Întrebare: Dacă voi studia Cabala voi ştii ce s-a întâmplat în încarnările mele anterioare şi ce se va întâmpla în viitor, pentru a pune puţină ordine în viaţa mea? Acum, trăiesc doar pentru azi, pentru acest moment, fără a ştii ce se va întâmpla mâine.

Răspuns: Mai întâi omul învaţă exact cu ce i s-a dat liber arbitru, care sunt limitele şi cât de mult poate să îşi influenţeze soarta.  Devine conştient de ce îl aşteaptă în fiecare situaţie şi la fiecare pas. Vede două căi în faţa lui şi are posibilitatea să aleagă între calea bună şi calea rea.

Calea rea este calea suferinţei în care soarta ne împinge zi de zi prin lovituri. Dar avem posibilitatea să alegem calea Luminii, în care vom folosii forţele naturii care acum ne sunt ascunse şi putem să o luăm înainte, chiar înainte ca loviturile să ne ajungă.

Înţelepciunea Cabala ne învaţă cum să tindem constant către următorul scop, în aşa manieră încât avansăm mai repede decât loviturile care vine şi se rostogolesc în spatele nostru.

Întrebare: Este omul gata să evite loviturile soartei?

Răspuns: Omul este pregăti să se dea la o parte de sub o lovitură.

Întrebare: Este posibil să înţelegem care este următoarea staţie pe drumul vieţii, chiar înainte de a ajunge la ea?
Răspuns: Cu siguranţa este posibil, pentru că înţelepciunea Cabala deschide în faţa noastră un întreg program şi, cu ajutorul forţelor spirituale, descoperim în ce formă trebuie să ne conectăm pentru a avansa la următoarea etapă, să trecem prin ea uşor şi lin.

Înţelepciunea Cabala face posibil să avansăm în viaţa ca şi cum avem un GPS care ne spune constant care este cel mai bun drum, când să facem la dreapta sau la stânga. Îi arată omului întreaga hartă a trecutului şi viitorului şi în fapt fiecare secundă din istoria umanităţii, nu numai istoria acestei lumi ci de asemenea şi între încarnări.

Umanitatea a ajuns acum la o stare unică în întreaga sa istorie pentru că se găseşte pe o aleea întunecată. Dar asta este de fapt o stare bună, pentru că în cele din urmă ne va obliga să clarificăm întrebarea despre menirea vieţii noastre. Apoi vom descoperi de ce avem nevoie şi vom vedea ce recompensă vom primi în schimb.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vedem o realitate care nu există în afara noastră, ci numai înăuntrul nostru. Mulţumită acestui lucru eu pot să descopăr cine sunt şi să învăţ de la mine însumi.

Lumea este ca o fotografie pe care eu o fac. În afară este numai Lumina Superioară care umple întreaga creaţie, forţa iubirii şi a dăruirii care umple totul.

Atributele mele egoiste sunt protejate de această forţă a dăruirii şi îmi arată diferite imagini colorate a backround-ului acestei Luminii albe.

Aceste culori sunt reflexia diferitelor mele atribute egoiste şi de aceea eu văd o lume imensă, dar de fapt, este numai forma egoului care este înăuntrul meu.

Sunt un egoist care vede lucrurile conform cu atributele sale, ca şi cum ar fi în afară. Întreaga lume este de fapt imaginea egoistă a atributele mele care apar pe un ecran extern.

Mulţumită acestei percepţii, mă pot studia în amănunţime, deoarece văd o lume uriaşă în jurul meu, care trăieşte şi operează, dar acestea sunt toate atributele mele. Este ca şi cum mi-aş vedea propriul aparat de făcut radiografii.

Întrebare: Isis şi musulmanii fundamentalişti există de asemenea în mine?
Răspuns: Desigur, altfel nu ar exista în afară. Tot ce este în afară există pentru că este în interiorul meu. Această percepţie îmi dă oportunitatea unică de a învăţa şi de a mă explora. Pot să descopăr cum să trebuie să mă corectez mulţumită faptului că toate atributele mele interioare sunt expuse în afară şi percepute de mine ca lumea externă.

Dacă încep să tratez pe toată lumea din această lume în mod frumos, voi vedea cum toate atributele negative şi toate defectele vor dispărea şi vor lua altă formă. Întreaga lume se evaporă gradual şi se schimbă în Lumina albă, în dăruire şi iubire.

