Grupul este materia in care lucrez. Este locul sau laboratorul unde imi implementez toate actiunile mele. Este, de fap, un dispozitiv de ghidare care ma ajuta sa stau atintit spre scop. Altfel, nu as fi in stare sa-l vad.

Sa presupunem ca trebuie sa lovim o tinta cu un tun. Cum o poti lovi, daca nu vezi tinta? Ce te-ar ajuta sa nimeresti punctul exact? Ai avea nevoie de un observator din afara, care vede totul de pe margine (exterior), ca o a treia forta care te ghideaza.

Care este a treia forta in cazul nostru? Creatorul este ascuns de mine si sunt departe de El. De aceea, pentru mine este construit un turn de observatie sau un dispozitiv de ghidare numit grup. Daca ma unesc cu el si tintesc scopul prin intermediul lui, sigur voi atinge tinta.

Trebuie sa tin cont de multe conditii, cum ar fi distanta, directia vantului, si asa mai departe. Gasesc toate acestea in grup. Este destul de greu sa lovesti o tinta in lumea materiala, dar si mai greu in lumea spirituala, unde exista un numar infinit de conditii de care nu sunt constient.

Intregul sistem este ascuns de mine. Mai tarziu, imi dau seama ca, de fapt sunt angajat intr-un gigantic si foarte complex sistem, ca un copil al carui planset ii face pe toti din jurul lui sa alerge si sa determine fabrici intregi sa lucreze pentru a-i furniza scutece si mancare speciala pentru copii.

Ne angajam in mediul inconjurator in aceasi maniera, nestiind ca o facem. Conexiunea mea cu Creatorul este rupta, dar construind o conexiune cu mediul inconjurator, Il voi lovi (voi atinge tinta, scopul), fara niciun dubiu, deoarece El devine relevat in aceasta conexiune.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Toti suntem parti incluse in sistemul general in singura stare care exista: Lumea Infinitului. Ea exista ca un singur corp, similar cu un organism viu care consta din variate subsisteme interne, care transfera sange, limfa sau semnale nervoase. Toti suntem interconectati la nivelul Lumii Infinitului ca un organism etern, care functioneaza ca o masina perfecta similara cu Lumina care il umple. Dorinta si Lumina lucreaza impreuna in armonie.

Ca in orice corp sanatos, au loc procese ale expansiunii-contractiei, cum ar fi respiratia, pulsul si bataile inimii. Chiar daca dorinta de a primi placere si Lumina sunt contrare una celeilalte, opozitia lor creeaza dinamica numita viata. Toate aceste schimbari produc senzatia de viata.

Daca, doar Lumina sau numai dorinta ar exista, nimic nu s-ar simti. Creatia isi simte existenta pentru ca Lumina si dorinta actioneaza in conjunctie una cu alta, adica in armonie: Cateodata Lumina se extinde, si cateodata, dorinta face asta. Impreuna, continuu, una o completeaza pe cealalta.

Uneori Lumina este mai mare, pentru ca dorinta se micsoreaza pe sine, intentionat, si lasa Lumina sa actioneze. Alteori, Lumina permite dorintei sa functioneze. Cand una, cand cealalta este mai mare (la nivel mai inalt), ca la un pendul. In acest fel ne permite reciproc, fiecaruia sa urcam, cu avant inainte! Aceasta dinamica da nastere vietii.

Asa se intampla in Lumea Infinitului. Totusi, starea noastra este in mod intentionat stricata intr-un mod artificial, astfel incat noi vedem avantajul Luminii, atunci cand suntem in starea de intuneric. Asta ne permite sa simtim opozitia noastra fata de Lumina si ne permite sa facem propriile eforturi de a ne corecta. Numai cu aceasta conditie suntem capabili sa apreciem Lumina.

Daca te-ai fi nascut perfect, ai fi trait in mod automat si niciodata nu vei fi descoperit perfectiunea in adevarata ei masura. Acesta este motivul pentru care au avut loc restrictiile si ascunderile, distantarea si spargerea, pana in punctul unei detasari totale a creaturii fata de Creator. Si aceasta coruptie exista numai in perceptia noastra interioara si in nicio alta parte.

