăm nu prin a deveni similari ci prin străduința pentru un scop comun?

Răspuns: Da, și înțelegem că scopul nostru este a dărui societății noastre.

Egalitatea este definită în relație cu eforturile mele de a mă apropia de alți oameni. De exemplu, eu dedic zece ore pe zi pentru unirea cu alți oameni și altcineva dedică două ore pentru asta. Însă acesta este maximul său, așa este construit el, iar în asta noi suntem egali.

Întrebare: Asta poate fi numită egalitate spirituală?

Răspuns: Desigur, dar egalitatea spirituală de asemenea implică dăruirea voluntară. Toate orele, toate oportunitățile pe care o persoană le dăruiește pentru binele societății, indiferent de orice, este dăruire spirituală. Atunci, în conformitate cu asta, noi putem să judecăm egalitatea oamenilor.

De pe KabTV „Abilități de comunicare” 9/11/20

 

Întunericul este cel mai profund înaintea zorilor

La știri (thejournal): „Criminalul lui John Lennon [Mark Chapman] îi cere scuze lui Yoko Ono pentru „actul său josnic” …

„În timpul audierii [cauțiunii], Chapman a spus că l-a ucis pe Lennon, 40, pentru „glorie” și a recunoscut că merită pedeapsa cu moartea.

„Vreau doar să reiterez că îmi pare rău pentru crima mea”, a spus el. „Nu am nicio scuză. Asta a fost pentru propria glorie.” …

„El a spus: „L-am asasinat, pentru a folosi cuvântul tău de mai devreme, deoarece el a fost foarte, foarte, foarte faimos și acesta este singurul motiv pentru care eu căutam foarte, foarte, foarte, foarte mult propria glorie, foarte egoist.”

Întrebare: Cum este posibil ca dorința lui să fie, așa cum scrie el, „foarte-foarte-foarte-foarte” faimos este deasupra oricărui alt lucru, deasupra vieții și morții?

Răspuns: Acesta este cel mai ușor mod de a deveni faimos. Se datorează faptului că el a muncit pe recompensa altcuiva. Lennon s-a ridicat atât de mult deoarece a devenit faimos și respectat pentru toată lumea. În timp ce acest tip, într-un singur moment, a apăsat pe trăgaci și l-a omorât și instant a dobândit aceeași cantitate de faimă.

Întrebare: Cum rămâne cu viața lui personală? Nu este nicio viață după. A  primit o sentință pe viață.

Răspuns: Dacă ar fi continuat să fie cine a fost nimic nu ar fi ieșit din el. Însă acum el este faimos peste tot.

Comentariu: Ce ego există în interiorul nostru! Este o eternitate în el!

Răspunsul meu: Cu siguranță.

Întrebare: Deci se reduce la faimă mai presus de orice altceva?

Răspuns: El a urcat la nivelul lui Lennon.

Întrebare: Adică fără să depună niciun efort, fără să aibă vreun talent sau orice altceva, el s-a ridicat la nivelul lui? Asta este o dorință umană naturală sau asta este tot o dorință specială?

Răspuns: Nu. Acesta este un individ specific care pur și simplu nu poate, nu înțelege, nu poate găsi orice altă cale de a face ceva cu el însuși, să se ridice pe el însuși deasupra altora decât mergând după asta într-un mod așa de special.

Îl înțeleg. Ce altceva poate să facă dacă este o voce care vorbește în interiorul lui că el pur și simplu trebuie să fie cel puțin al fel de faimos ca Lenon.

Întrebare: Și dacă această persoană ar fi avut o licărire de gândire despre sensul vieții, nu ar fi comis acest act?

Răspuns: Desigur că nu. De ce să-ți sacrifici viața? Să execute 40 de ani? Care este sensul în asta?

Întrebare: Deci, în realitate, tot ceea ce lipsește umanității este o mică rază de lumină în acest regat întunecat, este așa?

