Intrebare: Ce pot sa fac daca, de fiecare data cand aud credinta deasupra ratiunii imi imaginez un beneficiu egoist?

Raspuns: Nu putem gandi altfel. Orice calitati altruiste care apar vreodata intr-o persoana vin de Sus, ca rezultat al Luminii care Reformeaza, care ne efecteaza si ne aduce la echivalenta cu Creatorul. Atata timp cat nu simtim nevoia de daruire fara un anumit beneficiu persoanl, trebuie sa facem tot ceea ce putem pentru ca Lumina Superioara sa ne influenteze si sa ne dea aceasta calitate.

Daca sunt constient ca nu sunt in stare sa doresc daruire altruista, aceasta dovedeste o buna intelegere a naturii noastre, intelegere pe care, de obicei, o persoana nu o poseda. Aceasta constientizare este, de asemenea, adusa de impactul Luminii si este un semn al avansarii noastre catre spiritualitate.

Lumina Superioara trage proprietatile ei pe egoismul meu, ceea ce imi permite sa discern ce inseamna daruire in afara mea. De asemenea, ea insufla in mine dorinta de a avea atributele daruirii altruiste care nu necesita recirprocitate. Daca o persoana obtine o asemenea constientizare, ea este in drum spre Machsom, intrarea in lumea spirituala.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 26.07.10, Articolul 15 Av

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Klipa, ca o coaja care protejeaza fructul pana este copt, lucreaza in acest fel pentru noi tot timpul, pana cand obtinem corectia. Ne ocroteste pana cand devenim gata si copti. Apoi vom fi in stare sa ne eliberam si sa indepartam ce ne acopera.

Totusi, pana atunci noi nu simtim ca exista o coaja, ca un mar salbatic, necopt, in care nu este nicio diferenta intre partea interioara si coaja: totul este la fel, acru si verde. Cu cat fructul creste, cu atat diferenta dintre coaja si interior se dezvolta. Mai intai coaja este ferma, dar gradual ea se separa de fruct si cu cat mai mult acesta se dezvolta, cu atat mai subtire devine coaja. Daca lasam coaja intacta, fructul va exploda in final si va iesi din pielea lui.

In acelasi fel creste o pesoana pana cand atinge maturitatea. Si, de indata ce toate calitatile noastre sunt gata, aruncam si scapam de Klipa.

Pana acum am fost ademeniti constant de ceva din fata noastra si am alergat in viata mereu inainte, ca un magar ademenit de un morcov. Totusi, acum, acest intreg sistem a incetat sa mai lucreze. Nu mai este nimic de facut pentru el, deoarece, deja am fost pregatiti prin el. Klipot sunt asistenti loiali ai Creatorului; ei ne-au protejat si ne-au permis sa ne coacem. De aceea ei au incetat sa ne atraga. Credeti ca Creatorul a ramas fara morcovi? Are o multitudine de alte tipuri de momeli, dar noi nu mai avem nevoie de ele. Am atins pragul de sus al gradului nostru si acum trebuie sa urcam la urmatorul.

De aceea, nu ne mai atrage nimic inainte, nu mai este nimic dupa care sa alergam, simtim un gol si viitorul nu ne mai atrage. Trebuie sa trecem prin aceasta coaja (Klipa) in Lumea Superioara, ca viermele care urca la lumina prin ridichea amara.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

In timpul unei Conventii de Cabala, reunim toate fortele noastre de daruirie pentru a crea o forta colectiva, comuna. De fapt, din cauza acestei forte devine revelata o noua dorinta egoista. Incepem apoi munca cu ea, prin ascensiunea cu credinta deasupra ratiunii,  in ciuda reticentei noastre.

In acel moment descoperim ca ni se alatura oameni noi, si asta, pentru ca noi am dobandit forta de a avea grija de ei. Prin actiunile noastre afectam sufletul comun, unica creatie. Strangem forte ale daruirii din fiecare persoana si formam astfel un mic suflet, echivalent cu sufletul unic – Adam in starea Lumii Infinitului. Ca rezultat, noi trezim toate sufletele prin eforturile noastre si ele incep sa vibreze impreuna!

Aceasta inseamna a disemina Cabala. Nu avem nevoie de o multime de materiale despre scop si corectie. Oamenii vor simti, pur si simplu, ca sursa Fortei Superioare este aici. Totusi, asta se va intampla numai daca noi vom crea sufletul comun, forta colectiva.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce anume ne protejeaza Klipa(coaja, carapace, forte impure)?