Ma simt ca fiind intr-un anumit corp (este o pura iluzie), intr-o lume oarecare (imaginara), numai pentru ca sunt inconstient. Eu exist in Lumea Infinitului dar incostienta mea produce iluzii variate si tablouri imaginare. Aceste deliruri sunt numite lumea aceasta. Este ultima, cea mai joasa si cea mai rea stare dintre toatea starile posibile.

De aceea, este evident ca trebuie sa depunem efort si sa ne recapatam constienta (senzatia perfectiunii). Numai dupa ce o obtinem vom realiza profunzimea maxima a implinirii sale.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toate Cartile scrise de Cabalisti imi pot da Lumina care Reformeaza. Cea mai mare forta a Luminii coboara la mine atunci cand citesc Cartea Zohar; asta este atunci cand are loc conexiunea cu Lumina.

Totusi, Lumina actioneza numai daca noi toti impreuna, ne dorim sa obtinem garantia reciproca, unitatea, iubirea si sa devenim ca un singur om cu o singura inima, similar cu Creatorul. Cat de bine intelegem nu este important. Daca nu sunt in stare sa ma unesc, Forta va veni de Sus si o va face.

De indata ce ma simt conectat de ceilalti intr-o cat de mica masura, lumea spirituala imi va fi revelata in aceasta conexiune. Asta se intampla in noi, la fel cum o persoana care a fost inconstienta incepe sa-si revina si sa realizeze unde este cu adevarat.

Ascunderea dispare si eu simt ca realitatea de care nu am fost inainte constient a fost si este dintotdeauna aici. Asta depinde numai de dorinta mea de a deveni conectat cu restul partilor. In relatia corecta dintre noi, eu gasesc adevarata realitate.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce realizarea scopului creatiei este un proces asa de complicat si pe multe nivele, care implica caderi, urcari si spargere?

Raspuns: Pentru ca el consta din doua elemente opuse: Lumina si dorinta (Kli) si cele doua construiesc o conexiune bazata pe natura lor opusa. Procesul dezvoltarii deriva din doua conditii si dau o lege a evolutiei: Cele doua forte care se opun la inceput, la sfarsit trebuie sa obtina totala echivalenta de forma. Intregul proces rezulta in mod inevitabil din aceste conditii initiale si finale. Nu putem schimba nimic in legatura cu procesul, sau sa actionam dupa alta logica.

Sunt doua conditii stricte, una la inceput si una la sfarsit:

Conditia 1: Exista o distanta infinita intre ele.
Conditia 2: Exista o totala adeziune intre ele.

Inainte de asta, numai una daruieste si numai una primeste. Pe de o parte ele sunt separate de un abis infinit si pe de alta parte, exista un punct finit unde ele se alatura si devin una.

Acum, incearca sa vii cu o formula cu care sa mergi de la prima conditie, opozitie totala, la a doua, echivalenta totala. In Lumea Infinitului exista deja o spargere a acestor elemente ca si uniunea lor. Chiar daca Lumina si dorinta sunt prezente acolo, ele sunt una si se completeaza una pe alta. Aceasta unicitate este sustinuta de Forta Superioara a Luminii.

Cu alte cuvinte, conditia finala este initial suportata de forta Luminii, Creatorul. Acesta ne permite sa dezvaluim formula modului prin care sa facem aceasta tranzitie de la o stare la alta. Conditiile potentiale sunt stabilite; acum trebuie sa le implementam. Acum, toata realitatea se dezvaluie, pas cu pas, scena dupa scena, inaintea ochilor nostri, unde sunt creaturile traind in Lumea Infinitului. Nu am parasit-o niciodata.

In acest singur loc (dorinta), creata de Creator, este Lumina, dorinta si conditia uniunii lor, si toate astea au loc chiar acum. Deci, noi insine suntem priviti ca actiuni ale Creatorului, produse ale muncii Lui: creaturi, creatie sau capodopere.

Nimic din asta nu poate fi schimbat. Conditiile initiale si finale determina tot ce va avea loc, incluzand spargerea, conform versului, actul final este continut in planul initial.