Răspuns: Da. Eu cred că puțin câte puțin noi vom depăși această stupiditate.

Întrebare: De ce nu ar vărsa Creatorul această lumină doar un pic?

Răspuns: Este interzis. Nu poate să facă așa. Creatorul nu are dreptul să o facă! Altfel El ar încălca această lege fundamentală a naturii că egosimul este complet opus de El!

Întrebare: Ce ne oferă această lege?

Răspuns: Că omul poate să devină egal cu Creatorul la finalul corecției lui. Altfel el nu ar deveni.

Întrebare: El L-ar suprima în acest fel? O persoană va alerga după această rază de lumină și tot timpul ar urmări-o?

Răspuns: Da. De fapt, poate el ar putea să dobândească ceva la mijloc. Dar o persoană trebuie să devină egală cu Creatorul, liberă în manifastarile ei și să aleagă prin libera alegere exact similaritatea cu Creatorul și să dobândească similaritatea cu Creatorul în ciuda tuturor problemelor, în special în ciuda tuturor problemelor, devenind independent, adică să creeze altă imagine a Creatorului din toate legile și calitățile universului.

Dacă Creatorul face asta – nu este niciun rost în asta! El nu are niciun drept să interfereze, să schimbe o fărâmă din aceste condiții.

Întrebare: Deci întunericul complet vine în puțină vreme?

Răspuns: Da, desigur! Cel mai profund întuneric se va așeza înainte de finalul corecției.

Întrebare: Înainte de urcare?

Răspuns: Da. Nu am văzut asta încă.

Întrebare: Deci acesta nu este încă finalul?

Răspuns: Nu. Va fi revoltă generală. Așa cum este scris, va fi ridicarea tuturor națiunilor împotriva Israelului și așa mai departe. Numai lucruri teribile.

Comentariu: Tu spui „teribile” și „revoltă” și totuși tot ai un fel de bucurie interioară.

Răspunsul meu: Simt bucurie deoarece aceasta este o etapă necesară prin care trebuie să trecem și putem să trecem prin ea mai degrabă bine, prin plasarea luminii împotriva întunericului. Și apoi va fi cu adevărat un mare imbold înainte.

Întrebare: Deci ce va trebui să facă umanitatea dacă acum începe să simtă haos și întuneric complet?

Răspuns: Mai întâi trebuie să ne ridicăm la acel nivel. Haosul și întunericul complet nu vor fi revelate decât dacă avem abilitatea de a aduce lumina pentru a compensa acest întuneric.

Întrebare: Adică Creatorul trimite doar ce putem depăși? Vom putea să depășim asta și să ne punem înapoi pe picioarele noastre?

Răspuns: Desigur. Dar între timp tu vezi cum se târăște în continuare. Cu cât vom spune mai mult lumii despre ce se întâmplă și ce să facă, cu atât mai mult vor apărea problemele și cu atât mai repede le vom rezolva.

Întrebare: Atunci de ce tot spui lumii să-și vină la fire? Nu trebuie să-și revină la fire, să coboare în întuneric complet.

Răspuns: Așa va fi adusă acolo. Cu cât știm mai mult, cu atât mai repede vom ajunge acolo. Însă trebuie să trecem prin asta!

De pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 10/1/20

Semnificația vieții este aici și acum

Întrebare: Multe școli de auto-perfecționare oferă concepte precum trăirea conștientă, trăirea momentului prezent. Ele promit că această stare iti va permite să te bucuri de viață, să o simțiți mai mult și să o gestionezi. Cum trăiești exact aici și acum?

Răspuns: Începi să înțelegi sensul vieții aici și acum. Nu mai este nevoie de nimic! Vreau să înțeleg sensul existenței mele, legătura cu o forță superioară care mă controlează.

Și suntem guvernați de natură; este cea mai mare putere. Să înțelegem ce cere de la noi în fiecare moment al timpului, cum putem fi alături de ea în legătură reciprocă, într-o astfel de comunicare, astfel încât să înțeleg cum mă afectează natura și cum ar trebui să reacționez la ea corect.

