Întrebare: Ați spus că Natura, cu „N” majusculă, este echivalentă cu conceptul de Creator. Gematria (valoarea numerică) a acestor două cuvinte ebraice este aceeași. Deci, vorbim despre Creator, nu-i așa?

Răspuns: Da.

Comentariu: Și spuneți, că dacă suntem buni cu Creatorul, atunci El va fi bun cu noi.

Răspunsul meu: Firește. Îndepliniți poruncile Sale și veți vedea cum El se raportează la voi în același mod! Poruncile sunt legile Naturii.

Legile Naturii nu sunt fizica, matematica și așa mai departe, ceea ce știm din știință. Legile Naturii se referă la nivelul atitudinii omului față de lume: cum se raportează oamenii unii la alții, cum se raportează omul la natura mineral, vegetală și animală, cum se raportează omul la univers, la tot. Asta se înțelege prin atitudinea unui om față de Creator.

În general, aceasta ar trebui să fie pur și simplu iubire, o atitudine corectă și sinceră față de tot ce este în afara voastră.

Comentariu: Deci, am deja iubire pentru mine însumi, nu există nicio scăpare de asta.

Răspunsul meu: Acesta este egoismul tău.

Întrebare: Și iubirea pentru ceilalți, pentru ceea ce este în afara mea, spuneţi că nu există?

Răspuns: Nu, desigur că nu.

Întrebare: Sau poate este insuficientă?

Răspuns: Nu! Nu există deloc.

Întrebare: Cum poate să iasă omul din sine și să iubească ceva din jurul său? Există pași pe care trebuie să îi facă omul? Practic, vorbim acum despre cum să reziste sau să oprească acest război pe care Natura ni l-a declarat. Dacă este posibil, vă rog să oferiţi câteva sfaturi concrete. Cum poate omul să iasă din sine și să iubească ceva din afara lui?

Răspuns: Exact asta înseamnă „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Aceasta este porunca principală și generală a întregii Tore.

Întrebare: Când spuneţi „aproapele”, vă referiţi la o altă persoană?

Răspuns: În general, se referă la tot ceea ce te înconjoară. Trebuie să dezvolți această iubire în tine și să începi să o oferi. Nu doar rațional „iubește-l pe acesta puțin mai mult, pe acela puțin mai puțin” și așa mai departe. Iubește! A iubi înseamnă că inima îți spune cum să te raportezi la el.

Comentariu: Exact asta e problema. Nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă să iubești cu inima.

Răspunsul meu: Trebuie să lucrezi la asta. Nu e ca și cum ai apăsa un întrerupător. Este un întreg proces să iubești pe cineva din afara ta.

Întrebare: Ce înseamnă să iubești?

Răspuns: A iubi înseamnă să te raportezi la celălalt ca la tine însuți. Ce ar putea fi mai simplu?

Comentariu: Este adevărat. Și nu putem face acest pas.

Răspunsul meu: Nu, nici măcar nu înțelegem cum.

Întrebare: Deci cum putem face asta atunci?

Răspuns: Nu știu. Poate ar trebui să mă uit mai întâi la un film despre cum o persoană se iubește pe sine, ca să pot învăța cum ar trebui să-i iubesc pe ceilalți.

Întrebare: Vreţi să-l copiaţi?

Răspuns: Da. Arată-mi într-un film, cum mă iubesc pe mine însumi fără filtre. Și pornind de acolo, voi vedea cum ar trebui să-i iubesc pe ceilalți, astfel încât să am mereu acest exemplu în față.

Comentariu: Deci, trăiesc constant dorind să primesc ceva dulce, bun, cald, amabil, sincer, așa vreau să mă trateze ceilalți.

Răspunsul meu: În principal, vrei mereu să ai dreptate.

Întrebare: Trebuie să renunț brusc la asta și să spun: „Ai dreptate”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este o muncă serioasă. Se va calma Natura, atunci?

Răspuns: Desigur că se va calma! Pentru că tu, principalul inițiator al întregii negativități, pur și simplu te vei elimina din imagine. Natura ne corectează și ne conduce tocmai la această realizare.

Întrebare: Chiar este Natura așa?

Răspuns: Da. Natura ne răspunde. A dat lumea, acest Pământ, în mâinile oamenilor: „Fă cum vrei.”

