Toata realitatea este dezvoltarea dorintei noastre de a primi placere.

In acest fel noi ajungem la un punct in care nu este nimic alb, insa exista o lumina continua in jur, si incepem sa facem diferite actiuni pentru a mentine aceasta proprietate. Intreaga munca are loc noaptea pentru a separa natura celui care primeste de natura celui care daruieste si a intelege ca dorinta noastra de a primi placere este numai amprenta inversa a Luminii. Ne este dat in mod specific astfel incat vom invinge, ne vom ridica deasupra intunericului, si ne vom construi propria realitate.

Aceste obstacole de depasit sunt ca niste exercitii de scoala sau practici sportive de care depinde intreaga noastra avansare Si instructorul este bun atunci cand are rezerve mari de bine si exercitii  potrivite organizate intr-un mod corect, in concordanta cu nevoia fiecarui student. El stie de asemenea cum sa aduca o persoana catre corectie, adica spre scop, in cel mai rapid si eficient mod.

Intreaga noastra viata este o serie de exercitii pe care Creatorul pe pune in fata noastra, asteptand ca noi sa reactionam de fiecare data la ele. El este un judecator competent care nu face niciodata greseli, care stie toate caile noastre si fundatia fiecaruia dintre noi. De aceea noi trebuie sa intelegem ca tot ce simtim, in fiecare moment al existentei noastre, este destinat numai dobandirii rapide si mai eficiente a binelui si a scopului potrivit al dezvoltarii noastre, pana cand ajungem la perfecta stare finala.

De aceea noi avem nevoie sa justificam toate actiunile Creatorului asupra noatra sau asupra tuturor situatiilor pe care El le aseza in fata noastra astfel incat noi putem practica depasirea si autoevaluarea stabilind astfel o atitudine potrivita. Aceasta este viata noatsra in fiecare aspect al ei.

Insa atunci cand esuam in a face un exercitiu si ractionam in modul corect, vine urmatorul stadiu. Si daca reusim in actiunile noastre, noi corectam deasemenea si debitul ramas de data trecuta. Toate starile din fiecare moment sunt conectate intr-un lant de cauze si consecinte: senzatia in inima si minte, perceptia realitatii, senzatia trecutului, prezentul, vitorul, si intregul mediu. Toate aceste lucruri sunt colorate cu propriile mele calitati, ca si cum am folosi vopsele pe o panza de Lumina alba, pe care le luam din punctul negru, scufundate intr-un ocean alb al daruirii.

Tot ce exista in afara acestei Lumin albe pe care acum nu o disting, toate lucrurile sunt umbre ale proprietatilor mele. Si daca le ridic la nivelul justificarii Aceluia care imi aduce senzatia prezenta, ma voi vedea ca un punct negru in oceanul de Lumina alba. Si orice altceva vad in afara de asta este un plus care ma aduce la urmatorul nivel de mai sus.

Si adaosul Lui vine intotdeauna ca o senzatie de intuneric in toate formele pe care realitatea mea curenta o picteaza pentru mine. Insa toate aceste culori sunt facute cu cele „613” dorinte corupte ale mele. De aceea eu vad ca in toata realitatea, atat corporala cat si in senzatia interioara (inima si mintea), Creatorul ma invita intotdeauna sa ajung la similaritatea cu El. In fond, nu am nimic altceva in afara de un singur punct negru ca fundatie pe care El a folosit-o sa ma creeze pe mine „din absenta” datorita oceanului Luminii superioare.

Munca spirituala incepe aici.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala  9/8/2011, Shamati #127

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Rav Kook: Marile intrebari spirituale care sunt rezolvate pentru oamenii mari si remarcabili, trebuie sa fie rezolvate acum pe diferitele nivele ale intregii natiuni. In scopul de a mai micsora lucrurile mari, de a le cobori de la inaltimea grandorii lor la adancimea nivelului maselor, este necesara o impresionanta bogatie a spiritului precum si o activitate sociala constanta care devine un obicei. Numai atunci se vor extinde cunostintele si limbajul va putea exprima lucruri mai profunde intr-un stil simplu, popular, intorcand astfel sufletele afectate.

