Întrebare: De ce am nevoie pentru a pune în aplicare cunoştinţele de Cabala  în viaţa mea de zi cu zi? Mi se pare o discrepanţă mare între ceea ce am învăţat şi ceea ce simt.

Răspuns: Există o singură soluţie: accelerarea dezvoltarii tale. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de mai mult studiu şi o mai mare legătură cu prietenii. Nu este ceruta bogăţie, onoare, putere, sau orice alt efort, doar gândul de a nu uita niciodată de acesta.

Cheia este interconectarea noastra. În ciuda reticenţei cuiva, o persoană doreşte să depuna efort şi sa menţina legătura cu prietenii pentru a avea conştientizarea continuă asupra importanţei obiectivului. Şi când il atinge, „il trece mai departe,” raspandindu-l la alţii.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să reacţionam la senzaţiile care apar ca rezultat al acţiunilor Creatorului?

Raspuns: Ele sunt rezultatul contactului cu Lumina de Sus, cu Creatorul. Dar, din nou, ar trebui să ne amintim că Creatorul este neschimbat si numai eu ma pot schimba, ca urmare a Reshimot (gene informaţionale) desfăşurate în mine una după alta.

Prin urmare, eu pot exercita efort numai în schimbarea Reshimot-urilor. Procedând astfel, accelerez dezvoltarea lor si le vad pe cele dorite. Eu nu sunt împotriva dezvoltării mele, sunt in totalitate pentru ea, deşi îmi dau seama că nu este uşor şi necesită efort, ca în orice dezvoltare. Sunt dispus să o fac.

Cum ma pot dezvolta atunci? O fac prin implicarea în grup. Cu ajutorul grupului, încep sa realizez importanţa dezvoltării mele, ei imi dau puterea sa rezist. Aceasta este ceea ce noi numim gradul de conştientizare a obiectivului. Pana la urma, în cazul în care obiectivul este mare în ochii mei, eu sunt pregătit pentru asta în ciuda rezistentei corpului meu. Importanţa îmi dă putere.

Dacă mă includ cu adevarat în dorinţa prieteniilor mei , atunci nu am nici o problema in accelerarea dezvoltării mele. Nu avansez pe calea suferinţei, când din cauza mea neconcordanţei cu Reshimo trezite,imi este provocata durere.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vrea Creatorul de la mine atunci când „se joaca” cu mine?

Răspuns: Creatorul nu vrea nimic. El este bun şi face bine. Pe baza planului creaţiei, de a beneficia creatura, El a efectuat doar o acţiune: a creat dorinta de a primi. Mai mult decât atât, aceasta a fost creata ca perfecta de la început. Asa cum „Introducerea la Cartea Zohar” descrie, starile initiale si finale sunt în perfecţiune unificate.

Cu toate acestea, pentru a şti unde suntem, cum şi de ce El ne-a creat iniţial, ne intoarcem treptat la conştiinţa şi dizolvăm starea in care suntem. La urma urmei, totul are loc în raport cu noi, în percepţia noastră. Nu se schimbă nimic, cu excepţia înţelegerii mele şi a conştientizarii.

Prin urmare, Creatorul nu vrea nimic de la noi; El pur şi simplu ne-a dat o oportunitate de a cunoaşte in mod constient starea în care am fost creati ca perfecti, eterni şi similari cu El. Asta este ceea ce noi ar trebui să realizam, prin parcurgerea mai multor etape. În primul rând, ne-am dezvoltat inconştient, la nivelurile mineral, vegetativ şi animal de dorinte. Şi în ultima etapă, cea vorbitoare, ajungem la conştiinţa şi atingem starea noastră autentica. Trăim în momentul în care această tranziţie s-a facut .

