Întrebare: Ce trebuie să fac dacă nu sunt construit pentru această muncă? Eu sunt angajat în această muncă de atât de mult timp şi vreau să fug tot timpul.

Răspuns: Nu puteţi face nimic. Credeţi că vă angajaţi în munca internă şi că avansaţi, dar avansarea este evaluată în ceea ce priveşte conexiunea voastră cu grupul. Acum vedem dacă sunteţi sub influenţa acestui mediu, că aţi determinat asta şi că ei nu vă impresionează doar în mod automat.

Când veniţi în grup, el vă influenţează în mod natural, fie că o vreţi sau nu. Sunteţi ca un mic copil care nu a învăţat, încă, ceva. V-aţi născut şi sunteţi în îngrijire, ca un nou născut: scutece, biberon, etc. Creşteţi şi avansaţi, ignorând complet că sunteţi, în totalitate, în braţele superiorului.

Mai târziu, vi se cere să participaţi şi să vă conectaţi la mediul vostru: cel puţin, să zâmbiţi la mama voastră, să o ţineţi de mână, să învăţaţi ceva. Participaţi cu mediul, cel puţin ca un nou născut ? Îi surâdeţi? Vă agitaţi braţele şi picioarele de bucurie precum cu mama voastră, atunci când grupul se apropie?

Societatea noastră trebuie să fie ca o mamă grijulie sau ca un incubator în care o persoană se poate maturiza mai repede pe drumul “voi grăbi” şi poate atinge nivelul corecţiei. Nu există alt mijloc.

Întrebare: Dar ce pot păstra în grup? Ce să fac dacă ei mă resping?

Răspuns: Noi nu respingem pe nimeni în afara grupului. Chiar dacă oul vostru nu s-a spart ci este doar într-un colț din incubator toată viaţa sa. Doar dacă emană un miros urât şi începe să strice societatea noastră, noi trebuie să-l respingem. Dar, atâta timp cât sunteţi pasiv, nu este aşa de rău. Chiar dacă sunteţi considerat o povară pentru societate, suntem pregătiţi să vă ducem în spatele nostru. Numai o persoană care are intenţie rea, nu are loc printre noi, tot restul da.

Oamenii pleacă pentru că nu ascultă ceea ce li se spune: că realizarea spirituală nu este posibilă decât prin conexiune. Această conexiune trebuie să fie sub forma unui incubator care ne încălzeşte. Mai curând decât Creatorul, grupul trebuie să fie bun şi binevoitor pentru o persoană. O persoană nu poate să avanseze fără un mediu, fără un grup. Nu există alt mijloc, fie o faceţi, fie nu o faceţi.

Există o şansă bună de succes, deoarece există, acum, noi ocazii ca nici o altă generaţie înaintea noastră, nu de la începutul omenirii în această lume. Astăzi, putem să începem cu diseminare masivă, deschisă, spre deosebire de Baal Hasulam, care a început să apropie oamenii cu grijă, unul câte unul, în principal mediul ortodox, dar erau mulţi laici printre elevii săi.

Astăzi, putem deschide înţelepciunea tuturor. Asta înseamnă că, există timpul să construim un incubator pentru cercul mic, cercul mai larg şi pentru întreaga lume. Este datoria noastră să-l construim. Noi suntem cei care au primit trezirea pentru Creator şi trebuie, deci, să construim incubatorul pentru întreaga omenire. Asta înseamnă că, ar trebui să fim tranziţia, o împărăţie de preoţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a încerca să te conectezi în timpul citirii Cărţii Zohar?

Răspuns: Citirea Zohar este momentul în care nu trebuie să folosiţi mintea, ci sufletul. Acum, trebuie să gândiţi la modul în care ar trebui să ne conectăm, pentru a fi ca o lupă cu care atragem razele soarelui pentru a ilumina ceva care este sub sticlă.

Cum ne putem concentra pe acest punct? Dacă o facem, vom simţi Lumina care ne influenţează trecând prin noi, iluminând dorinţa noastră de primire şi schimbând-o. Apoi, dorinţa se va limita, va dobândi un (ecran) Masach şi va începe să lucreze.

Întreaga noastră muncă este efectuată prin această lupă, care este din ce în ce mai puternică. Munca noastră este în concentrarea crescută a  grupului în cantitate şi calitate, atfel că, o Lumină puternică vine şi ne conduce la o legătură mai substanţială şi mai calitativă. Apoi, vom descoperi starea spirituală în conexiunea dintre noi. Ceea ce descoperim este numită lumea spirituală.