Stiinta Cabalei este intr-adevar foarte ascunsa si indepartata de oameni, chiar daca totul este intr-un singur “ loc “: lumile si sufletele, Sefirot, Partzufim, cercuri si linii. Tot ceea ce studiem in stiinta Cabalei este intr-un singur loc, intr-un singur mod. Cu toate acestea, in perceptia celor care recepteaza asta ea se dezvaluie in conformitate cu legea echivalentei de forma. Calitatile nostre actuale determina care parte a realitatii perfecte suntem capabili sa  o percepem.

Astazi, calitatile nostre sunt egoiste, extrem de limitate si restrictionate. Prin urmare, noi percepem doar o mica parte din lumea enorma in care traim. Si o percepem prin perceptia corpului care este limitata de limitele de timp, miscare si spatiu. Toate acestea ne limiteaza foarte mult.

De-a lungul intregii istorii, creaturile umane au fost in aceasta stare si numai individual au fost capabile sa perceapa adevarata realitate unde “ a percepe “ inseamna sa o traiasca, sa existe in aceeasi calitate. Acest lucru se datoreaza faptului ca eu traiesc in concordanta cu calitatile pe care sunt capabil sa mi le dezvolt in interior. Daca sunt mai presus de timp, atunci eu sunt etern, iar in cazul in care sunt scufundate in interiorul timpului, atunci existenta mea este temporara. In cazul in care calitatile mele sunt mai presus de spatiu, simt intreaga realitate de la un capat la altul dar, daca sunt inchise intr-un mic fragment atunci eu sunt in interiorul acestui sistem de cordonate 3 D. Sunt, de asemenea, limitat in miscare, schimbandu-ma de-a lungul axei fizice mai degraba decat a axei timpului.

Pe scurt, exista mai multe limitari si in acest sens totul depinde de calitatile mele. Noi nu intelegem cu adevarat acest lucru deoarece suntem obisnuiti cu anumite calitati cu care ne-am nascut, am crescut si in care traim acum. Cu toate acestea, daca le vom schimba intr-adevar atunci noi ne vom trasforma complet realitatea. Prin perceperea unui strat mai inalt al ei, il vom experimenta ca fiind infinit, situat mai sus de timp, spatiu si de miscare. Acolo putem trai in conditii complet diferite.

Acesta este motivul pentru care Cabala este numita stiinta despre receptie, deoarece cu ajutorul ei, noi putem primi sau percepe o realitate complet diferita. Dobandim o anumita “ reglementare “ prin care putem schimba axa timpului, spatiului si miscarii trecand la alte dimensiuni si timpuri cu o usoara schimbare a calitatilor interioare.

Toate acestea sunt realiste. Aceasta capacitate este prezenta in noi. Putem influenta Lumina care ne formeaza si, in consecinta, ne va darui cu calitati diferite. Acest mecanism a fost utilizat de cabalistii din toate generatile pana in timpul nostru.

Cu toate acestea, astazi ne gasim intr-o stare speciala unde intreaga umanitate dobandeste aceasta capacitate. Un impuls se naste in noi pentru a schimba actuala forma de existenta. Incepem sa ne simtim din ce in ce mai rau in aceasta lume si gasim din ce in ce mai putine beneficii de la viata. Inca ne tinem de ea datorita faptului ca nu avem alta alegere, ca urmare a refuzului de a suferi, dar incep sa fie din ce in ce mai persistente intrebarile pe care ni le punem: “ Pentru ce? De ce? Care este scopul acestei existente?”

Intrebarile si suferinta de la diferite nivele ne imping spre cautare. Si in acelasi timp noi dezvaluim o capacitate interioara de a controla forta care ne-a creat intr-o asemenea masura ca ne vom schimba intr-adevar cu ajutorul ei.

Apoi, in aceasta perioada de timp, in aceasta viata, in realitatea noastra vom fi capabili sa intoarcem rotitele din interiorul nostru si sa ne gasim in dimensiuni complet diferite.

Aceasta este despre ceea ce scrie Rav Kook: “ Marile intrebari spirituale care sunt rezolvate doar pentru oameni mari si remarcabili trebuie sa fie rezolvate acum pe nivelele diferite ale intregii natiuni..” Oricine este capabil de asta.

Din cursul New York #2, 9/12/11

Filed under: Criza, globalizare, Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna “sa cazi in disperare din munca si sa strigi spre Creator”?