Anterior, au existat oameni care au atins spiritualitatea, de asemenea, dar doar câteva persoane.  Astazi, acest proces implică toate sufletele care încep să simta şi sa realizeze unde sunt în realitate.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În lumea noastră, toate fiinţele create pot fi împărţite în trei tipuri:

1. Unii care rămân inca indiferenţi; nu înţeleg, nici nu simt, nici nu gândesc dacă primesc ceva de Sus.

2. Alţii, spre deosebire de cei de la nivelul animal, care cred că ei primesc totul de la Creator. Dar ei, de asemenea, nu ştiu ce să facă cu asta. Ei nu au crescut suficient pentru a realiza că primesc înclinaţia rea care trebuie să fie transformata în bine. Experimentand răul, o persoană crede că el sau ea l-a primit de sus şi începe să plângă, chemand şi rugand pe Creator să-l trimită lui sau ei abundenta.

Acesta este modul în care bunii religiosi actioneaza, cei care presupun că Creatorul le trimite durere, fie pentru a le aminti că El există, fie pentru a-i recompensa în această lume sau in viitoarea. Intr-un fel sau altul, o persoană crede că rugăciunea lui sau a ei va schimba Creatorul şi El isi va schimba inima.

3. Iar restul au evoluat chiar mai mult şi au realizezat că Creatorul nu se schimba. El este întotdeauna bun, mereu plin de dragoste şi întotdeauna complet. Pe masura ce o persoană trece printr-un lanţ de stari interne, el sau ea descoperă că, în lumina Creatorului perfect, neschimbător şi infinit, ei sunt nestatornici şi opusi. O persoană se defineşte ca fiind rea şi ajunge la necesitatea unei motivatii, în conformitate cu care starea lui sau a ei sa fie transformată în bine.

Prin urmare, o persoană vede că Creatorul este o nesfârşită şi constantă Lumina Superioară, Infinita şi el sau ea este singurul care se schimbă. Reshimot (genele informaţionale) se desfăşoară într-o persoană, începând cu cea rupta de care  devine conştient prin exercitarea efortului în grup şi studii. El discerne acest Reshimo şi se roagă in legatura cu el, în sensul că-l judecă şi cere corectarea, dorind  sa fie reformat.

Astfel, o persoană primeşte o noua dorinta prin participarea la viaţa grupului in mod corect. Apoi, imuabila Lumina transformă acest corupt, rupt Reshimo intr-unul corectat. Un Zivug (unire, cuplare) a unui Reshimo reformat cu Lumina are loc, şi un Partzuf al sufletului se formează.

Vom împărţi oamenii în următoarele trei tipuri de bază:

1. Cei care nu sunt încă apti pentru corectare;
2. Cei care sunt religioşi şi il roagă pe Creator sa se schimbe;
3. Cabalistii care înţeleg că ei sunt cei care trebuie să se schimbe.

Prin urmare, munca spirituala este pentru Cabalisti; rugaciunea fără primirea unui răspuns este pentru credincioşii religiosi; şi viaţa, fără nici o conexiune cu Creatorul este pentru restul.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/4/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pe calea spirituala, de multe ori gresim. Credem ca exista alte forte in afara Creatorului, care ne-ar pute ajuta. Deodata ne cufundam in munca si hobby din nou. Pierzand credinta in avansarea spirituala, incepem sa ne bazam pe noi insine si pe altii din cercul nostru

Suntem inconjurati de multe obstacole care ne duc aiurea: putina religie, putin misticism, si alte cai de a ne insufleti existenta Dar toate acestea sunt temporare. La sfarsitul acestor de cautari (care pot destul de lungi), persoana se regaseste in acelasi loc. Realizeaza ca sta in fata unui yid aici si trebuie sa il reveleze pe Creator. Problema nu consta in faptul ca el nu vrea.

Starea superioara la care persoana trebuie sa fie adusa este una speciala. Trebuie sa ma ridic deasupra egoismului nu pentru ca m-as simti mai bine. In acest caz, pot alege din doua stari pe cea mai buna, ceea ce inseamna ca actionez pe baza unui principiu vechi si egoist. De la persoana este asteptat sa isi doreasca altceva.

Baal HaSulam descrie in articolul „Nu exista nimeni in afara de El”: Daca o persoan comite un pacat, el trebuie sa il regrete si sa ii para rau pentru ca l-a comis. Dar aici, de asemenea, trebuie sa plasam durerea si parerea de rau in ordinea corecta: Unde plaseaza cauza pacatului, pentru ca acela este punctul care trebuie regretat.

