Întrebare: De ce canalul de transmisie, în mine, de la Creator spre întreaga omenire nu este fix și de ce trebuie să fac mari eforturi de fiecare dată pentru a-l construi?

Răspuns: ”Nukva redevine fecioară în fiecare zi”. Muncind cu dorința de primire, reîncepeți de fiecare dată și creați o nouă structură de zece Sfirot.

Nu te gândi la ziua de ieri. Astăzi, te reconstruiești. Prin urmare, ai nevoie de scopul creației, de un profesor, de un grup, de studiu și de toate mijloacele pentru a atinge obiectivul. Pentru a aduce mulțumire Creatorului, trebuie să mergem spre oameni, să-i unim și să-i conectăm. Doar așa vom putea atinge obiectivul, dezvăluirea Creatorului creaturilor în această lume. Trebuie să construim în permanență acest vas până ce atinge intensitatea și lipsa necesare Luminii pentru a-l influența și a-l transforma într-un mijloc prin care transmiteți Lumina folosind propriul vostru Masach (ecran).

Apoi, vei fi conectat la centrul grupului, la Creator, la popor; fiind în mijloc, vei munci cu Masach al tău și vei decide cât poți transmite oamenilor în funcție de cât pot ei să primească. Îi vei hrăni cu lingura și vei deveni un element activ în sistem. Este rolul Israel.

Apoi, vei descoperi că, cabaliștii sunt deasupra voastră, umplând conexiunea voastră cu lumea Infinitului, în timp ce voi sunteți între toți cabaliștii și toți oamenii. Cabaliștii sunt parte a Creatorului și v-au pregătit întregul sistem, începând cu Adam Harishon, Avraam și toți ceilalți, și apoi prin mine, la tine.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 23.05.2014, Shamati 8, ”Care este diferența dintre umbra de Kedusha și umbra de Sitra Akhra”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Flacăra era puternică, spre deosebire de o flacără obișnuită. Prin urmare, apa nu putea să o stingă. Deși altarul de cupru se afla în curte sub cerul liber, ploaia nu l-a inundat niciodată (Moshe Weissman, ”Midrash povestește”, Capitolul Tzav)

Arderea dorinței de primire este cea mai puternică acțiune corectivă posibilă. Există diferite tipuri de corectare: patru tipuri de execuții (plăgi), jupuire, sărare, kashrut (reguli alimentare) și consum corect: adică, trei ani de Orla (pentru pomi fructiferi), cei șapte ani de arat, etc…Cu alte cuvinte, diferite tipuri de egoism necesită tipuri specifice de corectare.

Cel mai dur egoism are nevoie de corectarea cea mai puternică, prin foc. Când muncim la un nivel de auto-incendiere și sacrificăm egoul nostru pentru binele corecției în viitor, nu există obstacole pe drumul nostru.

Se spune că apa nu a fost capabilă să stingă flacăra. Acest lucru subliniază că, corectarea prin foc este mult mai mare decât toate celelalte mijloace. Apa curăță, purifică, dar ea este mai puțin puternică decât curățarea prin foc. Apa corectează doar nivelul de dăruire, Hafetz Hesed (Galgalta ve Eynaim), în timp ce focul corectează întreaga intenție, de primire de dragul altora.

Kab.tv, ”Misterele cărții Eterne”, 06.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Trebuie să umplem fiecare moment cu eforturile noastre. Aceste eforturi nu trebuie să fie dificile ca eforturile din lumea noastră ci, mai degrabă, trebuie să fie fericite şi luminoase. În caz contrar, nu lucrez de dragul Creatorului, după cum este scris: (Isaia 43), „tu nu m-ai mai chemat, o Jacob.”

Dacă simţiţi că purtați  o valiză grea, este un semn că aţi luat încărcătura greşită. De fapt, încărcătura Creatorului este foarte uşoară. Trebuie să verificaţi dacă munciţi în direcţia corectă.

Şi acest lucru nu ar trebui să fie dificil pentru voi. Numai o Klipa pe care o acceptați ca adevăr este foarte dificilă și grea. Ea devine deosebit de grea şi dificilă încât ajungeți să nu o mai puteți purta.

Dar dacă voi clarificați  atitudinea corectă faţă de starea voastră, atunci totul devine foarte usor. În loc de o valiză grea, luaţi o singură floare şi o treceți dintr-un loc în altul. Totul depinde de cum vă uitaţi la situaţia dumneavoastră.

A treia parte a Cabalei zilnice cursul 21/05/14, Zo

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O persoană care aspiră să descopere lumea adevărată, care vrea să știe pentru ce și de ce trăiește pe acest pământ și ce se întâmplă aici, în general, se vede ca un achetator care învață despre lume pentru a o înțelege și a o simți.

