Category Archives: Intrebare si Raspuns

Noua abordare veche

Întrebare: Forma integrală de educaţie permite profesorilor şi părinţilor să înţeleagă problemele care, de obicei, nu sunt discutate. De exemplu, de la vârsta de trei ani până la şase ani, un copil are nevoie să primescă o viziune globală a lumii graţie unui sistem integral. În mod natural, apare întrebarea: Aveţi o idee bună, dar cum să facem asta?

Răspuns: Acest sistem furnizează educatie, mai întâi educaţia părinţilor, apoi educaţie copiilor. Deoarece educaţia copilului trebuie să înceapă de la vârsta zero, părinţii au nevoie să ştie cum să se comporte în mod corect faţă de copil, ce competenţe să-i ofere. Un copil care “aspiră” totul din spaţiul înconjurător, simte cu simţul mirosului, ca un mic animal, relaţiile reciproce între părinţi, relaţiile mediului care-l înconjoară cu privire la el şi aşa mai departe. În principiu, noi nu dăm nimic nou aici, punem, mai degrabă, accent pe mediul corect care construieşte o persoană, creând un “incubator” frumos şi bun pentru el şi nimic mai mult.

Nu văd un motiv special aici pentru a sublinia în ce fel suntem diferiţi unii de alţii. Punem accent pe elementele speciale care sunt uitate de mult timp şi nu au mai fost folosite un anumit timp, de exemplu, cooperarea într-un cerc, astfel încât copiii, să aibă ocazia să vorbească, să discute un subiect între ei.

În grădiniţă, profesorul vorbeşte de obicei. Şi la şcoală, copiii sunt aşezaţi conform sistemului german, privesc tabla sau un ecran de calculator şi profesorul stă în faţa clasei. Dar, învăţarea corectă este atunci când profesorul “coboară” la nivelul copiilor. Chiar dacă învăţarea se face prin metoda germană, oricum, trebuie să “coboare” spre elevi şi să organizeze o dezbatere între ei.

O mamă, atunci când se joacă cu copilul sau îi citeşte o poveste, se comportă cu el ca un egal. Este acelaşi lucru aici. Este vorba despre o abordare naturală şi blândă care a fost complet uitată şi s-a transformat în ceva stereotip şi mort.

Din kab.tv, “prin timp”, 24.09.2013

Nepotul neascultător al Faraonului

Întrebare: De ce de fiecare dată când grupul nostru face un pas mare înainte spre o nouă stare calitativă sunt oameni care nu reușesc și care nu pot face acest pas și astfel rămân în urmă?

Răspuns: Nu se întâmplă că nu pot face un pas înainte, dar ei nu pot justifica acțiunea Providenței superioare asupra lor. O persoană este scoasă din masa umanității cu forcepsul și i se dă tratament spiritual personal. Este așa cum copilul Moise a fost luat din Nil într-un coș și adus la casa Faraonului. Acolo, a fost îngrijit, iar egoul s-a dezvoltat în mod intenționat. A fost învățat înțelepciunea Cabala și i s-a spus cât de bun este și că el a fost ales și că este mai special decât oricine altcineva.

Se simte bine până când diferite probleme apar. Începe să acționeze incorect potrivit egoului său, ceea ce înseamnă că îl ucide pe egipteanul din el și aici încep rătăcirile sale. Poate părea ciudat că un rege își ucide supusul, un simplu egiptean, dar este un semn că nu mai este loial Faraonului și nu aderă la el. Astfel, el trebuie să fugă și să evadeze în deșert. Merge la Jethro și stă cu el timp de patruzeci de ani. După ce a fost crescut și educat în casa Faraonului timp de patruzeci de ani, el continuă să studieze pentru alți patruzeci de ani în casa lui Jethro, preot din Midian.