Întrebare: Eu construiesc această lupă prin eforturile mele sau este creată prin eforturile fiecăruia?

Răspuns: Prin toate eforturile noastre. Lupa în sine nu are importanţă. Ceea ce este important este punctul central al ei, în care toate razele luminii se conectează şi coboară prin ea.

Întrebare: Cum ştim că toate eforturile noastre au succes?

Răspuns: Conform rezultatului: Primiţi schimbarea dorită, aşa cum este spus:” am muncit şi am găsit”. Efortul este legătura dintre noi, a unei singure inimi şi în garanţie reciprocă şi rezultatul este atunci când descoperim între noi primul atribut de dăruire numit primul nivel spiritual.

Întrebare: Ce se va schimba în mine după această schimbare?

Răspuns: Nu doar doriţi să dăruiţi, ci chiar veţi fi în măsură să o faceţi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.12.2013, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Starea actuală a omenirii este o imagine tipică a degradării întregii omeniri. Dacă luăm ca exemplu Imperiul Roman, sistemul s-a deteriorat şi s-a spart în bucăţi atât de bine, că fiecare parte munceşte doar pentru ea însăşi şi pentru întreg şi, ca urmare, ordinele autorităţilor sunt lipsite de forţă. Procesul teribil al declinului social a început. Acum, noi vorbim despre o scară mult mai mare pe care omenirea nu a cunoscut-o niciodată.

Răspuns: Şi chiar acum, asta se întâmplă fără sabie şi suliţă, aşa cum a fost atunci! Dacă vedem omenirea ca un soi de sistem unificat, diverse societăţi s-au dezvoltat la viteze diferite, dar în general, era vorba despre un sistem colectiv în mijlocul căruia unităţile individuale au fost deteriorate. Dar, sistemul a fost mereu restaurat, în timp ce astăzi, starea este de aşa natură încât, nici una din societăţile sănătoase nu se menţine, deoarece criza a atins întreaga omenire, în general şi produce daune întregului sistem.

Cabaliştii au prezis aceste fenomene pe o bază total ştiinţifică. Dacă luăm ego-ul nostru ca o forţă fundamentală a naturii de la care toate legile sociale şi chiar naturale derivă, atunci la final, ego-ul trebuie să crească până la o stare ca aceasta, în care subjugă tot ceea ce există, adică va distruge toate conexiunile dintre oameni.

Şi, în timp ce, la început acţionează pentru a crea aceste conexiuni, le aranjează apoi, ajunge la o satisfacţie personală. Asta s-a întâmplat la mijlocul anilor 50 ai secolului trecut, când toţi credeau că omenirea intră într-o stare de dezvoltare infinită a societăţii de consum, în care totul era pentru binele omului: şcoli, universităţi, cultură, ştiinţă, cucerirea spaţiului.

Diverse societăţi au întâlnit asta în diferite moduri, dar ele au dorit să realizeze acest obiectiv. Egoismul ne-a atras spre acest tip de dezvoltare. Ca urmare, atunci când, sistematic, am unit şi organizat conexiunile mondiale, globale şi reciproce, imediat am început să murim, ca Imperiul Roman.

Astăzi, vedem cu certitudine că nu avem capacitatea să folosim aceste conexiuni în mod corect. Ele acţionează nu numai împotriva persoanei însăşi, ci, de asemenea, împotriva societăţii şi le distruge.

În această conexiune este posibil să vedem, în mod clar, natura tumorii canceroase în corp, deoarece ea omoară tot ceea ce hrăneşte şi apoi, ea moare.

Din kab.tv, “O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: În trecut, în momentul tranziţiei de la un sistem la altul, ego-ul a avut nevoie, de asemenea, de altruism, sau nu?

Răspuns: Egoismul se hrăneşte, mereu, cucerind ceva. Este ca o tumoare canceroasă care se dezvoltă, puţin câte puţin, fără să fie încă evidentă. Acum creşte la ultima etapă şi începe să se devoreze.

Până în anii 80, toate sistemele pe care le-am construit au servit la a extinde şi a lărgi un anumit obiectiv. Am cucerit spaţiul, stelele, am intrat în profunzimea pământului, am construit mari oraşe şi am creat noi tehnologii. Ne-am dezvoltat sub influenţa singurei şi unicei forţe şi am crezut că vom continua etern.

