O persoană care începe sa studieze ştiinţa Cabalei descoperă că noţiunile sale anterioare sunt departe de realitate. „Corp”, „suflet”, şi alte noţiuni familiare dobândesc un sens complet diferit.

Ştiinţa Cabalei organizează totul foarte simplu, practic, nelăsându-vă nici o şansă de a deveni confuzi. Există o dorinţă de plăcere, în interiorul căreia diferite forme de a darui pot fi percepute. Şi acesta este singurul lucru care se intampla in realitatea noastra.

În funcţie de nivelul de daruire la care te afli, aceasta este realitatea pe care o simti. Puteţi simţi realitatea la nivel zero, cu alte cuvinte, puteţi trăi în lumea noastră în care gradul de a darui este egal cu zero. Suntem in partea foarte joasa, dar chiar şi aici există patru nivele de dezvoltare: minerala, vegetativa , animala şi umana.

Apoi, pe măsură ce urci cele 125 niveluri pe scara spirituala, vei atinge gradul de daruire, sau cu alte cuvinte, Creatorul. La sfârşitul celui  de-al 125 -lea nivel vei ajunge la 100% daruire.

Este vorba de echivalenta de forma sau modul în care creatia dobândeşte o formă de a darui deasupra dorinţei de plăcere. Trebuie să urci constant, in dorinta de a primi pentru a dobândi forma dorintei de daruire peste ea. Forma de a darui ce o imbraci peste dorinta de primire te aduce la gradul de daruire pentru că ai actualizat acest lucru la o măsură specifică. Acesta este modul în care te faci similar şi egal cu Creatorul, devenind om (Adam).

În esenţă, acest lucru este foarte simplu: Trebuie doar să combini cele două calităţi în mod corect, ascendent pe o scară inclinata care este construita de două forţe sau două linii: dreapta şi stânga. Astfel, incepatorii  primesc explicaţii clare. De fapt, Cabaliştii nu fac o distincţie între lumi. totul depinde de persoana: Dezvolta-ti capacitatea pentru forma de daruire si vei vedea mai mult decât acum.

Din partea a 4-a Lecţiei zilnice de Cabala 1/6/11, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Noi lucrăm asupra problemei noastre, dorinta de a ne bucura.Trebuie să crească tot timpul pentru ca noi să crestem, crenâd forma de daruire si echivalenţa cu Creatorul deasupra acesteia.

De aceea  experimentam cresterea dorinţei ca pe un dezastru. Ea vine atunci când o persoană este gata pentru ea. Este scris, ” vai de cei care vin la păcătoşi, pornind cu neprihanire.” Cu alte cuvinte, forma negativa devine dezvăluita în cei care obisnuiau sa fie drepţi, care au făcut o ascensiune şi s-au pregatit.

Incepatorii care nu înţeleg metoda încă sunt luati prin surprindere de aceasta, „De ce, după toate eforturile pe care le-am făcut, eu ma confrunt cu astfel de stări negative?” Dintr-o data inspiraţia a plecat şi se simte o indiferenta faţă de tot . Cu toate acestea, cu experinta vine înţelepciunea  si  o persoană îşi dă seama că drumul inainte se găseşte prin coborari şi opoziţia faţă de înclinaţia egoista.

Scopul spiritual va rămâne mereu o întrebare pentru mine, „De ce avansez?  Merită să merg împotriva egoismului meu, naturii mele? Este normal să lucrez  în astfel de coborari mari, fără nici o aspiraţie sau motivatie? „O persoana se simte mizerabila şi neajutorata, şi experimenteaza starea sa ca fiind nedemna şi nemeritata.