Din programul de radio Israel 103 FM din 08.02.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Ultima generaţie”, Partea 2: …de fapt, nu este nimic mai natural decât să intrăm în contact cu cel care ne-a creat, pentru că El a creat natura. De fapt, fiecare creatură trebuie să ajungă în contact cu Creatorul ei, aşa cum este scris, „Întregul pământ este plin de gloria Lui”, doar că noi nu simţim asta.

De fapt, cineva căruia i s-a acordat contactul cu El, obţine numai conştienţa. Este ca şi cum a avut o comoară în buzunar, dar nu a ştiut de ea. Vine altceva şi îl face să vadă ce este în buzunar. Acum devine cu adevărat bogat.

Acum când el descoperă această comoară, ştie că are un stăpân al acesteia şi ştie cum să o folosească. Înainte, îşi punea mâna în buzunar şi nu ştia ce fel de comoară deţinea, dar acum a descoperit-o şi ştie cum să o folosească.

Întrebare: Ce este această comoară pe care o avem în posesie fără să ştim?

Răspuns: Suntem într-o lume care ne este ascunsă. Nu vedem mai mult de 1% din realitatea care ne înconjoară. În principiu vedem doar o lume mică, comprimată şi complet distorsionată. Nu dăm atenţie comorii pe care o deţinem.

Întrebare: Poate înţelepciunea Cabala să mă facă să descopăr această comoară?
Răspuns: Înţelepciunea Cabala îmi arată gradual întreaga hartă, în măsura în care putem folosi această comoară în mod corect. Între timp, numai această lume ne este revelată, iar noi o distrugem. Atunci cum este posibil să ni se arate mai mult? Înţelepciunea Cabala ne explică unde ne putem dezvoltă şi ce fel de scop putem obţine.

Întrebare: Iar la capătul drumului ne aşteaptă o comoară?
Răspuns: O descoperim gradual. Gradual ni se permite să ne băgăm mâna în buzunar şi să folosim o parte din comoară, dacă ştim cum să o folosim corect. Dacă învăţăm să o folosim corect, cu puterea şi cunoaşterea care ni se dau, atunci ele ni se revelează.

Din programul radio Israel 103 FM din 1.02.2015

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare : Sunt o persoana foarte practica, care nu crede in nu stiu ce putere superioara sau orice altceva de genul asta. As vrea sa stiu cum pot pot obtine puterea asupra norocului.

Raspuns : Poti controla norocul daca tu insuti te schimbi fiind ca puterea norocului.

Intrebare : Si daca sunt un ateu, pot stapani peste noroc in acord cu metoda ta ?

Raspuns : Nu este legata de credinta. Este o tehnica prin care oamnii practici, pragmatici, care doresc sa reuseasca in viata ajng la un rezultat mult mia repede.

Intrebare : Cum pot controla norocul ?

Raspuns : Forta care te misca de-a lungul vietii nu se schimba. Trebuie sa devii asemenea fortei. Exact ca un copil care nu vrea sa mearga la scoala, trebuie sa isi schimbe parerea, directia.Un copil are nevoie sa vada ca daca se schimba pe sine potrivindu`se in care este,nu vreasa schimbe gradul in functie de el, dar daca sta linistit si studiaza, daca isi face temele, atunci el poate atinge un scop mai mare ca rezultat.

Intrebare: Dupa cum am inteles, scopul acestei scoli de viata este de ma invata sa iubesc?

Raspuns: E adevarat; nu e nimic altceva in afara de asta. Este scris  „Sa iti iubesti aproapele” este porunca princinipala din Tora. Ce se poate castiga facand acest lucru? In timp ce se dobandesc proprietatile iubirii va conectati  la o putere mai mare si ajungeti la aceeasti stare in care aceasta putere rezida in eternitate si perfectiune fara alte restrictii.

Intrebare: Cine este puterea suprema in exemplul tau legat de scoala? Este principala?

Raspuns: Imagineaza-ti ca este cineva deasupra scolii principale, etern si perfect. Si doreste pentru tine sa ajung la aceeasi stare  ca si el, de a deveni etern si perfect, pe cheltuilala schimbarilor taleinterne, transformarea interioara. Cand? Aici si acum! La urma urmei nu este timp si totul depinde de efortul si perseverenta ta.