Din patea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se exprima mai bine dorinta noastra de a ne uni: in gand sau in senzatie?

Raspuns: Dorinta pentru o unitate mai mare este exprimata in dorinta mea de a fi in senzatia comuna unde nu exista nicio distinctie intre mine si altii, ci in loc este ceva care este impartit. Totusi, nu stiu ce este. Nu vreau sa ma simt pe mine; vreau sa simt pe noi, unde nu este nicio diviziune intre mine si altcineva. Aceasta este o noua realitate pe care producem.

La acel nivel inalt pe care il producem prin eforturile noastre, dorinta nu este impartita (compartat cu nivelul nostru curent). Este ca si cum mai multe picaturi de apa se aduna intr-o picatura mare. Apoi nu mai este nicio modalitatea sa spui despre ele, in afara de starea in care erau separate.

Este imposibil sa exprimi asta cu acuratete in limbajul nostru, dar este ca si cum m-as pierde. Eul meu dispare. La nivelul urmator se transforma in noi. Totusi, in relatia cu un nivel mai inalt, diviziunea noastra, gradual, devine revelata din nou.

Dupa ce obtinem cel mai inalt nivel unde suntem toti lipiti intr-o singura picatura, noi dorinte sau noi  straturi de egoism incep sa se releve in noi. De unde devin relevate? Din AHP al Nivelului Superior, care le lumineaza. Atunci incep sa descopar, ca de fapt nu sunt conectat cu ceilalti, ca de fapt sunt singur si ei sunt la fel. Asta se intampla in viata nostra normala, atunci cand vrem sa ne unim cu cineva cu intreaga inima si intreg sufletul, dar in momentul urmator incepi deja sa experimentezi diferite calcule care te despart.

Acelasi lucru se intampla in spiritualitate, dar acolo se intampla pentru ca Cel de Sus incepe sa ilumineze defectele tale in aceasta stare. Tu crezi ca ai realizat unitatea, dar acum ti se arata ca nu este adevarat. Esti inca o data separat de ceilalti prin calcule egoiste si ura, chiar daca tu ai crezut ca doar iubirea domneste intre voi.

La fel se intampla in lumea noastra: Credem ca intotdeauna inlocuim iubirea cu ura si ura cu iubirea, dar nu este adevarat. Adevarul este ca exista nivele diferite. Un ego mai mare ne este relevat constant si de aceea, la fiecare nivel, raul se transforma in bine, apoi binele se transforma in rau si asa avansam.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Zohar

Filed under: Iubire, Lectia zilnica, Unitate, Zohar - Niciun comentariu→

Astazi, va fi Seara de Unitate in Beer Sheva, Israel; cu fiecare intalnire ca aceasta, noi urcam o treapta. Chiar daca acest eveniment nu este foarte mare, el se adauga intotdeauna celui precedent.

Nu simtim cum eforturile noastre se acumuleaza, dar acelasi lucru se inampla si in dezvoltarea noastra pamantena, cand trebuie sa facem multe actiuni pentru a realiza saltul cresterii vizibile. Este ca si iesirea din Egipt: Se intampla neasteptat, in graba si in intuneric.

De aceea evenimentul de astazi este asa de important. Fara niciun dubiu, fiecare eveniment ce uremaza este mai profund, deoarece este sustinut de toate starile anterioare. De aceea, urcarea se face mai sus decat in toate celelalte. Daca unim tote evenimentele anterioare impreuna, atunci fiecare stare urmatoare va fi mai mare decat restul si nu conteaza daca noi simtim asta sau nu. Actiunea nu este evaluata in functie de senzatia noastra.

Haideti sa speram ca suntem suficient de pregatiti, astfel incat, dupa eveniment sa fim capabili sa depasim caderea, ca un batran garbovit, care cauta mereu ceva, inainte de a-l fi pierdut.

In acelasi fel, acum trebuie sa decidem daca urcam si sa nu mai cadem niciodata! Cineva numai urca in spiritualitate, si nu cade niciodata. Trebuie sa fim gata sa depasim toate slabiciunile care ne vor fi revelate dupa intalnire si unitate, si calea de a face asta este prin credinta deasupra ratiunii. Haideti sa inatrim conexiunile dintre noi, astfel incat dupa aceea sa simtim aceeasi stare de unitate ca in timpul intalnirii.