Comentariu: Dar în esență, Natura însăși dăruiește, ea dăruiește.

Răspunsul meu: Dăruiește și dăruiește în măsura în care tu dăruiești și dăruiești.

Comentariu: Deci, puneţi un semn egal aici, dacă devin ca el, totul va fi bine.

Răspunsul meu: Omul trebuie să ajungă la echivalență cu Creatorul. De aceea, Natura nu va ceda în această privință.

Întrebare: Deci pe scurt, trebuie să corespundem Creatorului, asta este?

Răspuns: Da. Ce altceva?

Întrebare: Numai, cum putem face asta de fapt!? Nu se va calma Natura până nu vom ajunge la asta?

Răspuns: Nu! Exact asta este scris: „Ridicați-vă la nivelul Creatorului.”

Comentariu: Am înțeles. Dar știți, seismologii deja prevăd că acest lucru nu se va opri, că va continua să se cutremure, să se cutremure și să se cutremure. Ceva se întâmplă cu miezul Pământului. Nu voi intra în detalii tehnice, dar spun că se vor deschide din ce în ce mai multe locuri unde se va cutremura serios. Asta spun ei.

Răspunsul meu: Creatorul pare să se joace cu Pământul nostru ca şi cu o minge.

Întrebare: Deci, va continua acest lucru, așa cum spuneţi, până când vom lua această decizie și vom începe să ne îndreptăm spre Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie doar ca noi să luăm decizia? Asta este tot ce ni se cere?

Răspuns: Să fii de acord! A accepta înseamnă a fi de acord. Nu este ca la o întâlnire unde se ajunge la o decizie unanimă, iar apoi toată lumea merge acasă. Aici trebuie să existe un acord unanim între toți oamenii pentru a trăi după principiul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Întrebare: Putem spune că toate cele 613 sau 620 de porunci sunt incluse în aceasta?

Răspuns: Desigur.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Am observat că evreii din Israel par a fi cei mai indiferenți. Nu le pasă de nimic și umblă aroganți, ca și cum nimic nu i-ar interesa.

Răspunsul meu: Nu cred că sunt așa în interior. Este mai mult o reacție de protecţie a organismului.

De ce sunt numiți „Sabra”? Sabra este fructul cactusului – țepos la exterior, dar moale și fraged în interior. Este comestibil.

Evreii din Israel sunt la fel: țepoși la exterior, ca și cum nu le-ar păsa de nimic, dar în interior sunt foarte sensibili și blânzi.

Chestiunea este că țara noastră este încă tânără și oamenii trebuie să învețe să se adapteze unii la alții. Mai mult, timp de decenii, practic până în anii 1950, oamenii au fondat așezări și au fost forțați să lupte constant, la fel cum au făcut odinioară primii coloniști americani. Toate acestea lasă o amprentă care nu este ușor de șters.

Problemele lui David și Goliat și ale fortăreței asediate Masada există și astăzi. Țara este înconjurată din toate părțile de dușmani care se înarmează constant și se pregătesc pentru noi războaie. Oamenii trăiesc război după război și de aceea sunt așa cum îi vedem noi.

Din KabTV „Am primit un apel. Evreii din Israel”, 13.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aşa cum au scris înţelepţii noştri (Brachot 32), „Rabi Şamlai a spus, ‘Omul trebuie totdeauna să laude Creatorul şi apoi să se roage’. De unde am primit asta? De la Moise, aşa cum este scris, ‘Şi L-am implorat atunci pe Domnul‘. Este de asemenea scris, ‘O Doamne Dumnezeule, Tu ai început’ şi este scris, ‘Lasă-mă să trec peste, mă rog Ţie, şi să văd Ţara cea bună’”.

Şi motivul pentru care noi trebuie să începem cu slăvirea Creatorului este acela că în mod natural, când cineva îi cere ceva celuilalt, trebuie să existe două condiţii:

1. Ca el să aibă ceea ce îi cer, precum bogăţie, putere şi renumele de a fi bogat şi prosper.
2. Ca el să aibă o inimă bună, adică o dorinţă de a le face bine celorlalţi.

 (Rabaş – Art.17, Part.2, 1984-Agenda Adunării 1”).

Întrebare: De ce trebuie mai întâi ca omul să-L laude pe Creator?

