Întrebare: Baal HaSulam ne-a lăsat informații cu privire la etapele drumului astfel încât să fie posibil să se creeze o metodă, bazându-ne pe aceste informații?

Răspuns: Nu, Baal Hasulam nu ne-a lăsat acest gen de informații. Noi trebuie să găsim mijloacele. Drumul pare clar, dar cum să avansăm de la o etapă la alta, nimeni nu știe. Problema este că trebuie să mergem în acest drum fără nici o garanție, fără cunoaștere, realizând doar necesitatea și că nu avem altă alegere. Lumea face presiuni asupra noastră, adică Creatorul face presiuni asupra noastră prin lume și trebuie să aducem oamenii la conexiune astfel că prin ea, vor atinge echivalența de formă cu Creatorul.

Din momentul în care vom începe căutarea corectă grație conexiunii noastre între prieteni, vom începe să descoperim metoda. Pentru că este imperativ pentru noi și se exprimă în cuvintele noastre, maniera noastră și stil, cu toate condițiile noastre. Nici un cabalist până în zilele noastre nu a putut să scrie ceva despre acest subiect.

Înțelepciunea Cabala este o știință practică care a fost concepută prin experiență. Și cineva care nu trăiește în vremea noastră nu ar ști chiar dacă a fost un mare cabalist. El ar putea vorbi despre tendințe generale, două căi, dar nu ar putea scrie mai mult despre timpul nostru. De aceea, cabaliștii s-au desprins în fiecare generație și acum este timpul nostru.

În scrierile lui Baal HaSulam este posibil să găsim indicii privind timpul nostru. Există ceva menționat în scrierile ultimei generații, dar este imposibil să copiem orbește. Putem descoperi că încearcă să atragă în realitate ceva care se va realiza după mulți ani și care, în același timp, are puțină importanță.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 21.05.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tora, Levitic (Tzav), 6-17:6-18: Domnul a vorbit lui Moise astfel: Vorbește lui Aaron și fiilor lui: aceasta este jertfa de ispășire. În locul în care ofranda este sacrificată, va fi sacrificată ca jertfă de ispășire înaintea Domnului: acest loc este eminamente sacru.

Păcatul este o stare în care suntem cufundați în ego. Dacă sunt mai aproape de mine decât de altcineva, este deja un păcat. De aceea, de obicei este dificil să nu păcătuiești.

Deci, trebuie să corectăm dorința în care vreau să profit înainte de a mulțumi pe ceilalți. Este ceea ce numim o ofrandă (Korban) care în ebraică provine de la rădăcina ”a se apropia” (Karov), apropiind dorința noastră de atributul de dăruire. O ofrandă este partea egoului meu pe care o pot sacrifica în scopul de a dărui celorlalți și a-i iubi.

Rolul nostru și al omenirii este de a percepe, de a înțelege și de a simți că egoul este rău, pentru că nu este nimic altceva decât asta. Dar noi ne referim la egoul care nu ne permite să ne conectăm la ceilalți și nu la înclinațiile personale și calculele fiecărei persoane, care nu au de-a face cu Tora.

Tora este adunarea dorințelor în jurul Muntelui Sinai, în jurul urii reciproce pe care o simțim unul față de altul, care începe de la un lucru mic, de la a fi mai aproape de mine decât de voi. Totul se rezumă la revelarea în egoism. Formula este foarte simplă: ”Am creat înclinația rea, am creat Tora ca condiment”, deoarece Lumina în ea reformează. Pentru că Lumina Torei ne aduce înapoi la sursă, la Creator, la atributul de dăruire și iubire.

Kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 10.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum vor măsura oamenii succesul în societatea viitoare?

Răspuns: Valoarea succesului va fi opusul a ceea ce este astăzi: in masura in care, în ciuda ego-ului meu, fac totul doar pentru beneficiul societatii. Caut doar binele societatii și nu aștept nimic pentru mine. Acest lucru este un serviciu pentru alții, fără nici o recompensă. În loc de a folosi pe altii, astfel încât acestia vor servi buzunarului și mândriei mele, m-am folosit pe mine insumi pentru a-i servi. Aceasta este o abordare opusă a ego-ului. Este numita daruire a Luminii Reflectate. Datorita acestei abordari, începem să vedem realitatea printr-o colecție de oameni, și ceea ce discernem în această formă se numește lumea spirituală.

Întrebare: Ce este lumea de Sus? Cum este posibil să o vedem?

Răspuns: Trebuie să ne inversam: să începem să ne gândim constant la alții, în loc sa ne gandim la noi insine. Este un mod inversat de a percepe realitatea, prin intermediul societății, prin lume. Și, în loc sa folosesc toată lumea pentru beneficiul meu, m-am folosit pe mine insumi în beneficiul tuturor.

Întrebare: Cum putem motiva o persoana pentru a se transforma in acest mod?

Răspuns: Motivatia vine din marile suferinte care ne imping la punctul de „este mai bine să mor decât să trăiesc”, dar nu va fi posibil să murim și din necesitatea de a ne transforma din persoane egoiste in persoane care daruiesc; sau prin re-educare, studiind conectarea intelepciunii, pe care trebuie să o oferim. Din moment ce ne raportam la oameni, în mod corect, nu suntem interesați în așteptarea unor lovituri care sa ne forteze să ne conectam, impotriva protestelor, oferim spre a fi utilizat sistemul de corectare acum.

Din emisiunea de pe Kab TV “O nouă viaţă” 4/29/14

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a ales Creatorul o națiune pentru o misiune specială, și această alegere este legată de religie?

Răspuns: Adevărata religie este de a iubi prietenul ca pe tine însuți. Este regula pe care Avraam a făcut-o cunoscută în vechiul Babilon și el a adunat oameni în jurul lui conform acestei reguli în interiorul unui grup numit Israel, adică Yashar El (direct la Creator).

Doar câteva persoane din Babilon l-au urmat pe Avraam; cei care au avut cele mai mari vase de dăruire. Toți ceilalți aveau vase de primire. Intenționat a fost astfel, ca ei să aibă o șansă să se ajute reciproc.

Întâi, sunt corectate vasele de dăruire, astfel încât să poată urca la un nivel spiritual. Atunci când Avraam le-a colectat, nu aveau nimic. Deci, au trecut întâi prin întărirea inimii numită Egipt, adică ei nu urcă, ci mai degrabă coboară.

După exodul din Babilon, ei coboară în Egipt, apoi ies din Egipt și urcă spre primirea Tora. Traversează apoi deșertul, construiesc primul Templu și cad. Urcă din nou până la înălțimea celui de-al doilea Templu, și trec printr-o altă coborâre la nivel corporal. Asta pentru a fi mutual încorporați cu națiunile lumii și pentru a se pregăti pentru finalul corectării lumii.

Întregul proces, începând cu exodul din Babilon și tot ceea ce urmează este în scopul de a realiza o mai mare conexiune. Este ceea ce a învățat Avraam. În momentul în care ai au început să se conecteze, au simțit că erau într-o coborâre și mai mare. Lumina care a strălucit asupra lor le-a permis să coboare tot mai adânc în egoul lor și să vadă că erau departe de dăruire, de Lumină. Prin urmare, au simțit diferența, delta dintre starea de exil din Egipt și nivelul în care erau atunci când au părăsit Babilonul și ar fi rămas la același nivel fără Lumină. Aceasta este diferența dintre Lumină și egoul nostru.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 19.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cele cinci cărți ale Torei corespund celor cinci atribute pe care omul trebuie să le descopere în interiorul lui şi să le corecteze. În aceste proprietăți, el va descoperi de fapt lumea în care există cu adevărat.

În loc de lumea fizica fictiva, el începe să vadă o lume diferită și simte că trăiește de fapt în ea; o lume eternă și perfectă, în timp ce continuă în mod constant sa exploreze şi să realizeze internalitatea ei. Dar toate acestea se întâmplă în funcție de dezvoltarea unei persoane în cele cinci simțuri spirituale.

Fiecare dintre lumi caracterizează dezvoltarea unui anumit simţ de bază, cum ar fi simţul atingerii, de exemplu, dar in interior includ toate celelalte simţuri . Apoi, simțul gustului se dezvoltă si include in el toate celelalte simțuri.

Ii urmeaza apoi simțul mirosului, auzului si al vazului care includ, de asemenea, toate celelalte simțuri. Acest lucru înseamnă că fiecare nivel, chiar și cel mai mic, este format din toate cele cinci, deoarece nu poate fi un alt sentiment, dar că  sentimentul este făcut din ele.

Astfel, fiecare parte a Torei este conceputa pentru dezvoltarea unui sentiment major, insa aceasta le include pe toate celelalte simturi. Aceasta ar putea părea la început ca o repetiție, dar nu este așa.

De exemplu, putem vorbi despre dezvoltarea de simțului de a gusta în simţul văzului şi apoi de dezvoltarea vazului in simtul gustului;  cele doua se completeaza si intrepatrund . Atunci când o persoană  simte un gust suplimentar într-un anumit aliment, acesta devine mai atractiv în aparenta. Pe de altă parte, daca ii este dat niște terci de cereale, iar aspectul vizual nu este tocmai placut, el este dezgustat de ea, deși are un gust fin.

Prin urmare, există diferențe si  în povestirile din Tora. Dar în cazul în care cineva încă nu înțelege despre ce este vorba, ar putea crede că se tot repeta: un anumit trib rataceste prin deșert, și de fiecare dată nu il asculta pe Moise cu privire la anumite lucruri. Totul este la fel, același peisaj, aceleași personaje și aproape aceleași probleme.

Dar, pentru că personajul principal  în Tora este Creatorul (care, în principiu, nu este prezent în orice altă carte), se pare că atrage și surprinde tot. Este o carte veșnică pentru că există forță în ea.

Nimeni cu o imaginație dezvoltata nu poate crea o astfel de carte, o carte care va atrage oameni de-a lungul veacurilor, indiferent cât de mult incearca Nu pare a fi ceva special în ea, dar de secole, omul nu o poate parasi.

S-ar părea că cele mai puternice povestiri din Tora sunt aventuri pline de acțiune: exodul din Egipt, lupta poporului, cele zece plăgi; dar dintr-o dată părțile care sunt în legătură cu acțiunile obișnuite, cum ar fi impartirea painii, a tămâii,  sunt umplute nu numai cu sens, energie, sentimente, dar, de asemenea, începe să prindă viață în simțurile noastre. Acesta este paradoxul a Torei.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele cartii eterne 10.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este de făcut dacă, după ce am verificat nevoile și lipsurile prietenilor, vedem că nu putem să-i ajutăm, nu știm cum să răspundem nevoilor lor?

Răspuns: Ne rugăm, cerem ajutor.

Întrebare: Cum să facem o cerere corectă, o rugăciune, pentru ca ea să aducă Lumina care Reformează?

Răspuns: Pentru asta, trebuie să intri în problema prietenului ca și cum ar fi a ta.

Întrebare: Dar eu nu pot să mă schimb.

Răspuns: Da, doar prietenii te pot schimba. Pe drumul spiritual, o persoană vede cât este de slabă. În calea spirituală descopăr că nu am mâini. Nu am nici un mijloc să mă ajut și sunt în întregime la mila mediului meu. Dacă prietenii o vor, voi avansa; dacă ei nu o vor, nu voi avansa.

Deci, atingem un adevărat Arvut. Pentru a avansa, am nevoie de conexiunea cu prietenii. Deci, sunt pregătit să le dau totul.

Și apoi, invers: nu mai vreau nimic pentru mine, nu mă gândesc la avansarea mea. În schimb, mă gândesc la posibilitatea de a-i susține, de a-i ajuta. Acesta este adevăratul Arvut.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 16.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

În mod tradițional, oamenii cântă melodii scrise de cabaliști, în tonalități minore triste. Dar trebuie să înțelegem că fiecare melodie cabalistică este deasupra Tzimtzum, adică deasupra preocupării pentru sine.

Toate melodiile sunt îndreptate spre Creator cu o dorință arzătoare de a adera la El cu dăruire și iubire, de a-I aduce Lui mulțumire, de a-I asemăna Lui în relațiile cu alte persoane. Ele nu exprimă regret cu privire la dificultăți și suferințe sau plângeri în privința greutăților vieții, așa cum este de obicei înțeles în religii.

Preocupări ca acestea și tristețea generală a unei persoane nu sunt menționate în înțelepciunea Cabala și în cărțile de Cabala. Este astfel deoarece cabaliștii sunt într-o stare care este dincolo de Machsom, în frontierele lumii spirituale; prin urmare, nu țin cont de ei înșiși, ci doar de Creator.

Și, dacă lor le pare rău, este doar pentru că nu pot realiza mai mult devotament și abnegație pentru Creator. Toate gândurile, toate dorințele și așteptările sunt îndreptate spre exteriorul unei persoane și acest lucru ar trebui să se facă simțit în melodie. Acest cântec este o revărsare luminoasă și entuziastă a sufletului.

Dacă noi cântăm o melodie a lui Baal HaSulam, trebuie să ne imaginăm starea sa și să încercăm să fim cât mai aproape de el. Altfel, vom asocia această melodie cu starea noastră fizică, lacrimile și cererile noastre: Dă-mi, dă-mi, dă-mi! Vom transforma sacrul în profan.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 20.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când o persoană atinge credința în Creator, care este dovada că este pe drumul corect?

Răspuns: Credința trebuie să fie reînnoită la fiecare nou nivel. Credința este dăruire, nivelul de Bina, Hafetz Hessed, dăruire pentru dăruire, ceea ce permite să se ridice deasupra dorinței de primire. Este ceea ce numim credința în Creator.

Mă ridic deasupra dorinței mele de primire, deasupra Tzimtzum, la nivelul de Bina, pentru a dărui în scopul de a dărui. Astfel, mă îndrept direct spre Creator.

Între timp, nu pot să folosesc o dorință de a dărui; nu pot să mă așez la masa gazdei și să profit de toate aromele, simțind că îi aduc plăcere. Realizez corecțiile mele preliminare, mă ridic deasupra fazelor Shoresh, Aleph, Bet, Gimel, Dalet ale Aviut, dorind să fiu deasupra dorinței mele și mă îndrept doar spre Creator.

Nu privesc decât la El. Arome seducătoare se ridică de la masă, dar privesc la Creator. Chiar dacă simt cât sunt aromele de savuroase, Creatorul este mai important pentru mine. Nu mă opresc forțat pentru că îmi este rușine să iau ceva de pe masă. Creatorul a devenit, pur și simplu, atât de important pentru mine, că trebuie să aleg între El și farfurie. Este ceea ce numim nivelul credinței.

Prefer să aspir la Creator în loc să mă îndrept spre farfurie. Această decizie este luată în cele patru faze de Ohr Yashar (Lumina directă), Bina.

Din prima parte a Lecției zilnice de cabala, 20.05.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă ajută Creatorul pe drum? Dacă mă lasă suspendat în aer tot timpul, cum pot avansa?

Răspuns: Creatorul nu te lasă suspendat în aer. El organizează totul în existența ta, în viața ta. Lumina stă în fața vasului și diferența dintre ele, care te dezorientează, se dezvăluie puțin câte puțin. Și, dacă în același timp, încerci să spui că nu există nimeni în afară de El, El conectează Lumina cu vasul.

Această conexiune nu este încă simțită în tine ca o reușită, ca o realizare. Încă nu ați adus Lumina și vasul la o astfel de stare în care ea se va dezvălui, ca o lampă care trebuie să lumineze când tensiunea atinge 220 volți. Cu toate acestea, în același timp, nu furnizezi decât 50 volți, ea nu se aprinde. Aparent, tensiunea nu este destul de pternică.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 14.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între bucuria în Tora și bucuria pe care o simţim în această lume?

Răspuns: Este imposibil să le comparăm. Prima, bucuria corporală, este temporară şi nu veşnică, este limitată de vasul dorinţei. Este atât de mică, ca și cum aţi fost blocați  în închisoare, în carceră şi v-ați bucura la o bucată de pâine şi la apa care vi s-a oferit.Este imposibil de a compara placerile acestei lumi cu cele din lumea spirituală, deoarece acestea sunt îndeplinite în diferite feluri. Cea mai reală si onestă bucurie în această lume este bucuria unui copil care se agaţă de mama sa, să simtă căldura ei şi să beneficieze de o plăcere fizică şi emoţională. În braţele ei, simte că este în cer, respiră parfumul ei, suge laptele ei, o aderarea totala la superior.

Nu există un sentiment mai bun, mai minunat, decât acest sentiment în lumea noastră. Altfel, un copil nu ar putea să crească. Dar este imposibil de a compara această plăcere cu plăcerea spirituală. Lumea noastra este fictivă şi temporară. Putem compara doar concepte care sunt legate într-un fel, care au o formulă comună, ca şi matematica sau fizica.

Trebuie să existe legături între ele, astfel încât poate fi verificat şi măsurată în comparaţie cu standardul. Aici, cu toate acestea, nu este nimic pe care putem să îl măsurăm.

Din partea 1 a Cabalei zilnic Lecţia 20/5/14, scrierile lui Rabasch

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→