Aceasta este exact locul despre care este scris, „ Cei drepţi vor merge în locul în care păcătoşii se retrag.” Intreaga chestiune este că trebuie sa iesim din natura noastră . Nu trebuie s-o hrănim sau sa tindem spre ea, ci sa crestem în scopul de a ne ridica deasupra ei. De fiecare dată când o persoană s-a pregătit pentru a creste, i se trimite o nouă „impovarare a inimii”, aşa incat ridicarea sa fie chiar mai mare. Acesta este modul în care face progrese pe calea spirituală.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrieri de Rabash
Trad

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

În cazul în care Creatorul doreşte să ne aducă la asemănarea cu El, atunci cum poate El să stârnească în noi sentimentul măreţiei Lui, valoarea proprietăţii de a darui, astfel incat sa ne dorim să schimbam starea noastră de existenţă pentru El? El nu are de ales prea mult  şi suntem obligaţi să urcam cu paşi mici, în timp ce facem mereu încercări de a alege un grad mai înălţat peste starea noastră actuală.

Din aceasta cauza, Creatorul nu poate dezvălui iubirea Lui pentru noi! De fapt, daca iubirea ar fi revelată, aceasta ar distruge imediat  intreaga scara de grade spirituale si tot ceea ce le diferenţiază.

Un copil este capul unei familii şi în mod constant cere de la părinţi, presupunând că ei trăiesc pentru el. El profită de dragostea lor. Dacă, totuşi, el este în casa altcuiva, el acţionează cu totul diferit: El nu va face cereri ca si cum ar fi la el acasă, va fi timid şi ii va fi frică. Dar acasă, el nu are nici o ruşine sau  frică.

Prin urmare, în cazul în care Creatorul dezvăluite dragostea Lui pentru noi, noi, ca si cum am fi copii rasfatati, nu am fi niciodată în măsură să apreciem măreţia Lui şi să ne înalţam la El. În această lume, suntem condusi  de instinctul natural care ne împinge să crestem şi să evoluam. Dar în lumea spirituală, acest instinct animal nu există. Trebuie sa dezvoltam o astfel de dorinta pe cont propriu.

Mai mult decât atât, în cazul în care Creatorul s-ar releva pe Sine ca un Iubitor, L-am nesocoti în toate. Prin urmare, El trebuie să se ascundă în scopul de a ne oferi oportunitatea de a evolua şi aprecia măreţia Lui în întuneric. În lumina, noi nu ar fi în măsură să facem acest lucru.

Aceasta este exact motivul pentru care forţele impure (Klipot) se plâng: Ele ar dori să descopere Creatorul înainte de a primi ecranul. În acest caz, nu am avea nici o şansă de a ajunge la daruire.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”
Trad

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash, Care sunt Nenorocirile care Vin la cei Păcătoşi… Înţelepţii spun: Nenorocirea vine în lume numai atunci când sunt păcătoşi în ea şi începe cu cei drepţi…

Este imposibil să avansezi singur. O serie de căderi fac să ţâşnească un puternic egoism într-o persoană, care se întreabă, Este posibil să ies din el de tot? Asta se întâmplă atunci când o nevoie persistentă de a ieşi în afară lui o face să se întoarcă către grup. Numai atunci, împreună cu ceilalţi, poate să atragă forţa care să o conducă în afară.

Toate încercările de a ieşi singur vor eşua. Nu poţi face nimic singur. Asta pentru că o persoană trebuie să corecteze spargerea, ruşinea şi să se pregătească să iasă în afara sa către aproapele său.

De aceea, toate căderile sunt îndreptate pentru a ne aduce pe noi la realizarea propriei neputinţe, astfel încât să ne întoarcem spre grup, neavând altă şansă. Apoi, cu ajutorul grupului, vom obţine realizarea importanţei Creatorului. Această importanţă ne va forţa pe noi să căutăm o cale de ieşire şi ne va îndrepta către decizia corectă: numai în mediu vom găsi forţele de a avansa.

Mediul, aşa cum îl înţelegem, este o imagine artificială. El numai ne pare un element străin şi asta este făcut în mod deliberat pentru ca cineva să fie în stare să îşi respingă egoismul, dorinţa sa de plăcere.

De aceea, nenorocirile ne vin pentru a revela păcătoşii din noi din ce în ce mai mult dar, în acelaşi timp, ele coboară în stările numite drepte.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu am nicio întrebare, eu totuşi avansez?