Raspuns: De obicei, la inceput, persoana isi da seama singura si, mai apoi, datorita lipsei de speranta, ca trebuie sa se raporteze la grup. Apoi, tot datorita disperarii, constientizeaza forta superioara. In final, ramane fara nici o varianta, in afara de a se intreba pe sine si a incepe sa realizeze ce este intentia de daruire. Astfel este condusa persoana de programul sau intern, HaVaYaH interior, pana cand chemarea sa spre Creator ia o directie mai corecta.

Asta se numeste suferinta care conduce omul spre scopul corect. De altfel, “ceea ce nu face mintea, face timpul” si “suferinta inmoaie egoismul”. Aceasta este calea prin care avansam. De fiecare data cand facem “o greseala”, ea ne conduce spre revelarea unei stari mai corectate. In acest mod, lantul genelor informationale (Reshimot), actioneaza in noi.

In acest fel ajungem, in final, la o stare despre care s-a spus: “Fiii lui Israel au cazut in disperare din munca si au strigat spre Creator”. Asta inseamna ca o persoana, miscandu-se de-a lungul acestui lant al starilor conectate ca si cauza si efect, devine, gradual, tot mai dezamagita. Se simte asa pana cand atinge starea de disperare totala, unde intelege ca nu poate face nimic prin fortele proprii si ca “nu exista nimeni in afara de El”, adica nu o poate ajuta nimeni, in afara de Creator. Acest Creator nu este vreo forta magica, ci o realitate speciala care devine revelata in persoana.

Aceasta realitate este revelata numai cand este invesmantata in persoana. De aceea persoana incepe sa vrea  sa ia asupra sa intentia de a darui.

S-a spus:” Nu vei avea alti Dumnezei.” Asta este, trebuie sa stabilim ca totul, atat extern, cat si intern, este condus de un Creator. Determinam asta ca rezultat al adeziunii cu El si prin contrastul contradictiilor care ni se dezvaluie. Acesta este cel mai dificil moment, deoarece noi descoperim o noua realitate, cu doua forte conducatoare, insa ele se unesc intr-o forta unica. Si asta este ceea ce trebuie sa faca intreaga omenire.

Pana azi, “Eu” m-am considerat singurul conducator, luand atitudine impotriva societatii si a naturii neanimate, vegetale, animala si umana si am incercat sa le controlez cat de mult posibil, ca sa beneficiez de pe urma lor. Le-am luat in considerare, dar numai ca sa determin daca le pot manevra, la fel cum imi dau seama dinainte ca nu pot ridica o valiza grea.

Eram legatura principala in acest sistem si, in cele din urma, totul trecea prin mine. Chiar si atunci cand ma supuneam unei forte externe, cum ar fi guvernul, sau societate, asta era decizia mea, gandurile si dorintele mele.

Si acum ma aflu intr-o stare confuza, deoarece vad ca acestea nu sunt gandurile mele, nu sunt intentiile si dorintele mele! Insa decizia poate sa imi apartina numai daca stiu cum sa lucrez cu mediul meu. Am o portiune mica de libertate, numita “treimea lui Tifferet din mijloc”. Tot ce exista in mine si in afara mea, cu exceptia acestei relatii subtile cu mediul, trebuie sa-I atribui Creatorului.

Nu este din propria lor vointa ca acesti oameni din fata mea vor sa ma bata sau sa ma imbratiseze. Aceste actiuni nu sunt ale lor, ci ale Creatorului. Si propriul meu comportament, fie ca actionez corect sau nu, fie ca sunt un pacatos sau un sfant, nu  hotarasc eu, ci o forta exterioara.

Pentru prima data in istoria dezvoltarii noastre descoperim existenta unei forte exterioare si trebuie sa lucram cu ea intr-un mod special. Cu cat incercam mai repede sa descoperim aceasta guvernare si incepem sa colaboram cu ea, cu atat mai mult vom avea de castigat si ne vom scuti pe noi insine de suferinta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 07.09.2011, Shamati 109

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Succesul în zilele noastre depinde de cum executăm programul naturii. Natura vrea ca noi să ne conectăm, iar astăzi ne arată asta clar din partea ei, din partea forţei de sus. Această forţă vine mai aproape de noi, astfel ca noi să o putem revela, dar noi o percepem ca pe ceva rău.

Cel de Sus vă dezvăluie partea lui de jos, AHP-ul, ca să vă dea oportunitatea să vă ataşaţi voi înşivă Lui. El este revelat ca o formă de dăruire, dar voi îl percepeţi ca întuneric, confuzie şi slăbiciune. Iar acum referitor la toate acestea, voi aveţi nevoie să vă ataşati Lui.