Dacă am fi continuat să ne dezvoltăm în acelaşi mod, am fi avansat numai în exterior  şi nu în interior. Dezvoltarea umană a fost făcută într-o manieră tehnologică mecanică: în loc de două mâini, aş fi avut douăzeci, în loc să văd pe o distanţă de doi kilometri, aş fi văzut 200000 de km înainte.

În acest caz, omul a devenit o anexă a unei maşini, o anexă a unui calculator. Deci, astăzi, sistemul egoist începe să lucreze tot mai mult împotriva lui. Omul a devenit inutil.

Am crescut într-o stare, în care trebuie să descoperim sensul existenţei noastre. Acum, pentru numeroase persoane, în special la tineri, aspiraţia spre un scop a dispărut: „Ce înseamnă a lupta pentru ceva? Eu exist în mod confortabil, nu am nevoie de copii, familie sau muncă serioasă, ce-mi va da acest lucru? Este de preferat să stau undeva cu prietenii, să ne distrăm. De ce să trăiesc, care este raţiunea de a trăi? Voi juca un pic şi voi muri, ca toată lumea”.

Prin urmare, fie îi dau unei persoane o motivaţie pentru viaţă, fie droguri. Şi aici, Cabala sau educaţia integrală arată oamenilor o manieră complet diferită: a obţine de la natură un al doilea ansamblu anti-egoist. Este această putere care a creat şi dezvoltat ego-ul astfel încât să putem obţine, conştient, de la natură şi să putem gestiona, reciproc, cele două forţe ale dezvoltării noastre. Una ne poate inspira să avansăm cu bine, graţie obiectivului care străluceşte de departe. A doua este ca un compresor de dezvoltare care mă urmăreşte şi mă aleargă ca un biet coiot din desenele animate.

Întrebare: Dar chiar forţa altruistă necesită egoism, cel puţin în acest stadiu?

Răspuns: Da, pentru asta ego-ul se dezvoltă. Şi acum arată că, dacă nu-l echilibrăm cu forţa altruistă, ne va devora, ca o tumoare canceroasă în corpul uman care devorează corpul şi, în final, se omoară pe sine.

Ce înseamnă o tumoare canceroasă? Este vorba despre un program întrerupt de dezvoltare a corpului, de funcţionare a celulelor sale, când ele încep să prolifereze dincolo de spaţiul lor şi care au un efect contrar.

În principiu, fiecare celulă are posibilitatea de o dezvoltare canceroasă, dar ele se găsesc, mereu, în armonie unele cu altele, într-un echilibru relativ între forţele pozitive şi negative. Dar, atunci când una dintre ele devine mai mare, o alta dispare şi există o perturbare în polaritatea dintre ele şi, în acest dezechilbru, apare o dezvoltare distructivă.

Este acelaşi lucru în societate. Ar trebui să începem rapid, graţie celei de-a doua forţe pozitive, pentru a echilibra întreaga societate umană care a devenit o tumoare canceroasă. Este remediul pentru recuperarea sa.

Din păcate, în momentul vindecării cancerului, suntem mulţumiţi a suprima dezvoltarea egoistă a celulelor prin diferite tipuri de raze scurte, să le ucidem astfel. Nu este un remediu. Nu este necesar să ucidem societatea umană sau de a face orice altceva cu ea. Trebuie doar să adăugaţi a doua forţă de dezvoltare.

Din kab.tv, „O lume integrală”, 24.10.2013

Filed under: Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

De-a lungul generaţiilor, cei care au fost angajați în partea internă a Torei, au traversat o auto-transformare, au lucrat de dragul Creatorului şi au realizat spiritualitatea.

Este imposibil să o realizezi singur, numai în cazuri particulare, acelora care li se acorda revalația de Sus, pentru un scop special. De aceea, cabaliştii au rămas mereu conectaţi cu prietenii lor, ca un singur om cu o singură inimă, în garanţie reciprocă.

Acest lucru a fost făcut, mereu, “în smerenie”. Chiar dacă fiecare a muncit în unitate pentru binele prietenilor, nu au arătat-o niciodată, în exterior. De cele mai multe ori, a fost invers, ei se afişau cu un profund dispreţ faţă de celălalt şi faţă de munca lor internă, așa cum era cazul cabaliştilor din Kotzk. Ei au acţionat în acest mod, ascunzând adevărata aspiraţie din inima lor şi astfel să poată să facă eforturi şi să avanseze.

