Întrebare: De unde vine suferinţa? Din cauza mea, prin lipsa echivalenţei cu Creatorul sau El ne-o trimite?

Răspuns: În mod sigur, toată suferinţa este trimisă de către Creator, deoarece nu este nimeni în afara de El. Umanitatea suferă pe calea evoluţiei sale şi suferinţa este destinată dezvoltării creaturilo la nivelele mineral, vegetal, animal şi vorbitor, astfel încât acestea să ajungă la nevoia ce împlinire corectă. La sfârşit, într-un fel sau altul, toată lumea simte o nevoie datorită lipsei unei stări existenţiale bună, împlinită.

Toate acestea sunt necesare pentru a completa imaginea, prin corectarea spargerii. De fapt, totul se datorează lipsei unităţii sau absenţei Luminii în vas. De îndată ce începem să corectăm Kli-ul, Creatorul ni se descoperă şi apoi, urmând nivelul vorbitor, toate celelalte nivele urcă, ieşind libere din neînţelegeri şi probleme.

Suntem antrenaţi de suferinţa trimisă de Sus până când începem să ne corectăm. Şi nu este nimeni pe care să dăm vina pentru asta, decât pe programul creaţiei. De ce, atunci, trebuie să suferim pe calea iubirii? De fapt, la început, voinţa de a primi (dorinţa) trebuie să simtă că este goală şi numai atunci va experimenta împlinirea. Aici apare o întrebare: Dacă Creatorul mi-a pregătit plăcere eternă, inseamnă că mai întâi trebuie să simt o suferintă eternă? În acest caz, prefer mai degrabă să rămân un animal.

Totuşi, în realitate, noi începem încet şi avansăm în etape, timp după timp, corectând şi umplând cu Lumină noi straturi ale dorinţei noastre. Niciunul dintre noi nu ar putea să suporte sentimentul golului negru infinit. Ne este data porţia exactă pe care o putem suporta, mergând înainte încet şi cu grijă. Asta…… este necesar deoarece noi nu putem să luăm totul dintr-o dată. Spargerea ni se relevă picătură cu picătură, conform capacităţii noastre.

Din lectia 10/22/10, Articolele lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Suferinta - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană nu este pregătită suficient pentru Convenţie , ea va spune: Asta este foarte frumos. Oamenii se unesc şi asta nu este deloc un lucru rău. Totuşi, ea nu va simţii faptul că această uniune deţine ceva mai înalt, ceva care este diferit de alte tipuri de uniuni. Este bine pentru această persoană sa părăsească Convenţia cu acest sentiment?

Răspuns: Fiecare persoană are propriu scop în viaţă. Convenţia este o adunare de oameni care doresc să-l descopere pe Creator, iar Creatorul poate fi descoperit dacă îţi iubeşti seamănul ca pe tine însuţi.

Nu ne opunem să vină cei mai diferiţi oameni la noi. Lăsaţi-i să vadă cine suntem noi. Chiar dacă o persoană se opune Cabalei sau nouă, în particular, asta o va ajuta să vadă exact de ce este împotrivă.

În orice caz, când venim în contact cu orice persoană, necontând ce legătură are cu noi, noi îi trecem o porţie de Lumină şi astfel întreaga lume avansează către corecţie. Din acest motiv s-a produs spargerea, doar că ea s-a produs într-un mod mult mai dramatic. Spargerea a fost necesară pentru a trece scântei de Lumină în Kelim care nu putea primi Lumina altfel. După spargere, noi putem trece Lumina tuturor, folosind diferite forme de conexiune, chiar unele care nu sunt prea plăcute.

De aceea, chiar dacă inamicii sau oponenţii noştri au o conexiune cu noi, este un lucru bun. Aceasta este o formă de conexiune care nu este Panim be Panim (faţă în faţă), ci Panim be Ahor (faţă în spate) sau chiar Ahor be Ahor (spate în spate). În orice cazi, este o formă de conexiune. De aceea, câteodată, oamenii îşi doresc să se lupte doar pentru a veni în contact unul cu celălalt.