Răspuns: O persoană trebuie să se examineze ea însăşi dacă avansează sau nu. Cum o poate face? Observând dacă în timpul studiului experimentează ascensiuni şi căderi în conexiunile cu ceilalţi, precum şi respingeri din acest motiv. Acum, trebuie doar să ştiu dacă sunt conectat cu ceilalţi şi să încerc să revelez imaginile pe care le studiem în Zohar, imaginile Creatorului, înăuntrul acestei conexiuni.

Aspir la asta? Da, aspir. Cât de puternică este aspiraţia mea? De câte ori în timpul lecţiei părăsesc şi revin la aceste gânduri? De câte ori, în timpul acestei munci, sunt preocupat ca şi ceilalţi să ţină această intenţie? Atunci, gândul lor colectiv va acţiona, de asemenea asupra mea, astfel încât chiar dacă aş părăsi aceste gânduri, mă voi întoarce imediat la ele. Este de fapt bine să avem cât mai multe dintre aceste ieşiri şi intrări scurte.

Din acest motiv, am nevoie de sprijinul grupului şi trebuie ca în mod constant să am în gând această conexiune. Asta este întreaga mea muncă. Aceste semne mă ajută să îmi evaluez progresul. Dacă încetez să mă gândesc la această conexiune şi nu mă întorc niciodată la aceste gânduri, nu avansez.

Deci, nu întreba ci, mai degrabă, examinează-te.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/2011, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Căderile îmi arată că nu voi realiza niciodată importanţa Creatorului de unul singur; nu voi ieşi niciodată din egoismul meu şi nu voi găsi forţe înăuntrul meu. Totuşi, fiecare cădere mă învaţă în mod diferit, arătându-mi diferite slăbiciuni, calităţi şi faze din mine. Căderile sunt urmate de ascensiuni dar, la sfârşit, într-un fel sau altul, descopăr neputinţa mea.

La început, vreau să îmi satisfac egoismul, care este numit să cunoşti câţi îngeri sunt în cer. Apoi îmi comut atenţia către Creator, dorind să îl prind, să văd lumea spirituală. Mi se pare că uşa schimbărilor trebuie să se deschidă mai degrabă în faţa mea, decât în mine.

Şi, în final, încep să înţeleg faptul că schimbările trebuie să se întâmple înauntrul meu. Prind esenţa răspunsului la întrebarea mea: Mântuirea trebuie să vină din afară, pentru că în mod sigur nu sunt în stare să o fac eu însumi.

Această muncă este făcută cu ajutorul căderilor şi urcărilor, până când o persoană ajunge la pragul adevărului, înţelegând că totul depinde de ea, de schimbarea percepţiei sale. Lumina îţi dă forţa să o faci; nu o vei găsi înăuntrul tău.

Cererea cuiva este încă egoistă, dar el deja şi-a plecat capul înaintea Forţei Superioare pentru a fi schimbat. Apoi, gradual, este de acord cu faptul că totul vine de Sus.

În etapa următoare, o persoană înţelege că trebuie să obţină proprietatea de dăruire în loc de calitatea de primire. Cererea sa este egositeă, dar este deja un pas înainte.

După asta, ea lucrează cu mediul pentru a extrage Lumina care o va ridica la comoara spirituală. În timp ce învaţă despre noţiunea de grup, devine dependentă de acesta, sperând încă să obţină beneficii de la el.

După aceea, Lumina aduce cu adevărat persoana la Sursă. Asta pentru că ea a construit totul corect şi numai un singur parametru a rămas de schimbat: intenţia, rezultatul final – al cui beneficiu vrea să îl obţină?

În acest fel reducem drumul: Întorcându-ne către Creator prin grup, cu cererea corectă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/5/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când cer vase de dăruire, pot vedea întotdeauna că încă nu le am. Unde este locul credinţei aici?

Răspuns: Să obţii credinţă este foarte dificil. De fapt, înseamnă trecerea Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate). Credinţă este atributul dăruirii (Hafetz Hesed), proprietatea lui Bina, Lumina dăruirii, Hassadim (Milă). O credinţă completă este Lumina Hassadim cu iluminarea Hochma (Înţelepciune).