Atunci viața mea va fi plină de sens. În natură voi găsi un partener și voi începe să simt interacțiunea mea cu lumea exterioară aici și acum.

Întrebare: Această aspirație neutralizează cumva gândurile despre viitor?

Răspuns: Vreau ca acest viitor să fie întruchipat acum, pe loc, aici. Acesta este viitorul meu.

Din emisiunea KabTV  „Kabbalah Express” din 06.11.2020

Calea către o comunicare finală

Întrebare: Internetul este astăzi o sursă inepuizabilă de comunicare. Din ce în ce mai des, se formează comunități virtuale caracterizate de absența restricțiilor asupra limbilor, anonimat, voluntariat, obiective și interese comune.

Care credeți că este tendința acestor schimbări? Către ce ne împinge natura?

Răspuns:  Natura ne împinge spre o comunicare corectă între noi. Nu știm încă ce este comunicarea corectă, dar treptat, vom afla. Va mai dura câțiva ani și vom înțelege ce cere natura de la noi.

În cele din urmă, totul se va reduce la schimbarea comunicării dintre oameni. Vedem că de-a lungul multor milenii de dezvoltare, oamenii au încercat să ajungă la o nouă stare de comunicare. Au urmărit descoperirea pământului, a puterii și bogăției, dar în cele din urmă și-au dat seama ce imagini, metode și forme de comunicare erau cele mai optime pentru ei. Nu înțelegeau ce fac, dar, în general, se îndreptau spre acest lucru.

Iar în timpul nostru, aceste clarificări sunt ridicate la un nou nivel. Se pare că însăși tehnologia schimbării distanțelor, care sunt reduse datorită tehnicilor de transport, a comunicării virtuale între noi etc., ne conduce la faptul că putem stabili foarte rapid și eficient o comunicare finală între noi.

În același timp, descoperim că conexiunea noastră este pur mecanică, tehnică și nu cea pe care natura o cere de la noi.

Întrebare: Credeți că apariția unor astfel de comunități virtuale în care toată lumea poate comunica cu milioane de oameni este un fenomen pozitiv?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: De sute de ani, cărțile au fost principala sursă de informare, dar astăzi acestea pur și simplu dispar și întreaga comunicare s-a schimbat. Este asta dezvoltare sau degradare? Dacă în trecut o persoană putea citi mai multe cărți pe săptămână, astăzi oamenii citesc mult mai puțin.

Răspuns: În orice caz, forma înregistrării în scris nu va dispărea și o vom folosi în continuare. La urma urmei, aceasta, sub formă de scris, nu este comunicare, ci memorie.

Din KabTV “Abilități de comunicare” 10/7/20

Când a apărut moralitatea?

Întrebare: Morala este o formă specială de conștiință socială sau un tip de relații sociale. Nu este sigur când legile morale au devenit o parte esențială a societății umane, dar ele pot fi atribuite timpului scrierii Tanakhului. Există dovezi ale scrierilor regelui Solomon care conțin deja câteva principii morale.

Când crezi că a apărut moralitatea?

Răspuns: Depinde ce fel de moralitate. Morala pe care ne bazăm astăzi a apărut acum aproximativ 6.000 de ani. În urmă cu 3.500 de ani, în Babilonul antic, a început să prindă formă sub formă de legi.

Toți faraonii și conducătorii lumii care veneau la putere doreau să-și urmeze propriile politici, propriile opinii și propria filosofie despre structura guvernului și a societății. Toate sistemele morale au apărut de acolo.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 09/10/20

Unirea de dragul unirii

Întrebare: Există o lege conform căreia omul aflată în mulțime este sub influența ei. El începe să-și piardă controlul pe sine și își poate pierde cu ușurință „eu-ul”. Dar de ce, când mă aflu într-un grup de oameni care doresc să se unească și să atingă un nou nivel de realizare, această lege nu pare să se aplice?