Răspuns: Pentru că nu vreau să simt nimic altceva în viață sau în lume în afară de măreția Creatorului. Nu am nevoie de nimic mai mult.

Acest lucru dictează toate gândurile, dorințele, acțiunile și viziunea mea asupra lumii. Îmi modelează viziunea asupra lumii și creează o imagine corectă a realității. Măreția Creatorului este mai presus de orice.

Dacă apare o inconsecvență, o problemă sau o amenințare, măreția Creatorului acoperă totul. Înțeleg că El Însuși este Cel care pune acest lucru înaintea mea, astfel încât să-L pot înălța și mai mult în ochii mei. Aceasta este singura muncă pe care trebuie să o fac.

Am nevoie de măreția Creatorului pentru a-I dărui, pentru a acționa de dragul Lui și pentru a nu mă gândi la mine, astfel încât importanța Lui să-mi umbrească egoismul.

Întrebare: Și Creatorul mă ajută în acest sens?

Răspuns: El este gata să mă ajute dacă Îl cer. Dar de fiecare dată, devine mai greu pentru mine să cer și să-L conving că trebuie să simt măreția Lui; altfel, nu voi putea rămâne constant îndreptat către El.

Întrebare: Se întâmplă acest lucru deoarece Creatorul dorește să mă întorc continuu către El?

Răspuns: Creatorul vrea cu siguranță să ne întoarcem către El, dar El nu ne atrage niciodată către Sine, pentru a nu ne priva de liberul arbitru.

Întrebare: Și de aceea avem nevoie de mediu (grupul de zece, grupul, învățătorul), pentru a lovi în acest unic punct?

Răspuns: Da, doar pentru a dezvălui măreția Creatorului. Singur, nu o pot dezvălui. Trebuie să muncesc cu alții. Creatorul îmi este revelat doar prin grupul de zece. Grupul de zece este prisma prin care El acționează asupra mea.

Întrebare: Ce este în acest caz, rugăciunea pentru prieteni?

Răspuns: Aici nu există prieteni și nici „eu”. Există întreaga creație, tot ceea ce a fost creat de Creator, eu și El. Vreau să devin un canal al luminii Creatorului către întreaga creație. Asta înseamnă să devii un slujitor al Creatorului.

Din KabTV „Ultima generație”, 06.06.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trebuie să căutăm fericirea sau nu? Sau ea este tot în mâinile Creatorului?

Răspuns: Nu cred că este posibil să o găsim. Nu cred că fericirea poate fi găsită. Fericirea trebuie creată. Adică, trebuie să te pui într-o stare în care știi exact cum să o forțezi să fie dezvăluită, apoi o vei vedea.

Întrebare: O întrebare foarte importantă este: „Ce înțelegeţi prin cuvântul «fericire» când îl spuneţi acum?”

Răspuns: Prin fericire înțeleg sentimentul că viața cuiva a fost un succes.

Întrebare: Are omul un astfel de sentiment spre sfârșitul vieții sale sau de-a lungul vieții sale: „Trăiesc viața corectă; viața mea este un succes”? Cum este?

Răspuns: Nu, cred că se întâmplă spre sfârșit.

Întrebare: Deci este întotdeauna o muncă în desfășurare? Rezultă că viața noastră este o muncă constantă în desfășurare?

Răspuns: Da, atunci când omul caută încă, tot mai mult, să-și reconstruiască viața iar și iar, astfel încât să-i aducă fericirea pe care o imaginează. Să presupunem că eu îi fac pe oameni fericiți, îmi fac familia fericită, orice își poate imagina omul.

Întrebare: Deci, direcționezi acum vectorul „departe de mine” – pentru a-i face pe alții fericiți. Despre asta vorbiţi mereu. Așa descopăr eu sensul vieții? Deci, într-un fel, ajung la concluzia că asta îmi aduce fericire?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este aceasta o muncă constantă?

Răspuns: Este o muncă constantă care nu se poate opri niciodată. Și omul ar trebui să înțeleagă clar cum să facă asta.

Comentariu: Dar pe parcurs, el este dezamăgit, urcă din nou și așa mai departe.

Răspunsul meu: Nu știu ce înseamnă să fii dezamăgit. Trebuie doar să-ţi imaginezi calea. Și apoi „călătorul va stăpâni calea”.

