Doar Lumina ma ridica
Munca in grup ia mult timp, dar omul poate sa masoare aproximativ gradul la care dorinta de a darui ii devine mai aproape, mai clara, mai reala si mai necesara. Incepe usor sa inteleaga ca trebuie sa ajunga cu adevarat la asta, ca daruirea este spirituala, ca Creatorul este forta de daruire si dragoste. Aparent, intentia altruista Lishma, detasarea de sine insusi este scopul.
Omul nu stie inca ce este asta. Inca nu intelege ca poate cu adevarat sa obtina asta. Evident, nu vrea asta, si totusi jocul ii construieste o atitudine mai serioasa de dauire in interiorul lui.
In acest fel crestem, asemanator copiilor. Prima data copilul se joaca de-a adultul, dar apoi treptat se maturizeaza si vedem cum incepem sa il tratam ca pe un adult, ca un individ complet format, cu o dorinta matura. Trebuie sa il tratam ca pe o persoana.
In felul acesta mergem de la dorinta naturala de placere la jocul de a darui, si actionam in mod deliberat, evocand Lumina care Reformeaza. Ne aduce la realizarea si la dorinta de a darui, si atunci intelegem ca intregul proces este indeplinit cu ajutorul catorva actori.
Nu suntem constienti prea mult de puterea lor , si asta de asemenea a fost deliberat aranjata, astfel incat sa nu fugim de ei. In realitate, mediul este Malchut al Lumii Infinitului, sistemul sufletelor. Cu cat mai mult pretuim mediul, cu atat mai clar ne imaginam includerea noastra in sistem. Participam la viata prietenilor cu toata puterea noastra, pentru ca niciodata nu ne vom putea ridica fara ajutor. Asta este posibil doar cu ajutor din afara, forta Luminii pe care persoana o atrage prin mediul sau.
Lumina ma influenteaza in masura in care ridic valoarea mediului in ochii mei. In acelasi timp mediul nu are nimic al sau. Prietenii doar vorbesc despre daruire, neavand nimic mai mult decat cuvinte. Dar daca o persoana se apleaca in fata discutiilor daca sunt adevarate, atunci este de ajuns. Jucand “ca si cand” evoca Lumina care Reformeaza este deasupra lui, calitatea de a darui, Creatorul.
Ca intreg, trecem prin aceste trei stadii:
1. Intentia egoista a lui Lo Lishma in care obtinem egoismul nostru. Este o stare foarte complexa, care nu mai este detasata de spiritualitate. Asta pentru ca singurul mod prin care poti vedea egoistul din tine, este Lumina daruirii.
2. Procesul de a ridica intentia altruista, unde ne jucam de-a lumea spirituala este important.
3. Starea spirituala de Lishma unde calitatea de a darui deja conduce in noi peste calitatea de a primi.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 2/22/11, Scrierile lui Rabash

”Existenta prin absenta” a fost creata din “existenta din existenta”, insemnand forta superioara, unica, singura si unita, in afara de care nu exista nimic. Si aceasta creatura este privita ca « dorinta de primi placere ». Natura fortei superioare este daruire ; deci, a creat forta de a primi placere opusa ei, astfel incat sa poata exista in afara acestei forte.
Întrebare
Când citim Zoharul, trebuie să ne concentram pe conexiunea dintre suflete, pentru că aici este exact locul unde spargerea s-a întamplat. Noi trebuie să ne imaginăm starea corectată în care noi atingem unitatea dintre suflete.
Exista o stare in care dorinta de primi si dorinta de a darui sunt unite, implinite amandoua, si in care raman amandoua intr-o asa masura incat este imposibil sa le deosebesti. Aceasta stare se numeste Lumea Infinitului si este starea originala de existenta.
Scrierile lui Rabash, “ Ce inseamna ca Lumea a fost creata pentru Torah”: Respectand cele 613 porunci, o persoana obtine Lumina care corespunde recomandarilor/cerintelor interioare ale dorintei altruiste.
Sarcina noastră este să ne ridicăm împreună până la nivelurile spirituale aşa încât înăuntrul nostru vom uni dorinţele corectate ce sunt umplute de lumină. Apoi, când grupul mondial ”al celor ce aspiră către Creator (Isra-El)” devine umplut de cunoaşterea Lui, ea va curge “dincolo de graniţele lui Israel” şi va umple “naţiunile lumii”.
Întrebare
Cand citim Zoharul, trebuie ca mereu să ne gândim la conexiunea dintre noi şi, bazându-ne pe aceast gând constant şi puternic, să auzim un pic şi textul, doar ca pe ceva suplimentar, pe cât se poate, ca o mirodenie. Gândul la unitate trebuie să fie şi să rămână puternic şi neîncetat. Numai în măsura în care putem face asta, peste asta putem adăuga textul, adică gândul şi senzaţia despre aceasta. Trebuie facut numai cu condiţia ca această fundaţie, gândul constant la unitate, să nu dispară sau să fie slăbit.
RSS Feeder Subscription
E-mail Subscription