Răspuns: Deoarece egoismul nu vă împinge să vă uniți, trebuie să acționați împotriva acestuia! Și intri în mulțime cu egoismul tău și îl realizezi ca toți ceilalți. Este foarte simplu, foarte ușor.

Orice persoană care se alătură unei mulțimi devine ca ea. Își găsește justificare pentru egoismul său, se simte mare, grozav, ca mulțimea. Este foarte dificil, aproape imposibil, să fii într-o mulțime și să nu i te supui.

Comentariu: Dar petrec mult timp printre oamenii care vor să se unească de dragul unității. Și nu mă influențează.

Răspunsul meu: Aceasta nu este o mulțime! Mulțimea este o gălăgie egoistă care decide să-și combine impulsurile egoiste individuale pentru un câștig și mai mare. Și așa merge, rupe, lovește și dezlănțuie. Îți afectează egoismul și începi să te comporti ca ei. Mulțimea te atrage către ea.

Iar când vrei să te unesti de dragul unității, este cu totul altă chestiune! Faci parte dintr-un grup care lucrează pentru a se ridica deasupra ego-ului său, pentru a-l anula, pentru a-i nega natura animală. Aici se lucrează mult. Un străin nici măcar nu va ști ce faci.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 25.09.2020

Cine încalcă legea garanției reciproce?

Întrebare: Baal HaSulam scrie că numai după ce societatea dorește să obțină o stare integrală, devine autosuficientă și independentă din punct de vedere economic, oamenii pot deveni garanți unii pentru alții. Deci, fiecare trebuie să aibă mai întâi materialul minim necesar?

Răspuns: Cu siguranță. Nici nu se pune problema. Dar de fapt este posibil să se realizeze o stare materială ideală dacă, în același timp, avem o stare de reciprocitate.

Comentariu: În plus, Baal HaSulam adaugă că atunci când societatea celor care doresc să obțină garanția reciprocă este influențată de oameni iresponsabili, iubitori de sine, asigurarea nevoilor necesare nu poate fi garantată. Chiar dacă o singură persoană încă se îngrijește de sine, toți ceilalți nu vor putea ajunge la garanție reciprocă.

Răspunsul meu: Firește pentru că integritatea este încălcată.

Întrebare: Dar cum se poate ca într-o societate în care tuturor le pasă unul de celălalt, o persoană încetează să mai facă asta?

Răspuns: În principiu, acest lucru este teoretic imposibil și cu atât mai mult în practică. Deoarece toată lumea va începe să se influențeze reciproc, pur și simplu nu va fi loc pentru o astfel de persoană. El nu va putea rămâne așa, deoarece sub influența mediului va fi obligat să lucreze pentru alții în mod voluntar, conștient.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 21.08.2020

Nivel unic de anulare

Întrebare: Să spunem că eu sunt ministrul sănătății și tu ești ministrul finanțelor. Într-o oră trebuie să luăm o decizie dacă închidem țara pentru carantină sau nu. Este clar că vom avea opinii diferite. Deci, tu ar trebui să-ți anulezi părerea iar eu pe-a mea?

Răspuns: Nu. Niciunul dintre noi nu-și poate anula opinia. Nu va face niciun bine. Aici trebuie să creăm un sistem complet diferit de luare a deciziilor, dar cu siguranță nu din cabinetele miniștrilor.

Trebuie să adunăm un grup care vrea să se ridice deasupra opiniilor lor egoiste. Nu pentru a lua partea unuia sau a altui egoist, ci pentru a se ridica deasupra lor înșiși. Acest lucru este posibil numai atunci când fiecare dintre noi se anulează în fața celorlalți.

Grupul de zece (Minyan) este suficient pentru asta. Dacă fiecare din cei zece începe să se anuleze în fața celorlalți, atunci putem simți comunitatea, simțim ce înseamnă că ne-am anulat pe noi înșine.