Acesta este procesul evolutiv prin care trebuie să trecem, altfel nu veți fi gata să vă întoarceți la Faraon și să-l confruntați de pe o poziție egală, stând drept în fața lui. Fără aceste lucru, nu veți fi în stare să suportați cele zece plăgi și să simțiți că Faraonul o primește pe fiecare și nu voi. Moise, care se întoarce de la Jethro, este deja complet diferit față de Faraon. Nu mai aparține casei Faraonului, ci mai degrabă poporului israelian, și cere deja Lasă-mi poporul să plece. Faraonul se transformă într-un dușman.

Moise învață această abordare de la Jethro, marele preot din Midian. Trebuie să se conecteze cu conceptul lui Jethro, să se căsătorească cu fiica lui, Tzipora. Și să aibă copii. Acest întreg proces pare foarte complicat dintr-o perspectivă exterioară. Este greu de înțeles la ce bun toate aceste greutăți: lupta dintre înclinația rea și Tora care reprezintă mijlocul prin care aceasta se corectează, și apoi ieșirea spre spiritualitate. Nu este un proces simplu.

Acestea sunt procese prin care trebuie să treacă fiecare suflet spart și corupt pentru a fi corectat și purificat. Astfel, oamenii urcă și coboară. Cineva cade pe drum și altul face un salt în sus. Este adevărat, dar noi nu înțelegem ce se întâmplă. Singurul lucru pe care îl putem face este să tăcem și să îndurăm. Numai răbdarea ne poate ajuta aici și vorbesc din proprie experiență. Eu sunt foarte nerăbdător de felul meu, dar aici sunt gata să rabd pentru că este singurul mijloc care poate ajuta.

Din a doua parte a Lecției Zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Rabash

În prima linie a procesului de corectare

Întrebare: Vreau să înţeleg, cine este Bnei Baruch?

Răspuns: Bnei Baruch este un grup special de persoane care, pentru prima oară în istorie, este menit să efectueze corectarea întregii realităţi şi să realizeze adeziunea cu Creatorul. Asta se întâmplă pentru prima oară nu pentru că, Creatorul a ales un anumit cabalist, ca în trecut, atunci când a ales un cabalist în fiecare generaţie, care trebuia să continue acest lanţ. Aici este vorba despre o adevărată corectare printr-o masă de oameni care trage întreaga omenire după ea. Este vorba despre primul val care urcă şi este atras de către Divinitate.

Primul grup care este avangarda corectării este grupul Bnei Baruch şi eu îl conduc. Nu este nimic ruşinos. Dimpotrivă, ar trebui să simţim marea responsabilitate pe care o avem şi susţinerea pe care o avem. Nu este nici o teamă. Trebuie să învăţăm cum să ne menţinem între cele două forţe, cu lumea întreagă şi cu marele Faraon.

Este munca noastră. Este imposibil să avansezi într-un alt mod, ci doar între aceste două forţe. Noi suntem la mijloc, conducem bătălia, lupta între noi. Lumea întreagă este împotriva noastră şi în interior, suntem, de asemenea împotriva acestui proces! Totuşi, trebuie să identificăm punctele noastre din inimă şi atunci, vom reuşi, vom învinge.

Lupta va fi mai mare, mai largă, mai profundă, mai periculoasă prin avansare. Pe de o parte, lumea va înţelege că nu are de ales, deoarece primeşte o lovitură după alta şi, pe de altă parte, întotdeauna va rezista. Creatorul va întări tot mai mult inima Faraonului. Este timpul, de fapt, să se oprească rezistenţa, deoarece lumea cade într-un abis. Totuşi, există o astfel de întărire a inimii încât o persoană nu va înţelege şi nu va simţi pericolul.

Am putea să gândim că, după aceste lovituri dure, oamanii ar fi de acord, ar înţelege, ar alerga spre noi, ar cere metoda de răscumpărare, dar contrariul se va produce.

Trebuie să înţelegem acest proces. Este un război care depinde de noi. Creatorul nu poate să lupte singur împotriva Faraonului dacă noi nu folosim forţa Sa. Moise trebuie să se ţină între aceste două mari forţe, Creatorul şi Faraon şi, folosind băţul, trebuie să determine ce trebuie să fie, exact, acest război.

