Cand citim Zoharul, trebuie ca mereu să ne gândim la conexiunea dintre noi şi, bazându-ne pe aceast gând constant şi puternic, să auzim un pic şi textul, doar ca pe ceva suplimentar, pe cât se poate, ca o mirodenie. Gândul la unitate trebuie să fie şi să rămână puternic şi neîncetat. Numai în măsura în care putem face asta, peste asta putem adăuga textul, adică gândul şi senzaţia despre aceasta. Trebuie facut numai cu condiţia ca această fundaţie, gândul constant la unitate, să nu dispară sau să fie slăbit.

Noi putem cu uşurinţă păstra această intenţie dacă am şti că Zoharul, ca şi întreaga Torah, vorbeşte doar despre conexiunea dintre noi. Aşadar, tot ce studiem şi tot ce vrem să obţinem ca rezultat al muncii noastre – unificarea între noi, tipuri ale conexiunii noastre, caracteristicile sale speciale, tot ce se întâmplă între noi – despre acestea ne spune Cartea Zoharului.

Aşadar, vorbim despre aceelaşi punct – punctul de uniune dintre mine însumi şi alţii. Acest punct conţine toate tipurile posibile dintre mine şi toţi ceilalţi. Despre asta ne vorbeşte Torah.

Astfel, dacă mă direcţionez pe mine însumi corect, atunci înţeleg că numai despre asta este vorba: Ce feluri de conexiune există între noi? Cum mă pot conecta? Cum pot ajunge la asta?

Şi în acel moment vrem să cuprindem ceea ce studiem, chiar daca nu înţelegem încă. Din aspiraţia de a cuprinde, de a ne uni într-o dorinta completă, sau Kli, şi să întelegem toate tipurile de conexiune despre care ne vorbeşte Torah, Lumina care Reformează vine şi ne creează acea conexiune, aducând-o la lumina. Atunci noi o revelăm cu adevărat.

Din partea a doua a Lecţiei Zilnice de Cabala 21.02.11, Zohar.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar | Add Comment →