Intrebare : Ce este o „putere mai mare”? (inalta,superioara)

Raspuns: O putere superioara este forta cuprinzatoare, unica forta a naturii, in plus fata de care nu exista nimic. Noi suntem toti in ea. Noi exista numai pentru ca aceasta forta este puterea iubirii si a daruririi , si noi ar trebui sa ajungem in aceeasi stare in care ea rezida.

O vom atinge, de vreme ce din cauza acesteo forte primim Torah, asa`numita Lumina care Reformeaza, intelepciunea Cabala, prin care noi putem cu usurinta sa ne schimbam devenind ca forta, puterea norocului.

Oricine vrea sa castige puterea asupra norocului, trebuie sa vine la Cabala si sa invete cum sa aiba noroc tot timpul.

Din emisiunea de pe Kab TV “O viata noua” 01.08.2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine trebuie sa fie la putere in Israel, stanga sau dreapta?

Raspuns: Nici una, nici alta. Responsabilii de acest proces ar trebui sa fie oameni care inteleg ce este unitatea. Dupa cum este spus in Ieremia 51:5 „Israel nu este vaduv.” Sunt astfel de oameni in lume si eu sper ca ii vom gasi, si ca ei se vor organiza si actiona.

Noi speram ca vom reusi sa aducem oamenii din Israel la un nivel in care nimeni nu o sa se simta jignit sau lasat pe dinafara, unde fiecare va avea un nivel de trai normal, locuinta si tot ce isi doreste. Pana la urma, daca ne unim, ne putem organiza viata cel mai bine, fara obstacole, si putem deveni un exemplu pentru ceilalti.

Lumea de azi este impartita, divizata, si separata, si la acest nivel, multumita exemplului corect, putem deveni cu adevarat „o lumina pentru natii”. Asta este ceea ce trebuie sa alegem, si acum, asta este adevarata alegere a oamenilor. In orice directie noi mergem, noi trebuie sa alegem calea acordului si intelegerii reciproce, calea de aur care conecteaza partidele de dreapta si de stanga.

Ceea ce sper astazi pentru oamenii din Israel, este sa faca adevarata alegere dupa vot. Mult succes!

Din Discutia despre alegeri, 18/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:1-25:5 :„Și Domnul a spus lui Moise pe Muntele Sinai zicând „Vorbește copiilor lui Israel și să le spui:… să vă semănați pământul șase ani și pentru șase ani puteți tăia via și aduna rodul ei, dar în al șaptelea an, pământul se va odihni complet, un Șabat pentru Domnul; nu semănați ogorul și nu tăiați via. Ceea ce va crește pe ogorul tău să nu seceri și strugurii de pe vița netăiată să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ.

Întâi întâlnim conceptul de „pământul să aibă odihnă completă, Șabat pentru Domnul” din Porțiunea săptămânală a Torei „BaHar” (Pe Munte), fiindcă nu există niciun Șabat al pământului. Dar atunci când o nație care se supune Legilor Spirituale trăiește pe acel pământ, totul este sub acea nație, lumea mineraluilui, vegetalului și animalului începe să obțină atributele nației și efectele lor.

De aceea, nu există nicio țara a lui Israel fără nația Israel. Când ei se adună în acel loc are loc un fenomem de corespondență între nația Israel și țara Israel. Legile care acționează asupra pământului sunt o replică a Legilor Spirituale ale poporului care trăiește pe el.

Asta înseamnă că obiceiurile oamenilor care trăiesc acolo se aplică și la mediul lor și, în special, ziua lor de odihnă, Șabatul. Aceasta nu este o vacanță, o zi de odihnă, ci o zi plină de eforturi, o stare spirituală specială, fiindcă sunt făcute corectări foarte speciale în Șabat, pe care oamenii nu le pot face în nicio altă zi.

Când starea spirituală a unui om este replicată în nivelurile inferioare de mineral, vegetal și animal (sau părți ale lumii noastre), totul se schimbă și este definit altfel. De exemplu, săptămâna devine an, pentru pământ este un an de prosperitate. Este un an special când nouă ne este absolut interzis să lucrăm pământul. Este anul de Șmita.

În timpurile antice, această poruncă s-a întâlnit în Israel cu mai mult de 2000 de ani înaintea distrugerii Templului. Rodul celui de al șaselea an era de ajuns pentru următorii trei ani, ceea ce făcea ca fiecare să fie liniștit.: „nu avea grijă, vei avea destul rod pentru următorii câțiva ani, până vine următoarea recoltă.