Din lecţia din 22.10.2010, Scrisoarea 17 a lui Baal HaSulam

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Grupul este un bucătar şi tu eşti un burger într-o tigaie încinsă. Dacă te pui în mâinile grupului, acesta te va aduce la starea necesară şi nu te vei arde. Grupul te întoarce  în mod constant, expunând diferite părţi din tine la Lumina, iar Lumina te influenţează corect, afectând de fiecare dată partea necesară, în direcţia necesară.

Din lecţia din 22.10.2010, Scrisoarea 17 a lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ne simţim atunci când ne ridicăm pentru atac?

Răspuns: Trebuie să ne simţim ca şi cum ar fi ultima şi  definitivă batalie. Mergem va banque până la sfârşit, nelăsând nimic în spate pentru mai târziu.

O persoană trebuie să devină parte la asta, cu întreaga sa inimă şi întregul suflet. Este o ruşine dacă lasă ceva înăuntru, nu îi găseşte utilzare, deoarece ceea ce avem acum este o şansă reală.

Baal HaSulam scrie că noi trăim în zilele venirii lui Mesia, în ultima generaţie. Tot ceea ce a rămas este diseminarea înţelepciunii Cabala, pentru că generaţia este gata pentru asta. Acţiunea decisivă, depinde numai de  noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/22/10, Însemnătatea voinţei de a primi

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Acum, in aceste ultime zile dinaintea Conventiei, trebuie sa facem fata tuturor deranjamentelor, nelinistilor, pentru a creste pe toate planurile si trebuie sa devenim tot mai puternici. Trebuie să incercam sa explicam ca nu exista cale de scapare si ca avansarea este posibla doar daca devenim mai puternici, deasupra mintii si a ceea ce simtim, ca  “un catar sub jug, ca un magar  sub o povara,” adica facand eforturi fara sa ne folosim mintea si sentimentele.

Trebuie sa incercam sa primim  o asemenea forta comuna, forta minunata a unitatii, de la grup in interiorul caruia traieste Creatorul. In acest fel vom ascede!

In mod diferit fata de celelalte religii si practici spirituale, in Kabbalah nu distrugem egoismul. Mai degraba dorim sa-l dezvoltam  si sa acumulam provocarile pe care le prezinta pentru ca noi ne ridicam deasupra lui.

Prin urmare, lasati orice persoana sa vina cu incarcatura sa de egoism, indiferent ce inseamna asta. Prin folosirea lui ca un punct de plecare, trebuie sa cream o conexiune cu fiecare dintre noi. Asadar, in locul unui mic circuit pe care-l obtinem cand nu exista nici o opozitie intre noi, vom obtine un castig prin ridicarea deasupra opozitiei.

De aceea, timpul ramas este foarte intens si critic, cand suntem aruncati in directii opuse: intre bine si rau, confuzie si claritate. Trebuie sa ne bucuram ca faptul ca am obtinut aceste stari si lucrul cel mai important e sa nu ramanem indiferenti.

Si daca o persoana intr-un final ajunge la Conventie dupa ce trece prin toate aceste valtori(vartejuri), atunci are cu ce sa vina! Si impreuna vom corecta  restul!
Din partea a patra a  Lectiei zilnice de Kabbalah 10/26/10, “600,000 de Suflete”

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Incepem drumul nostru spiritual de indata ce obtinem o dorinta egoista relativ mare, urmare a dezvoltarii de-a lungul mileniilor, mai ales in aceasta incarnare, multumita punctului din inima.

Din cauza acestui punct, dorinta de a primi se dezvolta mai repede si mult mai „agresiv”, cerand mai mult decat face.  Punctul conduce dorinta intr-o directie neclara, asa incat ridica mana si isi creste cererile din aceasta lume.

Dezvoltarea in spatiul lumii noastre  fara punctul din inima, a apartinut dorintelor maselor, insa acum, impulsul spiritual e directionat cu totul in alta parte. Noi continuam sa ne dezvoltam in mod egoist, insa egoul nostru a crescut si acum doreste sa „devoreze” intreaga realitate, atat corporala cat si spirituala.