Deci, noi trebuie să creştem şi să ne maturizăm pentru a simţi şi a înţelege mai mult. Nu avem de ce să ne temem, ci, pur şi simplu trebuie să ştim că, este războiul corectării şi ar trebui să profităm de acest proces! Eu nu vreau să spun că ar trebui să profităm de ego-ul nostru, ci ar trebui să fim fericiţi că acest proces a început şi că suntem avangarda în acesta, aducând Malchut de Ein Sof (Infinit) la corectare.

Din  partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2012, Scrierile lui Rabash

Există lucruri care nu trec prin firele electrice

Întrebare: A rămas puţin timp până la congresul din Moscova, pentru absolvenţii Academiei de Cabala din Moscova. Cum putem ajuta prietenii care studiază, să recunoască marele avantaj al contactului fizic în timpul congresului?

Răspuns: Dacă o persoană locuieşte într-un loc izolat şi nu întâlneşte fizic prietenii de drum, ea nu are nici o şansă de a descoperi lumea spirituală. La urma urmei, lumea superioară este revelată în legătura dintre noi.

Conexiunea virtuală nu este suficientă. Acest tip de conexiune nu este suficient, chiar şi pentru oamenii din această lume. Chiar şi cu mijloacele minunate de comunicare de astăzi, oamenii de ştiinţă merg la convenţii de mai multe ori pe an. De ce nu este suficient să comunici prin videoconferinţă ? De ce este atât de important să se întâlnească şi să vorbească în persoană, cel puţin o dată la câteva luni ?

Lucrul principal în aceste colocvii este, de fapt, interviul personal, comunicarea în direct. Nu sunt prelegerile care sunt date de la un stadiu care contează, ci, mai degrabă, contactul personal interpersonal care transmite spiritul evenimentului. Nu este vorba despre informaţie, ci de spirit, de atmosferă. Este motivul pentru care ei se întâlnesc în convenţii: un cuvânt aici, mai multe comentarii acolo, discuţii faţă în faţă şi chiar mondenităţile sunt importante.

Mai ales atunci când este vorba despre convenţiile noastre. Dacă nu ne vom conecta atunci când toată lumea este acolo fizic, atunci este inutil să ne pierdem timpul cu studiul în faţa ecranelor, nu va duce la nimic. Trebuie să existe un contact personal, deoarece, prin acest tip de contact, nevoia de spiritual este transmisă.

Deci, noi toţi trebuie să ne întâlnim la Moscova la 13 decembrie. Toţi prietenii noştri din lumea întreagă se conectează la congres şi unii vor veni efectiv. Asta îmi place foarte mult. Ne conectăm mai puternic şi aderăm la celălalt în acest fel. Să sperăm că, Creatorul se va revela în această conexiune reciprocă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam, “Învăţătura Cabala şi esenţa ei”

Învățați să vă ascultați unii pe alții

Întrebare: Cum îi pregătim pe oameni să asculte și să le pese în mod corect în atelierele de educație integrală?

Răspuns: În primul rând, trebuie să muncim la toate condițiile conexiunii dintre ei. Toți trebuie să înțeleagă că fiecare are propria părere și poate fi corectă. Deschide-te și simte toate părerile celorlalți, nu te retragre în tine și nu le lăsa să treacă pe lângă tine; trebuie să mă plec și să mă supun celorlalți.

Trebuie să fie o tehnică specială, o abordare psihologică aici. Cineva vorbește iar eu în același timp încerc să-mi elimin egoul. Ne jucăm cu acesta. Mai întâi, ascult ce spune cineva și apoi trebuie să trec prin tot ceea ce a spus. O persoană poate spune lucruri fără sens, e adevărat, mai mult sau mai puțin legate de un subiect anume, iar eu exersez cum să o ascult.

Până la urmă, nu ne auzim unii pe alții. Cum mă pot anula tocmai pentru a te auzi fără să te corectez și fără să inserez cuvintele tale în mine cu corectările și completările mele, și în loc de asta să fiu învăluit de tine? Pentru asta, trebuie să mă supun, să te accept ca pe un standard special, și astfel să mă orientez pe mine însumi.

