Cartea Zohar include multe parti:

1. Introducere la cartea insasi, care de asemenea este scrisa de Rabbi Shimon

2. Capitolele saptamanale sau comentariile  in portii saptamanale din Torah
3. Parti care comenteaza Profetii (Nevi’im) si Scrierile (Ketuvim)

Cartea Zohar a fost un comentariu complet a Scripturii Ebraice (TaNaKh pentru Torah,  Nevi’im, Ketuvim). Ne-a mai ramas doar o parte din aceasta solemna Carte, si cel mai probabil  foarte mica deoarece in afara de comentarile despre Torah, nimic altceva nu pare sa existe. Mai mult, asa cum Baal HaSulam in mod repetat accentueaza, multe dintre comentariile despre Torah de asemenea lipsesc. Vedem cum in unele locuri textul pare sa se termine brusc.

Dar din punctul de vedere al guvernarii superioare se pare ca avem nevoie exact de partile din Zohar pe care le-am primit. Deci nu trebuie sa ne simtim rau ca nu a fost gasita intreaga Carte Zohar. Trebuie sa fim recunoscatori pentru ce avem si sa o folosim conform scopului pentru care a fost creata.

Acum citim « Introducere la Cartea Zohar ». Toate articolele in aceasta introducere sunt foarte utile si profunde. Dar ‘’Magarul coducator’’, ‘’Noaptea miresei’’ si ‘’Scrisorile lui Rav Hamnuna Saba’’ sunt cele mai fundamentale articole unde autorii Cartii Zohar explica fundamentele creatiei.
Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Introducere la  Zohar,” Articolul “Yitro (Jethro)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand omul va intelege in sfarsit ca doar Creatorul il poate ajuta si ca acest ajutor vine doar prin aderarea la grup?

Raspuns: Asta se intampla la pasul final inainte sa iasa in exil. Doar atunci cere cu adevarat, adevarata nevoie apare. Totusi, acest pas vine de asemenea in etape : fuga, traversarea Marii Rosii, muntele urii (Sinai), cererile si in sfarsit disperarea. Asta vorbeste despre multe lucruri.

Intrebam intr-una « cand munca va fi gata si Creatorul revelat in sfarsit ? » Este corect. El va fi revelat, dar apoi mai multa munca va urma. Totusi, omul o va vedea ca o aventura, ca o bucurie, intrucat daca iubesti pe cineva, sa faci eforturi pentru cei dragi este o placere. Te bucura faptul ca faci ceva pentru ei.

Cand muncesti pentru propria placere, depui efort pentru a te bucura de roadele ei mai tarziu. Daca ai putea gusta fara sa trebuiasca sa muncesti, ar fi cel mai bine. Dar nu este la fel cand faci aceste lucruri din dragoste pentru altcineva. In acest caz efortul insusi aduce placere. In timp ce lucrezi, obtii de asemenea si recompensa.

Incearca sa faci ceva pentru cineva pe care il iubesti, fiul tau de exemplu. Nu conteaza ce efort este cerut, te simti chiar mai bine cand te straduiesti pentru asta. Daca aduci pur si simplu un cadou copilului tau si urmaresti sa vezi cat il bucura, tu nu te vei bucura. Cand iubesti, efortul este cel care face sa merite.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Care sunt puterile de care este nevoie in munca”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Eforturile noastre pot fi vazute ca o pregatire pentru munca spirituala?

Raspuns: Da, pot. Efortul este o idée mai mare. Totusi, intelege urmatoarele:

1. Nu inseamna sa alerg aiurea fara motiv, ca un copil pentru care alergatul in sine este un motiv suficient. Mai degraba, efortul meu trebuie sa aiba un scop. Il depun acolo unde este ruptura, in uniunea cu ceilalti, intrucat din dragostea celorlalti voi obtine dragostea pentru Creator.

2. Efortul trebuie sa fie motivat de Lumina care, in principal, imi adapteaza pasul urmator. Acolo as putea intalni o mai mare disperare sau o atingere mai inalta, o mai mare goliciune sau o mai mare implinire. Nu conteaza ce este. Acesta este urmatorul stadiu al calatoriei deoarece ne miscam inainte intre linia stanga si linia dreapta.

