Cateodata, o persoana simte ca este obosita, ca are nevoie de odihna si ca aceasta cale nu este pentru ea. Chiar daca stia dinainte ca aceste stari vor veni,  deodata, ea uita ce are de facut.  Toate articolele vorbesc despre asta. Ele descriu lupta interioara, obstacolele, si cum, cei virtuosi acced acolo unde cei pacatosi cad. Astfel, o persoana atinge o stare unde ii este acordat, cu adevarat, liberul arbitru.

Aceasta presupune o mare cantitate de noroc, unde norocul inseamna ca persoana este capabila sa stabileasca o relatie cu mediul inconjurator, grupul, invatatorul si cartile care nu o lasa sa plece. Isi asuma diferite obligatii si participa la toate actiunile grupului pentru a transforma acest obicei in a doua sa natura. Acest lucru o impiedica sa paraseasca aceste actiuni, deoarece, altfel, cei din jurul lui vor incepe sa se uite in jos la ea.

Daca realizeaza cat de slaba este natura  sa si stabileste aceste conexiuni, atunci este capabila sa reziste. Este similar cu modul in care marinarii de pe puntea corabiei se leaga cu o franghie impreuna, astfel incat valurile sa nu-i arunce in apele deschise. Ei stiu ca nu au puterea sa se tina pe loc in marile dure, de aceea se leaga impreuna cu franghii.

Nu poti sa te legi atunci cand esti deja lovit de valuri. Totul trebuie pregatit dinainte. Marinarii inteleg ca nu au puterea de a depasi enormele forte ale furtunilor de pe mare, care ii arunca in toate directiile.

In acest mod ar trebui o persoana sa se pregateasca si asa ar trebui ca grupul sa-i ofere suportul garantat, astfel incat persoana respectiva  sa nu paraseasca calea chiar in conditiile celei mai grele furtuni. Ea trebuie, intotdeauna sa foloseasca toate calitatile sale, cum ar fi mandria, egoul comun si toate calculele necesare, pentru a se asigura ca nu va parasi calea si ca va atinge scopul.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 8.07.10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Cand ma intorc la Zohar si incep sa citesc, spre ce ma duc, ce iau in mainile mele pentru corectie? Iau bucati mari ale fragmentelor si legaturilor rupte cu alte suflete. In masura in care regret ca sunt sparte, pot transfera Zohar-ului dorinta mea de nevoie de unitate.

Aici sta singura noastra libertate: sa crestem dorinta pentru unitate in unul si altul. Niciunul dintre noi nu simte nevoia sa faca asta, dar, prin conectarea cu grupul si mediul inconjurator, incep sa doresc ceea ce nu am dorit inainte, ceva ce nu as putea sa doresc de unul singur. Incep sa simt nevoia de unitate cu altii si sa cer aceasta unitate.

De aceea, de fiecare data cand incepem sa citim Zohar-ul, trebuie sa ne acordam pentru a simti valoarea grupului, pentru a intra sub influenta lui, pentru a cumpara un prieten, pentru a ne micsora in fata grupului, astfel incat fiecare individ si grupul ca intreg, sa fie inspirat de nevoia de unitate si sa ceara corectia, care este refacerea legaturilor rupte.

Cu aceasta dorinta, vom atrage Lumina care Corecteaza. Lumina nu va veni fara motiv. Trebuie sa stim exact ceea ce dorim; altfel va fi ipocrizie si nu rugaciune.

Daca ne strangem impreuna pentru a descoperi aceasta dorinta singulara de corectie, pregatita de noi de catre Creator, ne vom ruga pentru corectia spargerii. Aceastei rugaciuni i se va raspunde de Sus si legaturile dintre noi vor fi refacute. Apoi, impreuna, vom descoperi tot ceea ce Zohar-ul doreste sa ne releveze.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Rabash, Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre: El intreaba, de ce la stejarii de la Mamre si nu in alt loc? Si raspunde, pentru ca Mamre i-a dat un sfat cu privire la circumcizie. Cand Creatorul i-a spus lui Abraham sa isi faca circumcizia, Abraham s-a dus sa caute sfat la prietenii sai. …

Mamre i-a spus, Iti amintesti de ziua in care caldeenii te-au aruncat in cuptor, si de foametea pe care a trait-o lumea… si de regii pe care i-au urmarit oamenii tai, pe care i-ai lovit, si de care te-a salvat Creatorul si nimeni n-a putut sa-ti faca rau. Ridica-te si fa asa cum iti porunceste Stapanul tau.

