Întrebare: Dacă lumea exterioară este o reflectare a lumii mele interioare, putem spune că grupul cabalistic este, de asemenea, o parte a reflectării sufletului, a stării interioare? Dacă da, de ce este important si munceşti într-un grup? Şi, care este importanţa lumii exterioare în toate astea?

Răspuns: Importanţa lumii exterioare este secundară în raport cu grupul. Deoarece aveţi un grup, apar reflecţiile voastre, munca comună este, de fapt, cu voi. Munciţi cu oamenii, vă influenţaţi reciproc şi simţiţi cum Creatorul îi pune în faţa voastră. S-ar putea să nu ştiţi exact de ce El v-a pus astfel în faţa lor şi pe ei contra voastră. Dar, cel puţin este rezultatul interacţiunii voastre cu Creatorul.

În ce constă unicitatea, specificitatea lumii noastre? Ilustrăm asta într-o schiţă. Există Creatorul, există această lume, în mijlocul său este un grup şi exist eu. În principiu, eu trebuie să găsesc Creatorul. Trebuie să fiu în contact cu El, trebuie să fiu ca El, pentru a fi echivalent cu El. Prin urmare, eu mă numesc Adam, de la cuvântul “Dome” (similar). Eu trebuie să ajung la Creator.

Şi astfel, această lume a fost creată astfel că, printr-o mare cantitate de persoane, grup, pot să găsesc Creatorul. Astăzi, eu nu Îl văd şi nu Îl descopăr, deoarece eu sunt opus Lui: am “minus” şi, cu El este “plus”, noi nu ne înţelegem şi nu ne simţim. El mă simte şi mă înţelege, vedeţi, El a creat toate astea, în timp ce eu nu înţeleg şi nu Îl simt.

Deci, cum Îl pot găsi? În ce mod alambicat pot trece de la “minus” la “plus”? Pentru asta, El mi-a dat “informaţia” interesantă numită “această lume” şi “grup”. Dacă mă conduc pentru a mă adapta la ei, cu aceasta, eu conduc dorinţele mele, le controlez, supervizez în mod specific intenţiile mele cu privire la ei, mă apropii de Creator în acest mod.

Am nevoie doar să fiu sigur că merg în exteriorul meu şi intru în această lume, că mă dedic prietenilor mei, sunt preocupat de ei.

Dar, cum este posibil să ajung la asta? Cum să controlez plecarea mea de la intenţia “pentru mine”, la intenţia “pentru iubirea Creatorului”? Prin urmare, este spus: Faceţi totul nu de dragul Creatorului, ci de dragul acestei lumi. Deci, în mod special din acest punct, mă apropii de Creator. În esenţă, El este ascuns în spatele prietenilor şi, din momentul în care mă poziţionez corect în raport cu această lume, Îl voi descoperi imediat.

Integrarea mea în această lume în 125 de niveluri este absolut identică cu apropierea de Creator în 125 de niveluri. Din momentul în care mă ridic la primul nivel de conexiune cu această lume, voi începe imediat să descopăr Creatorul. El se va revela pentru mine, în lumea noastră! El nu poate fi revelat oriunde de la sine.

Prin urmare, se spune: “De la iubirea de creaturi, la iubirea de Creator”. Nu este un soi de boală de caritate. Se datorează faptului că, Creatorul este situat în spatele acestei lumi şi este legat cu ea în mod specific, cu o conexiune de acest gen. Urmează ca, prin munca în grup, să şterg frontierele care existau între Creator şi această lume.

De ce? Este astfel pentru că, eu Îl găsesc independent şi avansez independent, voi “adera” la El. Numai pentru acest lucru mi-a fost dat învelişul exterior al Creatorului, care este numit “această lume” şi “grupul”.

De acolo, cuvintele sunt de înţeles, adică prietenul trebuie să fie la fel de important pentru mine ca şi Creatorul. Grupul trebuie să fie important în ochii mei în aceeaşi măsură ca şi El. Cu alte cuvinte, tot ceea ce este în afara mea, trebuie să atribui Creatorului.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, ziua a doua, 14.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Persoana modernă trăieşte într-o stare foarte complexă, în care vechile modele de comportament nu funcţionează. Prin urmare, instinctiv, ea caută ceva nou. În acest sens, modelul de comportament integral poate să o intereseze, dar natura problemei este că, necesită un fel de implicaţii practice ale acestui model.