Într-o astfel de formă învățăm să ascultăm și să ne anulăm pe noi înșine. Acesta este primul lucru.

Apoi, trecem la stadiul următor unde exersăm să vorbim despre o idee și nu doar să aruncăm cuvinte.

Acum trebuie să transmit un fel de gând despre care se spune că este foarte concret, clar și logic. În același timp, îl exprim cu referire la ceilalți, fiind încorporat în interiorul lor, cum părinții se poartă față de copiii lor, adică de la un nivel superior într-o oarecare măsură.

La prima întâlnire m-am uitat la tine de jos în sus, ca la un exemplu de urmat, și acum opusul, spun ceva serios, încerc să mă exprim logic, încerc să intru în tine, și asta reprezintă cum mă vei înțelege tu pe mine, vei accepta cuvintele mele, astfel încât ele se vor așeza treptat în tine.

Fiecare trebuie să pregătească un fel de discurs care să fie destul de logic, clar, legat de muncă sau de altceva; nu contează. Lucrul important este că ei ascultă un discurs. Până la urmă, mereu gândim că altcineva vorbește fără sens. Dar nu contează ce fel de nonsens spune, să zicem, despre peștele pe care l-a mâncat ieri la restaurant; este important că eu absorb cuvintele lui și îl urmez. Și acum transmit nonsensul meu într-un mod logic și clar, astfel încât ceilalți îl vor absorbi tot.

Astfel îi învățăm pe participanții atelierului cum să se supună imediat și să se asculte unii pe alții, și cum să se ridice imediat și să-i dăruiască. Toate acestea sunt spre un scop mai important, ascultare perfectă și înțelegere completă, fără să ne reamintim unii altora de vreo insultă și fără să creăm intrigi mărunte. Vedeți, trebuie în cele din urmă să ne creăm imaginea colectivă.

De exemplu, pune o farfurie în centrul cercului și direcționează-i pe toți astfel încât să ne simțim ca și cum ne-am adăuga unii altora pe ea. Să presupunem că un prieten este în logistică, un al doilea în tehnologie, al treilea în adunare și așa mai departe. Important este că împreună ne simțim ca și cum suntem pe aceeași farfurie.

Apoi învățăm să ne spunem unii altora numai cuvinte frumoase și într-un mod foarte sincer. Ne jucăm cu a fi corecți, buni, prietenoși învățând să fim liberi. Uite, zâmbești deja. Și acum cântă pentru noi un cântec de când erai mic.

Fă-i să devină copii, să devină liberi, relaxați, să se detașeze de toată negativitatea care îi învăluie, spune fiecăruia ceva din copilărie sau despre prima iubire. Vrem să-i scoatem din costum și cravată și să-i obișnuim cu faptul că pot să fie pur și simplu ființe umane unii față de alții.

Numai după ce îi învățăm condițiile comunicării între ei trecem la ateliere în care pot să înceapă să lămurească de ce trebuie să fie integrali. Când aducem integralitatea comună, de ce această însumare este cu un nivel mai sus decât noi, ca și cum un lift ne ridică la următorul nivel de înțelegere și simțire? De ce absorbim totul prin sentimentele noastre, deși nu recunoaștem și nu înțelegem acest lucru? De ce un om este o ființă emoțională și nu una logică? Logica noastră este doar învăluită în emoție și aceasta este greșeala noastră.

Deci începem treptat să vorbim despre cum trebuie să urcăm la un nivel nou de senzații și să fim încorporați unul în celălalt.

De pe Kab TV, Prin timp, 23.09.2013

Este preferabil să faci ceva prin iubire decât prin forţă

Întrebare: Să presupunem că avem o clasă de educaţie integrală, cu un grup de directori care au o anumită problemă, pe care doresc să o discute. Ei nu sunt interesaţi de conexiune, nu sunt interesaţi decât de performanţa financiară.

