Baal HaSulam, ”Matan Tora” (Dăruirea Torei), Punctul 14: Pentru că munca în Mitzvot între om și Dumnezeu este fixă și specifică, și nu este strictă, și ne obișnuim ușor cu ea, și tot ceea ce este făcut prin obișnuință nu mai este util.

Dar Mitzvot dintre om și aproapele lui sunt schimbătoare și neregulate și îl înconjoară ca el să poată să se schimbe. Prin urmare, remediul lor este mult mai sigur și obiectivul lor este mult mai apropiat. Nu putem atinge Creatorul. Nu putem să-L simțim și să verificăm dacă acționăm corect sau nu cu privire la El, sau cum reacționează El. Cât timp dorința noastră nu este gata cu adevărat, nu suntem dispuși să-L auzim, să-L vedem sau să-L simțim în orice formă.

Chiar și pentru a atinge primul nivel în spiritualitate, Nefesh de Nefesh, cere pregătirea unei dorințe complete pentru nivelul zero cu cele zece Sfirot. Dar nu știm cum să abordăm asta, cum să începem, cum să trecem prin jumătate sau un sfert din drum pentru a pregăti un vas în acest mod.

Nu vom avea capacitatea de a simți Creatorul și atitudinea Sa față de noi, înainte de a deveni pregătiți pentru acest tip de conexiune. Muncim deci cu vasul spart care ne-a fost dat. Grație adunării părților sale, conectându-le în forma corectă și raportându-ne unul la celălalt cu intenția corectă, descoperim conexiunea noastră cu Creatorul prin intențiile de dăruire și conexiunea cu prietenii noștri.

Grație relațiilor reciproce cu prietenii realizez un vas care este mai legat, mai complex, mai conectat și, în cadrul acestuia, descopăr Creatorul. Nu avem posibilitatea de a munci direct cu Creatorul, ci doar prin corectarea vasului în care clarificăm relația noastră mutuală cu prietenii, toate avantajele sale și neajunsurile și înțelegem modul de a reacționa și a ne comporta pentru a realiza conexiunea corectă.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 25.05.2014, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul, (Shemini), 9:5-9:7: Au luat tot ceea ce a poruncit Moise, înaintea Cortului Întâlnirii; întreaga adunare s-a apropiat și a stat înaintea Domnului. Moise a spus: ”Asta este ceea ce a ordonat Domnul; realizați aceasta pentru ca să vi se arate slava Domnului”.

Și Moise îi spune lui Aaron: ”Apropie-te de altar, oferă jertfa de ispășire și arderea ta, obține ispășire pentru tine și poporul tău; apoi, oferă sacrificiul poporului și oferă ispășire pentru el, cum a poruncit Domnul”.

Este vorba de corectarea unei persoane la nivel de altar. Cuvântul ”altar” în ebraică vine din cuvântul ”sacrificiu” și rădăcina a se apropia, care se apropie de Creator începând să corecteze dorințele sale cu intenția ”pentru mine” spre intenția ”pentru societate, omenire și Creator”. Atunci, El se dezvăluie în dorințele sale corectate.

Întrebare: Ce ar trebui să facă oamenii pentru ca Aaron să reușească?

Răspuns: ”Oamenii” se referă la componenta Aaron (acest atribut la o persoană) care trebuie să adere la el, adică toate dorințele mele mici și atributele care trebuie să participe la activitatea spirituală, împreună cu dorința superioară numită ”Aaron”.  Cu alte cuvinte, trebuie să mă trag în totalitate pentru a mă apropia de Creator. În același timp, trebuie, de asemenea, să implic întreaga națiune prin acțiunea de a oferi jertfă, pentru că eu trebuie să verific și să descopăr toate înclinațiile, dorințele, trebuie să le cer în interiorul meu, să le adun pe toate și să le concentrez pe realizarea nivelului care este acum, revelarea Creatorului.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 18.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri doar pentru necesități?

Răspuns: Dacă o persoană este preocupată de dăruire pentru ceilalți, ea nu trebuie să se preocupe de nevoile sale, deoarece vor umple mereu un grad suficient. Dar, există situații unice când o persoană trebuie să se privească pentru a clarifica ce este esențial și unde se află satisfacția sa. Ea vede că acest grad de necesități se găsește în dorințele de dăruire care sunt îndreptate spre Creator.