Deci, in afara de locul potrivit pentru a depune efort, mai am nevoie de adevarata sursa de Lumina, cartile care sa ma conecteze la ea. De aceea, trebuie sa fiu cu gupul care studiaza sursa.

3. Suplimentar, am nevoie de un mentor pentru toate aceste 3 unelte ca sa stiu cum sa folosesc corect cartile si cum sa ma asociez grupului.

Daca cineva are toate aceste 3 unelte si stie cum sa le foloseasca, totul e aranjat. Acum totul depinde de el. In timp, trebuie sa evalueze aceste trei componente: profesorul, cartile si grupul, si sa caute o oportunitate ca sa le utilizeze in cel mai eficient mod.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Care sunt fortele care sunt necesare in munca”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Pasi pe Scara), “Ce inseamna cand scara sta pe diagonala in munca”: Scara trebuie intotdeauna sa stea inclinata chiar si in lumea fizica. Cand capul unei persoane „atinge raiul”, el trebuie de asemenea sa” paseasca pe pamant”. Chiar si asa, acestea sunt doua forte opuse si, totusi, nu atat de departe una de alta. Si asta inseamna ca trebuie sa muncim pe doua linii, care se mai numeste „diagonala”.

Nu conteaza ce anume se trezeste in cineva, munca sa este sa aiba o atitudine corecta fata de greseli si sa le corecteze in loc sa le ascunda. Prin asta el va realiza urcarea ‘’pe diagonala’’ pe o scara inclinata, care inseamna combinatia potrivita a celor doua dorinte si unde se stabileste dorinta de a darui peste dorinta de a primi.

Impulsuri negative se trezesc in noi : ura, pofta trupeasca, invidia, vanitatea si respingerea. Sunt consecintele spargerii, iar natura noastra consta doar in ele. Toate aceste proprietati trebuie sa se transforme in factori care sa mareasca dragostea fata de fiintele create in inimile noastre. Avansam tocmai cu ajutorul lor, corectandu-i.

Evident, omul trebuie sa combine eficient Bina si Malchut, justitia si mila, in interiorul sau. Totul trebuie sa fie echilibrat din cele doua parti, stanga si dreapta fara sa devieze, in concordanta cu nivelul sau si nivelul celorlalti.

Astfel, munca noastra este sa examinam raul care se manifesta fara sa il acoperim, sa il punem ‘’la culcare’’, si sa acoperim sau respingerea sau atractia fata de cei din jurul noastru care ne induc asta ; altfel, nu faci munca spirituala, nu incerci intotdeauna sa te pastrezi in daruire (dragoste) peste respingerea (primire) celorlalti (‘’aproapele’’).

Trebuie sa combinam corect proprietatile opuse din ‘’pe diagonala’’, fara sa ne fie teama de ele. Omul nu poate face asta de unul singur, el cere corectia, si  vede cand Creatorul face aceasta combinatie pentru el.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/6/2011, “Ce inseamna cand  Scara sta in diagonala in munca”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Lucram cu egoismul la nivel uman. Dar cum ne putem referi la  dorinta la nivelele vegetativ si animat ?

Raspus: Conform principiului necesitatii vitale. Ia doar atat cat ai nevoie. Orice altceva doar te deranjeaza. Este scris « Cu cat mai multe proprietati ai, cu atat mai multe griji ai ». Daca te gandesti la nivelul uman, atunci in restul nivelelor tu ai doar energia necesara necesitatilor vitale.

De exemplu, unii oameni au caine acasa. Cainele latra tare dimineata, cerand sa fie scos la plimbare. Atunci cei doi merg impreuna ; stapanul si cainele in lesa. Eu merg cu « cainele » meu interior, in timp ce cainele sau este afara.

Intr-adevar, acest “animal” are nevoie sa ai grija de el. Il hranesc, il plimb, il spal, il pun sa doarma, si fac tot ce este necesar ca sa ma lase sa lucrez spiritual.