Raspuns: Klipa ne protejeaza de Creator! Cand suntem in mandria noastra, nu putem sa ne unim cu El si intotdeauna ne dezvoltam datorita a doua forte: o forta ne dezvolta din interior, cu ajutorul Luminii, iar celalta ne restrictioneaza si ne impiedica, facandu-ne sa ramanem in dorinta noastra de placere, de dragul de sine, care este de fapt Klipa.

Totusi, cand crestem la starea urmatoare, trebuie sa indepartam si sa aruncam Kilpa, astfel incat sa putem folosi fructul copt, curatat (decojit) ca hrana pentru omul din noi. De aceea, se obisnuieste sa se indeparteze pielita fructului si sa nu se foloseasca drept hrana.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Conventiile de Cabala sunt necesare pentru a acumula forte, astfel incat sa ne ridicam din caderile care urmeaza? De fapt, acelea sunt timpurile in care avem sansa sa ne exercitam liberul arbitru, sa facem o alegere dintre doua forte – a primi sau a darui si, deci multumita Conventiilor ne este data noua taria de a ne ridica?

Raspuns: Inaintea fiecarei Conventii noi trecem printr-o pregatire si apoi la Conventie dobandim forta unitatii. Este o forta spirituala pentru ca ea rasare dintre noi. Mai tarziu, odata ce Conventia s-a terminat, simtim un gol egoist, greutate, apatie.

Asta nu se intampla accidental, nimic nu este intamplator. Experimentam o cadere spirituala pentru ca o noua, necorectata dorinta, este relevata in noi. In acel moment trebuie sa folosim forta pe care o obtinem in timpul Conventiei pentru a ne ridica la acelasi nivel al inspiratiei pe care l-am experimentat in timpul intalnirii. Ideal, ar trebui sa simtim caderea doar o fractiune de secunda si apoi, imediat sa ne ridicam la atitudinea Conventiei. Totusi, aceasta presupune mult antrenament.

De fapt nu obtinem aceasta stare deodata, ci urcam treptele catre ea prin ridicari si coborari repetate, din ce in ce mai mici de fiecare data. In acest fel noi avansam gradual catre starea pe care am simtit-o la Conventie.

Aceasta este munca practica, reala – Cabala practica! Deoarece succesul nostru depinde de efortul pe care il depunem dupa Conventie, trebuie sa ne pregatim pentru aceasta stare dinainte, in acelasi fel in care un om batran verifica de doua ori sa vada daca a pierdut sau nu ceva. Cu alte cuvinte, trebuie sa ne pregatim pentru Conventie, la fel ca si la ceea ce se va intampla dupa ce se termina, inainte de inceperea ei. Daca suntem capabili sa facem asta, atunci ne vom gasi in curand urcand cele 125 de pasi pe calea spre Lumile Superioare.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 19.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Folosesc cuvantul Stimulator pentru a numi un sistem care trebuie acum sa-l construim pentru ca el vine de la cuvantul Grec Stimulus, adica un bat ascutit, folosit pentru lovirea magarilor pentru a-i face sa continue sa mearga. Magarul nostru (Hamor) este dorinta noastra egoista (Homer-materie) care intelege numai limbajul batului. Totusi, in loc sa conducem acest magar prin lovituri dureroase, vrem sa trezim fiinta umana din noi, aceea care se uita inainte si tanjeste dupa viitorul propriu. Ne trebuie un stimul, dar unul pozitiv. Trebuie sa fim condusi de suferinta din iubire, dorinta de a obtine aceasta stare. Aceasta trebuie sa fie singura forta care sa ne conduca inainte, in loc de durerea corporala care ne impinge din spate.

Trebuie sa invocam doar un tip de suferinta in noi, intrebarea De ce,inca nu am obtinut unitatea cu Creatorul ? De ce nu sunt in veneratie pentru El? Primul stagiu in intoarcerea catre Creator este pocainta din teama, care se intampla cand depun efort pentru a cultiva o senzatie interioara a veneratiei (teama din respect)privind telul spiritual, Creatorul si daruirea, in loc de a alerga inainte pentru ca imi este frica de loviturile durerose care vin dupa mine. Asa imi schimb motivatia fata de Stimul.