La nivelul de Bina o persoană nu cere pentru necesități, pentru că este susținută de la sine. Ea nu se preocupă de asta. Pentru că nivelul de Bina este dăruire absolută, Hafetz Hessed, o stare de Katnut (micime) din partea vaselor, stările de ”embrion” și ”alăptare”.

Dar, când o persoană trece prin stări tot mai ridicate și începe să muncească cu vasele de primire, ea trebuie să devină activă și să aibă o rugăciune unică pentru a determina că munca sa va fi pentru dăruire. Asta este bine, pentru că ea nu are nici o nevoie pentru ea însăși. Dar, ea determină că este o creatură, există și trebuie să existe pentru a munci pentru dăruire și pentru a servi poporul și, prin urmare, ea cere ceea ce este esențial pentru sine.

Asta înseamnă că rugăciunea pentru strictul necesar este un efort pentru ea. Ar prefera să nu o facă, dar trebuie să o facă în cadrul muncii sale. Este precum Cohen (Marele Preot) care ar trebui să aibă haine speciale, chiar dacă nu are nevoie. Dar, pentru a servi poporul, a trebuit să aibă veșmintele preoțești de ceremonie făcute pentru el.

Asta înseamnă că cererea pentru strictul necesar necesită, de asemenea, un efort din partea persoanei și nu este resimțită ca o necesitate. Dar, asta face parte din munca sa și ea cere depășind reticența sa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 27.05.2014, Shamati 35, ”În ceea ce privește vitalitatea Kedusha”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și focul de pe altar trebuie să ardă fără a se stinge: Preotul va aprinde lemne în fiecare dimineață, va așeza acolo arderea de tot,  va arde grăsimea jertfei de mulțumire. (Tora, Leviticul, ”Tzvav”, 06:05)

De fapt, nu era nevoie de lemne de foc pentru a menține focul pe altar pentru tot Focul Divin care era. În Primul Templu, forma semăna cu un leu, în al Doilea Templu – câine (Moshe Weisman, “Midrash spune” Capitolul “Tzav”). Un foc spiritual nu are nevoie de carburant deoarece el arde ca atare; nimic nu poate să-l influențeze, nici ploaie, nici vânt.

Un leu înseamnă purificarea completă a tuturor celor zece Sfirot; un câine reprezintă o corectare parțială a primelor trei Sfirot, Galgalta ve Eynaim.

Atunci când nu folosim AHP, rămâne în exterior și este numit atunci ”câine rău”, care latră și nu permite oamenilor să facă munca în mod corect. În același timp, ei ne împing să facem cel puțin ceva. Fără negativ, nu există pozitiv. Asta explică de ce în epoca celui de-al Doilea Templu, dorințele nu au fost toate ajustate pentru a fi utilizate în scopul de purificare; mai degrabă doar părțile cele mai ușoare. Această situație a favorizat o aspirație de a reveni la Primul Templu.

Cum este vorba despre un plan general de dezvoltare, conform căruia cele două Temple a trebuit să fie distruse, nimic nu se va putea dobândi. În acest moment, ne confruntăm cu construcția celui de-al Treilea Templu. Al Treilea Templu este corectarea întregii omeniri, atunci când tot egoismul este adus la altar, în întregime ars, și unit în jurul Cortului Chivotului Legii.

Există numeroase cercuri în realizarea unității: cel mai central, Cohen, un pic mai puțin central și mai extern, Leviții, apoi poporul Israel, și apoi națiunile lumii. Această divizare nu se definește conform originii etnice a cuiva, ci prin forța de aspirație spre centrul unității după spargerea finală și amestecarea sufletului comun care a avut loc. Cei care au cea mai puternică aspirație pentru unitate sunt numiți ”Cohen” (Preoți), cei a căror dorință de a se uni este mai slabă sunt numiți ”Leviți”, etc.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 06.12.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a judeca lumea pe scala de merit?

Răspuns: A judeca lumea pe scala de merit înseamnă a face toate eforturile pentru a aduce lumea mea interioară, tot ceea ce văd și simt, aproape de mine prin efortul meu și astfel, să trezesc fiecare parte în marea lume să facă același lucru, pentru a reuși în corectarea individuală a lumii.