Comentariu: Dar mintea omenească obiectează la asta spunând: „trebuie să aduni în fiecare an mai mult rod, cum să iei o pauză?”

Răspuns: Noi vorbim despre starea spirituală a unei nații întregi, în care legile lumii noastre nu se aplicau.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/214

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Maimonides, un mare cabalist, filosof, fizician și astronom din secolul 12, a dedicat destul de multe articole medicale meselor și nevoii de hrană. El a scris anume că: „Mâncarea trebuie mestecată pentru a primi cu adevărat plăcere” altfel, mâncarea va fi dăunătoare „Mulțumesc Domnului pentru asta!”.

În Lumea Spirituală, mâncarea este Lumina Superioară pe care e nevoie să o primim pentru a dărui, adică pentru plăcere și nu pentru că vrem să ne satisfacem foamea și nu avem de ales.

Este spus (chiar și de către aceia care nu sunt cabaliști) că pentru a mesteca mâncarea este nevoie să mesteci cu dinții de 72 (Ayn-Bet) ori. Din punct de vedere spiritual, dinții mestecă Lumina Hohma, împărțind dorința în într-o mulțime de fragmente, astfel încât să fie posibil să le amestece cu Lumina Hasadim. Și în lumea fizică este exprimat acest lucru prin amestecarea mâncării cu saliva în timp ce mestecăm.

Este nevoie să mănânci în liniște printre prieteni sau în familie (de preferat să nu mănânci singur), astfel încât, în fiecare moment, să simți mulțumire.

Așa era cu profesorul meu Rabaș; masa începea în liniște deplină, nimeni nu spunea un cuvânt. Aveam foarte mare grijă, chiar cum ne mișcăm, astfel încât să nu-i deranjăm pe ceilalți și să rămănă în gândurile lor interioare.

În general, cu educația noastră actuală, suntem obișnuiți să vorbim în timpul mesei. Oamenii se adună într-o cafenea sau într-un restaurant pentru conversația dintre ei, pentru a se conecta în continuare. Aici însă, totul este complet diferit, totul este făcut în liniște, lucrând la relațiile cu ceilalți, dar în interiorul tău. Deci Rambam scrie că „trebuie să mănânci în liniște, printre prieteni sau în familie și să simți în fiecare moment mulțumire”.

Sper că în cele din urmă vom avea mese de acest fel.

Din „Lecția zilnică de Cabala” din 17/04/2014 – Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În tranziția de la cele cinci simțuri ale noastre pentru simțirea acestei lumi, la cele cinci simțuri prin care simțim Lumea Superioară, unde este locul „de aducere a unui sacrificiu”?

Răspuns: La început, omul nu are nimic. Începem să aducem sacrificii în timpul exodului din Egipt, atunci când Creatorul ne cere să aducem ofrande, să construim Tabernacolul pentru „tablele jurământului”, etc.

Dacă omul se află deja la un anumit grad de obținere este ca și cum simțurile i-ar spune: „această dorință este egoistă pentru acest grad și cealaltă dorință pentru celălalt grad”. Asta înseamnă că ele îi arată omului în ce măsură și cu ce acomodare la alte dorințe, poate el folosi fiecare dintre dorințele lui cu intenția de dragul dăruirii.

Când un om simte cu claritate că trece de la o lume la alta, el începe să simtă un fel de detașare de această lume. Acest lucru este deja apărut la anumite grade în oamenii care vin să studieze Înțelepciunea Cabalei.

După asta, este revelată o dorință clară pentru starea următoare, descoperirea Creatorului. Dar omul încă nu înțelege ce este Creatorul, ce fel de caracteristică este aceasta – dăruire, iubire – și ce trebuie el să sacrifice pentru a-L descoperi pe Creator, ceea ce, până la urmă, își dorește foarte mult.

Desigur, el are nevoie de grup pentru a se dezvolta corect, să se uite la ceilalți și să-și întrețină în el invidia și pofta, aspirația de a merge mai departe. El trebuie să simtă că nu e singur.

El își face Țimțum (restricție) și se străduiește mai departe la fiecare nivel. Iar problemele sunt constant trezite în el, ceea ce, în aparență, îl împinge înapoi: retragere, indiferență, scuze. După asta, el face un salt mai departe, trece prin experiențe dificile primite sub forma „plăgilor din Egipt”, traversarea Mării Roșii, deșert, etc.