Fiecare om este o mica lume – si la fel ca un element dintr-o imagine holografica, fiecare contine toate calitatile lumii. Singura diferenta este ca, pentru fiecare individ, aceste calitati exista in noi in combinatii diferite.

Malchut a Lumii Infinitatii s-a impartit intr-o multime de bucati (suflete), fiecare parte contine toate calitatile, dar cu unele dorinte ale sufletului prezentate mai puternice si cu altele mai slabe. Prima corectare a egoismului se afla in taierea tuturor dorintelor de a primi placere pentru sine. Aceasta actiune se numeste intelegere cu Creatorul (in obiectiv) sau circumcizie (in actiune). Cu alte cuvinte, pentru a se ridica la calitatea daruirii (gradul Bina), omul face o circumcizie a dorintelor sale de a primi, separandu-le de dorintele de a darui.

Omul e guvernat de trei suflete: insufletit, inteligent si indrumator. Unul il guverneaza prin sentimentele sale, unul prin mintea sa si al treilea cantareste in ce directie ar trebui sa se straduiasca. Aceste suflete ne anima si totul depinde de care dintre ele predomina. In cele din urma, trebuie sa folosim toate fortele pe care le avem la dispozitie, indiferent de care ia deciziile si care guverneaza restul proprietatilor noastre.

Cand fiecare persoana trece prin stadiile corectarii ego-ului, ea verifica daca corpul sau (dorintele) este pregatit sa ia hotararea de a se alatura gradului Bina (daruire). Atunci ea dobandeste un Kli, un vas spiritual, dorintele daruirii si face corectarea – circumcizia – taind de la el, cum ar fi, dorintele egoiste.

El vede ca celelalte dorinte ale lui nu sunt de acord cu Creatorul. Nu are taria sa le corecteze, dar este suficient de puternic incat sa le taie (dupa cum e scris, de la marginea inimii sale). Dupa aceea, la treptele urmatoare, el va fi chiar capabil sa le corecteze, pentru ca ele sa se alature de buna voie actiunilor daruirii si sa il ajute sa se inalte inca si mai sus.

Aceasta forta sau proprietate numita Mamre, pe care omul o gaseste in el insusi, este pregatirea (prietenul) care il ajuta sa atinga proprietatea daruirii.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah, 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este scris ca e interzis sa studiezi Tora fara intentie, pentru ca astfel nu atragi Lumina care Reformeaza si transformi imediat potiunea vietii in potiunea mortii. Punctul acesta de alegere este singura alegere pe care o avem in viata. Ca urmare, atunci cand lucram cu Cartea Zohar, singura arma impotriva raului sau egoismului, trebuie sa incercam sa o folosim corect.

Evident, nu putem sa apasam pe butonul rosu care ar duce lumea la rezultate daunatoare ireversibile, dar putem sa pasim in starile suferintei, lucru care s-a intamplat deja in trecut (a se vedea Introducterea la Cartea Zohar, Paragrafele 70, 71). De aceea, inainte sa citim Zohar-ul, trebuie sa trecem in revista o serie de aforisme kabaliste si adagii care ne impresioneaza, care ne ajuta sa ne trezim de la nivelul insufletit (dorinta pentru sine) la nivelul uman (aspiratia catre unire, daruire si iubire).

Nivelul uman inseamna dorinta de a ne uni cu altii. Sistemul corectat de suflete se numeste Adam (omul). De indata ce acest sistem se sparge si se faramiteaza in mai multe bucati, fiecare din ele se transforma si devine doar partea sa insufletita. Nivelul uman (echivalenta cu Creatorul, Adam vine de la asemenea Creatorului) apare in noi numai atunci cand partile sfaramate (sufletele) incep sa se uneasca si sa aiba experienta unei dorinte unificate.