Răspuns: Dă-mi o semnificaţie practică egoistă.

Nu fi timid şi nu ascunde cuvântul “egoist”. Cum poate fi interesant modelul nostru pentru o persoană? În faptul că, cu ajutorul lui, echilibrul altruist al ego-ului este atins. Pentru a primi o caracteristică altruistă, ea trebuie, cumva, să sacrifice ego-ul său. Totuşi, nu este un sacrificiu, deoarece ea ajunge la un cerc de persoane, fără obligaţii şi fără a semna ceva. Ea este pregătită să asculte şi să vorbească cu ceilalţi. În plus, aceştia sunt oameni complet necunoscuţi care s-au reunit şi nu este legată de a mânca, a bea sau de un rendez-vous.

Este de dorit să alegi oameni care sunt mai mult sau mai puţin asemănători, deoarece noi vorbim despre unitate şi integralitate şi oamenii care sunt cei mai apropiaţi de integralitate sunt similari unii cu alţii, pentru că este mai uşor pentru ei să se conecteze şi să se unească.

În acest sens, vom începe să muncim cu ei. Nu le impunem condiţii prealabile. Dimpotrivă, le spunem că, ego-ul lor nu poate decât să profite.

Întrebare: Cum putem să le arătăm asta?

Răspuns: Noi nu le arătăm în orice formă. Vino şi convinge-te! Te vei simţi mai bine, vei avea o senzaţie de căldură, mai multă siguranţă, o viaţă mai uşoară şi vei învăţa să depăşeşti dificultăţile. Va fi mai uşor pentru voi, psihologic, să suportaţi tot ceea ce se întâmplă în această lume.

Mai întâi, vă oferim o nouă bază psihologică prin care puteţi să depăşiţi cele mai multe probleme pentru că veţi fi protejaţi. Desigur, o persoană protejată se simte mai sănătoasă şi mai fericită, productivitatea sa creşte şi relaţiile se ameliorează la muncă, în familie şi aşa mai departe.

Cu alte cuvinte, noi nu vindem “o pisică într-un sac” unei persoane. Dimpotrivă, noi îi spunem că ea se simte exact aşa şi chiar după prima lecţie practică.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Ateliere, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se reflectă imaginea dorită a viitorului în manualul de educaţie integrală? Unde este îndreptată omenirea?

Răspuns: Viitorul dorit al omenirii este de a învăţa sistematic, echilibrul naturii. Luând întreaga natură ca un standard, trebuie să facem natura umană integrală în acest mod, deoarece ea este în lumea care ne înconjoară, deoarece noi suntem partea interioară cea mai dezvoltată a naturii, dar egoist dezvoltată, şi aceasta spune că este foarte rău. Indiferent ce facem, distrugem spaţiul care ne înconjoară. Prin urmare, dacă începem să învăţăm legile integrale ale naturii şi dorim să trăim în armonie cu ele, aceasta va fi cea mai bună soluţie la problema noastră.

O societate solidară trebuie să trăiască la două niveluri, deoarece o persoană se compune din două părţi: corpul fizic şi spiritul care-l trage înainte. Acest spirit are acum o formă egoistă. Cum le putem echilibra ? Corpul nostru trebuie să obţină tot ceea ce cere de la natură pentru a funcţiona normal, în timp ce spiritul, adică dorinţele noastre şi aspiraţiile, trebuie să fie echilibrate deoarece acum, ele sunt egoiste. Pentru asta, trebuie să plasăm binele societăţii deasupra propriului nostru bine şi să ne simţim ca o parte integrală a întregului sistem.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă jumătate din grupul nostru este constituit din persoane, să spunem, creative, cum ar trebui să le organizăm? Este posibil să se înţeleagă că instructorii noştri sunt obosiţi să depună atâta energie cu ele?