Noi reprezentăm prin grade adiacente : Cel de Sus şi cel de jos. Acum, gradul de sus, AHP de Bina, Elokim, Creatorul, ne este dezvăluit la cel mai mic grad. Noi trebuie să facem un efort să-l percepem cu înţelegere. Aşa este natura, şi nimic nu se poate face în sensul ăsta: ea ni se dezvăluie nouă, arătându-ne că trebuie să fim conectaţi.

AHP-ul Celui de Sus o cere pentru noi, dezvăluind ce se doreşte de la noi, şi ceea ce noi trebuie să acceptăm, iar apoi ne vom simţi bine. Altfel, El va străluci pentru noi, dar strălucirea Lui va fi pentru noi întuneric, nu Lumină (Or), ci noapte (Orta). Noi vom continua să primim această influenţă de la El până când ne vom simţi în totalitate rău şi atunci vom dori o schimbare, sub presiunea acestui rău, şi vom fi de acord cu puterea Lui.

De aceea, chiar dacă noi ne referim la asta ca la o criză, nu este în realitate o criză, ci revelaţia următorului grad mai înalt, la care noi trebuie să ne urcăm. Cu cât mai repede o să înţelegem asta, cu atât mai mult vom uşura întregul proces pentru noi, prin care avem de trecut într-un fel sau altul, ori prin voinţa noastră, ori prin forţă.

De aceea noi ieşim afară la oameni şi încercăm să explicăm acest lucru fiecăruia. Şi cu cât mai mulţi oameni află despre asta, chiar dacă nu ascultă sau înţeleg prea mult, totuşi, dacă într-un fel sau altul aceste informaţii penetrează în mase, va începe să-i influenţeze. Opinia maselor are o putere specială fiindcă este bazată pe un număr mare de oameni, şi pentru asta oamenii vor începe deodată să simtă şi să înţeleagă.

Vor începe să acţioneze în direcţia unităţii, fără măcar să ştie de ce a apărut dintr-o dată în ei această dorinţă. Dacă opinia se răspândeşte în mase, va fi deajuns să audă o frântură de cuvânt  şi va deveni evident pentru toţi că ar trebui să se conecteze şi că acesta este un lucru bun.

Această stare se referă la dezvăluirea Creatorului fiinţelor create, fiindcă El este gata să fie în contact cu noi la cel dintâi grad. Din acest motiv acest grad se revelează părţii de jos, AHP, nouă.Dar noi îl numim criză – lipsă de corespondenţă, de echilibru, de conexiune, de armonie şi homeostază – între cel de jos şi Cel de Sus.

Noi trebuie să egalizăm aceste calităţi cu El pentru că legea care ne obligă să fim corespunzători guvernării superioare acţionează peste tot. Când noi nu îi suntem corespunzători , suferim şi atunci începem să răspundem şi începem să fim fericiţi. Dar Forţa de Sus nu se schimbă, El pur şi simplu încearcă să ne clarifice calităţile Lui, AHP-ul său, pe care noi trebuie să ni-l ataşăm la noi înşine.

Şi când nu o facem în starea noastră curentă, AHP-ul Lui operează pentru îndeplinirea programului şi, treptat se dezvăluie din ce în ce mai mult. Este ca atunci când El Îşi intoarce spatele la noi până când întunericul venit de la El devine complet de nesuportat pentru noi. Iar atunci, noi vom vrea să facem ceva cu noi înşine sun influenţa loviturilor şi a suferinţei grele.

Cel de Sus totdeauna se dezvăluie pe Sine într-o formă înaltă, în forma unei idei, şi asta ne dă nouă posibilitatea de dezvoltare. El nu se dezvăluie pe Sine printr-o lipsă de dăruire sau de siguranţă, El totdeauna se dezvăluie ca o lipsă de înţelegere, ca o confuzie, ca o imposibilitate de control. În primul rând El se străduie să dezvolte gradul omului din tine, El vrea ca tu să înţelegi, să accepţi şi să începi să te schimbi pe tine şi mediul tău – să-ţi reconstruieşti nivelul, întreaga lume în concordanţă cu El.

Dar dacă nu răspunzi, El se întoarce un pic mai mult, fiindcă asta acţionează ca un mecanism în El numit „după timpul Lui propriu” (Beito), ca un ceas. El continuă să ne arate AHP-ul Său din ce în ce mai mult, aşa că până la sfârşit, noi trebuie să reacţionăm. De aceea, noi nu trebuie să aşteptăm!