De fapt, nu este abordarea corectă, deoarece în centrul lumii se găsește cea mai mare putere și nu la noi. El mișcă și determină totul. Și dacă noi dorim să cercetăm lumea, atunci mereu trebuie să aderăm la această putere superioară. Pentru a descoperi cu adevărat imaginea lumii, este necesar, în primul rând, să vedem această sursă a întregii realități și tot ceea ce se întâmplă în ea. Trebuie să știu că totul derivă dintr-o singură sursă. Și toate creaturile, inclusiv eu, mineral, vegetal, animal și omul, tot ceea ce există în această lume, tot ce știm și ceea ce este încă necunoscut, este primit de la această sursă superioară.

Trebuie să-mi concentrez atenția în mod special asupra acestui lucru, asupra Creatorului. Asta înseamnă că toate evenimentele care se produc cu mine și cu ceilalți, toate senzațiile noastre, trecutul, prezentul și viitorul, totul vine de la Creator și pentru un singur scop, pentru a ne aduce la El.

Dar, până ce să ajungem la El, este necesar să primim tot soiul de observații de la El; nu este important să știm dacă ele sunt negative sau pozitive. Trebuie, mereu, să ne găsim între aceste experiențe și aceste observații și astfel, în mai multe etape, învățăm tot mai mult despre El.

Aceste etape ale progresului nostru spre Creator sunt numite ”cinci lumi” (Olamot), care vin din cuvântul ”Alama” (ascundere): Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon, după care vine lumea Infinitului, unde fuzionăm cu Creatorul ca un tot unic. Astfel, pas cu pas, ne apropiem de El, să spunem 20% în fiecare etapă, până ce vom atinge 100% asemănare și echivalență și percepție a Creatorului.

Asta înseamnă că nu adaug toate senzațiile interne ale corpului nostru și experiențele personale oamenilor din jurul meu care, aparent, le provoacă, ci mai degrabă Creatorului. Toate persoanele, întreaga lume, inclusiv corpul meu și eu însumi, toate sunt mutate de El. Deci, am nevoie să știu cum mă comport corect în raport cu ce se întâmplă: în primul rând, nu uitați că totul vine de la Creator; în al doilea rând, este pentru a mă învăța să-L înțeleg.

Asta înseamnă că trebuie să trag concluzii de la toate aceste stări pe care le traversez și să văd un semn bun în ceea ce simt acum. Deoarece Creatorul nu a creat nimic rău și, dacă eu sunt condus spre El, atunci nu pot simți ceva rău. Dar, dacă sunt îndreptat spre o altă direcție, atunci aceasta va fi rea pentru mine. Așa cum continui să urmăresc fără încetare, ca un radar, acest punct de vedere al lumii și tot ceea ce se întâmplă, absorb atitudinea Creatorului, adică văd că totul vine de la El pentru a mă îndrepta spre El, și numai cu ceea ce este bun.

Astfel, este scris (Psalm 97:10): ”O, voi ce iubiți pe Domnul, urâți răul”. Începem să descoperim că, atunci când tindem în direcția corectă, spre Creator, atunci tot ceea ce se opune dăruirii se descoperă ca fiind rău. Asta pentru că, a fi îndreptat spre El, ne obligă să fim ca El. Este ceea ce trebuie să învățăm în fiecare secundă a vieții noastre.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți, toți pentru unul”, a doua zi, Lecția 4, 10.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce Rabash a scris unui student care i-a cerut să explice ordinea muncii spirituale că, atunci când va începe munca, își va aminti imediat și va înțelege tot ceea ce a auzit de la Rabash și Baal HaSulam?

Răspuns: Dacă o persoană avansează în mod corect, descoperă tot ceea ce este scris în cărțile de Cabala prin ea însăși. Ca și cum nu are nevoie de aceste scrieri, ea descoperă prin ea însăși tot ceea ce este scris. Scrierile sunt necesare pentru a vă pune în direcția corectă tot timpul, să știi spre cine mergi, spre ce, să examinezi și să te aduci la zi. În realitate, dacă o persoană muncește în grup, conform metodei corecte, atunci o mică ajustare este suficientă pentru a descoperi tot restul.

Problema uitării este o putere unică de Sus; face posibilă libera alegere. Dacă nu am uitat, dar am adunat și am păstrat tot ceea ce am auzit sau am simțit ca un calculator, asta ne va opri și nu ar fi posibil să facem ceva.

Uitarea, confuzia, ascunderea și lipsa de claritate vin să ne dea un loc pentru a ne construi noi înșine. Prin urmare, este scris: ”Scrie pe inima ta”, deoarece toată lumea trebuie să scrie întreaga carte a Torei pe dorința sa, adică să o trăiască prin toate aceste stări.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 20.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate ajuta grupul o persoană să vadă că Creatorul conduce întreaga lume?