Răspuns: Trebuie să fie o muncă comună atunci când suntem cu toţii legaţi la un ham. Fiecare este un expert în domeniul său, dar fiecare dintre noi se concentrează la un singur obiectiv. Societatea are nevoie, în mod specific, să fie peste toate acestea. În măsura în care eu mă înclin în faţa prietenilor, eu sunt mare, în ciuda activităţilor mele creative.

Dar, în societatea noastră, este posibil ca, dintr-o dată, o persoană “să cadă” pentru o zi sau două. Ea nu este capabilă să vorbească şi se adânceşte în temeri interne, inspiraţia îl părăseşte. Trebuie să înţelegem şi să-i venim în ajutor, să o înlocuim cu altcineva. Dar, este numai un caz excepţional.

Credeţi că, atunci când merg la lecţie, nu am căutări interne, experienţe, coborâri şi urcări interioare? Dar nu vorbesc, elevii mei nu le văd, numai dacă sunt bolnav sau am febră. Dar asta se întâmplă rar şi nimeni nu poate, niciodată, să determine starea mea interioară după aspectul meu. Şi, credeţi-mă, este de o mie de ori mai dificil decât starea voastră. Trebuie să avem control. La început, este foarte dificil şi apoi, este mai uşor. Dacă o persoană, ştie să spună, cu adevărat, care este problema, atunci o înţelegeţi. Dar asta nu vine în mod sistematic.

Din kab.tv, “prin timp”, 22.09.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Poate exista situaţie în care cineva rămâne fizic într-un grup, vine la lecţii, participă la tot felul de activităţi şi evenimente, dar de fapt el a părăsit deja calea şi inima lui se află în alt loc….

Întrebare: Cum este posibil să ne păzim de acest lucru?

Răspuns: Numai printr-o atitudine umilă şi aplecând capul. Egoul arde în toată lumea şi de aceea, prima mea acţiune este anularea faţă de învăţător, lecţii şi grup. Mai întâi, eu nu sunt deloc cel mai înţelept om dintre studenţi, mai degrabă opusul, vreau ca ei să îmi determine drumul în viaţă. Pentru că dacă determin eu acest lucru, voi face exact ceea ce îmi spune ego-ul şi apoi nu mai sunt în grup. În momentul în care am părăsit „trenul”, mă aflu instantaneu sub dominaţia iubirii de sine.

În general, ai doar două „autorităţi”: grupul, care îl include pe Rav, prietenii, cărţile şi Creatorul, care compun o unitate completă; eu şi lumea.

Întrebare: Mă pot „supune” în afara mea, în exterior. Dar cum pot face asta intern? Ce să fac cu gândurile şi cu emoţiile mele? Le poate cineva atenua în grup?

Răspuns: Există două „scale”: Pe de o parte este grupul care atrage Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare) şi pe de altă parte este ego-ul şi lumea exterioară. Aşadar, ce este mai important pentru mine?

Cu siguranţă, nu pot să garantez ziua de mâine, dar dacă sunt folosite toate posibilităţile care se află în autoritatea mea, atunci pot să înclin balanţa în partea corectă. Nu există altă cale.

Întrebare: Dacă văd că grupul nu se potriveşte exact cu spiritul Bnei Baruch, cum mă pot eu subjuga prietenilor?

Răspuns: Încearcă să te „subjugi lor”, cu excepţia a ceea ce trebui să le adaugi.

Părinţi se supun copiilor lor, nu pentru că încep să le asculte opiniile. Mai degrabă supunerea, subjugarea lor provine din preocuparea şi grija pentru ei. O mamă îşi serveşte copilul numai cu ceea ce are nevoie şi nu ceea ce vrea. Copilul poate ţipa: „Dă-mi!” dar ea nu îi va da şi în acest fel îl serveşte cu credinţă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/13, Scrieriel lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”: Deoarece, în primul discerământ  fiecare primeşte în mod egal, fără adaos, nici scădere, ca Adam, în înţelegerea realităţii acestei lumi. Văzând aceasta, toţi sunt egali, dar nu este aşa în înţelegerea sa – unii evoluează din generaţie în generaţie, alţii regresează.

Întrebare: Care este diferenţa dintre o coborâre şi un regres?