Aceasta atitudine sanatoasa face viata mai usoara. Tu trebuie sa pui materialul tau existent intr-o legatura simpla, « mecanica », supunandu-l  nevoilor sistemului asemeni rotilor dintate in mecanismul unui ceas. Trebuie sa ma inteleg cu fiecare si sa mentin o anumita balanta materiala in familie, la servici si asa mai departe, in timp ce dedic o mare cantitate de energie lucrurilor care conteaza cel mai mult.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/10/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Facem multe eforturi şi, cu fiecare efort, trebuie să facem calculul, Dacă nu o fac pentru mine, atunci cine o să o facă pentru mine? Trebuie să facem tot posibilul şi să discernem exact unde să ne depunem eforturile – în unitatea cu ceilalţi, locul unde a avut loc spargerea.

Trebuie să încercăm să refacem unitatea acestui loc spart, astfel încât să devină integral din nou, ca noi să fim un singur om cu o singură inimă şi să trăim în garanţie reciprocă, adică într-o unitate sistematică, perfectă. Câteodată ni se pare că suntem în stare să facem asta, iar altădată că nu putem. Vrem ajutor, dar nu îl putem cere pentru că nu simţim încă o nevoie adevărată pentru acesta.

Astfel, etapă după etapă, o persoană îşi înclină capul şi este pregătită să facă noi eforturi. Începe să lucreze din nou şi din nou în acest loc spart, pentru a-l reuni. În acelaşi timp, ştie că trebuie să continue să lucreze până ajunge să aibă nevoie de ajutor şi că, fără dorinţă, acest ajutor nu va veni.

Totuşi, în acelaşi timp, o persoană trebuie să creadă că nu există nimeni în afară de Creator. Apoi, fiecare efort este urmat de disperare şi de o nouă necesitate.

O persoană trebuie să treacă prin toate aceste faze, una după alta, până când acumulează o mare dorinţă, până când atinge o disperare totală faţă de propriile puteri. Atunci ea trece prin poarta lacrimilor, cu plângerea şi cererea corectă. Toate eforturile sale se adună, stând dincolo de toate Luminile care vin la ea, făcând-o să dispere şi lasând-o cu o senzaţie de un gol mai mare. A încercat, dar nu a găsit ce a căutat până când, deodată, îi devine evident faptul că nu a încercat şi a găsit. În alte cuvinte, acţiunea însăşi nu este făcută de ea, ci de Lumină, care îi poartă dorinţa sa şi o uneşte cu ceilalţi într-un singur Kli.

Apoi, înăuntrul acestui vas, se revelează o Lumină perfectă, calitatea perfectă a dăruirii, Creatorul. Aşa ajunge, eventual, o persoană la descoperire.

Eforturile sale, ajutorul, disperare şi strigătul – tot ceea ce a acumulat în etapele anterioare, iau în sfârşit forma corectă. Totul se contopeşte împreună în dorinţa corectă şi în decizia corectă. Şi toate astea se întâmplă în virtutea tuturor lucrurilor pe care o persoană le-a făcut de-a lungul drumului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/11, Scrieriel lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce moment se decide Creatorul: Asta e, am terminat. Te-am scufundat în disperare totală ?

Răspuns: Merită să mă îngrijorez de asta? Creatorul este o forţă neschimbătoare, o lege neschimbată, perfecţiune, eternitate şi consistenţă. Nu există modificări în El, totul depinde de mine. În funcţie de ce parte îmi întorc spre El, aşa voi primi un fel de răspuns, în corespondenţă perfectă cu pista care urmează scopul creaţiei.

Creatorul este lumea Infinitului (Ein Sof) în cazul în care voi găsi Kli-ul perfect (vasul), Lumina perfectă, un ecran perfect (Masach), şi unde în care toate eforturile noastre, dezamăgirile, succesele şi orice altceva sunt colectate. Aceasta este locul în care mă conduc Reshimot-urile mele (date informaţionale).