Cu aceste doua forte, omul isi incepe cercetarea spirituala, pana cand ajunge la grup si afla metoda corectiei. Daca foloseste aceasta metoda corect prin studierea intelepciunii Cabala cu intentia de a afolosi mediul la atragerea Luminii, se angajeaza pe drumul dezvoltarii spirituale. In acest proces, egoul omului este combinat cu aspiratia lui pentru daruire, care deriva din mediu. In mod gradual, o cerere creste in inima lui si Lumina o creste.
Din partea întâi a  Lectiei zilnice de Cabala 10/21/10, “Sunt primul si sunt ultimul”

Filed under: Egoism, Evolutie, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Este Lumina care Reformează busola noastră în grup sau, mai degrabă, busola este unitatea noastră?

Răspuns: Unitatea nu poate fi o busolă deoarece nu am obţinut-o încă. O busolă mă îndreaptă spre punctul în care locuiesc. Acest punct este uificarea dintre noi şi eu trebuie să o obţin. De aceea, tot ceea ce fac în acest moment, depunând efort în mediu, în grup, fiind impresionat de prieteni, primind importanţa scopului de la ei şi realizând cât de mic sunt; toate astea sunt făcute astfel încât să pot citi Zoharul acum şi să simt şi înţeleg că el ne descrie stările adevărate, exaltate, spirituale, pe care trebuie să le simţim şi obţine.

Ne este permis acum să uităm faptul că Lumina este fenomenul care are loc în voinţa de a primi (dorinţă, Kli) şi este o formă de a dorintei. Studiem, simtim si discutam doar despre materie si forma invesmantata in materie. Materia este vointa noastra colectiva de primire pe care vrem sa o unim in una singura si sa-i dam  forma conectarii dintre noi, considerata ca Arvut sau garantia reciproca.

Arvut per se, daca se adevereste,va fi Lumina, De altfel, noi vorbim doar despre forma care caracterizeaza vointa de a primi (dorinta, Kli). Nu stiu ce este nici electricitatea sau lumina, insa stiu ce fenomen deriva din asta in materie.

Astfel, eu tanjesc doar dupa forma invesmantata in materie. Aceasta forma este Creatorul (Bo-Reh, „Vino si vezi”), actiunea Luminii in manifestarile ei variate, de Lumina Inconjuratoare, sau inteioara, „Nekudot” (puncte), sau „Taamin” (gusturi) etc.

In cele din urma,  am o convingere extrem de puternica ca nu exista altceva decat dorintele noastre conectate in manieara corecta si asta este ceea ce se numeste „Lumina”.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/21/10, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu este nimeni în afară de El, înseamnă că totul se trage din El, iar ceea ce văd în jurul meu este tot El?

Răspuns: Da, așa este. Și tot ceea ce spui acum, ce gândești și simți, este tot El.

Întrebare: Unde este eul meu atunci? Cine sunt eu?

Răspuns: Asta ar trebui sa realizezi tu. În alte cuvinte, nu îl descoperi pe Creator, ci eul tău.

Întrebare: În final, descopăr că și eu sunt de fapt El?

Răspuns: Nu. Există un anumit punct de separare, care este privit ca existentă din absență (Yes Mi Ain). Iar acest punct este singurul loc unde există ființa creată, în timp ce restul este Creatorul. În măsura în care acest punct dorește să devină similar Creatorului, atunci începe să se cunoască sau începe să il cunoască pe Creator, ceea ce, în final, este același lucru.

Întrebare: Dacă tot ceea ce spun își are originea în El, atunci ce este acest punct care descoperă că nu este nimeni decât El?

Răspuns: Este punctul în care tu lucrezi pentru a realiza ce înseamnă liberul tău arbitru. În același timp, te ridici deasupra naturii pe care Creatorul a inoculat-o în el. L-a creat ca o dorință de a primi plăcere și, mai mult, i-a dat intenția de a simții plăcerea în mod egoist. Dar atunci când continui să încerci să te ridici deasupra acestui punct, înseamnă că îl descoperi pe Creator, natura Sa: de a dărui și a primi, pentru a dărui.

Din  Cabala pentru începători, “Nu este nimeni în afară de El” 7/29/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca este un suflet unic, atunci de ce sunt necesare 600.000 de suflete pentru a ajunge intre ei la garantia mutuala?