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să rezolve problema dacă nu sunt conectaţi, deoarece asta este ceea ce-i leagă la sistemul general al naturii. Ei vor ajunge în impas.

Întrebare: Vor înţelege motivul şi rezultatul şi că unul depinde de celălalt ?

Răspuns: Vor începe să le simtă. Eu cred că oamenii vor înţelege curând ceea ce numim „joker-ul” nostru: metoda noastră este foarte simplă. Ceea ce nu poate fi rezolvat printr-un atac frontal, poate fi rezolvat prin îmbrăţişare. Poate fi mult mai eficientă decât să mergi în tribunal, să pledezi şi să pui obstacole în faţa altuia ca ultimă soluţie; iubirea este mai bună.

Nu este nimic supranatural aici. Este, pur şi simplu, formarea noastră şi sunt jocurile noastre speciale pe care le jucăm, care ajută o persoană să se relaxeze şi să o aducă la o stare în care este pregătită să fie cu ceilalţi şi simte că nu poate face nimic fără ei, deoarece se pot sfătui reciproc şi pot să profite de acest lucru. Ei trebuie să înţeleagă asta şi apoi să o adapteze la munca lor.

Oamenii care sunt orbiţi şi prinşi vor vedea şi simţi că aici le este oferit un nou mod de a rezolva problemele. Atunci când înţeleg că metoda noastră se rezumă la realizarea unităţii şi conexiunii şi că toate problemele pot fi rezolvate la acest nivel, vom întreba: „Cum propuneţi să prezentaţi metoda noastră pentru a rezolva problemele voastre la muncă „. În acelaşi timp, nu ne va păsa ceea ce vor spune ei privind munca lor. Ceea ce ne preocupă este integrarea lor reciprocă în celălalt, în conexiunea mutuală corectă.

Întrebare: Când vor fi ei în măsură să o transmită oamenilor lor?

Răspuns: Ei nu vor fi în măsură să o facă de la sine deoarece, pentru a începe să organizeze în mod integral lucrătorii lor, ei trebuie să abandoneze poziţiile lor de directori.

Deci, noi suntem cei care trebuie să ieşim spre oamenii lor şi să-i învăţăm. Doar după ce îi vom forma, va exista o anumită înţelegere şi vor exista legături reciproce între muncitori şi conducătorul lor. Ei nu mai funcţionează datorită presiunii, ci se simt inspiraţi.

După patru sau cinci sesiuni, ei vor începe să simtă conexiunea şi satisfacţia. Ei vor fi în largul lor şi se vor simţi bine în această stare. Ei nu vor dori să rămână cum erau înainte. Oamenii din exterior li se vor părea străini, dar nu le va fi teamă să comunice cu ei. La urma urmei, când vă conectaţi cu oamenii ca şi cu proprii copii, asta dezarmează pe toată lumea.

Nu vă temeţi să profitaţi de o astfel de stare. Dimpotrivă, când vă conectaţi la ceilalţi în acest mod, ei nu pot să vă afecteze. Chiar atunci când ei vor să vă lovească, ei vor lovi ca într-un vid.

Astfel, ei vor fi mereu în măsură să ajungă la un acord, pentru a obţine relaţii corecte reciproce, în mijlocul sferei de zmeură care se creează între ei şi pentru a rezolva problemele din acel punct.

Din kab.tv, „prin timp”, 23.09.2013

A pleca în mod voluntar în exil

Sunt perfect conştient de atitudinea oamenilor în ceea ce mă priveşte. Atunci când vizitez diferite oraşe în Europa, simt opoziţia internă antagonistă locală, încerc să nu justific Creatorul pentru a nu estompa acest sentiment de exil, care-mi oferă ocazia să muncesc spiritual şi chiar să mă bucur de el.