Au fost alte grupuri care au studiat, s-au rugat şi au discutat lucruri împreună, de exemplu, studenţii lui Ramchal. Dar, erau atenţi când își dezvăluiau inimile lor celorlalţi, pentru a evita ca ceilalţi, chiar prietenii lor, să le ştie dorinţele interne ale inimii. La urma urmei, ei ardeau într-o asemenea intenţie puternică pentru scop, că nimeni nu avea forţa să o exprime în exterior, în cuvinte şi toată lumea era, în totalitate, axată pe senzaţiile lor interne.

După mulţi ani, mai recent, mai exact de la Ari, apoi Baal Shem Tov şi Magid de Mezeritch, atunci când mişcarea pentru folosirea Cabala în marile grupuri (hasidismul) a apărut, au început, progresiv, să vorbească mai mult despre munca interioară.

Deci, am ajuns în timpul nostru, când putem vorbi mult mai deschis, nu doar la noi, ci chiar să explicăm principiile muncii spirituale marelui public, pentru a trezi inima, mai mult, spre munca spirituală.

În acelaşi timp, noi trebuie să ne protejăm. Protecţia se face prin intenţii: cu cât inimile noastre sunt mai acordate la valul intern, cu atât vom deveni mai cufundaţi în el şi nu vom căuta să eliberăm aspiraţiile ascunse din inimile noastre.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→

Baal HaSulam “Relevând o parte, ascunzând două”: Secretele Torei sunt revelate numai celor care se tem de Numele Lui, care păstrează gloria Lui cu inimile lor şi cu sufletele lor…

Întrebare: Există o legătură între temerile noastre şi tremurul în faţa Creatorului?

Răspuns: Temerile noastre personale şi tremurul în faţa Creatorului sunt unite prin canalul de cauză şi efect. Creatorul ne trimite necazuri corporale în această viaţă materială; ele sunt toate, prin esenţă, teamă. Ne este teamă de a nu avea ceva, de a nu fi în măsură să ne oferim o existență, ne facem griji cu privire la viitorul copiilor noştri, etc. Mai târziu, în funcţie de studiile noastre şi sub influenţa Luminii care Reformează, ne ridicăm treptat, deasupra temerilor noastre pământeşti şi abordăm o etapă de tranziţie sau înlocuim temerile acestei lumi cu o teamă spirituală. Avansăm în funcţie de temerile materiale, se întâmplă atunci când apare timpul pentru asta.

Este rezultatul dezvoltării noastre. Astfel. întreaga omenire progresează. Totuşi, avem tendinţa să progresăm cu ajutorul celui de-al doilea tip de teamă: Cum îl putem obţine? Cum putem începe să ne temem că nu suntem în măsură să aducem mulţumire Creatorului? Cei ale căror suflete sunt în măsură să realizeze al doilea tip de teamă, vin la grup şi încep să avanseze. Ei trebuie să schimbe temerile lor individuale şi să înceapă să îşi facă griji dacă sunt în măsură să ajute grupul, prietenii şi, prin ei, Creatorul. “Eu nu Îl cunosc, dar dacă mă înţeleg bine cu prietenii, cu siguranţă mă înţeleg cu El, de asemenea”. Dacă oamenii sunt pregătiţi, ei sunt preocupaţi de grupul lor, public în general şi diseminare. Ei se tem că sunt în măsură să iasă din frontierele lor, dincolo de interesele personale. Dacă punem în aplicare posibilitatea care ne este dată în această lume, dacă ajungem să realizăm formatul care ne va face să intrăm în domeniul spiritual, asta înseamnă că avansăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 13.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Toate presiunile pe care le resimţim, micile izbucniri care fac să avanseze creaţia pe axa timpului, ne forţează să ne dezvoltăm progresiv, iar suferinţele teribile pe care le trăim, totul duce la iubirea de Creator, care vrea să ne facă să avansăm şi care nu funcţionează dacă nu luăm în considerare obiectivul. Providenţa Creatorului este o Providenţă deliberată şi nu ţine cont de diferite evenimente şi arată prin ce trecem.

Este imposibil să spunem că, Creatorul, forţa iubirii şi dăruirii, nu-şi face griji cu privire la cum ne simţim. În primul rând, El le simte şi mult mai mult decât noi, conform nivelului Său. Inadaptarea, lipsa echivalenţei de formă a creaturii cu Creatorul sunt resimţite ca o mare tristeţe la nivelurile superioare.

Totuşi, noi simţim doar rezonanţele slabe ale acestei dureri, în măsura în care noi putem să le simţim. Aşa cum dăruirea creşte sentimentul plăcerii de 620 de ori, la fel suferinţele se simt de 620 de ori mai puternic în nivelul superior, decât le simţim noi. Este vorba, de fapt, de o diferenţă infinită.