Raspuns: Vom ajunge precis la un singur suflet din aceasta diviziune in parti. Este imposibil sa obtii cea ce este sufletul comun fara sa treci prin rupere.

Pentru a intelege aceasta imagine trebuie intai sa aflam ca este rupta si sa incercam sa o adunam impreuna la loc. Cand muncesti din greu si ajungi sa intelegi ca nu poti sa faci asta singur, fara Cel de Sus, atunci ti se dezvaluie El, Cel care te poate ajuta. Apoi, impreuna cu El, vei face acest „puzzle” la loc.

Apoi ve descoperi ce a facut El si de ce a rupt sufletul comun. El a facut asta de dragul tau, ca tu sa poti pune bucatile rupte impreuna si, in acest proces sa intelegi cum trebuie aranjate si ce conexiuni trebuie sa aiba. Este ca si cum tu ai reasambla o masina din mii de bucati si trebuie sa intelegi de ce este necesara fiecare parte si cum trebuie conectata cu celelalte si in ce ordine.

Cand le pui impreuna, intelegi ca pentru a functiona, motorul are nevoie de forta vietii! Aceasta forta a vietii se numeste Creator. In acest fel, incepem sa-L cunoastem din actiunile Lui. Altfel, nu vom fi niciodata capabili sa-L intelegem.

Din partea apatra a Lectiei zilnice de Cabala 10/25/10. „600.000 de Suflete”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este considerat un viciu sa te simti doar pe tine insuti, sufletul tau in locul sufletui unic, comun. Si totusi, unii oameni pot sa considere asta ca o mare realizare fiindca eu sunt totusi in Lumea Spirituala, impreuna cu Creatorul, chiar daca sunt separat de ceilalti. Dar daca un om atinge spiritualitatea, el simte ca aceasta stare nu e buna fiindca el este separat de ceilalti si sunt doua parti ale existentei.

Este chiar si mai rau cand acolo este si cea de a treia parte, Creatorul, pentru ca toti trebuie sa fie un intreg: omul, metoda de corectie si Creatorul. Insa sunt diferite pacate la fiecare nivel si tu esti inca departe de aceste „crime”.

Initial a fost creat un singur suflet, deci cum poate aceasta vointa perfecta, creata de Lumina perfecta, sa se bucure de impartirea in parti. De fapt, cum e posibila aceasta separare?

Acum intelegi ca noi traim intr-o lume nereala? Numai in imaginatia noastra se imparte totul in parti in acest fel:nivelele mineral, vegetal, animal si uman; precum si tot felul de culori si sunete. Nimic din acestea nu exista in spiritualitate.

Spiritualitatea adevarata este o singura senzatie comuna, Lumina Simpla. Toate celelalte separari pe care le simtim acum vin din lipsa noastra de perfectiune.

Noi am parasit in mod artificial starea perfecta si pentru asta simtim o lume in care totul este divizat, rupt, separat de celalalt si in opozitie. Dar daca Creatorul e unul, atunci diversele creaturi nu pot iesi din El, ci numai una.

Baal HaSulam scrie urmatoarele in articolul „600.000 de Suflete”: „Intr-adevar este un singur suflet pe lume, dupa cum este scris despre crearea omului: ‘Creatorul a suflat spiritul vietii in el’” ceea ce inseamna ca exista o singura dorinta si o singura Lumina.

Un om care isi doreste sa se intoarca la Creator e numit „Isra-El” (direct la Creator) si el obtine unicul, singurul suflet. Imi atasez oamenii care par sa existe in afara mea si obtin asta ca pe unicul, singurul suflet, Adam HaRishon, exact asa cum a fost creat de Creator. Este plin inauntrul lui cu Lumina Infinitului, cu Creatorul.

Insa ramane asupra mea sa fac asta mai usor, mi-a fost dat grupul prin care ma raportez la  sufletul comun. Grupul este partea din suflet cea mai apropiata mie, un intermediar cu ajutorul caruia pot sa lucrez.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 10/25/10. „600.000 de Suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→