Putem spune că aici avem deja de-a face cu Cabala aplicată.

Din Lecţia zilnică de Cabala 9/2 2011 „Scrisorile lui Baal HaSulam”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Astazi, noi simtim ca lumea se schimba- insa de ce? Este pentru ca, Creatorul devine revelat. El se apropie, si noi simtim schimbari in lume. Aceste schimbari sunt indreptate impotriva dorintei noastre egoiste, si de aceea noi le percepem ca ceva obscur. Pentru prima data in viata noastra, ni se pare ca nu ne potrivim cu aceasta lume, cu aceasta viata.Nu intelegem ce se intampla.

De obicei, noi facem asta singuri; facem schimbari, in loc sa ne forteze viata sa le facem. Si vedem pur si simplu ca asta ar fi cea mai buna cale. Insa astazi totul este pe dos. Viata se schimba, lumea se schimba, si noi cadem intr-o stare de confuzie, ca si cum am pierde controlul asupra a ceea ce se intampla si nu putem intelege asta. Ne gasim dintr-o data, intr-o lume noua plina de surprize neplacute- din ce in ce mai mult cu fiecare zi.

Ne simtim asolut neajutorati, asemeni unor oameni rataciti sau asemeni copiilor speriati si confuzi care nu stiu sau nu inteleg nimic. Si toate astea pentru ca proprietatea  daruirii si iubirii catre altii se apropie mai mult de noi si incepe a ne acopere ca un nor.

Pana acum, acest nor este luminos si transparent, insa el vine asupra noastra de Sus, si noi incepem sa simtim ca ne pierde simturile obisnuite in a-l percepe; vazul, constienta. Nimic nu functioneaza in aceasta ceata. Putin cate putin, ici colo, noi folosim ceea ce a ramas din trecut. Insa exista multe actiuni pe care le putem face pentru ca acest nor ascunde de noi cauza si efectul , si nu ne lasa sa intelegem cursul corect al actiunii.

De fapt, asta inseamna ca de noi se apropie Creatorul. Si pana cand nu vom incepe sa ne schimbam in consecinta, nu vom fi capabili sa vedem ce sa facem cu vietile noastre prin  acest nor, prin aceasta proprietate de daruire si iubire, conexiune, unitate, globalizare si integralitate.

Cu siguranta, noi putem incerca sa ne adaptam la acest nor. Noi nu vom fi capabili sa il inlaturam, ci doar sa il ajustam intr-un fel. Si apoi, cu cat se va cobori mai mult asupra noastra, cu atat  mai mult devenim asemanatori.

Daca nu, se va intampla invers. Ne va invalui o asemenea ceata care ne va forta sa devenim asemeni lui pentru ca ne vom simti din ce in ce mai slabi si incapabili sa intelegem, sa simtim, sa ractionam, si sa ne gestionam vietile.

Putem astepta pana cand situatia devine absolut infricosatoare, disperata, si incerta, si suferinta ne va impinge in final sa actionam. Aceste lucruri vor fi mai mari decat eforturile care se cer de la noi, si apoi vom cauta modalitati sa ne salvam de aceste suferinte,sa le diminuam si sa le indulcim. Sau putem incepe sa cautam energia si forta, cauza si motivatia, care ne va ajuta sa avansam impotriva naturii noastre si sa o schimbam pentru a ne conforma in avans cu acest nor.

Atunci vom intelege ce se intampla de fapt. Noile noastre proprietati ne vor ajuta sa intelegem natura acestui nor, in concordanta cu legea echivalentei formei, si vom deveni capabili sa ne obisnuim in el. Nu ni se va mai parea ceata; ci dimpotriva, va deveni revelarea unei noi guvernari care est mult mai buna, puternica, si mai de dorit decat cea anterioara.

In fond, inainte am fost guvernati de ego, in timp ce acum forta superioara este cea care conduce. In masura in care intelegem, vom intra in aceeasi arie de revelare si vom incepe sa existam in ea, sa o intelegem si sa o simtim.

Din Lectia Zilnica de Cabala 9/2/2011, Scrisoarea lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

De-a lungul intregii noastre istorii a dezvoltarii, in afara de Exodul din Egipt si pana la distrugerea Templului atunci cand Israelul exista ca o natiune spirituala,  si in toata perioada anterioara de doua mii de ani, Cabalistii obisnuiau sa formeze ei insisi mici grupuri si asta era de ajuns.