Astfel, vedem ca sufletele nu traiesc in ele insele, ci in conexiunea dintre ele. Asta se numeste viata mai presus de ratiune, adica, in relatia dintre suflete, in daruire reciproca. Suma acestor relatii de daruire este Creatorul care ne conecteaza. Aceasta forta unificatoare care rasare in departare se numeste Lumina inconjuratoare.

Astfel, Creatorul este forta care ne uneste, efectiv, iar Lumina inconjuratoare este manifestarea acesteia de departe. Nu e nimic altceva, decat Lumina si dorinta (Kli). Noi le dam diferite nume, dar in cele din urma, exista doar aceste doua forte.

Din a 2-a parte la Lectia zilnica de Kabbalah 6.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Unitate, Zohar - Niciun comentariu→

Creatorul umple conexiunea dintre sufletele noastre cu El Insusi. A fi mai aproape de celelalte suflete inseamna a fi mai aproape de Creator si a avea o capacitate de a incepe sa Il percepem cum umple interconexiunile noastre ca Lumina, daruire si iubire. In loc sa fie trecatoare, aceasta dorinta de a ne uni cu celelalte suflete ar trebui sa fie constanta si sa creasca in permanenta. Daca se aprinde doar ocazional si apoi dispare imediat, nu este suficient. Trebuie sa ne straduim sa sustinem si sa acumulam astfel de stari continuu.

E clar ca o persoana nu poate sa realizeze asta prin propriile sale eforturi. Omul nu poate sa isi controleze propriile dorinte si de aceea i se da un grup. Dorintele se reiinoiesc intr-un om in doua moduri in acelasi timp: conform unui lant de inregistrari de informatie (Reshimot) si datorita influentei mediului. Persoana nu determina nimic de la sine.

Greseala noastra consta in faptul ca ne ascultam ego-ul, care ne tenteaza sa il influentam cu forta, impingandu-ne astfel in directia gresita. Directia corecta este sa ne influentam, dar numai prin intermediul grupului. Numai prin grup pot sa am impact asupra sufletului meu, in timp ce singur nu am niciun mijloc de a ajunge direct la el. Sufletul meu se afla in conexiunea mea cu ceilalti si numai prin aceasta conexiune, in acest mod indirect, pot sa ma influentez pe mine insumi.

Pot sa-mi afectez genele sau cromozomii si sa schimb ceva in mine insumi cu propriile mele maini? Sigur ca nu! Dar exista un instrument – grupul – cu ajutorul caruia pot sa fac acest lucru. Astfel ca manipulez acest instrument, prin parghia mea: aplic actiuni materiale simple si, ca urmare, imi influentez mediul. La randul sau, mediul poate sa ma influenteze la nivel spiritual. Esenta acestui miracol este o ocazie sa continuam sa ne transformam, pana ce devenim echivalenti cu Creatorul.

Prin actiunile mele fizice in aceasta lume, eu influentez celelalte corpuri. Altii, prin aceste corpuri, pot sa ma influenteze pe mine, proprietatile mele spirituale, adica sufletul meu. Eu nu pot sa am impact asupra sufletului meu, oricat de mult mi-ar placea. E un mecanism foarte simplu, al carui principiu este ca numai conexiunea dintre noi duce la revelarea Creatorului.

Din partea 1 la Lectia zilnica de Kabbalah 6.07.10, Articolul Si Domnul i-a aparut la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca Creatorul este un sistem de natura inchisa, cu legi ferme si neschimbatoare, iar omul exista in interiorul acestui sistem, atunci cum poate el sa schimbe ceva in el?

Raspuns: E o presupunere incorecta. Omul nu schimba nimic in acest sistem. Doamne fereste sa putem sa schimbam ceva in sistemul de natura Superioara! Am sfarsi prin a il perverti, asa cum ne pervertim propria viata. Ca urmare, ni se da o parte foarte limitata din realitatea totala. Acest orizont ingust este doar un punct negru, cunoscut ca lumea noastra materiala – si iata ce am facut noi cu ea! Deci, cum intentionam sa guvernam sistemul Superior? Ar trebui sa fim recunoscatori ca nu ne e permis sa il schimbam.