Starea pe care o realizam la intalnire nu ar trebui sa dispara! Ne vom simti inevitabil, goi, pentru ca vom urca la o anumita stare a unitatii si dupa aceea vom pleca si vom cadea, chiar mai jos decat inainte. Acum, singura intrebare este: Ce fac cu aceasta cadere? Cel mai important si valoros lucru este adaosul negativ pe care il primim pentru ca, cu ajutorul lui suntem capabili sa urcam mai usor.

Acest adaos de egoism ne da oportunitatea de a urca deasupra lui, prin credinta – calitatea daruirii, care este deasupra cunoasterii si senzatiei. Forta de a depasi caderea vine de Sus, daca o cerem impreuna.

Numai sistemul Stimulator ne poate ajuta sa realizam asta pentru ca acolo ne continuam unitatea dupa Seara de Unitate in scopul de a ne exprima noi insine acolo, cat mai mult posibil.

Cu fiecare intalnire vom acumula din ce in ce mai multe picaturi de unitate pana cand Ban cu ban, vom aduna un mare capital. Nu stim cat de mult am adunat, pana cand, deoadata atingem suma necesara pentru a plati pentru intrarea in Lumea Superioara. Asta se intampla intotdeauna pe neasteptate si in graba, ca momentul iesirii din Egipt. Nu putem sti dinainte cand se intampla.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 18.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Unitate - Niciun comentariu→

Pe de o parte avem Lumea Infinitului care este placere absoluta in toate privintele: realizare, intelegere, senzatii, eternitate si perfectiune. Si pe de alta parte, avem aceasta lume, unde deficienta se simte in totul.

Totusi, pentru a ni se da oportunitatea de a exista cumva in ea, a fost creata o ascundere a Lumii Infinitului. In aceasta lume noi simtim deficienta intr-o forma care nu este asa de tragica, in ciuda faptului ca abundenta infinita este ascunsa de noi. Lumea Infinitului pare sa descreasca, grad dupa grad, creand cinci nivele (cinci lumi) ale ascunderii. Noi suntem situati sub aceste lumi si astfel nu simtim cat de mult ne lipsesc de fapt.

Totusi, in masura in care ne dezvoltam, ne ridicam si crestem in egoismul nostru. Gradual, Lumina ne este relevata din ce in ce mai mult, prin urmare ne provoaca sa experimentam deficienta si un rau din ce in ce mai mare. De aceea, daca nu devenim similari cu Lumina, vom continua sa ne simtim din ce in ce mai rau. Nu este o surpriza ca acesta lume moderna trece prin asemena cataclisme. De fapt, egoul care creste ne face pe noi din ce  in ce mai opusi Luminii.

Diferenta (delta) dintre dorinta si Lumina devine mai tangibila si, ca rezultat, noi suferim mai mult. Daca nu ar fi fost nicio ascundere a tuturor acestor lumi, nu am fi fost in stare sa ne toleram pe noi impreuna, deoarece ne-am fi perceput in relatie cu Lumina Infinitului. Deosebirile dintre noi ar fi fost asa de mari incat ar fi imposibil de tolerat o asa senzatie oribila.

Poate ai experimentat deja aceasta senzatie, iar daca nu, intr-o zi o vei face, pentru ca toti trebuie sa treaca prin ea odata in viata. Se numeste iluminarea lui Malchut, o senzatie de intuneric absolut in fata ta, ceva teribil de inspaimantator. Aceasta este revelatia delta dintre punctul lumii noastre si Infinitate, care ne permite sa simtim mai usor acest intuneric teribil.

Totusi, toate cele 125 de grade ale ascunderii care ne separa de Infinit, sunt create tocmai pentru a ne permite sa toleram starea noastra. In spatele acestor ecrane ale ascunderii ne simtim siguri, increzatori, ca un copil langa mama sa, incapabil sa faca ceva de unul singur dar simtindu-se protejat de ea. Similar, ne simtim protejati de toate aceste ecrane ale ascunderii, altfel, ne-ar fi imposibil sa toleram presiunea Luminii Superioare.