Dar lucrul cel mai important este că, numai atunci el primește instrucțiuni și ghidare pentru ceea ce are de făcut. La urma urmei, el nu primește imediat instrucțiuni despre cum să aducă sacrificii.

Mai întâi, înțelegem importanța detașării de această lume în care există numai trupurile noastre fizice. Iar noi, cu dorințele, speranțele și intențiile noastre ne mișcăm spre obținerea Lumii Superioare, a caracteristicii de dăruire și conexiune între toți.

Ca niște investigatori serioși, vrem să descoperim cum sunt conectate nivelurile minerale, vegetale și animale din natură, unde sunt forțele care există între ele.

Treptat, descoperim toate aceste lucruri în două faze. În prima fază nu vrem nimic pentru noi înșine, încercăm să fim complet detașați de caracteristica primirii și, în acest fel, obținem caracteristica numită „Hasadim” (milă).

În a doua fază, ne ridicăm complet de la nivelul de Hasadim, la nivelul de Bina, după ce facem corectarea în dorințele noastre, când ele se află în totală separare de primire și de orice umplere. După asta, începem să transformăm acele dorințe în caracteristici de iubire și dăruire. Aici este revelat locul de sacrificiu. Cu alte cuvinte, noi trebuie să clarificăm modul în care sfințim fiecare din dorințele noastre, tot ceea ce este în interiorul nostru: mineral, vegetal, animal și vorbitor.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este conexiunea dintre noi prin care ieșim din Egipt?

Răspuns: Din Egipt pleacă numai dorințele care vor să se conecteze, adică Israel. Toate celelalte părți ale dorinței de primire care nu simt atracție pentru conexiune mor în Egipt, ele sunt armata Faraonului.

Noi lucrăm la conexiunea dintre noi în grup, dar descoperim că nu suntem gata să o obținem, așa că: „și copiii lui Israel au gemut din cauza sclaviei” (Exodul 2:23). Asta înseamnă că noi strigăm la Creator și îi cerem să ne conecteze.

Întrebare: Deci, care este munca noastră? Trebuie să muncim în rugăciune?

Răspuns: Rugăciunea nu trebuie să fie artificială, pentru rugăciune este munca inimii. La sfârșitul eforturilor mele, după ce am devenit convins că nimic nu depinde de mine, izbucnesc în rugăciune.

Este imposibil să te rogi după ceas, asta nu se cheamă rugăciune. Rugăciunea trebuie să fie ajustată simțirii inimii. Deci, la acest moment, poți fi în starea de „Iom Kipur” (Ziua Ispășirii) și în câteva ore poți fi în starea de „Pesah”. Nu este vorba de timp, ci de stare.

Deci, de ce este de mare importanță sărbătoarea de Pesah marcată în calendar? Este, fiindcă Lumina Superioară coboară la noi din „sfârșitul corectării”, prin toate treptele scării, atinge lumea noastră și chiar crează în ea o mică iluminare. Și noi vrem să conectăm această iluminare cu toate Luminile Superioare ale dăruirii și iubirii pentru ceilalți pe care dorim să le obținem, să le conectăm împreună la Lumea Infinitului. Deci, și în lumea noastră, în ramurile fizice, noi sărbătorim această stare și vrem să fim ca ea chiar și la nivelul fizic. Acest lucru este deosebit de relevant pentru sărbătoarea de Pesah.

Toate celelalte sărbători sunt foarte înalte: Roș HaȘana (Anul Nou – cuprinzând dreapta) și Sukot (cuprinzând stânga) sunt Lumini Înconjurătoare mari. Dar totul începe cu Pesah (Ieșirea din Egipt). De aceea este numit „capul” tuturor lunilor. Exodul din Egipt este nașterea spiritualității, deci această sursă spirituală este cea mai apropiată nouă, se află chiar deasupra capetelor noastre. Toate celelalte sărbători sunt mult mai înalte.

Noi vrem să abordăm această sursă, adică să începem să ne conectăm activ cât mai mult posibil. Acest simbol al exodului din Egipt este prima conexiune dintre noi și, după asta, adăugăm din ce în ce mai multă „carne”, mai multe dorințe, punctului de conexiune.

Dar primul contact este exodul din Egipt, pentru asta este numit „nașterea” omului – fiindcă am reușit să adunăm părțile sparte prin ridicarea deasupra egoului nostru și prin conexiunea dintre noi. Acesta este numit un adevărat „miracol”. Primim această oportunitate datorită influenței Luminii, altfel, este imposibil.