La urma urmei, eu vin dintr-o ţară cu o societate în care a fost învăţat să simtă puternic anti-semitismul.  Desigur, totul a fost planificat în acest mod intenţionat. Interesant, este mult mai evident şi mai dezvăluit în Europa de Est decât în Franţa, de exemplu, unde este subtil şi elegant. Când sentimentele negative sunt revelate mai simplu, puteţi vorbi despre asta, să discutaţi şi vă opuneţi, direct, la ura pe care oamenii o simt faţă de voi şi puteţi analiza aceste stări, chiar şi cu duşmanii voştri. În timp ce, în Europa de Vest, totul este ascuns.

Este curios. Eu sunt, mereu, fericit să simt şi să încerc să adun aceste opinii, astfel încât să simt atitudinea negativă faţă de mine. Este important.

Întrebare: Ce obţineţi de la asta ca un cabalist ?

Răspuns: Noi ştim că, Rav Zosha şi alţi cabalişti din Europa de Est, în Rusia, mergeau intenţionat în exil. Ei aveau obiceiul să părăsească satul lor şi mergeau în locuri unde trăiau minorităţile: ruşi, ucrainieni, etc, pentru a experimenta repulsia şi ura şi atitudinea lor negativă faţă de tine ca fiinţă umană.

Sentimentul de exil este important pentru a avea nevoie de Creator, în special opoziţia acestui atribut. Nu este o înclinaţie pentru suferinţe ci, mai degrabă, recunoaşterea stării în care sunteţi cu adevărat, dar care vă poate fi ascunsă.

Nu trebuie să estompăm aceste stări. Trebuie să le trăiţi cu toată lumea şi să le simţiţi puternic, ce sunt ele cu adevărat.

Din kab.tv, „Secretele Cărţii Eterne”, 12.08.2013

Un pic de şiretlic nu va dăuna

Întrebare: O dată sau de două ori pe lună, organizăm un eveniment solidar, pe teme planificate, la biblioteca publică. Primul nostru eveniment a fost foarte activ şi puternic. Dar, a doua oară, a fost mai puţin intens. De ce s-a întâmplat astfel?

Răspuns: Este un semn că nu aţi avut nimic de spus oamenilor. Trebuie să aprindeţi dorinţele în ei, să-i stimulaţi prin întrebări transversale, să identificaţi “capcanele” pentru a le arăta că această metodă nu este simplă, cât de mult atinge profunzimea psihicului uman, care nu a fost, încă, studiată.

Nu înseamnă numai să vă îmbrăţişaţi, să vă aşezaţi şi să mâncaţi împreună. Într-un fel, trebuie să îi aduceţi într-o stare în care ei să înţeleagă că, dacă nu au absorbit sau nu au asimilat această metodă, nu pot să trăiască în acord şi în armonie cu nimeni, nici măcar cu ei înşişi. Toate acestea trebuie trezite în ei.

Personal, nu am dreptul de a face asta, în lecţiile mele, atât de direct cu voi, pentru că, cei care studiază înţelepciunea Cabala, trebuie să caute în ei dorinţa de spiritualitate. Nu pot întinde un arc în ei cu o cheie, ca într-o jucărie cu arc, astfel că ei vor sări prin stimul, în timp ce, cu publicul vostru, cu adevărat puteţi să o faceţi.

Prin urmare, trebuie să faci acest lucru.

Deci, trebuie să fii puţin mai viclean.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Dintr-o mulţime de dorinţe, la o singură rugăciune

Întrebare: Cum putem să simţim nevoia, dorinţa celor 99% din omenire şi să le împlinim corect?

Răspuns: Nu aveţi nevoie să simţiţi dorinţa celor 99% din public. Fiecare are o colecţie completă de dorinţe inconştiente pentru hrană, sex, bogăţie, respect, putere şi cunoaştere. Şi, în mijlocul acestor şase tipuri de realizări pe care persoana le vrea, sunt încă sute de mici nevoi.

Dacă începeţi să precizaţi exact unde domină dorinţa în fiecare persoană, atunci nu va exista un sfârşit pentru asta. Ea va spune ceva în fiecare minut: “Eu vreau asta şi aceea…” Atunci când conduceţi un copil într-un magazin imens, plin de jucării, este uimit de abundenţa jucăriilor şi va lua una, apoi alta, apoi alta. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi.