Răspuns: Noi putem descrie avansarea noastră ca o electrocardiogramă (ECG) cu multe coborâri şi urcări. Nu este grav dacă sunt sus sau jos cât timp avansez.

Coborârile fac parte din drumul nostru, deoarece ele vizează, în mod egal, obiectivul. Inima mea bate şi desenează această linie curbă şi este normal. Este viaţa noastră, o continuitate de urcări şi coborâri, în care unele nu pot exista fără altele. În timp ce eu mă agăţ de intenţia de a progresa, urcările şi coborârile sunt, împreună, într-un flux general care avansează.

Este ca o roată, în care fiecare parte atinge o înălţime maximă, apoi începe să coboare. Mai mult, la un moment dat, pare să se deplaseze înapoi, în loc să avanseze spre scop. În momentul în care o persoană descoperă asta, ea strigă după ajutor. Ea vede că se deplasează înapoi şi că nu avansează şi deci, are nevoie de mai multă susţinere din partea grupului.

În general, mişcarea grupului este înainte şi, prin urmare, eu sunt în partea din spate a cercului şi prietenii mei progresează înainte. Deci, atunci când sunt conectat la ei, în inima mea şi sufletul meu, simt că fac parte din întregul care continuă şi avansează drept înainte.

 Dar, dacă sunt deconectat de prieteni, nu sunt partea inferioară a roţii generale şi nu sunt într-o stare de coborâre, cu sunt, cu adevărat, în exterior, în regresie. Nu mai fac parte din procesul general de avansare înainte.

Asta înseamnă că, lucrul principal este de a adera la prieteni. Atunci, noi avansăm toţi şi înţeleg că şi coborârile sunt benefice şi că ele sunt în scopul de a urca. Atunci când cobor, ceilalţi urcă şi astfel, noi constant vom schimba locurile.

Noi suntem ca o supapă, un piston şi toate aceste mişcări se schimbă alternativ. Nu poate exista o schimbare, dacă nu există două mişcări, înainte şi înapoi, înainte şi înapoi. Nu poate fi doar o mişcare înainte, trebuie să fie un contrast şi este doar o problemă de amplitudine.

De aceea, conexiunea mea cu mediul este atât de importantă. Dacă sunt încorporat în toată lumea, atunci vectorul comun este clar pentru mine.

Întrebare: Este spus că nu există lipsă în spiritualitate şi că nimic nu dispare. Dar, într-o stare de regresie, tot ce ai avut este îndepărtat de la tine…

Răspuns: Nu este adevărat. Starea de regresie se referă la dezvăluirea unui nou nivel de spargere. Noi nu regresăm, ci mai degrabă descoperim un nou vas care nu este corectat pentru moment.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot aprecia eforturile prietenului?

Răspuns: Singurul mod în care pot înţelege prietenul este în credinţă deasupra raţiunii. Deoarece eu nu văd prietenul în faţa mea, ci pe mine şi atributele mele. Este scris: “Judecăm prin propriile defecte”. Nu văd decât ceea ce vreau să văd în ego-ul meu, văd mereu că el este mai prost decât mine şi că altul este leneş, un altul este distrat şi un altul este preocupat de propriile gânduri şi nu ştie ce se întâmplă, etc.

Atunci când privesc prietenii, eu văd starea mea interioară. Noi nu vedem lumea, ci replica noastră interioară care se reflectă în ea. Deci, trebuie să accept faptul că, eu sunt în lumea de Ein Sof (Infinit), că totul este corectat şi că toată lumea este la finalul corectării (Gmar Tikkun). Toate corecţiile care rămân sunt cele pe care trebuie să le traversez, aşa cum este spus: “Şi, voi mânca ceea ce este vechi” şi voi vedea că lumea este în curs de schimbare, pentru că eu sunt, cu adevărat, în curs de schimbare.

Este acelaşi lucru atunci când este vorba despre prieteni şi grup. Nu este faptul că ei trebuie să se schimbe, ci eu. Este dificil să percepi acest lucru, dar este adevărul. Astfel, pentru a explica simplu, cabaliştii nu ne spun asta ca şi cum se întâmplă în interiorul unei persoane, ci că lumea obişnuieşte să spună, că lumea este în curs de schimbare, că este în criză şi că trece prin diferite stări şi procese.