Insa, in masura in care devenim asemenea Creatorului, vom iesi din enclava noastra ingusta si neagra si vom deveni participanti deplini in Lumea Superioara. Daca dobandim taria de a urma aceleasi legi si actiuni ca si Creatorul, atunci El ne va preda puterea. N-o sa fie nicio impartire de putere intre noi, caci scopul Sau este adeziunea noastra cu El, adica echivalenta noastra completa cu El.

Din emisiunea TV  Kabbalah pentru incepatori: Creatorul – 5.07.10

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere - Niciun comentariu→

Corectarea incepe cu realizarea raului, dupa cum s-a spus: Am creat inclinatia rea si Torah ca mijloc de corectare pentru aceasta. Daca raul pe care Creatorul l-a creat intentionat nu ar fi dezvaluit, cine ar vrea sa se corecteze? Senzatia de rau si suferinta ne impinge la schimbare. Mai intai, vrem sa schimbam totul in afara; vrem sa schimbam lumea intreaga. Mai tarziu, suntem de acord ca trebuie sa ne schimbam noi insine. Fiecare persoana, natiune si societate, precum si toata civilizatia noastra, ca intreg trebuie sa treaca prin aceasta schimbare.

Corectarea nu poate sa inceapa fara nevoia de corectare. Cu alte cuvinte, trebuie sa simt ca sunt mizerabil fara corectare. De aceea trebuie sa ne dezvoltam si sa ne cultivam egoismul, sa il experimentam prin diverse lovituri si probleme cum ar fi goliciunea, lipsa de speranta si de implinire si sa fim complet incapabili sa il schimbam. Cautam moduri de a schimba lumea, pana ce descoperim ca raul din noi este cel care poarta toata vina. Apoi, aparent intamplator, descoperim Cabala.

Insa cineva a trebuit sa o pregateasca pentru noi, sub forma de carti si de pagini de internet , pentru ca natura noastra, limitata la dorinta de a primi si de a se umple, este incapabila sa ia contact cu Lumea Superioara si sa-L simta pe Creator direct. Pentru a face asta, avem nevoie mai intai de metode exterioare: de un profesor si de carti.

De obicei, aceasta cunoastere e transferata de la om la om prin cei care au dobandit deja conexiunea cu lumea spirituala. Aceasta conexiune cu lumea spirituala trebuie sa fie deja prezenta in lumea noastra. Altfel, noi, fiind complet egoisti, n-am fi niciodata in stare sa ne gandim macar la lumea spirituala. Am cauta un mod de a ne elibera de suferinta doar la nivelul acestei lumi.

De aceea e necesar sa facem sa circule intelepciunea Kabalei. Oamenii care se simt goliti in aceasta lume o vor descoperi ca pe o metoda de implinire absoluta. Atunci se vor indeplini cele doua conditii ale inceputului corectarii: 1) oamenii se simt rau si 2) li se dezvaluie ca exista o metoda prin care sa imbunatateasca lucrurile. Treptat, oamenii vor incepe sa se corecteze si sa realizeze scopul crearii lor.

Generatia noastra inca mai dezvaluie prima conditie. Oamenii cauta diferite metode si tehnici pentru a se implini. Uneori, ei chiar recurg la droguri si la alcool, dar treptat, asta trece. Curand, chiar si dorinta de droguri, de violenta si de fanatism va disparea. Oamenii vor simti si vor intelege ca nu sunt in stare sa isi umple golul interior in acest fel.

Dorinta de placere se schimba. Ea se ridica la nivelul urmator si e imposibil sa mai continuam ca inainte. Oamenii nu mai pot sa gaseasca alinare in droguri. Incep sa caute o solutie mai profunda. Dar trebuie sa ne dezvoltam pana ajungem la starea in care oamenilor nu le va mai ramane nicio alta solutie, decat intelepciunea Kabalei.