Astfel, Malchut de Ein Sof (Infinit) este realizat din toate lumile individuale ale fiecărui individ în ea, care sunt încorporate reciproc, până ce vom atinge integrarea mutuală completă.

A doua parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când omul începe să studieze are nevoie să treacă prin toate etapele, să se ridice şi să se prăbuşească, astfel că va simţi cum este influenţat. Omul trebuie să lucreze şi să se descurce cu acestea. Nu este posibil să strige tot timpul: „De ce m-ai părăsit, de ce sunt eu neajutorat din nou, în disperare şi în întuneric?”

Aceste stări provin Sus, iar eu progresez chir cu ajutorul lor, cu condiţia de a merge corect prin ele. Trebuie să primesc un sentiment de creştere, trezire, putere  şi sprijin din partea grupului, şi trebuie să lucrez în mod corect împotriva întunericului, adică să transform întunericul în lumina.

Acest întuneric este bun, deoarece în măsură în care există întuneric, eu primesc liberul arbitru. Pot fi liber! Şi dacă lumina mă luminează, atunci eu sunt cu siguranţă în dăruirea Lui. Lumina este mai sus decât mine. Ea vine, mă influenţează, mă dezactivează, iar eu devin tot ceea ce El doreşte.

Sunt că o marionetă care se joacă atât timp cât sforile sunt trase de Lumina. Întunericul simbolizează că maestrul a dat drumul sforilor şi am căzut fără nici o mişcare. Pot primi trezirea din împrejurimi şi să mă joc astfel ca şi cum aş fi manevrat de către maestru.

Dar voi juca pe cont propriu. Şi, desigur, voi primi putere de la grup dar numai în măsură în care eu investesc puterea mea, iar apoi voi începe să trăiesc. Deja eu sunt cel care mă manevrez, similar cu modul în care Creatorul mă manevrează.

Odată El este cel care mă manevrează şi altădată sunt pe cont propriu. În întuneric, eu sunt, iar în Lumina, nu sunt eu, ci El. Acesta este modul în care lucrez, până când noaptea devine zi astfel încât voi fi eu şi nu Creatorul. M-am ridicat doar la nivelul de dăruire şi nu este important ceea ce mă influenţează, lumina sau întunericul.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/21/14, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Avem într-adevăr o șansă de a corecta starea lumii? La urma urmei, vedem că lucrurile se agravează pe zi ce trece.

Răspuns: Nu, lumea avansează  în fiecare zi spre o recunoaștere mai mare a răului. Oamenii înțeleg că avansează fără nici o direcție, fără a știi unde să păşească, neputând  influența modul în care lumea se dezvoltă sau pentru a asigura sustenabilitatea lumii, pentru a asigura viaţa.

Pierdem toate pârghiile și nu există hățuri de care să ne agăţăm. Nu există vreun mod prin care putem gestiona lumea şi asta este de fapt un lucru bun. Oamenii simt că sunt asemenea copiiilor mici, pe care părinţi i-au pierdut.

Vom începe treptat să conştientizăm cine sunt aceia care ne-au uitat, de către cine ne-am îndepărtat şi către cine trebuie să ne apropiem. Acest lucru face ca o persoană sa simtă nevoia Forţei Superioare, pentru a forma un echilibru cu natura, cu realitatea. Aceasta nu este o forță mistică, dar vrem sa cunoaştem cu adevărat cum este construit acest sistem, legea si formula potrivit căreia lumea există.

Trebuie să știm unde ne îndreptăm! La urma urmei, suntem într-un tren de mare viteză,  într-un întuneric total, necunoscând destinaţia unde ne duce …

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/28/14, Scrierile Baal HaSulam

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare : De ce trebuie să fiu lovit şi spart pentru a ajunge la conexiune, dacă spargerea s-a întâmplat deja o dată?