Cabaliştii explică acest lucru artificial, chiar dacă nu se simt în largul lor făcând asta. Un cabalist preferă să vadă lucrurile aşa cum le vede în interior. El vede lumea Infinitului, pe el şi coruperea între ei. Este ceea ce numim ajutor împotriva lui, că ego-ul său este între el şi lume şi cauzat de el. El vede lumea Infinitului în forma acestei lumi sau sub forma unui anumit nivel spiritual temporar, care este unul din cele 125 de niveluri, unde este acum.

Dar, un cabalist nu poate să le explice astfel, altora, deoarece asta ar însemna că, ar vorbi constant despre el, despre coruperile sale şi ar discuta despre coruperi, în sistemele sale interne. Ar vorbi pe partea coruperii şi nu pe partea corectării şi nu face asta. Este preferabil să explice lucrurile aşa cum sunt acceptate în această lume, vorbind de faptul că lumea este coruptă şi că noi trebuie să ne conectăm pentru a ne corecta pe noi şi lumea. Este un stil special de a transmite un mesaj în care se mişcă de la interioritate, la exterioritate.

Nu este altă alegere. Altfel, explicaţiile nu vor fi înţelese. Dar, de fapt, când o persoană se gândeşte la asta, trebuie să se vadă în lumina Infinitului care umple întreaga realitate şi că, doar datorită vaselor sale corupte şi a atributelor sale vede nivelul ascunderii şi nivelul dezvăluirii şi aceasta este ceea ce determină înălţimea nivelului său.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a alege prietenii?
Răspuns: Alegerea prietenilor înseamnă că trebuie să fac tot ce pot pentru a mă apropia de ei la un moment dat. Alegerea nu înseamnă că eu decid ce îmi place şi asta-i tot. Este spus: “Cel care alege un mediu mai bun de fiecare dată”, pentru a continua să avanseze.

Noi nu privim corpul fizic în munca spirituală, ci numai interioritatea şi, dacă o persoană se schimbă în fiecare zi, este o nouă persoană. Se pare că mi-am ales un nou prieten în fiecare zi, o nouă societate, deoarece se schimbă de la un moment la altul. O zi se referă la o schimbare deci, avansez constant muncind cu prietenii, strângând legătura dintre noi, ceea ce înseamnă că, am ales prieteni puternici şi un mediu mai bun de fiecare dată. Nimic nu se schimbă fizic şi văd aceleaşi chipuri în jurul meu, dar interioritatea lor se reînnoieşte constant şi mă întăresc prin toate schimbările pe care amândoi le-am experimentat.

Poate părea să aibă schimbări pozitive sau negative de fiecare dată. Totuşi, simt o lipsă de respect deoarece înclinaţia mea rea continuă să lucreze şi se reînnoieşte constant. Deci, de fiecare dată simt un refuz care este mai puternic decât înainte şi se pare că prietenii nu sunt demni şi că ei au multe lipsuri. Automat nu-i respect şi deci, trebuie să mă împingă să-i iubesc din nou, de fiecare dată.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem merge mai departe, astfel încât consumul de combustibil să fie optim?

Răspuns: Cu alte cuvinte, cum putem scurta timpul? Cum putem maximiza efectul efortului nostru, astfel încât vom face acest lucru în cel mai bun mod şi în locul corect?

Această abordare este foarte bună şi corectă, dar problema este doar lenea. Dar, este întotdeauna un lucru bun, deoarece, într-un mod sau altul, vom începe munca noastră de la dorinţa de primire.

Atunci când ne vom forma şi vom dobândi noi cunoştinţe în lumea noastră, vom învăţa să păstrăm eforturile noastre raţionale, astfel încât noi vom utiliza cantitatea exactă de energie şi nici un gram în plus, în locul unde este necesară şi nu un milimetru mai departe.

Este exact ceea ce ne spun cabaliştii. Ei ne spun că, trebuie să muncim în centrul grupului şi să fim ca un om într-o singură inimă în garanţie reciprocă. Dacă veţi ajunge aici, Creatorul se dezvăluie.