Putem sa le scurtam cautarea, raspandind aceasta metoda, astfel incat toata lumea sa inteleaga mai repede ca trebuie sa dezvaluim Forta Superioara care ne guverneaza. Numai asta poate sa ne ajute.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot, Paragraful 12: Acesta este intelesul existentei timpului in aceasta lume. Vedeti ca, mai intai, aceste elemente opuse de mai sus au fost impartite in doi subiecti separati, anume Kdusha si Sitra Achra, in modul chiar si unul precum si celalalt. Ele inca sunt lipsite de corectare, pentru ca trebuie sa fie in acelasi subiect, care este omul.

Ca urmare, pentru noi este necesara existenta unui ordin de timp, caci atunci, cele doua elemente opuse vor ajunge sa fie intr-o persoana, unul cate unul …

Este imposibil sa conectam direct cele doua elemente opuse: calitatile Creatorului si calitatile creatiei. De aceea trebuie sa ne deplasam pas cu pas, mai intai cufundandu-ne intr-o dorinta goala, apoi corectand-o si fiind umpluti de Lumina, apoi trecand din nou in goliciune, apoi corectare si Lumina si asa mai departe. Coborand si ridicandu-ne in acest fel, inaintam de jos in sus, marindu-ne dorinta si apoi corectand-o cu intentia noastra ca ea sa daruiasca.

Numai aceste schimbari ne dau senzatia timpului. Daca nu am avea schimbarile interioare ale dorintei si intentiei, nu am simti timpul. Am ramane intr-o stare neschimbata. Ca urmare, in Lumea infinitatii nu exista timp, pentru ca acolo totul este corectat.

A fi in spatiul spiritual inseamna a te lipi de o stare sau de un principiu mai presus de toate schimbarile. De aceea, acolo nu simtim timpul. Cunoastem asta chiar si din viata noastra obisnuita. Daca suntem cufundati intr-un joc sau intr-o lucrare, nu simtim cum trece timpul. Putem sa trecem prin multe stari, dar mai presus de toate, noi ne lipim de un singur punct si atunci nu simtim timpul. Cu alte cuvinte, timpul nu depinde de modul in care noi inaintam prin coborari si urcari, prin stari mici si mari. Depinde numai de cat suntem de dedicati acestei directii, acestui singur punct de adeziune, in ciuda tuturor schimbarilor. Atunci nu simtim timpul.

De aceea ne inaltam deasupra timpului in lumea spirituala. Trecerea barierei dintre aceasta lume si lumea spirituala (Machsom) inseamna adeziunea fata de acest principiu. Atunci incepem sa simtim ce inseamna sa fim dincolo de timp. Aici nu e vorba de niciun misticism. Pur si simplu, in ceea ce priveste senzatiile noastre, noi ne ridicam deasupra schimbarilor si, ca urmare, timpul dispare.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Kabbalah 7.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

La inceput Malchut este aproape un punct. Apoi, Lumea Superioara vine si o dezvolta. Malchut ia proprietatile lui Zeir Anpin, le mareste, si crede ca poate primi pentru a darui. Ea primeste aceasta Lumina si o sparge. Totusi, ca rezultat al spargerii, dorintele Zeir Anpin intra in Malchut, si acum ea contine proprietatea de a darui la care nu s-a gandit inainte.

Din acel moment, cineva poate porni pe doua drumuri diferite. Dorintele de a darui pot fi folosite pentru a incerca sa primeasca cat mai multa Lumina posibil, pentru placerea sa proprie, cu alte cuvinte, sa daruiasca pentru a primi. Exact acesta este felul in care umanitatea se dezvolta pana cand incepe sa inteleaga ca acesta este un drum gresit. Cand vine vorba despre aceasta primire egoista, totul devine clar: Este gresit si oamenii se incrunta. Dar cand daruiesc, trebuie sa controlez daca aceasta daruire nu este egoista. Poate daruiesc altora, doar pentru a avea un beneficiu din asta?

La final, descoperim ca intreaga noastra daruire este egoista. Asta cere mii de ani de dezvoltare. Doar acum putem intelege ca adevarata daruire este pentru a darui si primire pentru a darui.