Din această stare perfecta, de la lovitura perfectă a imaginii finale, am primit forţelor motivante, în funcţie de starea mea personala. Sunt ghidat mai departe de doze mici de disperare şi de putere, iluminare şi ascundere, asta este, de guvernarea multiplă şi complexă.

Cu toate acestea eu nu ştiu în ce set vor veni aceste sau alte începuturi. Aceasta este determinată de proiectare sufletului pe care îl obţin treptat, prin avansarea mai departe şi mai departe. Este sufletul unde vom realiza legătura cu Infinitul, astfel începând să realizăm cum întregul se leagă împreună cu părţile, până când devin una.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/9/2011, “Care este puterea de care este nevoie în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă a fost creată numai dorinţa, atunci ce este intenţia? Este tot un tip de dorinţă?

Răspuns: Nu, nu este. Intenţia vine de la Creator. Fiecare persoană are un punct în inimă, partea Creatorului dată de Sus.

Adevărul este că noi suntem rezultaţi din spargere. Înaintea noastră, a fost un sistem al Infinitului (Ein Sof), în care se afla întreaga dorinţă, precum şi Lumina. Apoi noi am trecut prin sistemul de spargrea al Kelim (vasele).

Ce ne-a dat nouă asta? Acum, că suntem în această lume corporală, avem totuşi dorinţă, dar în loc de Lumină, sunt numai scântei. Dorinţa noastră este ruptă şi acţionează numai cu intenţia egoistă de a primi. În cursul istoriei, din generaţie în generaţie, dintr-o viaţa în alta, s-a dezvoltat în nivelele mineral, vegetal şi animal.

În final, în timpul unui ciclu de viaţă, ajunge la etapa finală când un punct, o scânteie de Lumină, partea Creatorului dată de Sus, apare într-o persoană. Ce este cu mine? se întreabă când se trezeşte la viaţă şi atunci simte omul un conflict interior.

La nivel animal, asemenea conflicte interne nu au apărut, pentru că la acel nivel ne-am dezvoltat prin nevoi şi impulsuri instinctuale. Am vrut să îi folosim pe ceilalţi în cea mai mare măsură şi am reuşit în tot ceea ce am făcut.

Toţi oamenii, tineri şi bătrâni, se străduie să câştige cât mai mult din această lume. Ei există numai într-o singură dorinţă: voinţa de a primi plăcere. Gândind că merită să trăieşti pentru ea, ei nu îşi pun întrebări despre ceva mai mare decât asta. De fapt, întrebările apar din interior, din pământul fertil interior şi, până atunci, noi suntem doar mamifere. Vedem problemele vitale prin prisma minţii şi a diferitelor credinţe.

Acest lucru se desfăşoară până când omul pierde dorinţa, până când punctul lui sau al ei din inimă se dezveleşte, lucru care caracterizează generaţia noastră. Astfel, punctul din inima este începutul sufletului. Aceasta este ceea ce declanseaza dezvoltarea umană.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Trecem prin numeroase vieţi, rămânând numai în dorinţa egoistă. În ea, trăim şi ne dezvoltăm. Este realitatea noastră în această lume. În esenţă, doar punctul din inima al fiecăruia dintre noi suferă încarnări, în timp ce corpurile care aparţin de nivelul animal se nasc şi mor, pur şi simplu.

La final, după multe vieţi, punctul din inimă începe să lucreze. De fapt, dorinţa materială şi-a completat dezvoltarea ei şi nu mai are altceva de făcut; a pierdut interesul în încercarea de a se umple, satisface şi nu vede un viitor interesant înainte. Toate acestea ajută punctul din inima să aducă  o persoană la întrebarea legată de scopul vieţii, de o existenţă mai exaltată decât călătoria materială de la naştere până la moarte. Acesta este începutul procesului spiritual.

În natură, există două forţe: vointa de a primi si voinţa de a darui. Lumea spirituala este lumea dăruirii, în timp ce lumea fizica este lumea primirii. Cum deci, putem noi dezvălui lumea dăruirii? Cum intrăm în ea?