Acest punct de anulare va fi punctul de plecare al dezvoltării noastre spirituale, care este fundamentul gradului Bina – gradul unei noi cunoașteri. Ar trebui să începem cu asta.

Întrebare: Înseamnă că, chiar dacă vom ceda unul altuia și vom găsi ceva la mijloc, oricum nu vom ajunge nicăieri? Soluția se află la un alt nivel?

Răspuns: Da. Din păcate, acest nivel este încă neclar, deoarece este cu adevărat special și unic.

Comentariu: Vorbești despre sentimente care sunt imposibil de înțeles.

Răspunsul meu: În acest caz, omenirea va trebui să sufere ceva mai mult înainte de a închide ochii și de a accepta acest lucru de la oamenii care au deja acest sentiment.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 25.09.2020

Cel din mine

Comentariu: Există durere în lume. După cum tot spui, această pandemie nu este sfârșitul ei. ONU a acceptat deja că am pierdut această luptă cu peste un milion de morți și peste 30 de milioane de infectați și că trebuie să ne unim. Dar cum? Cum ne putem uni? Deodată Karabakh! Națiune pe națiune! Se revarsă o astfel de ură care nu exista înainte. Ce se întâmplă în Belarus ?! Ce se întâmplă în America ?!

Răspunsul meu: Lumea, desigur, a coborât …

Întrebare: Dar Israelul? Guvernul nu poate lua decizii de bază. Se pare că nu am fost băgați în apartamente, în camere, virusul nu ne-a speriat.

Răspuns: Pretențiile reciproce sunt cele mai puternice.

Întrebare: Este uluitor! Ce fel de natură este aceasta ?! Cum putem lucra cu el?

Răspuns: Aceasta este următoarea stare a egoismului. Faptul că acord din ce în ce mai puțină atenție consecințelor care ar fi amenințate. Sunt amenințat, alții sunt amenințați, nu contează, nu îl simt. Ce pot sa fac?

Întrebare: O persoană nu are nicio responsabilitate. Ar trebui să existe o schimbare de minte sau o schimbare de inimă?

Răspuns: „Ceea ce mintea nu face, face timpul”, spune Biblia.

Încercăm să grăbim acest proces al revelației răului. Pentru ce? Pentru ca omenirea să-și spună ego-ul: „Gata! Nu mă mai stăpânești! Mă despart de tine! Aceasta ești tu, și eu sunt eu. ”

Ce pot face pentru a realiza că mă ghidează tot timpul? Mă trezesc dimineața și simt că mă îndrumă: „Ridică-te, du-te acolo, fă asta, așează-te așa, așa …” Îmi comandă tot timpul.

Întrebare: Ar trebui să recunosc că sunt sclavul ei?

Răspuns: Nu recunosc. Încep să înțeleg acest lucru și încep să mă răzvrătesc pentru că văd că, în principiu, nu pregătește nimic bun pentru mine.

Trebuie să ne ridicăm deasupra, astfel încât natura noastră pământească să nu ne ghideze. Nu mai putem continua să trăim așa.

Întrebare: Putem vorbi despre egoism și om, despre faptul că egoismul ne transformă, ne împinge, ne învârte și, în principiu, ne împinge în prăpastie. Poate o persoană obișnuită să raționeze așa sau nu?

Răspuns: Dacă îi explicați toate acestea tot timpul, el va putea vedea în cele din urmă, pe de o parte, explicația și, pe de altă parte, loviturile sorții.

Explicațiile trebuie să fie întotdeauna în fața ochilor lui. Și nu le-a văzut, nu le-a citit sau altceva. Dar vine timpul, primește lovituri și apoi vede brusc. Sau începe să caute frenetic: „Ce să fac ?! Cum scap de problema ?! ” Și apoi începe să vadă, să asculte.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de KabTV 20.01.2020

Cui să-i mulțumesc și pentru ce?