Insa acum, trebuie sa construim un nou sistem al daruirii reciproce intr-o maniera absolut concreta asemeni conexiunilor si sistemelor care actioneaza in aceasta lume. Adica, ar trebui sa il construim nu doar in relatiile interne dintre noi, asa cum erau grupurile de Cabalisti care revelau proprietatea daruirii intre ei; ci mai curand astazi proprietatea daruirii trebuie sa fie realizata material la nivelul acestei lumi!

Aceasta ar trebui sa fie o aplicatie tangibila a acestei proprietati spirituale in viata noastra, imprimata in toate popoarele, industrie, comert, relatiile oamenilor cu lumea si societatea, in toate sistemele noastre de zi cu zi. Trebuie sa fie revelat la fiecare nivel, in fiecare element si parte a relatiilor corporale in intreaga noastra viata curenta care se refera la mancare, sex, familie, onoare, putere, si cunoastere. Cu alte cuvinte, tot ce exista in aceasta lume trebuie sa existe cu intentia de daruire.

In primul rand, avem nevoie de o noua educatie, si apoi vom putea incepe cu corectiile pentru ca daca incepem sa corectam societatea inainte de a ne corecta pe noi insine, vom strica si mai mult. Lumea va deveni chiar mai rea pentru a ne arata greselile!

Daca astazi nu intelegeti ca sunteti corupti in interior si vreti sa schimbati ceva in afara voastra, toate schimbarile pe care le veti implementa vor fi intentionat directionate catre voi pentru a va forta sa va intoarceti la voi si in primul rand sa va corectati voi insiva. Si in functie de corectia inerioara, veti fi capabili sa faceti schimbari in exterior- din interior in exterior.Aceasta este singura cale de a corecta realitatea.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 9/6/2011, “Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi nu descoperim toate lucrurile pe care vrem să le descoperim cu propria noastră putere în vasul nostru obişnuit de percepţie, însemnând dorinţa de a primi plăcere ci, mai degrabă, în calitatea dăruirii. Lumea corporală este revelată în calităţile de primire, în timp ce lumea spirituală este revelată în calităţile de dăruire.

Noi nu suntem capabili să vedem şi să simţim nimic în lumea spirituală pentru că nu avem proprietatea dăruirii. Noi percepem tot ceea ce trăim în dorinţa noastră de a primi plăcere direcţionată „faţă de sine”, în timp ce lumea spirituală este percepută în dorinţa de dăruire, când există dorinţa de a primi plăcerea „în afara sinelui”.

Cum ne putem apropia de acest lucru când aceste două forme de percepţie sunt opuse una alteia? Cabaliţtii spun următoarele: încearcă să joci dăruirea, să o practici făcând aceiaşi acţiune cu ceilalţi, când fiecare om, împreună cu oricare altul, încearcă „să iasă din el însuşi”, din egoul său faţă de ceilalţi. Imaginează-ţi această aspiraţie cât poţi de mult.

În această aspiraţie, când tu crezi că ieşi din tine raportat la ceilalţi, tu începi să obţii, să percepi, să înţelegi ce este lumea spirituală. Nu înţelegi nimic din ea şi nu eşti capabil să o analizezi sau să o testezi, sau să-ţi evaluezi acţiunile, dar aceste eforturi construiesc gradat pregătirea – „muşchii” din interiorul tău, pe care tu deja îi ai dar nu-i foloseşti.

Rezultă că fiecare om are un punct de ieşire din sine: aspiraţia comună. Însă şi ceilalţi care cred la fel despre ieşirea din ei înşişi, sunt aceia care, prin includerea lor în el, construiesc structura Parţuf-ului viitor în el (fiecare om face asta în toţi ceilalţi). Asta nu înseamnă că ei îi dau ceva din „muşchii” lor. Ei îi dau lui puterea dezvoltării genei informative (Reşimo) numită punctul lui din inimă, picătura de lichid seminal.