Apoi, plin de remuscare trebuie sa spuna: „Am comis acel pacat pentru ca Creatorul m-a aruncat de la sfintenie in mizerie…”

La fel este si pentru starea de ascensiune: persoana ar trebui sa vada clar ca asta se intampla doar din cauza ca Lumina il ridica pentru  moment.

Urcarea spirituala are loc in doua etape: in prima etapa, persoana se simte complet dependenta de fortele guvernatoare superioare. Al doilea stadiu este atunci cand ea realizeaza ca tot ce o guverneaza, intern si extern este aceeasi forta. Bine si rau este tot aceasi forta. Nu exista pedeapsa sau recompensa. Normal, nu este nimic in fata doarece totul este programat si ea este doar un instrument de implementare in mainile Luminii.

Mai tarziu, punctul din inima se trezeste in persoana, cu ajutorul caruia ea adusa mediului. Mediul corect este alcatuit din profesor, texte Cabaliste, si grup. Facand un efort sa lucram cu el pe baza vechilor reguli, persoana inca nu poate primi nimic spiritual deoarece este conectata cu ei prin egoismul sau.

De ce avem nevoie de aceste stadii? Si acolo sunt mult mai multe in interior, grade mult mai sublime deasupra acestora. Toate au ca scop sa ii demonstreze persoanei ca nu exista nici o alta solutie: sa actionezi nu asa incat sa te simti bine in egoismul tau ci ca sa te conectezi la un mediu strain tie, cu o forta care pare exterioara tie: Creatorul.
Din Lectia a 4a a Conventiei de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este importanta grupului in formarea dorintei care poate revela Tabernaclul?

Raspuns: Persoana nu are nici un fel de intentie pentru Creator! Nu pot aspira independent la Creator. Nu se poate! Creatorul este printre sulfetele preferate, de-a lungul dorintelor preferate ale societatii. „ Stau printre oamenii Mei”. Nu sunt doar cuvinte frumoase. Creatorul este sufletul conectarii noastre si acolo trebuie sa Il caut.

Daca caut dorinta care trebuie sa o corectez, atunci trebuie sa aspir spre tine, sa vad cat de mult te urasc si ma dezgusti, cat de putin imi pasa de tine,  atunci dezvalui raul, dorinta raului – cat de putin te accept. Vad ruptura: sufletele intre care conectarea este distrusa.

Daca revelez asta cu ajutorul profesorului, cartilor si mediului, daca regret ca nu sunt conectat cu ceilalti ca „un om cu o singura inima”, in garantia reciproca si unitatea totala, atunci acest regret este numit MAN: o rugaciune sau o cerere. Cer „Mey Nukvin”: apele feminine, forta Bina, daruirea, unificare.  Apoi Man urca in Malchut, de la Malchut prin Zeir Anpin in Bina si in Lumea Infinitului.

Imi este imposibil sa corectez ceva si sa sacrific ceva de-al meu decat daca este indreptat spre prietenul meu, spre mediul in care exist. Aici este locul in care realizarea are loc. Acolo este locul unde munca noastra este. De aceea locul pentru Tabernaclu si Templu, Menora si masa, felul in care sunt dispuse una in relatie cu cealalta in ce forma, la ce inaltime si de ce latime, sunt toate indicatii ale Kli-ului comun care este numit suflet. In afara de acest Kli nu exista nimic! Sufletul este combinatia dorintelor noastre si adevarata descriere a acestor dorinte, suflete preferate, este numita curte, Tabernaclu, cort. Toate acestea ne sunt cunoscute si exista in sau intre noi.

Intrebare: Formele Tabernaclului se schimba in functie de nivelul la care se afla sufletul? Vor vedea oamenii in mod diferit formele lui?

Raspuns: Il vor vedea mai mult sau mai putin clar, cu o diferita rezolutie si claritate, ca si privind cu si fara ochelari. Fiecare persoana il va vedea usor diferit, in funcite de nivelul sau, forma sa si calitatile speciale ale sufletului, dar in acelasi timp toti vor vedea acelasi lucru si vor putea discuta despre acelasi lucru.