Răspuns: Nu putem avansa dacă nu vom construi un sistem de susținere, astfel că fiecare are un sprijin imediat atunci când cade. Dacă cineva se plimbă cu o față morocănoasă, un altul își pierde umorul când îl vede și la fel al treilea. În final, această stare neplăcută de spirit se extinde la întregul grup.

Ar trebui să existe un obicei, o cutumă, de a avea un surâs pe chip. Dacă nu un surâs, cel puțin ar trebui să arăți interesul, vigoarea și măreția scopului. Toată lumea trebuie să acționeze și să arate altora. Nu poți arăta celorlalți că ești obosit, nu în exterior ci mental, sau că ești golit și ai pierdut energia și credința. Pot să fiu bolnav fizic, dar nu arăt niciodată căderile și decepțiile care vin până la sfârșitul corecției.

Ele nu sunt ca cele ale începătorilor ci, cu cât este mai mare nivelul cu atât sunt mai mari. Dar, în nici un caz nu trebuie să le arătați.

Nu este permis de a avea o stare neplăcută, nici a arăta descurajare în grup. Grupul care este conceput pentru a sprijini pe fiecare separat și toți împreună, grație unei conexiuni corecte, începe dintr-o dată să funcționeze într-un mod cu totul opus. Asta este foarte periculos și elimină numeroase realizări precedente. Trebuie să fim prudenți.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 21.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum își poate controla gândurile o persoană astfel că ea nu va păcătui?

Răspuns: O persoană nu-și poate controla gândurile. Ea nu poate să se controleze în nici un fel. Sunt eu propriul meu șef? Unde vedem astfel de lucruri? Un astfel de lucru nu există! Eu trebuie să invoc o forță pozitivă în jurul meu la un astfel de nivel, încât ea mă influențează și mă susține. Apoi, voi fi capabil să mă controlez.

Noi stabilim mereu starea noastră prin forțe exterioare, prin mediu, societate și susținere externă, în timp ce o persoană nu are nici un control asupra ei. Ea nu știe în ce stare va fi în următorul moment, deci cum poate să controleze ceva?

O persoană poate asigura viitorul său dacă pregătește toate vasele externe, dorințele. Dacă îmi fac griji că ceilalți vor avea un viitor sigur, asigur deci propriul meu viitor. Dacă un om este un element al unui sistem, cum își pune întrebări despre ceea ce i se va întâmpla? Depinde de întregul sistem, mai ales că el este aranjat astfel încât are liberă alegere de a consolida mediul său înconjurător și atunci, poate asigura viitorul său. Nu va avea niciodată mai mult decât ceea ce a pregătit în sistem, dar dacă nu a pregătit suficient, va primi lovituri pentru ca el să descopere necesitatea de a-l pregăti.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 27.05.2014, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce în lumea modernă timpul trece așa repede? Și, în general, de ce cu cât suntem mai în vârstă, timpul trece si mai repede?

Răspuns: Senzația de timp este un fenomen pur psihologic. Din moment ce trăim într-o lume la mare viteză și cu schimbări care se fac într-o manieră foarte rapidă, ni se pare că timpul zboară și se termină foarte repede. De fapt, nu este problema timpului, nici a formelor exterioare pe care le percepem, dar dorința noastră de a primi plăcere trece prin schimbări foarte rapide în interior.

Dorința este mereu gata să se schimbe în funcție de programul său intern și de aceea, persoana simte că totul s-ar schimba în jurul ei, ea simte ca și cum timpul a zburat. În realitate, nimic nu se micșorează în exterior, ci dorința în sine se accelerează într-un mod considerabil.

De fapt, vom dezvolta o etapă de dezvoltare senzorială în dorința noastră de a primi plăcere pentru a atinge realizarea sa finală și o percepție corectă a ceea ce suntem și a ceea ce reprezintă această dorință. Și apoi, în interiorul acestei dorințe, vom descoperi o realitate superioară ce se află deasupra ei.

Asta înseamnă că timpul nu reprezintă decât impresii schimbătoare în interiorul dorinței noastre de a primi plăcere care formează în noi o senzație de timp care fie trece foarte repede, fie abia se mișcă; trecut, prezent și viitor. Dar, de fapt, noțiunea de timp nu există ca atare. Conceptul de timp se formează în funcție de schimbările care se produc în interiorul dorinței noastre.

Din emisiunea de pe Kab TV „Viata noua”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem învăța limbajul Creatorului și cum trebuie să răspundem mesajului Său?