Întrebare: Psihologii au dezvoltat o tehnică de șapte recunoștințe care ajută în a face față anxietății. Secretul tehnicii este foarte simplu: trebuie să mulțumești. Cui să mulțumești? Ție însuți, familiei tale, lumii, universului, lui Dumnezeu, se poate alege. Când să mulțumești? De preferință dimineața și înainte de somn. Pentru ce să mulțumești? Pentru faptul că ai de toate. Cum îți place această teorie?

Răspuns: Pentru o persoană obișnuită, normală, este foarte bine.

Întrebare: Dar o persoană nu simte că are de toate. Poate spune: „Mulțumesc că am totul”?

Răspuns: „Tot ce mi-ai dat îmi este suficient și îți mulțumesc”. Desigur, este bine pentru o persoană obișnuită.

Întrebare: Acest sistem funcționează dacă ești recunoscător?

Răspuns: Încearcă pe tine însuți. „Când păcătoșii dorm, bine pentru ei și bine pentru lume.”

Întrebare: Se numește vis când cineva spune: „Am de toate?”

Răspuns: Da. Și adormi liniștit dacă este seara. Iar dacă este în timpul zilei, nu te grăbești nicăieri. Oricum, tot ce am nevoie va veni la mine. Asta e bine. Oamenii nu trebuie să se grăbească undeva, totul este de la cel rău.

Întrebare: Asta înseamnă că îți place acest sistem de recunoștință?

Răspuns: Îmi plac oamenii leneși, deși eu nu sunt așa.

Întrebare: De ce îți plac oamenii leneși?

Răspuns: Ei fac puțin rău lumii.

Întrebare: Dar, într-adevăr, nu-ți plac rebelii și revoluționarii.

Răspuns: În interiorul tău. În interiorul tău, fă ce vrei. Faceți revoluții și războaie, în interiorul vostru. Și orice altceva, lăsați natura să trăiască în pace, nu o murdăriți.

Vedeți ce ne face natura, acest virus. Ieșiți calm din oraș, cumpărați-vă o casă în loc de apartamentul din oraș și trăiți în pace. Soție, copii, de ce altceva mai are nevoie o persoană?

Comentariu: Dar totuși, toate rugăciunile se bazează pe recunoștința inițială iar apoi există un fel de cerere.

Răspunsul meu: Să atingi cel mai înalt și cel mai mare scop – să devii egal cu Creatorul!

Comentariu: Nu există pace în asta. Este o mișcare constantă.

Răspunsul meu: Pace internă! Pentru că sunt absolut sigur că așa voi atinge oricum obiectivul. Mă dau Creatorului și în acest sens merg cu El. Iar El poate face orice vrea. Eu rămân în pace absolută.

Întrebare: Dar mișcarea către El nu este o anxietate constantă, agitație?

Răspuns: Aceasta nu este anxietate. Nu există nici măcar o frământare în asta. Dacă am încredere în El, dacă am încredere că sunt în mâinile Lui, atunci sunt pur și simplu ca un prunc în brațele mamei sale. Ținut în brațe și atât. Siguranță deplină, pace.

Dar mă verific de fiecare dată pentru a fi sigur că sunt în brațele Lui cu mai multă vigoare, mă apropii de El în ciuda ego-ului meu. Și nu am nevoie de nimic altceva. Sunt în acest cocon.

Deci, unde să te grăbești? Mai mult decât atât, cu alte persoane pentru a face niște calcule: cine este mai mare, cine este mai bun, cine este mai înalt …

Întrebare: Și ce se întâmplă cu egoismul nostru în continuă creștere? Vorbești constant despre asta.

Răspuns: Acesta este pentru a ne oferi oportunitatea de a fi tot timpul în apropiere dinamică cu Creatorul.

Întrebare: Adică pentru a reveni din nou la acea stare, în mâinile Lui?

Răspuns: Da. Și totul este bine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 21.09.2020