Din Lectia – Portia saptamanala de Torah  2/4/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Programul creatiei este purtat in noi sub influenta a doua forte opuse. Pe de o parte, pana acum am avansat in modul egoist. Pe de alta parte, la un anumit moment, o forta suplimentara apare in noi: punctul din inima, dorinta de a ne echivala cu Creatorul. Aceasta dorinta, cu toate ca inconstienta si confuza deocamdata (de ce, cum, pentru ce?) incepe sa impinga inainte.

In timp, va aparea in toti oamenii. Pe baza a ceea ce se intampla in lume astazi, procesul va merge foarte repede. De fapt, nici nu ne-a mai ramas prea mult timp: 229 ani pana cand cei 6,000 expira. Nu este o perioada lunga cand este vorba de istorie.

Intelepciunea Cabalei spune ca nu este nevoie nici de aceste secole. Cand punctul din inima incepe sa apara la oameni, chiar si o mica parte a lui, literal cativa ani sunt de ajuns pentru a corecta si completa totul, pentru a atinge starea finala a corectarii integrale.

In acest caz intreaga noastra lume se va ridica la urmatorul nivel in termeni de implinire interioara. Nimic nu ni se va intampla; pur si simplu vom urca in senzatiile noastre, in perceptii, si in ceea ce ni se va revela. In viata noastra, ne vom ridica la o dimensiune mai inalta unde ne simtim cu adevarat impliniti si completi.

In zilele noastre, punctele din inima oamenilor sunt „hasurate” progresiv si repede. Persoane se familiarizeaza cu aceste noi senzatii si aspiratii si simt ca si cand ar fi atrase spre, sau respinse de ceva. La inceputuri, acestea se manifestau ca senzatii bune sau rele. Ma simt bine sau rau.

Cineva cade in depresie, dupa care ceva bun se intampla in viata, unele scopuri apar si ceva lumini sclipesc in zare. Apoi totul se prabuseste din nou, urmat de re-aparitia Luminii, pas cu pas.

Baal HaSulam descrie asta in articolul „Nu exista altcineva in afara de El”: Si beneficiul din respingere este ca prin respingere persoana primeste o nevoie si o dorinta completa pentru Creator sa il ajute deoarece vede ca altfel este pierduta.

Cu alte cuvinte, Creatorul ne tine jos. El, pas cu pas, de-a lungul unei lungi perioade de timp, atat cat este nevoie, ne „terorizeaza” incontinuu: un pic mai bine, un pic mai rau si asa mai departe. Cateodata credem ca nu poate fi mai bine, altadata ca nu poate fi mai rau. Apoi incepem sa ne obisnuim si cu una si cu alta si incepem sa vedem ca totul este trecator. Dar exista un sfarsit pentru asta, sau este un proces fara sfarsit? Se schimba frecventele, si ce daca?

Aici este locul in care apare liberul arbitru, libertatea de a merge mai departe. Nu imi pot forta propria avansare. As merge in cercuri, sarind de pe un picior pe altul, din stare in stare, din bine in rau, si asa mai departe. Voi putea sa merg mai departe doar daca imi maresc dorinta si impresia datorita mediului. Punctul meu ramane un punct. Niciodata nu voi putea sa il maresc singur. Nu va „creste” si schimba intr-un vas cuprins de  zece Sefirot, in care o sa simt lumea spirituala.

Va ramane un punct pana cand voi incepe sa ma conectez cu altii, cu cei din jurul meu. Trebuie sa fac asta. De aceea, cand punctul din inima persoanei se formeaza, dupa un timp el sau ea este adus in grup. Dar chiar in grup fiind, persoana nu intelege imediat ce i se intampla si ce ar trebui sa faca. Ce trebuie sa faca oricum, este sa inceapa conectarea cu ceilalti.
From   Din Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/29/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiecare persoana experimenteaza dorinta lui sau a ei pe care incearca sa o implineasca. Sunt oameni care li se opun si le rezista, dar si ei sunt guvernati de Sus, de Creator. Ne misca pe toti ca piesele pe tabla de sah.