Comentariu: Adică, pentru ca fericirea să te urmeze, nu înseamnă că ești fericit; trebuie să muncești tot timpul pentru a-i face pe ceilalți fericiți. Și nu este ușor, așa cum o înțelegem noi.

Răspunsul meu: Nu contează că nu este ușor. Există ceva ușor în viață? Nimic nu este ușor.

Întrebare: Dar este aceasta calea? Această cale anume?

Răspuns: Da.

Întrebare: Când spuneţi „calea luminii” și „calea întunericului”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Calea luminii este atunci când aduci lumină oamenilor. Iar calea întunericului este atunci când nu poți face asta.

Întrebare: Nu poți, sau nu vrei?

Răspuns: Cred că „nu pot” și „nu vreau” sunt același lucru.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 31.10.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul trebuie să înțeleagă că trăiește într-o lume în care nu are dreptul la nimic. Și dacă ia ceva, îl consumă pentru sine, de dragul său, atunci trebuie să plătească pentru acel lucru, să îl dea înapoi, să îl ramburseze și așa mai departe.

Întrebare: Și faptul că stricăm totul, ucidem, toate acestea se întorc la om ca un bumerang? Ce părere aveți?

Răspuns: Va trebui să plătim pentru toate acestea la scară globală.

Comentariu: Amintiți-vă, Rabi Akiva a spus „cartea este deschisă, mâna scrie” și tu împrumuți, ca să spun așa, iar mai târziu trebuie să rambursezi totul.

Răspunsul meu: Va trebui.

Întrebare: Despre asta este vorba?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și este normal să iei doar ceea ce este necesar pentru supraviețuire?

Răspuns: Doar pentru supraviețuire, iar dacă iei doar pentru supraviețuire, atunci vei putea să îl dai înapoi.

Comentariu: Și așa este, binecuvântat fie.

Răspunsul meu: Relativ. Este o chestiune foarte complicată. La urma urmei, natura este închisă, integrală, perfectă. Și prin urmare, existența noastră în cadrul ei, în natură, necesită să fim cu adevărat atenți și complet dedicați.

Întrebare: Cum putem atunci, să atingem armonia cu natura?

Răspuns: Numai dacă reușim să ne unim cu natura și să dobândim capacitatea de a dărui în aceeași măsură în care luăm. Atunci vom regla cât să luăm și cât să dăm.

Întrebare: Dar în principiu, nu ne îndreptăm constant spre asta într-un fel sau altul?

Răspuns: Sper că într-o zi o vom face.

Întrebare: De ce nu ni s-a dat capacitatea de a înțelege și simți toate acestea? Pur și simplu luăm lucruri din natură fără griji.

Răspuns: Dar ne îndreptăm spre asta. Este o dezvoltare, dezvoltarea treptată a naturii de la mineral înainte.

Întrebare: Deci trebuie să ajungem la punctul în care nu pot pur și simplu să iau totul așa cum vreau. Și cu siguranță nu să ucid, să fur și așa mai departe?

Răspuns: Desigur.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Încă de la începutul cuvintelor mele, simt o nevoie stringentă de a sparge un zid de fier care ne-a separat de înțelepciunea Cabala, de la ruina Templului până la această generație. Acesta apasă greu asupra noastră și ne stârnește teama de a fi uitată de Israel. (Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot“)”)

„A sparge un zid de fier” înseamnă că noi, cei care vrem să înțelegem ce este înțelepciunea Cabala, să nu ne distanțăm de înțelepciunea însăși. Acest lucru necesită atât muncă internă, cât și externă din partea tuturor.

Întrebare: Ce ne lipsește pentru a sparge acest zid și a înțelege partea ascunsă a Torei?

Răspuns: Trebuie să studiem atât partea revelată, cât și cea ascunsă a Torei, cât mai mult posibil. Și toate acestea trebuie acceptate de noi în unitate unii cu alții.

Să sperăm că studiul nostru ne va împinge cu siguranță spre unificare.

Din partea a 2-a a Lecţia zilnică de Cabala 05/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere în Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul mă răsfață ca un tată bun, îndeplinindu-mi cele mai profunde dorințe, ar trebui să mă limitez și să nu mă bucur de ele? Indică acest lucru, în cazul meu, progresul meu slab? Cum ar trebui să consider acest lucru?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că Creatorul îți oferă oportunitatea de a te ridica la nivelul Său prin astfel de mici jocuri cu El. De aceea vrei să participi la ele.