Răspuns: Atunci când cineva nu este satisfăcut şi cade, acestea sunt căderi mici. În fiecare zi se simte dezamăgit şi apoi se ridică din nou. Este scris: „Un înţelept va cădea şi se va ridică de o mie de ori. „Acestea sunt clarificări interioare care sunt absolut necesare. Deci, această muncă nu este potrivită pentru public, pentru că este imposibil să le povesteşti despre ea şi să le-o oferi acelora care nu au scopul de iluminare spirituală în faţă lor. Câteodată acest lucru opreşte  iluminarea şi pentru noi. Astăzi, omenirea arată un pic obosită şi dezorientată, nu arde de dorinţe la fel cum o făcea ieri. Mâine va simţi din nou inspiraţia. Acesta este modul în care avansăm. Problemele voastre curente nu sunt numite spargeri. Spargerea vaselor s-a întâmplat deja în trecut iar cioburile sale s-au împrăştiat pe jos. Sus, acestea au fost pe deplin conectate, dar apoi au căzut mai jos şi s-au spart şi mai mult până când în cele din urmă au fost complet împrăştiate şi amestecate.

Când urcăm de jos în sus, trebuie să trecem prin toate stările din direcţia opusă, 5-4-3-2-1-0, şi de fiecare dată sărim de la un nivel la altul, de la un nivel energetic la altul,  la fel ca electronii din interiorul unui atom. Este că un pendul într-un ceas care se mişcă în mod constant dintr-o parte în alta, tic-tac, tic-tac, înainte şi înapoi, dreapta şi stânga, zi şi noapte. Trebuie să trecem prin aceste cicluri atunci când tăiem acţiunea pe care am efectuat-o şi am început o nouă acţiune, la fel că la început, dar la un nivel mai înalt.

Nu cunoaştem aceste niveluri superioare deorece suntem în exil. Această este ceea ce a înghiţit Faraon, după cum este scris: „El a înghiţit o armata şi a vomitat-o”, ceea ce înseamnă că el nu ne arată că avansăm.  Dobândim sentimente mult mai sensibile şi motiv, mai multe oportunităţi, şi avansăm în Lo Lishma (nu de dragul ei), dar nu ni se arată ascensiunea de la un nivel la altul.

Trebuie să facem saltul de la nu nivel la altul de multe ori, în timp ce păşim pe această scară, şi de fiecare dată  să distrugem ziua de ieri şi să începem ziua din nou când Machsom (bariera) şi începem să urcăm nivelurile spirituale reale. În lumile superioare, va fi la fel sau poate chiar mai rău.

Întrebare: Atunci de ce visam atât de mult la trecerea Machsom dacă există aceleaşi niveluri acolo până la sfârşitul corecţiei?

Răspuns: Visam să urcăm în Lumea de sus, deoarece acolo putem fi în vasele de dăruire şi de fapt, să dăruim unul altuia şi prin asta să dăruim Creatorului. Prin dăruirea noastră, a unuia asupra celuilalt, vom stabili fundaţia pentru revelaţia Creatorului. Nu dăruim direct Creatorului, ci ajungem la iubirea Creatorului prin iubirea fiinţelor create. Creăm o platforma între noi, un loc unde Creatorul va fi dezvăluit în funcţie de echivalenţa noastră de formă. Lumina Superioară va locui în dorinţa care este plină de cooperare reciprocă şi o preocupare a tuturor părţilor sale una faţă de cealaltă.

Întrebare: Va fi mai uşor pentru mine să depăşesc toate crizele dincolo de Machsom?

Răspuns: Dincolo de Machsom, voi fi cu adevărat capabil să dăruiesc Creatorului. Nici măcar nu calculez ceea ce este mai uşor şi ceea ce este mai dificil, calculez numai dacă pot dărui Creatorului. A trece Machsom înseamnă  să ating atributul de a dărui şi de a încânta, de fapt, Creatorul. Nu am nevoie de nimic mai mult decât asta! Nu iau în considerare greutăţile, ci doar posibilitatea de a dărui Lui. Scopul nostru este de a încânta Creatorul, dacă aş avea o astfel de oportunitate, această înseamnă dincolo de Machsom şi acolo vreau eu să fiu.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala 4/16/14, Scrierile Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot cere Lumina care reformează pentru public dacă știu că acest lucru imi aduce durere și sentimente negative?