Nu avem nici un liber arbitru, deci deci nu are rost sa etichetam o persoana ca fiind buna sau rea.  Si nu ar trebui sa astepte nici un raspuns in ceea ce priveste actiunile sale: nici rai nici iad, nimic altceva. Este scris in Cartea  Zohar: „suntem precum animalele”.

Intr-adevar, unde iti este liberul arbitru? Chiar daca iti faci iluzii in ceea ce priveste liberul arbitru, nu stii de fapt ce vrei. Creatorul intentionat te injecteaza cu astfel de instructiuni, astfel de semnale specifice care creaza iluzia actiunilor libere, dar nimic mai mult. De aceea, sa realizezi ca „nu este nimic in afara de El” este sa realizezi ca suntem pentru inceput roti dintate intr-un mecanism enorm.

Unde incepe omul? Omul incepe cu liberul arbitru. Dar ca sa il poti obtine, trebuie sa evoluezi. De aceea la inceput, de-a lungul mileniilor omul s-a dezvoltat in egoismul sau controlat de Sus de Creator, iar apoi incepe sa simta cum „punctul din inima” se arata. Cu alte cuvinte, o alta dorinta prinde viata: una suplimentara, opusa celorlalte. Sparge persoana in bucati, isi bate joc de ea, si o deformeaza.

Evident si aceasta dorinta vine de la Creator. Nu exista alt loc in care sa-si aiba originea intrucat nu a aparut din senin. Omul este o fiinta creata. De aceea, chiar formarea punctelor in inima nu ne face inca autonomi, independenti de Creator.

Ce altceva poate fi „eliberat”? Daca acolo este o singura forta care conduce totul de Sus, atunci libertatea mea poate consta in abilitatea mea de a o neutraliza.

Cum pot obtine asta? Mai mult, daca o neutralizez, ce-mi va mai ramane? Ce forte o sa am, ce minte o sa am? Cum voi alege? Ce ma va guverna? Este total neclar. Daca ar fi fost doua forte, as fi putut alege intre ele. Dar daca este numai una, atunci nu exista liber arbitru? Atunci de ce exista totul? Ca sa controleze aceste „insecte”?

Nu, exista un scop in toate. Fiinta creata, omul, trebuie sa conduca ambele forte opuse si manevrand intre ele, invata din exemplul Creatorului, Ii imita caracteristicile, si copiaza o mare cantitate de informatii de la Creator, iar ca rezultat se poate egaliza complet cu El.

In acest caz, in masura echivalentei cu Creatorul, persoana incepe singura sa se regleze, in acelasi fel in care ar face-o Creatorul, si chiar mai bine. Persoana descopera dorinta intentionat creata in ea: vrea sa fie opusa Creatorului. In schimb, omul invata programul, managementul tehnic de la Creator, si in ciuda egoismului incepe sa se conduca singura intr-o maniera corecta.

De aici tragem concluzia ca Creatorul a creat si omul rau. Asa este scris: „Am creat inclinatia spre rau. In acelasi timp, iti dau calea prin care poti schimba raul in bine. Apoi imi devii similar, poti lucra asupra ta singur”.

Tii in mainile tale doua fraie: dorinta egoista rea si dorinta altruista. Ma poti imita, copia, si sa aplici pentru tine. Apoi vei putea fi numit Adam, de la cuvantul „Domeh”, similar Creatorului.

Astfel, avem oportunitatea sa absolvim managementul superior, sa incetam sa mai fim papusi, sa incetam sa mai spunem „nu exista altcineva in afara de El”. Mai exista o alta forta in afara Lui, este forta acelui om care il copiaza pe Creator si face totul in locul Lui. Acolo este si locul in care este liberul arbitru, pentru ca atunci lucram cu cele doua proprietati opuse ale creaturii – egoismul si daruirea.

Din  Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „Lumina care Reformeaza”, miraculoasa forta (Segula)?

Raspuns: Forta pe care vreau sa o obtin ma influenteaza acum de la distanta. Nu am obtinut-o inca, dar deja ma lumineaza de la departarea gradului pe care doresc sa il obtin.