Lumina va fi perceputa ca intuneric! Este asa numita Pulsa DeNatura, lovitura Luminii, cand Lumina este mai mare decat ce poate Kli-ul accepta. Este o senzatie foarte neplacuta, deoarece noi trebuie sa fim constant in echilibru cu toate influentele, cele bune sau cele rele. Chiar daca bunatatea este data din abundenta, daca ea depaseste capacitatea Kli-ului nostru, nu mai suntem in stare sa o toleram. Stim ca toate lumea prefera vrema calda, celei reci, dar cand este prea cald, iarasi nu este bine si nu este mai bine nici ca atunci cand este ger.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 13.08.10, Shamati, Art. 34

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Simbolul conventiei noastre urmatoare este unitate, conexiune, garantie reciproca si unificarea intregii umanitati in jurul Fortei Superioare care se releva intre noi. Ne va aduce egalitate, liniste, pace si eternitate. Prin asta vom anula moartea! Ingerul mortii este nascut din ura care ne separa. Si daca, in locul ei atragem forta spirituala, forta daruirii, meritam viata eterna. Aceasta ura dintre noi ne anuleaza viata si ne conduce la moarte. Ne ucide corpurile si ne da senzatia acestei lumi.

Lumea este o reflectare a conexiunilor egoiste dintre noi. Totusi, fiecare trebuie sa se aduca si sa aduca lumea intreaga la o forma diferita de corectie, atunci cand, in loc de aceasta lume simtim o conexiune spirituala numita Assiya, Beria, Yetzira, Atzilut, Adam Kadmon si Lumea Infinitului. Toate aceste lumi sunt forme ale conexiunii dintre noi; nimic altceva nu se schimba! Vom continua sa traim in corpurile noastre ca si pana acum, numai atitudinea noastra se va schimba si ne va da senzatia unei noi realitati. Ne vom simti ca existand in Lumea Infinitului si vom inceta sa mai simtim corpurile noastre deoarece intreaga noastra lume va urca spre Infinit.

Diferitele relatii si conexiuni dintre oameni (de la cele mai amenintatoare pana la cele mai neutre si binevoitoarea) dau nastere in jurul nostru la un spectru de culori si nuante. Ele se intind de la cel mai adanc negru al luminii continue, pana la culori minunate, cum ar fi cerul albastru si in final albul complet.

Imaginati-va toata umanitatea de astazi, inarmata cu arme si cutite unul impotriva celuilalt, unde fiecare doreste sa se pazeasca de ceilalti printr-o fortareata si vrea sa aiba paharul sau plin, independent de toti. Si acum imaginati-va opusul: O lume complet deschisa, nicio granita, unde eu si cel ca mine suntem un intreg si toti oamenii din lume sunt copiii mei, vecinii mei, prieteni; suntem un singur organism.

Vom incepe sa simtim ca fara ceilalti suntem pierduti. Vom incepe sa invatam asta de la natura, bucata cu bucata in timp ce descoperim faptul ca toti sunt conectati si interdependenti. Pentru moment, ajungem la aceasta concluzie datorita necesitatii. Mai tarziu vom realiza ca a fi conectat cu ceilalti este chiar bine. De fapt, chiar din cauza acestei conexiune (daca realizam una corecta) ne vom ridica deasupra acestei lumi catre perfectiune si eternitate.

Voi fi recunoscator ca aceasta conexiune exista, datorita faptului ca imi permite sa ma schimb si sa-mi schimb perceptia realitatii si sa intru intr-o dimensiune diferita, spirituala si eterna.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie sa ne pregatim din timp pentru conventia din noiembrie 2010. Atat vechii studentii cat si cei noi trebuie sa se gandeasca la felul in care sa foloseasca forta pe care o vor primi din pregatirea pentru conventie si de la conventie insasi. De fapt, munca reala incepe chiar dupa aceste intalniri, atunci cand, ca raspuns la forta ce o primim, descoperim noi spatii goale pentru munca.