Vorbim aici despre grade exaltate. Pentru a le atinge, trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului nostu, să ieşim din Egipt (Machsom), să ne eliberăm de Faraon (egoismul din noi) şi să obţinem forţa (proprietatea) Luminii sau dăruirii. Acesta este începutul credinţei.

Apoi urmează o perioadă de patruzeci de ani în deşert, când obţinem credinţa, atributul dăruirii, o construim deasupra egoismului nostru. Completând această perioadă, primesc credinţa care ridică toate dorinţele mele deasupra întregului Egipt. Acum pot intra în credinţă completă, pot primi Lumina Hassadim, Lumina Hochma, senzaţiile Lui, revelaţia.

Asta înseamnă intrarea în pământul lui Israel: Egoismul (Faraonul) corectat de către Lumină în măsura atributului dăruirii (Hefetz Hesed), lucrează acum pentru a primi de la Creator de dragul dăruirii. În alte cuvinte, dorinţa ta aspiră acum direct către Creator (Israel este Yashar (direct) – Kel (Creatorul)).

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/2/2011, “Deasupra raţiunii în serviciul divin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu poate o persoană să adere la Cel de sus şi să vadă în El motivul pentru care se întâmplă toate acestea şi asftel să avanseze?

Răspuns: Asta se numeşte să fii prea inteligent pentru propriul tău bine. Există un blocaj în capul nostru care ne împiedică avansarea, prevenindu-ne să facem orice. Fiecare este sigur de faptul că înţelege şi că poate realiza totul cu mintea sa. Omul nu este capabil să anuleze motivul personal, eu-ul său.

Legea creşterii şi ascensiunii de la un nivel la altul necesită anularea nivelului anterior astfel încât să se poată obţină cel următor. Chiar şi plantele se dezvoltă la fel din sămânţă. Orice celulă care tranzitează de la o stare la alta, trece prin aceleaşi schimbări. Singura diferenţa este că noi avem nevoie să facem aceste schimbări în mod intenţionat, conştient, la cererea noastră!

În natură se întâmplă în mod automat, instinctiv. În acest fel creşte un embrion în pântec, ca şi un copil. Dacă vreau să obţin o profesie şi să învăţ ceva, ştiu că trebuie să îmi anulez mintea înaintea instructorului. Vreau ca el să îmi spună şi să îmi arate ce să fac şi eu repet după el.

Fac ceea ce face el, din nou şi din nou, până prind principiul, fundaţia interioară. Făcând acţiunea eu însumi de suficiente ori, înţeleg acum de ce merge aşa şi nu altfel. Atâta timp cât dorinţa mea egoistă sprijină asta, nu am nici o problemă să îmi anulez raţiunea pentru a învăţa.

Dar aici, dorinţa egoistă este împotriva anulării, de aceea nu pot învăţa nimic! Mă ţin de pământ la fel ca un măgar (Hamor – măgar este similar cu Homer – materie), refuzând să mă mişc, chiar şi sub ameninţarea morţii!

Şi ameninţări chiar sunt! Concluzionăm viaţa fără a obţine realizarea. Şi, într-adevăr, cu cât este o persoană mai deşteaptă, cu atât este mai problematic pentru ea.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca nu pot revela locul spargerii, inseamna asta ca nu este nimic pentru mine de corectat?

Raspuns: O persoana nu are nimic de corectat cu exceptia spargerii dintre ea si celalti oameni care au aceleasi aspiratii fata de Creator. Totusi, de ce este valabil in particular cu oamenii care aspira catre Creator? Nu pot eu sa-mi corectez relatia cu ceilalti oameni cum ar fi cei de la munca, in familie sau la piata? Sint o multime de oameni in jur, si fiecare are nevoie sa atinga corectia completa.