Inauntrul nostru exista o pereche informationala de gene (Reshimot): unele de la Lumina (Reshimot de Hitlabshut) si unele de la dorinta (Reshimo de Aviut), cu Reshimo de la Lumina intotdeauna la un nivel inalt. De exemplu, pot sa am Reshimo 0/1 (Shoresh de Aviut si Aleph de Hitlabshut) unde Aleph de Hitlabshut este urmatorul meu nivel. Acest Reshimo ma lasa sa simt un fel de aspiratie spre urmatorul  nivel – asta imi si doresc!

Aleph de Hitlabshut este Lumina inconjuratoare care straluceste pentru mine daca am trezita in mine dorinta pentru acest Reshimot al Aleph de Hitlabshut. Deja am un fel de acoperamant (Hitlabshut) al acestei Lumini – ceva pentru urmatorul nivel! Asta pentru ca Reshimot Luminii sunt intotdeauna mai sus decat dorintele: 0/1,1/2, 2/3 s.a.m.d.

Aceste informatii (Reshimot) au ramas in noi de la coborarile noastre de sus in jos. Sunt complet tangibile, notiuni si calitati  stiintifice, exprimate  prin numere si schimband discret la gradul la care urc de la un nivel la altul in timp ce realizez Reshimot.

Lucrand cu Reshimo actual trezesc Lumina la un nivel mai inalt pentru ca in Reshimo am o parte din Lumina viitoare. Coboram de Sus in asa fel inca retinem conectarea dintre nivele: partea de jos a nivelului superior este inglobata in partea de sus a nivelului inferior.

Acesta este un sistem precis. Ii numim actiunile „miracol” (Segula) pentru ca acum nu il putem verifica in dorinta noastra sau cu metode de perceptie. Deocamdata aceste dorinte cresc doar datorita Luminii pe care o atragem. Dar toate acestea sunt precise din punct de vedere al fizicii si nu scamatorii sau rugaciuni pentru ceva care ar putea sau nu sa se intample.

Daca activezi acest sistem exact in felul in care Cabalistii explica, atunci ii declansezi mecanismul. Te afli in interiorul acestui sistem si pornesti aceasta masina, deci va lucra cu tine. Asta ai fost invatat.

Nu trebuie sa mergi pana la sfarsit ca sa vezi rezultatele. Treptat incepi sa vezi dovada a ceea ce ai studiat. Chiar daca  nu ai atins senzatia spirituala inca, deja ai vazut aceasta cale pe care ai deschis-o in lumea ta interioara, perceptia ta, mintea si cunostintele despre interconectari in realitate.Incepi sa observi asta chiar in relatie cu lumea materiala si intelegi cat de copilaresc este comportamentul oamenilor din jurul tau si cat de confuzi sunt.

Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 2/6/11, “Esenta intelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem stii daca lucram corect? Pentru ca uneori recompensa este placuta si cateodata neplacuta. Deci cum putem stii?

Raspuns: Nu ar trebui sa judeci dupa gustul dulce sau amar, ci dupa scala valorilor „adevarat versus fals”. Doar atunci poate persoana sa inteleaga daca avanseaza sau nu.

Ai putea sugera: „Atunci sa facem gradul de amareala un criteriu. Cu cat este mai amar, ca atat ma aflu mai aproape de spiritualitate.”

Dar unde scrie asta” De ce trebuie sa fie acum”?  Dimpotriva, este doar pentru a face o analiza, sa treci dincolo de gustul dulce sau amar spre adevar si falsitate pentru a le intelege si a lasa adevarul sa apara. Totusi, in timp trebuie sa obtii starea in care adevarul si gustul dulce vor fi una. Trebuie sa ridici gustul dulce la adevar astfel incat „darkness va straluci ca Light” deci amarul va deveni dulce.

Dupa care totul se va uni in adevar. Este scris ca adevarul va fi pus in pamant si va creste din pamant. Cu alte cuvinte, adevarul va creste inauntrul tau si va contine deja toate detaliile perceptiei: amarul, dulcele si falsitatea.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/6/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→