Creatorul este la un nivel superior în raport cu noi şi deci, inadaptarea noastră, deficitul nostru este estimat în raport cu el. În măsura în care, viitorul perfect este revelat la nivelul superior, putem deja să vedem lipsa noastră în starea actuală, neputinţa noastră, suferinţa noastră şi incapacitatea noastră de a justifica Creatorul, care acţionează faţă de noi ca bun şi binevoitor, numai prin iubire.

Este numai o problemă psihologică să determinăm că tot ceea ce simţim acum este vindecare şi ne trimite la adeziune. Apoi, toate problemele vor fi rezolvate, întunericul va deveni lumina credinţei şi amarul va deveni dulce. Nu avem nevoie de nimic altceva! De fapt, nimic nu se schimbă, doar modul în care determinăm starea în care suntem deja: aşa cum este spus: “şi veţi mânca ceea ce este vechi”.

Acum, suntem în Lumina Infinitului, într-o lume eternă, în starea fixă. Toate ascunderile sunt numai în noi, în percepţia noastră, în înţelegerea noastră, doar la nivelul nostru intern. Este suficient să schimbăm atitudinea noastră în interior şi să preferăm dăruirea primirii şi vom simţi că intrăm în lumea eternă şi perfectă în aceeaşi măsură. Ne vom da seama că lumea noastră era imaginară: deci, nu avem altceva de făcut, decât să corectăm percepţia noastră asupra realităţii.

Întrebare: Cum pot determina că, tot ceea ce mi se întâmplă, mă conduce la adeziune ?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să accept mintea mediului, în loc de propria-mi minte. Un mediu este un grup, un profesor şi cărţile care trebuie să efectueze o astfel de schimbare în mine, pentru ca un nivel nou să se reveleze în mine, o stare numită Creator.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 22.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să învăţăm să folosim stările schimbătoare faţă de grup: se răcesc – se încălzesc, iubire – ură?

Răspuns: Nu este posibil decât graţie atelierelor, meselor rotunde şi educaţiei integrale. Este singurul mod în care o persoană poate să simtă că are un domeniu în care poate lucra asupra ei însăşi, atunci când ea stă în faţa grupului, când ea vede că poate lucra cu dorinţele sale, sentimentele sale, gândurile sale, cu toate acţiunile sale, cu tot ceea ce are. Ea este, efectiv, încorporată în munca spirituală cu tot corpul, cu toate atributele sale, ca şi cum le-ar umple cu propriile mâini.

Trebuie să pregătim un astfel de cadru, pentru prietenii noştri din grupul mondial pentru ca ei să muncească şi pentru a-i învăţa cum să facă acest lucru şi apoi lumea întreagă. Această metodă trebuie să fie clară şi evidentă pentru o persoană, pentru ca ea să înţeleagă că este suficient să facă un pas în ea, adică să se conecteze la grupul de educaţie integrală o singură dată şi asta-i tot ce are de făcut! Ea va fi, deja, prinsă în interior, ca într-o capcană pozitivă, aşa cum Noe este luat în arca sa cu toată lumea. Noe închide uşa, este protejat în interior.

De aici, mediul începe să funcţioneze asupra ei şi o influenţează, îi explică, o apără şi-i rezolvă toate  întrebările şi îndoielile. Ea este deja în interior şi nu poate ieşi. Astfel, trebuie să construim sistemul de educaţie integrală sub forma unui obstacol pozitiv, deoarece în zilele noastre, o persoană nu are unde să fugă. Educaţia integrală este numită “arca lui Noe”.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sufletul este singurul şi unicul vas (Kli) în care ne simţim ca un tot unic. În lumea spirituală, nimeni nu se simte separat deoarece noi toţi resimţim unitatea, simţim rezultatul sumei conexiunilor.

În acesta, noi ne pierdem în mod individual, fiecare din noi se găseşte exact în unitatea totală şi este un sentiment indescriptibil. Nu trebuie să vă temeţi că vă pierdeţi, deoarece aici noi dobândim o existenţă eternă şi perfectă şi nu o existenţă mizerabilă egoistă, temporală şi pierdută.

Mai mult, din lumea eternă, glorioasă şi infinită, vom vedea coconul nostru şi pe cei care există încă, în interior, ca într-un vis, tinzând ca orbii să exploateze pe toată lumea în propriul detriment şi fără a înţelege asta. Fiecare vrea să tragă pătura pe sine şi crede că prin asta va obţine ceva bun dar, la finalul încercărilor, nu va câştiga decât suferinţă.