Ele sunt ca valurile. Pregatirea pentru intalnire se petrece pe o ascensiune, iar conventia insasi este un pas, ca un zbor, in sus. Totusi, dupa conventie, incepe coborarea. Trebuie atunci sa iesim din asta intr-o noua urcare, mai semnificativa decat cea experimentata anterior. Asta este, sarcina noastra este de a schimba coborarea in urcare.

De aceea, trebuie sa incepem sa ne gandim la pregatirea pentru conventie, la conventie insasi, la caderea de dupa si cum vom folosi corect aceasta cadere pentru a incepe pregatirea pentru urmatoarea intalnire. In aceasta maniera, acest proces va continua, la fel ca respiratia din corpul nostru: expiratie si inspiratie, expiratie si inspiratie, si asa mai departe. Este exact la fel cum lucreaza fiecare dintre organele noastre, cum ar fi plamanii, inima rinichii si asa mai departe.De fapt, fiecare organism viu traieste absorbind si excretand (vezi Baal HaSulam Contractie si Expansiune (Hitkabtsut veHitrachvut).

Astfel, trebuie sa ne pregatim chiar acum pentru cele cateva zile ale Congresului, tinand cont de acest intreg proces si uitandu-ne la el ca la niste valuri continue, unul dupa altul, care devin din ce in ce mai mari. Aceasta va continua pana cand va trece peste intreaga lume si lumea va veni impreuna la o mare intalnire: unificare.

Din patea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 10.08.10, O lectie despre evenimentele curente

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Orice schimbare spirituala din noi necesita timp si dezvoltare, deoarece egoismul nostru creste constant in marime si calitate. Deci, trebuie sa ne gandim si sa vorbim despre golul pe care il simtim dupa recentul Mega Congres.

Este esential sa intelegem de ce acest sentiment ne-a fost dat! Nu trebuie sa stam si sa fim speriati de existenta noastra goala si de lipsa tariei si a dorintei. Aceasta stare nu ne-a fost data in van. Este revelarea unui nou spatiu gol din noi, unde trebuie sa construim proprietatea Bina. Este o noua calitate care se releva in noi, iesind ca o noua etapa in cele patru gradatii ale Luminii Directe.

Daruirea spirituala care exista intre noi a disparut acum si a declansat o noua stare spirituala. Acum trebuie sa discernem: Ce este acest  nou spatiu care a aparut in noi? Nu trebuie sa-l lasam sa se risipeasca; trebuie sa-l pastram si sa incepem sa lucram cu el! Nu exista alta cale de a obtine daruirea decat sa o bazam pe dorinta goala, nou nascuta.

Un spatiu gol revelat in noi si intre noi este locul unde Creatorul este dezvaluit (sub Zeir Anpin). Acum putem umple aceste spatiu cu intentia noastra de daruire (Hasadim, proprietate a Bina) si sa-L gasim pe El acolo!

Daca umplem acest spatiu gol cu Lumina Hasadim, Creatorul se va revela in el ca intr-o fotografie introdusa intr-un tub cu developator de film. El este acolo, in acest spatiu; trebuie doar sa-L gasim. Daca continuam sa tanjim sa-L simtim toti impreuna, atunci il vom descoperi in cele din urma. Totusi, nu putem face nimic singuri. Creatorul nu se descopera individual, ci numai prin eforturi reciproce.

Am descoperit acest spatiu gol impreuna si el ne apartine tuturor, chiar daca simtim ca putem depasi aceasta stare in mod individual. Totusi, ea a reiesit dintr-o actiune colectiva si acum trebuie sa lucram in asta impreuna, de asemenea. Asta se numeste Cabala practica.

Aceste valuri care ne spala pe toti in acelasi timp sunt semnul unui extraordinar progres spiritual. Inseamna ca Kli-ul mondial a revenit la viata ca un corp care intreprinde actiuni colective. In acest corp noi spatii goale ne sunt revelate si din el va aparea sufletul colectiv. Timpul pentru asta este asa aproape!

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 17.08.10, Importanta fricii si a bucuriei

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→