Totusi, spargerea a fost o pregatire necesara pentru ca intreaga, minunata corectie sa aiba loc. Altfel, nu am fi capabili sa intelegem ca exista ceva mai sus de natura noastra, de materia noastra egoista. Am ramane pentru totdeauna in ea, asemeni nivelurilor din natura mineral, planta si animal. Dar omul incepe cu experimentarea spargerii! Nu poate fi altfel.

La inceput, dorintele de a darui cad in cele ale primirii. Egoismul le poate conduce o vreme, adica exact ce se intampla in lumea noastra. Dezvoltam stiintele, cultura si educatia, si toate acestea datorita dorintelor de daruire care au cazut in noi. Noi avansam cu ajutorul lor pana cand incepem sa vedem ca nimic bun nu iese din asta.

Putem folosi dorintele daruirii pentru a darui, care de indata ce primim placere din asta, descoperim ca dorinta noastra de a primi placere nu este capabila sa primeasca nicio placere in sine. Deci de ce ar trebui sa daruiesc? Apoi intreaga dezvoltare incepe gradat sa incetineasca, pe masura ce experimentam, si adevarul lumineaza in sfarsit: Putem lucra doar de dragul daruirii.

Din partea 3 Lectia zilnica de Cabala, 5.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mie imi suna ciudat faptul ca suntem incapabili sa schimbam ceva si ca doar Lumina Superioara poate face acest lucru. Pe cine as putea sa ma bazez cu exceptia mea?

Raspuns: Ai ceva ani in spate si ar trebui sa stii ca este greu sa iti aranjezi viata cum vrei, sau sa schimbi ceva in ea. Viata de se desfasoara in conformitate cu propriile legi si nu ne asculta pe noi. Exista o forta care ne controleaza vietile si ne duce de la o etapa la alta.

Macar de-am putea doar privi viata care se desfasoara ca un film si sa o vedem de la inceput pana la sfarsit. O persoana obisnuita nu poate face asta, dar sunt persoane care poseda facultati speciale si vad filmul. Este posibil, in general.

Este ca si cum astazi tu, vezi un film pe care eu l-am vazut deja ieri. Pentru tine, filmul nu a inceput inca, pentru mine el este deja terminat si stiu totul despre el. Daca am vazut acest film, am intelege ca dezvoltarea noastra a fost complet predeterminata. In zilele noastre, fiziceniii, geneticienii, si alti oameni de stiinta scriu mult despre fiinta umana care actioneaza ca o masina; acest lucru a fost dovedit stiintific.

Viata noastra este o succesiune de cadre dintr-un film, si tot ce facem este sa trecem de la un cadru la altul. Nu putem face nimic altceva! Asa se explica existenta persoanelor care sunt capabile sa prezica viitorul. Ele nu ne mint; ele doar vad filmul cu putin inaintea noastra. Aceasta facultate este considerabil mai mult dezvoltata la animale decat la oameni, de cand tehnologia ne-a afectat simturile.

In prezent, eu sunt un anumit cadru din acest film. Trecutul este in spatele meu, viitorul este in fata mea. Intrebarea este cum imi pot eu influenta dezvoltarea? Ce este liberul meu arbitru ? Cum pot schimba cu adevarat ceva? Sunt interesat sa stiu asta pentru ca prefer sa nu stiu despre ce nu pot schimba. Spune-mi ce depinde de mine!

Cabalistii sustin ca eu pot atrage Lumina Superioara numita Lumina Inconjuratoare, care Reformeaza. Voi trai oricum in film, nu exista sansa sa evit asta. Inceputul si sfarsitul filmului sunt stabilite, nu este in puterea mea sa le schimb. Totusi, eu pot alege sa traiesc in acest film cu placere si bucurie.

Daca sunt pe undeva pe la mijlocul lui si vad si inteleg acest scop final generos, incep sa ii anticipez deja bunatatea.  Imi place deja si imi da implinirea, care poate fi chiar mai mare decat ce voi obtine mai tarziu atingand scopul, de vreme ce in acest punct este nelimitata! Placerea pe care o am in fata pare intotdeauna mai mare decat actuala realizare. Deci, rezulta ca eu pot atrage bunatatea in viata mea chiar acum si pot continua sa avansez in razele Luminii.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala 2.07.10, Shamati, Art. 38

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→