Rezultă deci că niciunul din noi nu este în stare să se dezvolte singur în vreo direcţie, în niciunul din „muşchii” celor 613 forţe numite dorinţe. Ne putem doar dezvolta prin includerea reciprocă a unuia în celălalt. Creatorul ne-a trimis prieteni, duşmani, conflicte, războaie, probleme şi presiune, toate aceste situaţii diferite, ca să ne provoace acest tip de incluziune reciprocă. Când noi lucrăm corect la baza acestor probleme, atunci, cu cât sunt mai acute şi mai dramatice senzaţiile acestor situaţii, cu atât devine mai înalt şi mai abrupt gradul de înălţare.

De aceea noi trebuie să adăugăm toate situaţiile diferite care se ridică în grup şi în viaţa fiecărei persoane ca şi dificultăţile în munca lor spirituală interioară, la studiul nostru şi să vedem cât de mult putem avansa tocmai prin aceste probleme şi complicaţii. Vedem asta în povestirile Torei din ce în ce mai multe probleme sunt revelate de fiecare dată şi fiecare nouă ascensiune apare peste ele. Şi se continuă aşa până când obţinem corectarea finală (Gmar Ticun).

Din acest motiv, când citim Zohar trebuie să ne concentrăm asupra faptului că toţi împreună dorim să ieşim afară din egoul nostru prin ceilalţi. În acest fel, fiecare din noi îşi măreşte vasul (dorinţa) – Parţuf-ul spiritual costruit anume din incluziunea reciprocă a tuturor.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 9/6/2011 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul ruperii, cum s-a întâmplat că Cel de Sus a ştiut că creatura o să producă ruperea şi cu toate astea, a răspuns la cererea sa?

Răspuns: Sigur ca Cel de Sus a ştiut, El însuşi a aranjat ruperea! Altfel cum s-ar fi conectat Malhut cu Bina dacă nu ar fi fost prin spargere?

Când oamenii vorbesc de criza curentă, ei se referă de asemenea la ea ca la un fel de rupere (cuvântul „criză” vine din aceeasi rădăcină: maşber -şvira). Dar nu este corect. O criză este crearea unei conexiuni între două calităţi care nu se pot conecta în niciun alt mod.

În tehnologie noi folosim adesea acest mod de conexiune, când forţa de apărare a unui material e nevoie să fie distrusă pentru a se conecta cu un alt matrial. Această metodă este folosită la sudarea materialeleor, la incorporarea unuia in altul. Când lucrurile nu se pot conecta, atunci le distrugem forţele de apărare, graniţele dintre ele şi le forţăm să se conecteze, să intre unul în celălalt. Acest lucru devine posibil numai prin spargerea lor, forţat, printr-o explozie.

Poate părea ciudat de ce am avea nevoie de o explozie şi de o spargere, dar noi nu le spargem, din contră, obţinem o conexiune. Şi va fi imposibil pentru noi să ne conectăm unul cu un altul, dacă fiecare din noi nu îşi sparge bariera defensivă. Pâna la urmă, forţa egoismului, forţa dorinţei de a primi plăcere, care există în toată materia, nu va permite nimănui altcuiva să intre în teritoriul ei. De aceea e nevoie să folosim noi o forţă specială împotriva ei, care îi va sparge graniţele pentru a introduce un al doilea material, o a doua calitate în interior, ca un oaspete nepoftit.

Asta este ceea ce se întâmplă în timpul ruperii cu Bina şi Malhut. Dacă Malhut nu ar fi primit niciodată calitatea Binei, nu ar fi fost în stare să se corecteze pe sine. Şi nu este capabilă să primească această calitate a Binei din cauza restricţiilor ei proprii, ecranul de apărare – cel care nu vrea să primească nimic. Trebuie să fie spart prin forţă! Nu va accepta niciodată să o facă singură.

Nu va accepta să se rupă şi să primească de dragul ei însăşi. De aceea, fără revelarea primirii egoiste, este imposibil să dezvălui adevăratele calităţi ale lui Malhut, care sunt opuse dăruirii şi nu îi permit să o obţină.

De aceea, spargerea a fost aranjată de Sus. Noi o numim aşa, dar în realitate este conexiunea lui Malhut cu Bina, fiindcă deîndată ce se întâmplă, calităţile milei şi justiţiei se întrepătrund.

La sfârşit, avem Bina şi Malhut, care sunt strâns conectate una cu cealaltă, dar sparte. Aceasta este de asemenea o obţinere fiindcă, chiar dacă cred că simt distanţa faţă de Creator, ele au abilitatea să corecteze această distanţă fiindcă sunt conectate!