Răspuns: Trebuie să înțelegem că tot ceea ce se întâmplă trebuie să fie rezolvat în această viață conform modului în care lucrurile funcționează în această lume. Toate aceste legi fizice sunt determinate, de asemenea, de Creator și oamenii au stabilit că au nevoie de ele. Deci, nu contează dacă ele  par a fi bune sau rele; eu trebuie să le respect. Pentru că toate sunt derivate de la o sursă; nu este nimic altceva decât asta.

Atunci când primesc o problemă, trebuie să determin că a fost trimisă de Creator. Trebuie să o rezolv așa cum se obișnuiește. Dar, aranjez lucrurile astfel că operez în conexiune cu prietenii, cu grupul. Chiar dacă este personală și nu este importantă pentru altcineva, mă obligă să mă unesc tot mai puternic cu grupul.

De fapt, din punct de vedere fizic, răspund la această problemă așa cum oricine ar face-o. Numai că, acesta nu crede că Creatorul atrage atenția asupra Lui, cu aceasta îi oferă această muncă; dar, trebuie pur și simplu să o rezolve în cadrul acestei lumi.

Rezolv problema în cadrul aceste lumi, dar în realitate, această lume devine lumea spirituală. Și astfel, avansez. Pentru mine, toate evenimentele din lumea materială devin un motiv pentru a avansa spiritual, pentru a fi asemenea și a fi în mai mare echivalență de formă cu Creatorul.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, a doua zi, 10.05.2014, Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Este suficient pur și simplu să recunoaştem faptul că tot ceea ce se întâmplă este trimis de Sus sau trebuie să facem şi altceva?

Răspuns: Nu este suficient doar să spun că tot ceea ce vine, este trimis de Sus. Sunt mulți cei care vorbesc aşa. Ce este important nu este ceea ce spune omul ci cum reacționează.

Această recunoaștere a faptului că tot ceea ce vine de Sus mă obligă cumva pe mine să o ating, să o obţin? Percep tot ceea se întâmplă ca un limbaj al Creatorului prin care El vorbește cu mine, și am încercat să ma schimb, astfel încât să devin ca El, sau spun că toate acestea sunt trimise de Sus?

Dacă înţeleg că tot ceea ce vine de Sus, atât evenimente plăcute  cat și cele neplăcute, au loc ca să ma aducă mai aproape de Creator, atunci nu contează ce fel de impact au asupra mea, pentru că vreau să ma apropii de El. El mă poate bate iar eu vreau să fug de el și să uit de El. Dar trebuie să ma ridic deasupra ego-ului meu și sa spun că nu este important pentru mine modul in care El mă afectează: dacă este bine sau rău pentru ego-ul meu.

Întotdeauna mi-am dorit să ma apropi de El, astfel incăt binele și răul vor avea relevanță asupra ego-ului meu și nu asupra mea, nu asupra conștiinței mele. Și ar putea fi tocmai răul cel care mă avansează spre Creator,  mai mult decât binele. Deci, El imi va trimite mai mult rău, și ma voi ridica deasupra lui.

Se spune că „Cei care iubesc Creatorul urăsc răul”, pentru că răul este considerat a nu fi necazurile sau loviturile pe care le simt. Dacă ceva mă îndepărtează de Creator, aceasta se numește răul, și dacă mă aduce mai aproape de Creator, atunci aceasta se numește bun.

Și apoi aceasta mă corectează într-o anumită măsură; am început să simt plăcerea că am avansat spre Creator, chiar prin lovituri. Și am suferit dacă ceva mă îndepărteaza de El, chiar dacă acesta este plăcut. Dacă as primi un fel de plăcere fizică şi as păstra-o și aş înțelege că prin aceasta m-am distanțat de Creator, atunci asta mă face să sufăr.

Acesta este modul în care o persoană începe să se schimbe dorințele corporale, animale egoiste, în dorințe, care depind de apropierea sau distanțaar de Creator, care sunt numite vase de daruire. Trebuie să trecem prin acest proces.

În cazul în care omul se mută de la astfel de dorințe, către altele, acest lucru înseamnă că traversează Machsom și intră în lucru de dragul de a darui, în Lishma. Acum el efectuează toate acțiunile doar de dragul de avansare și simte toată avansarea ca o plăcere și nu mai simte loviturile. El este deja decuplat de la ego-ul său, prin care trec loviturile, și simte plăcere numai din avansare.

Acest lucru poate părea dificil, complicat și greu de înțeles din punct de vedere psihologic, dar nu vă faceți griji, acest lucru este posibil și vom ajunge la acest lucru. Suntem deja pregătiti pentru a absorbi și a înțelege, și începem să realizam acest lucru.

From the Convention In France “One For All And All For One,” Day Two 5/10/14, Lesson 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→