Întrebare: Ar trebui să acceptăm și să fim recunoscători sau să respingem aceste dorințe?

Răspuns: Depinde de cum le gestionezi. Dacă pur și simplu accepți împlinirea, atunci te afli în stări opuse Creatorului – El dăruiește, tu primești și asta este tot.

Dacă vrei să fii în stări similare cu a Lui, atunci refuzi să primești în acest fel și te conectezi, de exemplu, doar cu o porțiune din răsfățul pe care El vrea să ți-l ofere, astfel încât, primindu-l, să simți cu adevărat plăcere. În acest fel, devii mai aproape de Creator, asemenea Lui.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 07/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Creatorul, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creația necesită două laturi, două calități, fără de care ea nu se poate distinge de Creator. Percepe doar ceea ce există în interiorul ei, și prin urmare, nu există niciun Creator în afara creației.

Doar primul act, crearea a ceva din nimic, a fost aparent extern, emanând din esența eternă, perfectă. Așa dezvăluie Cabaliștii acest mesaj: calitatea dăruirii a creat punctul negru al creației, ceva în afara ei.

Toate acțiunile ulterioare au loc în cadrul creației, chiar în acel punct. În ea, lumina începe să se răspândească; calitatea dăruirii începe să se manifeste, și în comparație cu ea, creația ajunge să se cunoască pe sine, percepe diferența dintre primire și dăruire.

După ce și-a realizat natura, creația simte în mod natural o dorință imensă de corectare, de atingere a egalității și asemănării maxime cu calitatea originală a dăruirii.

O parte a acestui proces are loc cu forța. Două calități opuse care acționează una asupra celeilalte provoacă coborârea lumilor până când interrelaționarea lor dă naștere la ceva special – o calitate intermediară, neutră, care nu aparține nici primirii, nici dăruirii, nici calității Creatorului, nici celei a creației. În cadrul creației, între impuritate și sfințenie, apare Klipa Noga – o parte neutră. Această nouă realitate conferă creației independență, capacitatea de a se exprima. Mai mult, acum creația nu este doar capabilă, ci și obligată să decidă ce este ea și la ce se raportează.

Acest lucru necesită o muncă specială, deoarece creația trebuie să accepte ambele forțe opuse în mod egal. Dar atunci, cum poate determina ce este bine și ce este rău?

Această dilemă se reflectă în noi; se manifestă ca lumină și întuneric, ca o confuzie a sentimentelor, ca credință mai presus de rațiune, ca ceva care apare și dispare. Această calitate de mijloc se exprimă în gândurile și dorințele noastre până când, în cele din urmă, atingem o poziție independentă pentru a ne dezvălui independența în ea prin propria noastră decizie.

Acest lucru este foarte dificil. Natura ne pregătește să devenim independenți în afara ei, în afara creației. Atunci vom vedea atât Creatorul, cât și creația, întregul univers din exterior. Pentru asta ne pregătesc cele două forțe opuse.

Pe baza calității de mijloc, încorporăm atât sfințenia care se află deasupra ei, cât și impuritatea care se află sub ea, pentru a ne construi ca un Parţuf spiritual complet. În ea, Creatorul și creația se contopesc într-unul prin utilizarea corectă a ambelor forțe și includerea întregii creații în noi înșine.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.03.2011, „Principiile educației globale”

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate prevențiile și amânările care apar în fața ochilor noștri nu sunt decât o formă de apropiere – Creatorul vrea să ne aducă mai aproape, iar toate aceste prevenții ne aduc doar apropiere, deoarece fără ele nu am avea nicio posibilitate de a ne apropia de El [Creatorul]. Este aşa, pentru că prin natura sa, nu există o distanță mai mare [decât a noastră față de Creator], deoarece noi suntem făcuți din materie pură, în timp ce Creatorul este mai înalt decât orice înălţime. Abia atunci când omul începe să se apropie, începe să simtă distanța [dintre el și Creator. Și să nu credeţi că acest abis a apărut abia acum. Absolut deloc! Era acolo și abia acum i se dezvăluie omului.] Și orice prevenție pe care omul o depășește, [aceasta – doar în conexiune] aduce calea mai aproape pentru acel om. (Acest lucru se întâmplă deoarece omul obișnuiește să se miște pe o linie de creștere mai mare. Prin urmare, ori de câte ori omul simte că este departe, acest lucru nu induce nicio schimbare în proces, deoarece știa dinainte că se mișcă pe o linie de creștere mai mare, deoarece acesta este adevărul, că nu există suficiente cuvinte pentru a descrie distanța dintre noi și Creator) (Baal HaSulam, Şamati 172, „Chestiunea prevențiilor și a întârzierilor”).