Punctul meu în inima sa trebuie să se confrunte cu egoismul care-l opreşte. Cu toate acestea, forţa superioară care se extinde de la reţeaua integrală a conexiunile reciproce, mă duce la grup, studii şi la învăţător. Acum, trebuie să lucrez cu mediul, astfel încât voinţa mea de a darui să se poată ridica mai sus decât dorinţa de a primi. Relizând asta, mă voi sui la primul meu grad spiritual. Este întemeiat în egoism, dar esenţa lui este în dăruire.

Etapele ascensiunii sunt: 1) egoismul meu este crescut pentru a se potrivi punctului în inimă, 2) trebuie să mă încred că, chiar dacă aceste forţe sunt la fel de puternice, le pot reconcilia prin ridicarea punctul meu în inima cu ajutorul grupului şi, alegând valoarea de a darui peste valoarea de primire, iar 3) acest lucru este considerat ca fiind credinţa mai presus de ratiune.

Ulterior, procesul se repetă: primesc un egoism mai mare, care se confruntă cu punctul în inimă, care a crescut de asemenea, astfel urcând la gradul numărul doi. În acest fel, vom urca treptele scării spirituale, pas cu pas.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/7/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Diferenţa esenţială dintre Cabala şi filozofie este că filozofia  se angajează în materia abstractă, în timp ce intelepciunea Cabalei se ocupă exclusiv cu forma îmbrăcat în materie. Prin urmare, filozofia  este detaşată de realitate, în timp ce Cabala este legat de ea ca orice altă ştiinţă.

Cu toate acestea, în timp ce ştiinţele regulat studiază realitatea percepută în dorinţa de egoistă, Cabala explorează realitatea simţită în dorinţa altruistă. Realitatea este percepută în aceeaşi dorinţă de a primi placere, dar în primul caz, dorinţa vrea să se bucure de dragul său, în timp ce în cealaltă, este de dragul de a darui.

Aceasta dorinta are două forme de existenţă. Ştiinţa care studiază comportamentul dorinţei care se străduieşte să absoarbă şi să primească totul în sine, se numeşte sţiinţa naturii, materială. Material înseamnă că acţionează cu intenţie egoistă.

Ştiinţa care studiază acţiunile dorintei de a primi placere care aspiră pentru daruire, se numeşte Cabala. Această formă de existenţă a materiei este absentă în lumea noastră; ea poaste fi găsită doar în lumile superioare.

Prin urmare, este clar că înţelepciunea Cabalei este opusă ştiinţa materialelor pentru că aceasta studiază comportamentul opus al materiei, care face ca toate legile şi principiile ei să fie total opuse. Cu toate acestea, ambele utilizează aceeaşi abordare ştiinţifică de a se baza doar pe fapte evidente.

În consecinţă, în timp ce ştiinţele materialiste studiază nivelele de materiei egoiste, care există în această lume, la fel foloseşte şi Cabala aceeaşi abordare realistă, ştiinţifică pentru a examina existenţa materiei spirituale la nivelele minerale, vegetale, animale şi umane ale naturii, care acţionează în daruire in lumea spirituala.

Dar metoda de studiu poate fi ori ştiinţifică, ori un care se bazează pe credinţă, religioasă. Şi dacă da, aceasta metodă este religia nu ştiinţă. În consecinţă, în cazul în care această abordare non-ştiinţifică bazată pe credinţă pură este aplicată în lumea noastră, ea se transformă în filozofie.

Pentru a rezuma, materia ar putea funcţiona fie 1) de dragul ei, sau 2), de dragul altora. În ambele cazuri (fie în lumea superioară sau în lumea noastră), se poate aplica o metodă ştiinţifică, în sensul că metoda se bazeaza pe experienta, motiv, fapte evidente şi studiul formei îmbrăcată în materie. În plus, o altă abordare care studiază forma abstractă poate fi folosită în ambele zone: filozofia  si religia.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia ”

Filed under: Lectia zilnica, Religie, Stiinta - Niciun comentariu→