Noi trebuie să ne pregătim serios pentru această stare, fiindcă petrecem mult timp împreună la mese și la lecții cu toate grupurile din lume și încercăm în mod activ să obținem conexiunea. Să sperăm că vom avea succes în punerea în aplicare a acestui lucru, avem încă timp. Nu există timp în Spiritualitate și noi putem îndeplini acest lucru foarte repede și să ajungem, cel puțin temporar, la această stare și, apoi, să coborâm din nou. Și va fi iar „Pesah” după o săptămână. Cine nu reușește să obțină asta în prima zi de Pesah, va avea o a doua oportunitate.

Întrebare: Ce înseamnă conectarea activă?

Răspuns: Toate inimile noastre trebuie să se conecteze una cu alta într-un singur punct, ajungând la un punct de contact. Nu este de ajuns să vrem asta, ci trebuie să facem activ acest lucru. Rugăciunea este trezită într-un om numai dacă vine la momentul necesar, ca rezultat a unei acțiuni în lumea fizică. Dacă fac ceva și sufăr o ratare absolută, din acel punct izbucnește rugăciunea.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 13/4/2014 – Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, 23:4 – 23:8: „Iată și celelalte sărbători ale Domnului, adunări sfinte, pe care trebuie să le vestiți la vremea lor: în prima lună, în ziua a paisprezecea a lunii, după amiază, veți săvârși Pesah-ul oferind Domnului. Și în a cincisprezecea zi a lunii este sărbătoarea azimei (pasca) Domnului; veți mînca pască (faina cu apa, nedospite) timp de șapte zile. În prima zi, va fi o adunare sfântă pentru voi, nu veți face niciun fel de muncă. Și veți aduce ofrandă de foc Domnului timp de șapte zile. În a șaptea zi va fi adunare sfântă pentru voi și nu veți face niciun fel de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să muncești în prima și în ultima zi de Pesah?

Răspuns: Fiindcă în munca spirituală facem distincție între cele două stări: trezirea de jos și trezirea de Sus.

În timpul trezirii de jos, chemăm prin dorința noastră cooperarea dintre Lumină și Kli (vas). Lumina corectează Kli-ul și îi dă intenția corectă. În timpul trezirii de Sus, această muncă este împlinită de Sus, dar numai datorită faptului că, înainte, am creat condițiile corecte.

Am făcut eforturi creând astfel condițiile corecte pentru prima și ultima zi a sărbătorii, fiindcă săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei de stările în care noi nu facem nimic, fiindcă Lumina Superioară face totul. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului, cea care îl pecetluiește.

Este important de spus că națiile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. Calendarul evreiaesc ia în socoteală mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, fiindcă pământul este obiectul central dintre soare și lună.

Pe de o parte noi luăm în socoteală anul, ceea ce înseamnă mișcarea de revoluție a pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte, mișcarea lunii în jurul pământului, și le cămparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și, de exemplu, putem calcula în avans în care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah în următorii 35 de ani.

Ceea ce este în plus, bazându-ne pe comparația dintre mișcarea soarelui, pământului și a lunii, putem spune că Pesah-ul nu poate fi în anumite zile ale lunii. Asta înseamnă că totul este raportat cu acuratețe la sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora se referă de multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Adunările sfinte din Pesah sunt cel mai important lucru pentru neamul lui Israel, fiindcă sunt datorate de fapt dorinței de unitate de care au nevoie pentru a ieși din Egipt.

Unirea unui om cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga omenire, reprezintă de fapt diverse niveluri ale ieșirii din Egipt (din ego). Când obținem forța de unitate are loc o anumită tensiune, acest exod, detașarea de ego.

Egoul este totdeauna între noi, ne separă și ne face să simțim repulsie unii față de alții. Dacă începem să-l compresăm și să-l condensăm încercând să ne conectăm și să ne unim cu alții atunci, ieșirea din ego începe în momentul în care obținem prima oară unitatea.

În prima zi de Pesah (a exodului din Egipt), începem să strângem această conexiune. Apoi, lucrăm la ea în timpul săptămânii și suntem totali uniți în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment, suntem o națiune unită.

Dar, între timp, oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, cu toate că există o direcție care stimulează dorința de a ieși din ego. Dar este mai degrabă un instinct animalic, fără conștientizarea adecvată. Oamenii vor dobândi recunoașterea când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 28/05/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→