Inițial, trebuie să acceptăm condiția că suntem extrem, polar, maxim depărtați de Creator și că fiecare stare nouă a noastră – oricare ar fi ea, conform unui modul, în valoare absolută – este întotdeauna mai aproape de Creator, deși ni se pare a fi mai departe. La urma urmei, îmi dezvălui adevărata stare și apoi o corectez – pasul stâng, pasul drept și așa mai departe.

Vedem că numai mediul înconjurător poate ajuta omul să se mențină și să nu se abată de la această cale. Cum se poate convinge, atunci când se simte mai rău că în realitate, este acum mai aproape de Creator? Totul din interiorul lor le spune că sunt mai departe și mai răi. Se blestemă și se condamnă singuri.

Dar de fapt, ceea ce li s-a revelat este pur și simplu ceea ce era acolo înainte, doar că au văzut acum că trebuie să-l corecteze, și astfel, să se apropie de grup și să se unească cu ei, în ciuda altor calcule.

Prin urmare, avem nevoie de obiceiul de a merge la o distanță tot mai mare. La urma urmei, dacă devenim mari specialiști pe calea noastră, atunci fiecare mică răsucire și fiecare mic obstacol ne va părea mare.

Când suntem mici, nu vedem aceste obstacole, nu le observăm și ni se pare că nu există deloc. Și atunci fiecare mică abatere, fiecare schimbare minimă, va fi resimțită ca o barieră uriașă. Aceasta este diferența dintre un specialist și un om obișnuit.

Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de Creator, ne vom respinge mai mult unii pe alții și ne vom urî mai mult, precum elevii lui Rabi Şimon.

Nu vom dori să ne apropiem; Vom începe să condamnăm grupul de zece, să credem ceea ce simțim și vedem: „Cum pot sta în preajma acestor oameni?! Obișnuiau să fie diferiți! Trebuie să mă îndepărtez de ei!” Și așa mai departe. Doar ajutorul reciproc, sprijinul reciproc, garanția reciprocă ne pot salva.

Câți prieteni am avut pe parcurs care au căzut din „căruța” noastră! E păcat? Desigur, ei se vor întoarce. Dar trebuie să ne gândim cum cu fiecare pas, să creăm de fiecare dată un aşa grup de zece, un astfel de Kli (vas), încât nimeni să nu cadă din el.

Din Congresul din Moldova 08/09/19, Lecția 7 „Chestiunea prevenţilor și amânărilor”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Așa cum ne așteptăm ca actorii din teatru să facă tot posibilul să ne facă imaginația să creadă că jocul lor este real, la fel ne așteptăm ca interpreții noștri ai religiei să ne poată atinge inimile atât de profund încât să percepem credința religiei ca fiind realitatea reală (Baal HaSulam, Scrierile ultimei generații).

Cabaliștii ar trebui să fie mai aproape de oameni și să se apropie de ei, astfel încât cuvintele lor să vorbească inimii umane, iar inima să îi înțeleagă. Mai este mult de lucru aici, deoarece inima umană egoistă este obișnuită să fie receptivă doar la anumite clișee. Oamenii sunt departe de ceea ce spunem noi. Este de neînțeles, străin și respingător pentru ei.

Există o prăpastie vastă între știința Cabala și conștiința umană modernă, rudimentară, în special în ceea ce privește percepția realității, liberul arbitru și realizarea iubirii reciproce, adică lucrurile cu care mintea nu este de acord. La urma urmei, ar trebui să o percepem ca o realitate existentă, nu lumea noastră materială pe care o vedem prin cele cinci simțuri animale, ci o dimensiune complet diferită.