Atunci de ce nu pot lucra cu acestia? Asta se datoreaza faptului ca dorintele lor nu sint indreptate catre unificarea sufletelor. Fiecare dintre ei doreste doar sa-si umple egoul cu ceva, si acesta este nivelul animat al egoismului, si nu nivelul fiintei umane. Nu revelez spargerea in acel loc.

Sfarimarea este la nivelul uman. Intre timp, nu am nimic de corectat la nivelul animat. Acolo, oamenii sint politicosi, draguti si amabili.

De aceea, corectia se refera la cei care aspira catre Creator. Am putea sa intrebam atunci: „De ce sufera intreaga omenire? De ce intram integral toti intr-o lume sparta, acum? ”

Aceasta se datoreaza faptului ca toti ceilalti oameni au deasemeni nevoie de corectie pina la punctul la care ei se pot alatura sau adera la cei care aspira catre Creator. Ei nu vor corecta conexiunile dintre ei la nivelul animat, din moment ce in acest caz, ei ar fi precum comunistii din Rusia. Totusi, in final, ei vor fi fortati sa se uneasca in timpul aderarii la noi si prin intermediul nostru, la Creator.

Noi corectam doar conexiunile dintre suflete la nivelul omului care este similar cu Creatorul. De aceea, aceasta corectie apartine doar grupului de cabalisti sau  acelora care li se alatura in variate forme, in masura in care sint capabili sa o faca.

De aceea, Baal HaSulam scrie in finalul “Introducerii la Cartea Zohar” ca totul depinde de Israel. „Israel” sint aceia care aspira la Creator, aceia care simt ura intre ei si au nevoie sa o corecteze. Intreaga corectie depinde de acestia.

Din a 2-a parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 1/2/2011, “Introducere la CarteaZohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pina cind nu ne clarificam dorinta de a ne bucura si de a revela intregul sistem al conexiunilor si al calitatilor din acesta, ni se pare ca este doar o simpla dorinta pentru noi si nimic special. Totusi, cind profunzimea ei este revelata, vedem cit de complicat este sistemul de fapt.

Acesta este modul in care in fizica quantica, fizicienii, oamenii de stiinta penetreaza materia din ce in ce mai adinc, revelind de fiecare data o intreaga lume in interiorul acesteia, constind din particule din ce in ce mai mici care pareau a fi de nesaparat inainte. In mod similar, noi penetram din ce in ce mai adinc dorinta de a primi placere.

Ce vedem in ea? Vedem cum Lumina Superioara care a creat dorinta de a ne bucura, a influentat-o si a creat in ea, cele patru faze ale Luminii directe. Cind Lumina a intrat in dorinta de a primi, pe parcursul celor patru faze, ea construieste in ea propria structura.

In dorinta de a  primi, nu este altceva inafara dorintei. Totusi, Lumina creaza diferente in ea, in concordanta cu cele cinci faze ale  Aviut (grosimea dorintei): Shoresh, Aleph, Bet, Gimel, Dalet (radacina, unu, doi, trei si patru) la fel ca si Sefirot, lumi, Partzufim, linii, si un infinit numar de tipuri de conexiuni si forme, fiecare avind propriile caracteristici. Este un numar infinit de diferente si ele vor veni de la Lumina.

De aceea, cu cit mai mult revelam dorinta de a primi, cu atit mai mult revelam Lumina, Creatorul si Natura Sa. Totusi, revelam Creatorul din corporal, din dorinta de a primi si asta se numeste „forma imbracata in materie”.

Nu Il revelam pe Insusi Creatorul. Revelam actiunile pe care El le face in materie, si din aceste actiuni, noi cunoastem Creatorul. Dupa cum este scris: „Din actiunile Tale, eu o sa Te cunosc”.

Noi patrundem in insasi materia. Creatorul s-a adus pe sine in materie si noi ne revelam in aceeasi materie, si acolo Il intilnim pe Creator. De aceea, Atzmuto (Esenta Lui) ramine de neatins.

Din a 2-a parte a  Daily Lectiei zilnice de Kabbalah 1/2/2011, “Introducere la Cartea Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→