Răspuns: Este scris: „Cel care împărtășește suferința publicului este recompensat în a vedea confortul publicului”. Prin urmare, este bine că o persoană suferă pentru public. Dar care este însemnatatea suferinței? Doar un singur lucru mă poate face să sufăr: aceea că încă nu am înţeles  programul creației pe care Creatorul l-a proiectat pentru mine.

De fapt, totul este revelat numai în raport cu mine. Văd în privat un film al vieții , al realităţii , al umanităţii. Și tot ceea ce îmi este revelat ca umanitate, univers și întreagă creație, este revelat în vasele mele de percepție. Trebuie să le organizez şi astfel întreaga corectare depinde de mine; sfârşitul corecţiei (Gmar Tikkun) depinde de mine .

Nu trebuie să aștept pentru ceea ce se va întâmpla mâine sau într- un alt moment. În afară de mine, orice altceva este doar o parte a creației în care Creatorul dezvăluie tot felul de stări. Trebuie să le simt, să le procesez în mod corect, să le direcționez spre adeziune, astfel încăt, prin acest acest lucru îmi voi schimba atitudinea față de El. Doar atât!

Nu există nici un motiv să aștept ziua de mâine și nu există nici un motiv să cred că acest lucru se va schimba în orice direcție. Totul este pregătit și aşezat în fața mea, ca în faţa oricărei părţi a creației care are libera alegere. Restul a fost creat pentru mine pentru a mă folosi și pentru a mă ajuta; iar eu am fost creat pentru a servi Creatorului meu.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, Cartea Zohar

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem înțelege ceea ce citim înainte să trecem barieră (Mahsom)? Pare-se că în această viață corporală totul se schimbă permanent și lucrurile se dovedesc a fi mereu opuse între ele.

Răspuns: Se pare că avansăm prea încet dar, conform cu experiența mea, pot spune că dacă Cabaliști nu ar fi determinat și aranjat ordinea muncii spirituale pentru noi, nu am fi înteles cât de diferită este starea spirituală față de cea corporală. Este natură ei opusă Dar noi credem  că este o simplă adăugare peste ceea ce deja avem în această viață.

Trebuie să lucrăm conform metodei lui Baal HaSulam și a lui Rabash și să studiem Comentariul Scării  la Cartea Zohar, Prefața la Înțelepciunea Cabalei și ȚES, dar acestea trebuie să fie însoțite de diseminare întrucât această ne furnizează vasul spiritual. Noi de fapt nu suntem un vas; noi suntem punctul de Bina, națiunea Israelului care este numai conductor, adaptor, o țeava. Dacă această țeava nu este conectată la nimic, atunci ea nu lucrează; este stricată și devine o stâna de piatră.

Nu există o ușă care să se deschidă și să te ducă în spiritualitate. Dimpotrivă, în față ta stă un zid și în momentul în care ești gata vezi o deschidere în perete și intri prin ea. Nu contează unde stăteai în acel moment.

Nu trebuie să te preocupe găsirea deschiderii. Nu pe ea o cauți ci modul în care ai putea să deschizi zidul. Grijă noastră trebuie să fie despre cum construim vasul, conexiunea și apoi vei putea să treci repede prin zid.

Cabaliștii ne-au lăsat destul material că-l putem construi noi înșine. Acum începem o nouă fază în diseminare. Numai datorită revelației și diseminării înțelepciunii cabalei putem ieși din această lume și

să fim recompensați cu adevărată lucrare spirituală și cu corectarea lumii.

Cabaliștii au scris foarte puțin despre diseminare; ei ne-au dat numai principii generale. Noi trebuie să căutăm calea pe care să lucrăm cu publicul larg și cum să o aplicăm practic noi înșine. De ce nu ne-au spus cabaliștii toate acestea în mod specific și de ce nu ne-au pregătit ei un manual de diseminare că să nu greșim?

Un asemenea manual nici nu există. Că un om flămând eu aștept mereu că să se reveleze fază următoare în corcondanta cu muncă pe care o depunem. Dacă vrem să progresăm trebuie să descoperim noi înșine următoarele etape. Împreună, noi scriem metodă corectării lumiii în zilele noastre.

Din prima parte a lectiei zilnice de cabala 5/23/14, Shamati, paragraful 8.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→