Rezultă că spargerea este o corectare mare în construirea vasului. Ne este imposibil să obţinem continuarea sau orice corectare fără această stare intermediară. De aceea noi trebuie să vedem un punct de cotitură, un punct de „bifurcare”, în această nouă criză – o posibilitate a unei întoarceri drastice către o stare complet nouă.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 9/4/2011 „Prefaţă la Înţelepciunea Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astăzi, Creatorul pune o condiţie înaintea noastra: „Dacă nu vă conectaţi ca un singur om cu o singură inimă, nu veţi obţine nimic! Depinde de voi sa simţiti că o astfel de viaţă nu este viaţă …. Şi în plus, eu voi numi un rege la fel de crud ca Haman peste voi. „

Asta inseamna ca pentru fiecare acţiune în care El ne-a făcut inegali între noi, forţându-ne sa ne uram, sa ne invidiem si sa ne invinuim unii pe alţii, trebuie sa facem corecţii şi sa realizam egalitatea completă. Şi după aceea, nu vom fi preocupati cu privire la cât de mult primeste fiecare dintre noi, pana intr-acolo incat, chiar daca o persoana nu primeste nimic, în timp ce altele primesc infinit de mult, ea se va bucura ca şi cum ar fi primit împlinirea infinita ea însaşi.

Acesta va fi suficient pentru ca o persoană sa vada că toată lumea primeşte împlinire şi bucurie deplina, în timp ce ea însaşi nu are nimic şi nu are nevoie de nimic! Apoi, ea va deveni similara cu Creatorul, deoarece nu primeşte nimic, ci doar daruieste.

Astăzi, am inceput sa vedem astfel de tendinţe şi paşi în această direcţie, în lumea noastră. Este prima dată cand Creatorul spune: „Ati ajuns la prag, şi nu veţi obţine nimic mai mult. Veţi avea mari dificultăţi, existente în situaţii de criză şi alte probleme, până când veti ajunge la soluţia că egalitatea nu înseamnă „doar să iei şi sa partajezi.”

Ai putea începe numărarea membrilor familiei, astfel încât fiecare sa aiba o sumă egală, dar, în realitate, noi trebuie să ajungem la o corecţie diferita. La urma urmei, aceasta este pur şi simplu egalitarism social, care nu corespunde cu justiţia absolută.

Creatorul vrea ca noi să ajungem la stadiul in care, datorită iubirii noastre fata de ceilalti, ne vom ingriji doar de satisfacerea nevoilor lor, pe cheltuiala noastră. Dar, mai întâi, ar trebui să ne gândim la propria noastra corecţie, deoarece fără ea, nu vom primi împlinire.

Recomandările economice şi teoriile noi de astăzi, nu vor fi în stare să ne împlinească fără corecţie. Dimpotrivă, ele ne vor conduce la o mai bună conştientizare a răului şi a incapacităţii noastre de a face ceva. Prin urmare, putem doar distribui, cât de mult posibil, cunoştinţele despre starea noastră actuală, modul în care înţelepciunea Cabalei o explică.

Din partea a 5a a Lecţiei zilnice de Cabala, 7/9/2011, „Natiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu, sau profesorul tău sau orice Cabalist, crede poate că este mai deştept şi mai uşor să nimicim această creaţie şi într-un anume fel să construim una nouă şi mai bună care să fie mai aproape şi care să poată trăi smerită în natură? Într-un fel sau altul, această lume, aşa cum e, merge spre un sfârşit sângeros şi destructiv.

Poate, Hitler a fost pe calea cea bună cu o nouă creaţie umană, dar valoarea de referinţă şi mijloacele au fost până în final inumane. Însă, când a fost distrugerea civilizaţiei umane către următorul nivel mai umană?

Există vreo speranţă reală ca această specie să supravieţuiască, având în vedere dezastrele naturale incontrolabile, foametea, criza financiară, mentală şi bolile fizice, ruperea relaţiilor, şi multe alte manifestări ego-maniace îmbrăcate ca fiind „democraţie”? Este iadul pe pământ şi nimeni nu dă un gram de iubire altuia ca pentru sine. Curăţaţi totul pentru o nouă creaţie – nu este o speranţă realistă pentru nivelul următor?

Răspuns: Când tu descoperi o întreagă hartă a creatiei, vei descoperi că totul a fost creat perfect şi pentru binele nostru. Şi între timp, aspiră la această revelaţie în mod constant!

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica - Niciun comentariu→