Prin urmare, nu există niciun motiv de a căuta dorinţele lor specifice, oricare ar fi, trebuie să fie rezumate într-o dorinţă de a le uni. Apoi, vor descoperi acea putere care le împlineşte.

Nu contează ce doresc! Ei nu trebuie să le exprime, nici să le împartă cu noi. Ei au nevoie să ia măsuri şi să treacă prin stări care duc la conexiune şi unitate. Apoi, o senzaţie apare în ei, care nu va fi numai de a satisface dorinţele fiecăruia, ci de a le permite să creeze unitate suplimentară între ei. Astfel, ei vor înţelege cum pot fi îndeplinite.

Continuând să participe la aceste activităţi, ei vor începe să vadă că, forţa unităţii care se găseşte într-un colectiv poate rezolva toate problemele lor materiale: sănătate, finanţe, ocrotirea familiei, educaţia copiilor şi aşa mai departe. Oricât de ciudat ar părea, forţa pozitivă care este creată în momentul conexiunii între egoişti, este, cu adevărat, gata să vindece toate rănile personale şi sociale, dacă oamenii se ridică deasupra ego-ului lor şi se conectează între ei.

Prin urmare, puţin contează problemele specifice. Noi nu ne adâncim în oameni. Încercaţi să organizaţi un sondaj pe stradă, unde oamenii enumeră cele zece dorinţe cele mai importante pentru ei şi veţi vedea că ei vorbesc toţi de acelaşi lucru. Ei vorbesc despre copii, sănătate, familie, muncă, probleme financiare…este acelaşi lucru pentru toţi. Orice problemă poate fi rezolvată aşezându-se în cerc, discutând între ei şi astfel, ei atrag lumina interioară care îi va ajuta. Este ceea ce numim “rugăciunea celor mulţi”.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013

Descoperind codul lumilor superioare

Întrebare: Marele public iubeşte regulile generale ale meselor rotunde pentru ateliere. Pot să le aplice în viaţă şi în muncă, ca o formă de cooperare reciprocă între oameni?

Răspuns: În toate cazurile, dacă ei încearcă să aplice metoda integrală acasă, în familie, când problemele apar la muncă, într-un colectiv, în timpul discuţiilor în cadrul întâlnirilor, cu asta ei dovedesc, în mod absolut, că metoda funcţionează.

Întrebarea este: Pot ei să realizeze “sfera de zmeură” în centrul cercului, prin ei înşişi, adică, trezirea caracteristicii generale de dăruire şi iubire? Eu sunt sigur că nu pot, deoarece ei nu au contact cu forţa superioară. Un contact apare numai la cei care studiază înţelepciunea Cabala. Prin urmare, ei eu nevoie de noi.

Dar, puţin câte puţin, asta va fuziona într-un singur sistem. La urma urmei, în Cabala, ce sunt numele calităţilor: “Sefirot”, “Partzufim”, “Lumi”? Este vorba despre sistemul conexiunii dintre noi.

Atunci când acest sistem va începe să fie descoperit, oamenii vor descoperi, brusc, că acesta se numeşte aşa, acela se numeşte astfel. “De unde ştii că acela se numeşte aşa?” “Ce, nu se înţelege?” Şi, asta nu se întâmplă deoarece o persoană citeşte într-o carte, în general, ea nu poate să o deschidă, dar ea va spune simplu: “Aceasta se numeşte Arich Anpin”.

Toate aceste nume apar, de fapt, după descoperirea legăturilor interne dintre oameni. Până acolo, nu existau. Adam HaRishon a fost primul care a introdus limbajul lumilor superioare. În principiu, nu este chiar un limbaj, ci un cod, ca în calculator.

Prin urmare, mai devreme sau mai târziu, oamenii vor percepe toate astea. Dar, în ciuda a tot, noi trebuie să-i ghidăm, fără noi nimic nu se va realiza.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 24.11.2013