În momentul în care ajungeţi aici, nivelul actual va dispărea şi locul Muntelui Sinai va reapărea, adică muntele urii dintre voi. Apoi, trebuie să încercaţi să vă conectaţi din nou în jurul lui, astfel că, punctul din inimă al fiecăruia să fie unit cu punctele din inimă ale celorlalţi şi apoi, să se ridice deasupra muntelui de ură în conexiune şi dăruire reciprocă. Atunci când eforturile voastre reuşesc, vă ridicaţi la acelaşi nivel şi aşa mai departe.

Astfel, vi se dă locul exact pentru a face un efort concentrat în timpul muncii voastre, în timpul studiului, la adunarea de prieteni, peste tot. Constant, trebuie să vizaţi acest gen de unitate în gândurile voastre.

Cum? Prin sprijinirea mediului. Altfel nu vă puteţi gândi la asta. Ar trebui să se simtă preocuparea generală aici: ar trebui să vă pierdeţi şi să trăiţi în ea şi ea ar trebui să vă afecteze atât de puternic, încât să începeţi să tremuraţi de grijă.

Imaginaţi-vă o situaţie în viaţă, când aveţi probleme cu poliţia, un  proces, atunci când sunteţi ameninţaţi sau sunteţi umiliţi. O persoană care trece prin asta se simte mizerabil. Deci, este exact acelaşi nivel de preocupare pe care ar trebui să-l simţiţi, fiind axat în centrul grupului. În acest mod, veţi economisi timp şi energie.

Dacă nu vă faceţi griji cu privire la asta, atunci ar trebui să vă faceţi griji cu privire la motivul pentru care nu vă faceţi griji. Este ceea ce numim “o rugăciune înainte de rugăciune”.

Dorinţa din inimă este imediat simţită la nivelul superior. Voi nu o ştiţi încă, dar inima voastră este, deja, la nivelul superior. Din momentul în care inima voastră corespunde nivelului superior, vor fi conectaţi ca o fişă şi o priză şi veţi începe să-l revelaţi.

Deci, trebuie să fiţi foarte atenţi la ceea ce simţiţi în inima voastră. Dacă inima voastră se agită, atunci ar trebui să regretaţi. Dar, nu ar trebui să fie un fals regret. Dimpotrivă, trebuie să vă aşezaţi în mediu, pentru ca el să vă influenţeze şi să vă simţiţi cu adevărat, rău. Numai mediul poate schimba valorile voastre şi standardele voastre.

Din partea a patra a Lecţiti zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Să presupunem că ne adresăm directorilor cu metoda integrală. Ei au o înţelegere specială a companiei şi sunt obişnuiţi să fie în contact cu oameni de succes, ca ei. Trebuie să le demonstrez succesul meu? De exemplu, ei au ceasuri Rolex, am şi eu nevoie de un ceas ca ei? Sau nu are importanţă?

Răspuns: Învelişul exterior este important pentru ei. Dar pentru noi, în lumea integrală, asta nu există. Avem un sistem de valori absolut diferit. Deci, nu-i cobor de la înălţimea lor, mai degrabă vorbesc simplu despre sistemul pe care îmi propun să-l realizez într-un mod strict în compania lor.

Eu sunt o persoană care priveşte viaţa înţelegând natura şi lumea, într-un mod integral, acţionez în acest mod. Şi nu pentru că nu am bani de Rolex, ci pentru că nu simt nevoia pentru acesta.

Printre persoanele care mă respectă, merit respect nu pentru un Rolex, care, în mediul lor, ar trebui să fie cartea de vizită pentru a ajunge la un acord, pentru a spune “bună ziua” şi pentru a se conecta cu celălalt. În timp ce, în mijlocul nostru, înainte de toate, ce este cel mai valoros este modul eficient şi rapid de realizare a relaţiilor reciproce între oameni.

În niciun fel nu-i condamn, deoarece eu văd că sunt într-o unicitate complet diferită, într-un mediu complet diferit şi eu nu-i voi chema să vină acolo. De acolo, eu vreau să primesc anumite elemente de relaţii integrale pentru ei, astfel încât ei să le poată folosi pentru reuşita proiectelor lor, în companiile lor.

Din kab.tv, “prin timp”, 24.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→