Deci, cum este posibil să ieşim din acest cocon? O facem numai prin intermediul grupului. În ce măsură este posibil să începem a face ceva? Pentru asta, ne este dată o stare foarte interesantă, existenţa în corp. Prin urmare, sentimentul nostru interior poate fi o dată în cocon, în corpul nostru egoist şi în exteriorul coconului, în exteriorul corpului nostru, într-o stare altruistă.

Oamenii care există deja, cu sentimente în afara coconului egoist, pot încă să trăiască fizic în lumea noastră, deoarece corpul nostru nu are nici o legătură cu lumea spirituală. Este vorba, pur şi simplu, de o entitate fiziologică, o componentă imaginară care ne este desenată ca existentă dar, în esenţă, această entitate este total imaginară şi nu există. Fizicienii au vorbit, de asemenea, despre asta şi nu doar cabaliştii, ştiinţa se apropie treptat de acest lucru.

Cu alte cuvinte, cabaliştii pot exista simultan în lumea superioară, într-o formă spirituală şi în lumea materială, în corpul fizic, aducând imaginea materială care apare în lumea noastră, ca să ne lase impresiile lor, pentru a învăţa senzaţiile lor, percepţiile şi experienţa pe care ei au primit-o ieşind din lumea noastră spre lumea superioară. Ei ne spun cum au muncit într-un grup, împreună cu el, au învăţat principiile fundamentale ale stărilor grupului şi, cu ajutorul lui, treptat, au trecut în lumea superioară.

Trebuie să folosim sfaturile lor, recomandările lor şi instrucţiunile de urmat, aşa cum urmăm ghiziii care arată calea. Deci, noi îi numim revoluţionari, pionieri şi îi urmăm. Dacă ei nu aveau asta, nu am fi ştiut cum să organizăm un grup, într-o formă precisă, în lumea noastră. Dar, chiar dacă grupul este organizat în forma corectă, nu este întotdeauna suficient.

În plus, trebuie să fim implicaţi în studiul lumii superioare şi a legilor cooperării reciproce de iubire şi de dăruire care există, cu dăruire deasupra primirii, cu depăşirea constantă a înclinaţiei noastre rele. Pe de altă parte, trebuie, de asemenea să fim implicaţi în diseminarea externă astfel ca, celelalte părţi ale sufletului unic colectiv, să ne urmeze, până ce vom realiza adeziunea completă, ne vom uni, ne vom conecta, până ce vom atinge o astfel de stare, care va fi similară Creatorului, în toate caracteristicile.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 4

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Naţiunea israeliană l-a așteptat pe Mesia în timpul exilului. Cum ar trebui să muncim cu aceleaşi lipsuri care se dezvăluie la oamenii din zilele noastre?

Răspuns: Trăim într-o generaţie care aşteaptă totul, mai puţin Mesia. Trăim într-o generaţie care nu vrea decât materialism şi materialul ne absoarbe.

Generaţia noastră începe să dezvăluie dominaţia corporalităţii şi în această generaţie, este revelată dorinţa care are ca scop cea mai rea şi cea mai de jos existenţă de bază, total lipsită de sens. Plecând de la acest punct, cel mai de jos, în această lume, putem descoperi şi începe cu adevărat drumul de întoarcere spre scopul creaţiei. Chiar dacă noi coborâm de-a lungul drumului, aceste coborâri sunt, deja, adaosuri ale Luminii care ne arată cât îi suntem de opuşi…

Baal HaSulam spune în “Introducere în cartea Zohar, Articolul 63”: Prin urmare, în generaţia noastră, deşi esenţa sufletelor este cea mai rea și de aceea nu ar putea să fie selectate pentru Kedusha, ele sunt cele care completează Partzuf al lumii şi Partzuf al sufletelor, față de Kelim şi munca se termină numai prin acestea.

Asta pentru că acum, când vasele de NRN sunt finalizate şi toate Kelim de Rosh, Toch, Sof sunt în Partzuf, măsuri pline de Lumină în Rosh, Toch, Sof sunt acum extinse  tuturor celor care le merită, adică NaRaN complete. Prin urmare, numai după completarea acestor suflete inferioare se pot manifesta Luminile cele mai înalte, și nu înainte.”

Vasul trebuie să fie la fel de adânc ca mărimea Luminii care se îmbracă în el.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah - Niciun comentariu→