Percepția realității: un traseu către lumea superioară
Întrebare: Cum este construită și organizată percepția realității unei persoane?
Răspuns: Percepția realității unei persoane în lumea noastră este determinată de cele cinci simțuri corporale: văzul, auzul, mirosul, gustul și tactilul. Acestea corespund cu cele cinci simțuri spirituale: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin și Malchut, pe care le simțim când începem să dobândim lumea superioară. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm aceste simțuri în interiorul nostru, pentru a dobândi lumea superioară. Asta se va împlini numai dacă ne ridicăm deasupra dorinței noastre de a primi.
În această dorință, noi aparent simțim lumea care ne înconjoară, însă, deoarece este percepută în interiorul nostru, nu putem spune că simțim orice ne înconjoară. Este pur și simplu reflectată și apare în modul acesta în simțurile noastre prezente.
Dacă mă uit la o masă care este în fața mea, de exemplu, eu percep modul în care o văd. Însă, dacă aș avea simțuri diferite, aș vedea-o diferit. Asta înseamnă că noi, de fapt, nu vedem ce este în afara noastră și sunt numai forțele care sunt în afara noastră și nimic altceva.
Așa cum un computer afișează o poză cu vectorii și electronii pe care îi vedem pe ecran și pe care o percem ca o anumită realitate, la fel este și lumea din jurul nostru, nimic mai mult decât vectori diferiți care sunt conectați într-un anumit mod și astfel vedem anumite imagini ale realității din interiorul nostru.
Întrebare: Problema cu percepția corporală a realității este că simțurile noastre nu ne arată întreaga imagine a lumii. Cum putem începe să percepem adevărata realitate care este în afara noastră și că există un câmp fizic care este făcut din mai multe forțe diferite?
Răspuns: Asta o putem face prin ridicarea deasupra dorințelor noastre egoiste. Dar ce este, de fapt, în neregulă cu ele? Prin ele percepem numai ceea ce este perceput de ele și nimic mai mult de atât. Nu ieșim din limitele simțurilor noastre. Indiferent ce este perceput de simțurile noastre corporale ale vazuilui, auzului, mirosului, gustului și tactilului, este ceea ce simțim.
Percepem mai mult de 90% prin văzul nostru, 8% prin auz și foarte puțin prin tactil, gust și miros. Gustul îl simțim doar când mâncăm. Simțul mirosului unei persoane este foarte limitat, deși celulele care sunt responsabile pentru asta ocupă un mare spațiu din creier. Iar prin senzațiile atinsului ne simțim pe noi înșine în spațiu.
În orice caz, aceste cinci simțuri dobândesc numai ceea ce poate trece prin ele, să fie procesate și, astfel, să le pună împreună într-o imagine generală a realității care ne este afișată. De fapt, nu sunt oameni, nici animale, nici plante și nici natura minerală din fața noastră, precum galaxiile, stelele și planetele. Totuși, sunt multe forțe care au un impact asupra simțurilor noastre și care ne descriu această imagine în interiorul nostru.
Totuși, dacă ne ridicăm deasupra simțurilor noastre, prin folosirea metodei Înțelepciunii Cabala, vom începe să percepem aceste forțe care sunt în afara noastră obiectiv și netulburate de noi. Mai mult de atât, va fi într-o manieră relativ obiectivă, deoarece noi le vom percepe la nivelul la care ne asemănăm cu Creatorul, adică încă nu în întregime.
Întregul nivel este numit Lumina Infinitului, când forțele care nu sunt tulburate de nimic în niciun mod și când nu sunt restricționate. Nu putem să simțim asta pentru moment, deoarece simțim lumina numai în nivelul nostru parțial de asemănare față de câmpul superior.
Cum putem să ne asemănăm cu el pentru a-l percepe corect? Asta este problema noastră. Dacă ieșim din nivelul în care ne afăm, ne va fi clar unde ne aflăm cu adevărat.
De fapt, Înțelepciunea Cabala pregătește o persoană să perceapă acest câmp superior. Pentru a-l simți, trebuie să faci anumite schimbări în interiorul tău, să faci eforturi și să te ridici deasupra egoului care te închide în el, ca o stea pitică care se înghite în așa măsură, încât nici măcar nu mai lasă să iasă nicio lumină.
Trebuie să ieșim din această stare, să ne ridicăm deasupra noastră și să începem să simțim ce este în afara egoului nostru. Asta înseamnă că eu trebuie să îl restricționez, pentru a înceta să mai percep totul numai de dragul meu și să încerc să percep lucrurile de dragul altora.
În acest punct, eu deja încep să înțeleg că am fost creat intenționat ca un egoist, pentru a mă ridica deasupra naturii mele. Trăiesc într-o lume care este făcută pentru mine și din mulți oameni, pentru ca ei să mă ajute să ies din mine însumi și să fac o anumită muncă caracterizată printr-o grijă pentru ei mai mare decât pentru mine însumi.
În acest caz, în măsura în care mă pot ridica deasupra mea, eu percep spațiul care mă înconjoară obiectiv: intensitatea sa, mărimea și volumul ei.
Pentru a-mi permite să cuprind acest spatiu până la nivelul infinitului, egoul se tot dezvoltă în mine. În momentul în care încep să ies din mine, egoul începe să crească chiar și mai mult în interiorul meu, pentru ca eu să mă ridic chiar și mai mult deasupra mea și, astfel, să ajung să cunosc câmpul superior care mă incojoara și tot ceea ce îmi este revelat.
Ce înseamnă aceste revelari? Când ies din mine, eu interacționez cu câmpul superior și chiar încep să-i realizez gândurile, acțiunile sale asupra mea și încerc să mă asemăn cu el și, astfel, mă conectez cu el. În practică, asta se numește unificarea omului cu Creatorul, deoarece câmpul superior este Creatorul meu și nu numai al meu, ci și al tuturor celorlalți. De fapt, eu nu știu cine sunt toți ceilalți. Eu încep să-i percep ca părți din mine și să văd dezvoltarea viitoare în conexiunea crescătoare și în unitate cu ele.
În același timp, egoul continuă să crească și continuă să încerce să ne separe, însă cu cât încercăm mai mult să ne conectăm cu ele, cu atât mai mult dobândim câmpul superior. În interiorul lui se află toate gândurile creației, tot ceea ce avem nevoie pentru a intra în noua dimensiune a lumii, să ne ridicăm deasupra tuturor limitărilor către dimensiunea superioară, către un spațiu total nelimitat și care nu este tulburat de nimic.
Avem nevoie și putem face asta acum! Trebuie să dobândim lumea superioară în timp ce trăim în această lume și să ne îndreptăm ușor spre ea, așa încât lumea noastră va înceta total ne mai îngrijoreze. O vom simți numai ca pe o mică trambulină prin care facem saltul către următoarea dimensiune a existenței noastre.
Din lectia de Cabala din limba rusa 11/27/16
Întrebare:
Întrebare: