Intrebare: Ce este “ Adevarul si Credinta”?

Raspuns: Adevarul este o recompensa si o pedeapsa echitabila, atunci cand lucrez si primesc ceea ce merit pentru munca mea.

Cu toate acestea, vedem ca viata nu este intotdeauna aranjata in conformitate cu acest principiu. Si o persoana care lucreaza mai mult decat ceilalati nu primeste neaparat mai mult decat altii. Daca asta ar fi problema, lumea ar fi relativ mai simpla.

Dar, in scopul de a ne scoate din aceasta directie egoista, Creatorul face adaugarile Sale si ne incurca foarte mult. Astfel, vedem ca un calcul corect, real nu se cunoaste (afla) intotdeauna si exista un loc pentru credinta, insemnand speranta pentru noroc sau ajutor de sus dincolo de intelegerea superioara a cuiva.

Credinta distruge principiul adevarului echitabil. Acesta este motivul pentru care oamenii devin atat de confuzi in aceasta lume si spera la un miracol, o binecuvantare sau un leac miraculos. Aceiasi confuzie exista pe calea spirituala: Pe de o parte,totul este dat pe masura efortului cuiva, dar pe de alta parte totul depinde de noroc.

O persoana ar trebui sa lucreze in scopul de a uni aceste doua principii intr-unul singur. Este scris: “ Prin Isac va fi numita samanta ta, dar adu-l ca jertfa.” Intelegand pe de o parte, il vei vedea dand nastere “ nepotilor “ tai, tuturor noilor successori pana la corectia finala, dar, pe de alta parte, el trebuie sa fie anihilat. Cum este posibil?

Nu este clar pentru noi acum, dar acesta constituie primul principiu de a intra in lumea spirituala pe care Avraam a trebuit sa o adopte in conformitate cu aceasta poveste. O persoana isi corecteza viziunea astfel incat pentru prima data el este capabil sa uneasca doua contrarii intr-unul.

Aceasta inseamna ca el s-a ridicat la gradul intai si stapaneste un principiu spiritual in conformitate cu care doua opusuri  fuzioneaza intr-un intreg. Si acum, el intelege cum sa lucreze cu ratiunea si credinta deasupra ratiunii simultan – cu ura, pacatele care sunt acoperite de iubire

Daca o persoana incepe sa inteleaga acest principiu si il ia in considerare in munca sa, chiar fara sa isi fi dat seama inca, el nu va mai experimenta obstacolele si dificultatile care il imping inapoi. El simte  ca aceste obstacole in special sunt menite sa-l avanseze si vede ca toate aceste contradictii sunt o oportunitate pentru el sa urce. Si apoi se ridica.

Dimpotriva, “ Mandria omului il va cobori.”. Daca el nu accepta aceasta conditie si nu este dispus sa uneasca cele doua opusuri intr-unul singur, acesta devine un obstacol de netrecut. De aceea el se abate de la drum si paraseste calea.

Prin urmare, este important ca cineva sa se directioneze corect: direct spre Lumea Infinitului, intelegand ca diferenta dintre lumea aceasta si cea urmatoare este capacitatea nostra de a uni cei doi poli intr-unul singur. Aceasta ne stabileste o directie, la fel ca a lua un scop.

Acest principiu este exprimat in diverse moduri : “ Israel, Tora si Creatorul sunt una”; urcari si coborari care trebuie sa devina un intreg; grupul si eu ar trebui sa lucram impreuna astfel incat eu sa investesc in el in timpul ascensiunii si sa primesc de la el in timpul coborarii, in sensul ca grupul imi serveste ca un curent electric “ corector “.

Principala concluzie care rezulta din aceasta cu privire la lumea aceasta este ca noi nu trebuie sa distrugem nici o calitate, nici in noi insine, nici in lume. Trebuie sa-i aducem pe toti la corectie si sa-i unim intr-unul singur, sa-i ridicam deasupra lor prin unirea cu Creatorul.

Nu vom fi in masura sa stabilim o viata mai buna si o societate echitabila in lumea nostra daca nu ne unim intre noi ca egali. Insemnand ca toata lumea va lucra pentru binele societatii, in functie de capacitatea lui sau ei si va primi in functie de nevoile sale.

Dar putem implini aceasta conditie numai daca aspiram la ea, in vederea unirii cu Creatorul, adica de dragul calitatii de dragoste si daruire care uneste proprietatile nostre diferite  intr-o infinita si perfecta stare.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala, 8/23/2011, Shamati 43

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca am cazut, ce trebuie sa fac pentru a inainta?

Raspuns: Atunci cand ati cazut, in primul rand va pare rau, si doriti sa iesiti din starea de cadere, sa va ridicati deasupra naturii voastre, pe care nu o mai puteti suporta. Voi chiar justificati aceasta cadere si intelegeti ca “Nu exista nimeni in afara de Creator”.

Si apoi, treptat, uitati de asta si va intoarceti la starea obisnuita, gandindu-va ca nu este nimic inspaimantator in asta si ca asemenea lucruri se intampla. Si lucrurile se intampla astfel pana la urmatarea lovitura.

In functie de masura in care va conectati mintea si lucrati la caderile voastre cu ajutorul grupului este si numarul de lovituri de care este nevoie. Grupul trebuie sa devina magazia voastra, care sa acapareze intreaga voastra minte in timp ce va aflati sub completa influienta a sentimentelor voastre, pentru a le echilibra.

Si dimpotriva, atunci cand cadeti sub influienta ratiunii reci si uscate, si atunci cand nu stiti cum sa treziti sentimentele din voi pentru a fi inspirati de spiritualitate, atunci veti primi impresia in termeni de senzatii de la grup.

Insa nu le veti putea avea pe amandoua, sentimentele si mintea. De aceea conectarea la grup ne este necesara; poate compensa lipsa opusei si intr-un fel le conecteaza pe amandoua. Cu conditia sa va anulati pe voi insiva in fata grupului si sa fiti gata sa primiti necazurile sale. Atunci puteti conecta cumva inima si mintea in voi insiva.

Desi, in realitate ele nu se conecteaza, pentru ca nu sunteti inca legati de grup, ci inca va influienteaza de la distanta. Si aceasta influientare indirecta “inconjuratoare” va ingaduie sa conectati cele doua opuse din interiorul vostru. Si asta va ajuta deja sa intelegeti ceva mai mult despre ce este spiritualul si ce inseamna conectarea acestor doi poli, atunci cand simtiti si intelegeti spiritualul simultan in acelasi loc.

Acesta este un sentiment absolut special, in care exista intelegere. Asemenea lucruri sunt aproape inexistente in lumea noastra.

Din partea 1Lectia Zilnica de Cabala 8/8/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar-ul ne reveleaza Shechina (conexiunea dintre noi) descriind diferite situatii in timp ce se foloseste de toate formele, imaginile posibile si un limbaj diferit.

Daca dorim sa ne conectam cu ceea ce citim, chiar daca nu intelegem, inseamna ca dorim sa ajungem sa cunoastem materialul invatat. Noi ne dorim sa ne aflam in aceasta retea care conecteaza toate sufletele, pe care o reveleaza Zohar-ul. Noi ne dorim sa ne aflam printre sufletele care aspira catre Creator in sfanta Shechina. “Sfant’ inseamna ca aceasta retea actioneaza in daruire reciproca, in garantie reciproca.

Atunci cand citim Zohar-ul si dorim sa revelam Shechina dintre noi, noi atragem Lumina din starile, care sunt ascunse de noi in spatele cuvintelor Zohar-ului care ne intoarce la sursa noastra- Creatorul.

Din partea a-2-a  a Lectiei Zilnice de Cabala 8/30/11, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Toate diferentele si toate partile creatiei in general sunt incluse in diviziunea celor patru niveluri: mineral, vegetal, animat si uman. Aceasta diviziune este rezultatul celor patru faze ale ale expansiunii Luminii Directe, HaVaYaH, varful literei “Yod” si “Yod-Hey-Vav-Hey,” fazele dezvoltarii dorintei, numite Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut.

Atunci cand dezvoltarea ajunge la ultimul pas, Malchut, ea incepe sa reactioneze la toate stadiile, care se afla inaintea sa; si efectueaza diferite actiuni; ea le primeste sau nu; le accepta sau nu. Tot ce se intampla in continuare se desfasoara in interiorul Malchut; ea nu poate schimba ceea ce se intampla inaintea sa, in primele stadii, numite primele noua Sfere.

Intreaga stiinta a Cabalei este dedicata reactiei Malchut (creatia), la ceea ce se intampla cu ea. Daca  Malchut nu simte nimic si nu realizeaza nimic, atunci ceea ce se intampla este numit stadiul zero. Atunci cand ea primeste doar si incepe sa perceapa ca ea insasi consta doar in dorinta de a primi, aceste este primul stadiu, nivelul mineral.

Daca ea simte ca se afla in dorinta de a primi, insa nu accepta asta, atunci acesta este deja nivelul vegetal. O planta are deja propria parere;  este depasirea a ceva; vrea sa isi traiasca viata. Insa nu poate face inca o miscare de la sine putere, si nu isi intelege dorinta interioara.

Atunci cand incepe sa faca miscari referitoare la mediu, incercand sa nu depinda de acesta si sa se dezvolte in directia corespunzatoare caracterului sau, aceste este numit deja nivelul animat. Si o asemenea persoana difera foarte mult de mediul sau.

Urmatorul nivel este atunci cand ea incepe sa isi foloseasca in mod activ dorinta de placere. Si atunci doreste sa fie individualista, ca si cum nivelul vegetal nu este de acord sa asculte pur si simplu ordinele naturii sale, ci asteapta ceva mai mult de la viata sa. Ea vrea sa iasa din regula mediului si sa fie eliberat de el, asemeni nivelului animat. Si daca vrea de asemenea sa iasa de sub controlul Creatorului si sa devina similar cu El, atunci inseamna ca a ajuns la nivelul uman.

Insa, este posibil sa privim dezvoltarea acestor faze ale  HaVaYaH din alt punct de vedere, acela in care conducerea superioara este in curs de a fi revelata persoanei de deasupra sa. Mai mult….

Daca o persoana se afla in intregime sub influienta Creatorului, inseamna ca el se afla in completa daruire, nu doar in realizarea sa. Fiecare persoana din lume munceste 100% pentru daruire si lucreaza pentru Creator. Ea nu se opune la nimic si nu stie nici macar ca poate rezista. Ea actioneaza in functie de cum o controleaza CreatoruL, adica se afla in completa daruire.

Atunci, egoismul sau creste si persoana incepe sa il inteleaga. Si atunci ea intelege ca este opusa Ceatorului. Si cu cat se dezvolta mai mult o persoana, cu atat creste egoismul, este ca si cum ea iese de sub controlul Creatorului si incepe sa nu mai fie de accord cu El. Desigur ea este inca purtatoarea ordinelor de deasupra sa, insa intrebarea este cat de multe din acestea  intelege, realizeaza, si accepta.

Se pare ca tot jocul nostru nu sta in actiuni, si in felul in care noi dispunem de vietile noastre, ci de felul in care suntem sau nu de acord cu actiunile Gazdei de deasupra noastra.

Cu cat in persoana se naste discordanta, cu atat mai mult persoana sustine ca urmeaza pe Creator in regulile sale, cu atat este mai mare cresterea egoismului. Si simultan, cu cat ii este revelata opozitia, ea are nevoie sa se corecteze pe sine pentru a fi iar de acord cu El.

De aceea, “cu cat este mai sus o persoana, cu atat este mai mare egoismul.” Pe de alta parte, ea este deja purtatoarea actiunilor unei persoane mature si ajunge sa fie similara cu Creatorul si ajunge la un acord cu El, lasandu-se sub controlul Creatorului, indiferent de rezistenta egoismului sau.

Asemenea faze ale dezvoltarii pot fi vazute in dorinta noastra de placere si in dorinta de daruire: HaVaYaH direct si opus, adica in dorinta si intentie, minte si inima. In acest fel nivelurile dezvoltarii se dezvolta in persoana.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 8/26/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In cazul in care Creatorul nu exista in afara, dar este dezvaluit in interiorul nostru, atunci ce este Lumina Inconjuratoare? Nu vine ea din exterior?

Raspuns: Exista Malchut al Lumii Infinitului. In afara de asta, nu mai este nimic altceva.

Odata, a fost plin de Lumina Infinitului. Apoi, asupra ei a fost pusa o restrictie si a luat o forma diferita de indata ce Lumina Infinitului a parasit-o. Apoi, aceasi Malchut s-a manifestat sub forma de lumi si suflete, acestea fiind partile sale. Unele dintre ele se refera la orbitele externe, altele la cele interne.

In mod similar, in lumea noastra nivelele mineral , vegetativ si animat ale naturii reprezinta partea externa, iar nivelul uman sau vorbitor, reprezinta partea interioara. Acest lucru determina dezvoltarea spirituala precum: Omul este insarcinat cu intentia, in timp ce alte parti ale naturii doar efectueza actiuni. In cele din urma, Malchut al Infinitului ajunge la starea sa finala: sfarsitul corectiei.

Astfel, exista multe stari, dar indiferent de ceea ce ce ele ar putea fi, toate sunt patrunse de o dorinta si o Lumina. Atunci, ce schimbari? Constientizarea, intentia de peste dorinta. Cu alte cuvinte, schimbarile apar numai in ceea ce priveste atitudinea de respect a creaturii fata de Creator sau dorinta de Lumina. Nimic nu se schimba, cu exceptia atitudinii mele, intelegerii, perceptiei – cunostintei mele despre lumea in care traiesc.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Cabala , 8/26/2011, “ One Commandment”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Ne indreptam spre echilibrul cu natura. Ea aspira sa aduca toate partile sale la un echilibru. Diferentele dintre temperaturi devin echilibrate, vantul echilibreaza diferenta de presiune in aer, un obiect care este aruncat cade jos spre locul unde va gasi echilibrul cu forta de gravitatie. Procesul vizeaza o stare de echilibru peste tot si in toate punctele de vedere. In orice domeniu, fie ca este vorba de chimie, fizica, biologie si asa mai departe, totul este construit pe acest principiu. Totul aspira la echilibru, la o eliberare de presiune. Totul se supune legii entropiei. Natura isi doreste sa devina calma. Ea nu tolereaza diferentele si fluctuatiile in nici unul dintre parametrii.

In cele din urma, totul trebuie sa ajunga la echilibru. Iar acum legea naturii cere echilibru in societatea umana. Vedem izbucniri si dezordine, iar acest lucru este modul in care natura cere echilibru. Nivelul mineral, vegetal si animal au avut deja randul lor, acum este randul nivelului uman. Dorinta de echilibru apare in interiorul nostru, dar pentru a obtine un echilibru intre noi trebuie sa devenim “ca un singur om cu o singura inima”. S-ar putea sa fim diferiti, dar exista un singur criteriu: suntem cu totii obligati sa ne sprijinim reciproc unul pe altul.

Si nu este nimic de facut cu privire la faptul ca: Fie ca vrem sau nu, natura va castiga pentru ca este o forta extraordinara.

Si apare intrebarea: De ce nu vom disparea si noi ca mamutii sau ca dinozaurii? De ce nu vom parasi pur si simplu scena ca o parte care nu se mai potriveste? La urma urmei dezacordul nostru cu natura este mult mai mare decat acela care a dus la disparitia dinozaurilor. Cu toate acestea, spre deosebire de ei, noi avem o misiune, o predestinare, un scop: Trebuie sa ne corectam pe noi insine si sa transformam natura nostra initiala. Ei au fost in imposibilitate de a face acest lucru si au disparut in cursul natural al evolutiei, pe cand noi suntem obligati sa ne aducem intr-un echilibru cu faza actuala de dezvoltare.

Acesta este motivul pentru care suntem adusi in stadiul unde lipsa nostra de armonie cu natura va deveni exprimata in cele mai grave forme, dar nu se va ajunge la o disparitie totala.  90% din lume ar putea sa dispara, dar unii oameni vor ramane totusi pentru a schimba natura umana si a ajunge la echilibrul necesar.

Acesta este scopul si nu avem nici o alta cale de urmat.

Din partea a v-a a Lectiei Zilnice de Cabala. 8/29/11 “ The Nation”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intreaga creatie este divizata in patru nivele de dezvoltare: mineral, vegetal,animal si vorbitor. Iar dezvoltarea umana urmeaza si ea, de asemenea, aceleasi patru etape.

La nivel mineral o persoana nu ezita sa fie de acord cu tot ce face guvernarea de sus cu el.La nivel vegetal, dobandeste propria-i dorinta, acordul si dezacordul.

A se ridica la nivel animal inseamna a avea caracter si destin propriu, directie si individualitate, asta este, se execute un scop special in creatie, sa posede o forta activa in interiorul marii masinarii generale a naturii si sa ii schimbe vitzele corect, in conformitate cu actiunile Creatorului, dar cu propria sa mana.

Atunci cand o persoana devine ea insasi ca aceasta masinarie enorma, este numita om, Adam. Asta este, el cuprinde tot acest mecanism al naturii si il gestioneaza in locul Creatorului, devine inclus in programul general de creatie. Aceasta inseamna sa se ridice la nivelul uman.

In prezent, umanitatea incepe sa se trezeasca si sa se ridice deasupra nivelului mineral spre nivelul vegetal. De aceea simtim discomfort si pierderea drumului; nu stim incotro sa mergem si de ce. Iar in anii care vor urma se vor manifesta multe astfel de evenimente care vor nedumeri lumea lipsind-o de intelegerea modului in care trebuie sa mearga mai departe.

Acest lucru va implica cele mai simple si in aparenta clare lucruri si nu principii inalte. Dintr-o data temeliile vietii vor disparea: Economia se va opri din functionare; relatiile dintre oameni se vor dezintegra; confuzia va coplesi structurile puterii. Este ca si cum ceata cade si totul devine neclar.

Toti cei care au venit la Cabala au inceput sa studieze deoarece, la un moment dat, au simtit ca au intrat intr-o astfel de ceata. In alte lumi, o persoana nu mai simte ca este stapanul vietii sale, in care totul urmeaza o ordine clara. Aici, apare un factor obscur care ii creaza confuzie.

Functia de protectie a organismului incepe sa opereze, doresti sa te simti increzator si sigur, sa stai ferm pe teren si sa detii controlul in mainile tale, sa stii ca ai un loc de munca, bani, sanatate si pensie. Dar brusc, vezi toate acestea ca si cum ar disparea intr-o ceata.

Intreaga umanitate va simti aceasta stare. Iar atunci cand in loc sa fie starea unei singure persoane, aceasta va incepe sa se intample la o scara mai mare, va fi infricosator. Dar acest lucru ne va impinge la urmatorul nivel, ne va forta sa cautam protectie, o noua fundatie si ne va aduce la nivelul vegetativ.

La nivel vegetal, oamenii vor fi obligati sa caute cum sa se tina unii pe altii si asta pentru a realiza conexiunea globala si integrala in mod voluntar, constient si cu intelegerea faptului ca ei nu pot supravietui fara aceasta.

Este ca si cum toti suntem in picioare pe o pluta, plutind pe apa. Imaginati-va ca toata lumea va face miscari necoordonate si va clatina pluta in directii opuse. Pentru a nu ne rasturna trebuie sa ne tinem unul pe celalalt si sa mentinem echilibrul tot timpul, altfel, ne vom ineca. Acest sentiment va domni in lume.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 8/26/11, Shamati 115

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand sunt mai multe persoane care stau intr-o camera unde este foarte cald, intotdeauna va exista o persoana careia ii este frig si care ii va obliga pe toti sa inchida aerul conditionat. Spun ca majoritatea omenirii este capabila sa se adapteze la schimbarile iminente. Dar ce ar trebui sa facem cu cei care sunt blocati si nu sunt gata sa paraseasca starea actuala?

Raspuns: Este important sa te corectezi mai degraba pe tine insuti decat sa corectezi lumea. Adevarat, vreau sa reusesc sa obtin miscari externe si incerc sa ajut oamenii sa inteleaga procesul si metoda de auto-corectare. Cu toate acestea, in esenta, am grija doar de cum sa ma corectez pe mine. Nu-mi corectez vecinul. Ii dau metoda in forma cea mai bland posibila, dar nu il fac sa actioneze; acest lucru este deja alegerea lui.

Prin urmare, nu deranjam oamenii care nu sunt pregatiti pentru schimbare in niciun fel sau forma. Ei nu sunt inca copti pentru asta. Atunci cand diseminam metoda Cabala, lasam fiecare persoana sa o evalueze de una singura. Am aratat deja in repetate randuri ca nu-mi pasa de modul in care oamenii accepta mesajul nostru. Ascult raspunsurile lor doar pentru a imbunatati prezentarea: a afirma ceva intr-un mod nou si a raspunde la o intrebare care deranjeaza pe cineva. Dar daca ii dau tot ce am si o persoana inca respinge si dispretuieste cuvintele mele, o tratez apoi cu respect. Pentru mine acest lucru este, de asemenea, un semn de succes pentru ca ma pot apropia de persoana respectiva si ii pot dezvalui propria rezistenta. Aceasta este reactia corecta pentru ea azi si nu se poate face nimic pentru asta.

Ne intoarcem spre lumea din afara numai pentru a ne imbunatati. Si daca ne imbunatatim noi insine prin abilitatile noastre cele mai bune, atunci nu am nici o plangere cu privire la raspunsurile oamenilor. Haide sa mai asteptam inca un an, sau inca cinci ani.

Totusi, daca mergem prea departe, acest lucru va fi constrangere si nu vom fi lasat o persoana cu posibilitatea de a alege liber.

Din partea a V-a a Lectiei Zilnice de Kabbalah 8/29/11 , “ Natiunii “

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Întrebare: Există două forţe care acţionează în lume: forţa de a darui si forta dorintei de a primi, creata ca existenţă din absenţă. Ce este al meu „eu”, intenţia mea? De unde provine aceasta?

Răspuns: Noi nu simţim Creatorul, deoarece noi suntem într-o singură dorinţă: dorinţa de a ne bucura. Chiar dacă vreau să daruiesc, este doar pentru distractie. În realitate, eu sunt confuz în intenţie şi acţiune. Acţiunea mea poate fi de primire sau daruire. Şi aceasta poate fi însoţită de intenţia de a primi pentru mine sau de intenţia de a darui altuia. Nu este nimic altceva, şi aceasta este toată viaţa noastră.
În lumea noastră, există o acţiune de a primi şi o acţiune de a darui altuia, precum şi intenţia de a primi pentru sine. Dar intenţia de a da la altul nu este acolo, asta este ceea ce eu nu sunt capabil sa fac. Pot să dau cuiva sau să primesc ceva de la cineva, dar intenţia mea este îndreptată exclusiv la primirea pentru mine, întrucât intenţia de a darui la altul aparţine lumii spirituale, dar eu nu pot ajunge la ea. Nu este vina mea: sunt creat aşa.

Prin urmare, aici nu este nicio confuzie: Întreaga mea rutină are ca scop auto-satisfacerea.

Ceea ce am nevoie este o intenţie, şi este cel mai important lucru pentru mine (!), indiferent de ce fel de actiuni efectuez: Daruire sau primire. Efectuez daruirea pentru copilul meu, pentru cel pe care îl iubesc, pentru prieteni, şi chiar şi fata de angajatorul meu pentru că voi primi o recompensă într-un mod natural sau în bani, în formă de respect, putere, şi aşa mai departe.

Cheia aici este intenţia, în acord cu care actionez. Cum pot realiza intenţia de dragul de a darui fiintelor umane apropiate? Şi ce îmi va da?

Aici intervine problema. Dacă toata realitatea exista in afara mea, atunci ceea ce primesc în prezent în interiorul meu este doar o mica parte, numita  „această lume.” Este teribil de mica, strâmta, limitata în timp, spaţiu, şi orice altceva, dar prin trecerea de partea cealaltă , voi scăpa de orice limitări.

Aceasta este diferenţa dintre intenţii. Dacă intenţia mea este indreptata catre mine, eu nu voi fi capabil să simt nimic mai mare decât ceea ce percep astăzi. Dacă intenţia mea este îndreptată catre unitatea cu celalalt, să fiu în el, atunci ma salvez de la această viaţă oribila cu sfârşitul ei fatal şi ma înalţ la gradul următor al vieţii; trăiesc în afara corpului. Singura diferenţă este în intenţie.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 8/26/2011, „O poruncă”

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Baal HaSulam: “ O Porunca” : …obisnuindu-se sa fie de ajutor oamenilor, omul aduce beneficii celorlalti si nu lui insusi. In acest mod, cineva devine treptat potrivit pentru a pastra Mitzvot-ul Creatorului, cu conditia ceruta – sa fie in beneficiul Creatorului si nu in beneficiul lui insusi”.

Nu pot urmari, nu pot intelege si nu pot patrunde acest principiu. Daca trebuie sa lucrez si sa ma unesc cu intreaga umanitate, asta este clar pentru mine. Suntem aici impreuna; spatiul dintre mine si ceilalti a aparut doar datorita rupturii si aceasta ma face sa ma simt separat de ei. Deci, trebuie sa depasesc, sa corectez aceasta forta a spargerii si sa devin unit cu ei.

Dar Creatorul? El este, poate, undeva in afara si pot ajunge la El prin umanitate. Sau, prin unirea cu ceilalti in grup, descopar ca El este in interior, intre noi si chiar umple tot acel spatiu.

Cu toate acestea este dificil pentru mine sa-mi netezesc calea indreptandu-ma catre grup de dragul Creatorului. Ce inseamna asta? Este o cerinta neclara. Inteleg legaturile cu ceilalti oameni, dar cum sa construiesc o relatie cu cineva in plus fata de acestea? Problema noastra este aceea ca noi nu ne putem inchipui imaginea corecta si de aceea ramanem intr-o stare de confuzie pentru mai multa vreme.

“ Creatorul” este calitatea de daruire absoluta, finala si perfecta. Unitatea dintre mine si grup este vasul de primire a calitatii de daruire. Vrem sa atingem iubirea si unitatea intre noi astfel incat lumea sa devina “ rotunda”, globala, integrala. Totusi, aceasta trebuie facuta de dragul Creatorului, ceea ce inseamna ca, pentru ca aceasta calitate a daruirii sa ne uneasca, ea trebuie sa locuiasca si sa domneasca inlauntrul nostru.

Altfel, este interzis sa-i atribuim Creatorului orice individualitate sau imagine. Aceasta este “ cultul idolilor “ sau, literalmente, “ munca straina “ deoarece ne indreapta intr-o parte, intr-o directie complet diferita. Creatorul, Boreh inseamna “vino“ (Bo) si “vezi“ (Reh). Daca intri in grup si atingi unitatea, atunci , prin calitatile prietenilor, tu vei dezvalui calitatea daruirii care este numita “Creator“.

De aceea este scris: “Israel, Torah si Creatorul sunt una“, unde Israel“ sunt eu cu prietenii ( sau umanitatea ) si Creatorul. Cu alte cuvinte, prietenii si cu mine impreuna suntem numiti “Malchut“ sau “Shechina“, iar eu dezvalui Zeir Anpin, care se exprima inlauntrul lui Malchut, conform unitatii care este atinsa in el.

De aici vine intelesul expresiei “a servi oamenii pentru a aduce multumire Creatorului“. Sub nici o forma nu trebuie sa-ti imaginezi pe cineva sau ceva ca destinatar final al eforturilor tale. Creatorul nu este nici o persoana, nici un fenomen, el este calitatea care se face revelata in noi. Sa-ti imaginezi un astfel de destinatar inseamna sa te angajezi in idolatrie, sa-ti creezi un idol. Daca nu ne vom abate niciodata de la aceasta regula, nu vom avea probleme.

De fapt, noi vrem sa cladim un sistem care sa cuprinda toate vasele si Luminile. Acesta este Malchut al lumii Infinitului, acolo unde suntem in unitate si coeziune, unde Lumina este revelata in vas. Noi venim de acolo, din Prima stare. In cea de-a Doua stare ne corectam atitudinea si nimic mai mult, iar continuand cu a Treia stare devenim constienti si intelegem lumea in care existam de la inceput.

Nu este o imagine care sa existe in afara noastra, pentru care ar trebui sa lucram si la care trebuie sa ajungem. Doar schematic, intentiile si calculele nostre sunt adaugate acestei ordini: mai intai cream un vas iar apoi, in masura abilitatii lui de a se uni, conform legii echivalentei de forma, il dezvaluim pe Creator in acest vas, conform principiului “ vino si vezi“. Astfel o dezvaluim pe Malchut – dorinta, care ramane neschimbata.

Din a doua parte a Lectiei zilnice de Kabbalah  8/26/11   “ O Porunca “.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→