Trebuie să înțelegem că oamenii nu sunt conștienți de acest lucru. Ei nu pot vedea sau simți ceea ce noi, cabaliștii, vedem și simțim. Aici ne întâlnim cu propria noastră slăbiciune. Nu putem învinovăți oamenii că nu ne înțeleg. Trebuie să ne învinovățim pe noi înșine că nu îi înțelegem pe oameni.

Comentariu: De ce face Baal HaSulam o comparație clară cu actorii?

Răspunsul meu: Părinții se joacă cu copiii lor în același mod. Ce înseamnă să fii actor? Aceasta înseamnă că omul care se află la un nivel superior altora trebuie să regreseze și să acționeze la un nivel inferior pentru ca privitorul să simtă acţiunea lui ca realitate.

Un cabalist, la fel ca un actor, trebuie să vorbească despre toate corect și să folosească exemple, astfel încât ceilalți să înțeleagă cum este implementată această metodă.

De obicei, oamenii vin la noi căutând să-i ridicăm, mai degrabă decât să ne coborâm noi la nivelul lor. Și dacă mergem la mase, trebuie să înțelegem că 90% dintre oamenii de pe Pământ, dacă nu chiar mai mult, sunt incapabili să stăpânească metoda.

Prin urmare, trebuie să le explicăm la nivelul lor, astfel încât să ni se alăture așa cum un copil se agață de cel matur, și astfel, să ne asigurăm că ei merg în direcția corectă.

Întrebare: Pe lângă faptul că acționăm pentru masele generale, ar trebui, în primul rând, să acționăm unii pentru alții?

Răspuns: Desigur, pentru a fi mai conectați unii cu alții, fiecare dintre noi, prin absorbția calităților celorlalți, ar deveni incluşi integral.

Întrebare: Atunci de ce avem nevoie de un cerc exterior de oameni care ne urmează ca un copil care se ține de degetul mic al tatălui său?

Răspuns: Adevărul este că existăm pentru ei. Creatorul vrea ca ei să se apropie de El. Iar noi suntem veriga intermediară, mesagerii și lucrătorii Săi. De aceea suntem numiți lucrătorii Creatorului. Și ei sunt adresa la care El vrea să Se trimită; El dorește ca ei să adere la El datorită nouă.

Întrebare: După ce îi umplem, mai rămâne ceva din noi ca transmițători?

Răspuns: Nimic, zero, și suntem foarte mulțumiți de acest lucru.

Întrebare: De ce transmițătorii trebuie să fie actori?

Răspuns: Actoria este o coborâre de la nivelul Creatorului, de care ești atașat, pe de o parte, la nivelul inferior al oamenilor, pe de altă parte, și transformarea acestuia prin tine însuți. Trebuie să iei rolul Creatorului, să-L interpretezi în așa fel – cu metodologia, sistemul de management și tot restul Său – și să cobori treptat nivelurile, astfel încât totul să fie clar pentru cei mici.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă îmi lipsesc abilitățile actoricești și nu pot interpreta?

Răspuns: Poți! Mulți oameni de știință, inclusiv cabaliști, s-au gândit la viitorul umanității. S-au gândit cum să-și transmită gândurile maselor și au scris lucruri ingenioase. Dar nimeni nu a înțeles nimic!

Unii dintre ei au scris romane. Ei nu erau doar scriitori, ci mari filozofi și profesori care și-au exprimat gândurile într-o formă artistică. Cei care doreau să-și transmită filosofia de viață într-un mod accesibil au prezentat-o ​​sub forma unei opere literare, deoarece este mai accesibilă maselor care se asociază cu personajele romanelor lor.

Aceasta este singura modalitate prin care oamenii percep și absorb totul; altfel, nu pot. Dacă începi să le spui același lucru în termeni științifici, totul se usucă imediat.

Întrebare: Deci arta noastră, cabaliști fiind, este de a trezi empatia oamenilor?

Răspuns: Absolut. Organizați tot felul de seminarii, iar acest lucru îi aduce treptat într-o stare nouă.

Întrebare: Poate să organizeze fiecare cultură și națiune ceva potrivit pentru ea?

Răspuns: Firește. În felul său, național ca formă, iar conținutul cabalist.

Din KabTV „Ultima generație”, 03.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→