Daca alerg inainte motivat de lovituri (frica de lucruri din aceasta lume sau pedepse in lumea care va veni), atunci nu ma intorc la Creator. De fapt, in acest fel a avansat natural umanitatea, de mii de ani, dar nu este o evolutie spirituala. Este evolutia dorintei atunci cand inlocuim o stare neplacuta a existentei cu una noua, mai buna.

Totusi, intoarcerea la Creator este descrisa  ca Tshuva (intoarcerea) Hei, la Vav, ceea ce inseamna ca invoc propria mea teama interioara, de a nu avea calitatea de daruire si de iubire. Dar ce pot face daca, de fapt nu sunt interesat de asta si nu simt nicio frica? De unde pot sa o iau? Raspunsul este numai in mediul inconjurator!

Daca mediul imi deseneaza o imagine pentru care ma face sa realizez cat de oribila este situatia mea si, in acelasi timp, ca acolo este ceva incredibil de minunat care ma asteapta, atunci voi face tot posibilul sa ajung la ea. Acesta este stimulul spiritual, corect, care ne permite sa avansam. Acesta este modul corect de avansare, pentru ca este voluntar, si noi tebuie sa facem acest intreg proces o trezire de jos.

Totusi, daca nu-mi asigur un mediu in care sa fie in mine aceasta tanjire pentru avansare, care sa ma faca sa alerg fiindca imi este teama ca, inca nu am atins acest scop si din aceasta cauza ma urmaresc teribile greseli, eu nu ma voi muta niciodata in momentul urmator! De fapt, nu ma voi misca deloc.

De aceea avem nevoie un stimulator, unul pozitiv!

Filed under: Internet, Istorie, Lectia zilnica, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Zohar-ul provoaca atat de mult intuneric si rau pentru a fi relevat. Cum poate cere o persoana iubire, cand vede atata rau? Cum pot cere binele in ciuda raului?

Raspuns: Credem ca este o mare distana intre ura si iubire, dar nu este asa. Intai de toate, ele sunt acelasi lucru pentru ca totul se petrece in aceasi dorinta. Cand treci de la una la alta, nu te misti prin spatiu. Mai degraba, Lumina executa aceasta schimbare in tine, facandu-te sa te misti de la o extrema la alta imediat.

Cand te uiti la lucruri fara Lumina, nu vezi nimic si totul iti apare ca intuneric, senzatii negative si ura. Totusi, de indata ce acolo este Lumina, tu descoperi bunatatea, iubirea si placerea. Nu sunt actiuni de durata, acolo. Tu activezi Lumina si ea imediat schimba totul. Intreaga imagine a realitatii se schimba instantaneu.

Acum noi suntem in intuneric si de asta nu putem crede ca Lumina poate aparea intr-o secunda. Totusi, cand apare, aceasta se intampla intotdeauna brusc, ca in timpul exodului din Egipt.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 19.08.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul VaYetze (Si Iacob a iesit) – Partea a 2-a, paragraful 373: Cu toate ofertele, el nu spune, Respectati, asa cum este scris, Trebuie sa respectati oferta, deoarece respectati (Tishmeru) este pastreaza (Shmor) este Nukva, care ar trebui sa aduca mai aproape sus, la ZA, asa cum este scris, Trebuie sa respecti oferta catre Mine, oferta Nukva in timpul ei, in dreapta si in stanga (linii) ale lui ZA, care sunt Abraham si Isaac.

Intreaga esenta a ofertelor de sacrificiu este de a veni mai aproape, de a construi linia mijlocie, prin clarificarea dorintelor. De cate ori este posibil, dorintele ar trebui sa fie folosite pentru conectare si contopire. Cele pe care nu le pot folosi in acest fel trebuie sa fie inlaturate ca obstructii sau reziduuri. Cineva trebuie sa conecteze linia dreapta cu cea stanga, astfel incat flacarile de foc si Lumina care se Intoarce sa-l ridice la Creator. Toate discernamintele sunt executate numai prin ofertele de sacrificiu ale egoismului cuiva.

Filed under: Lectia zilnica, Torah, Zohar - Niciun comentariu→

Este spus, Nu pot locui printre cei mandri. Unde este mandrie, nu poate fi Lumina.

La inceput, oaspetele se serveste cu mancare de pe masa Gazdei; el nu simte sau nu vede ca exista Gazda. Deodata, descopera ca totusi Gazda exista si mancarea cu care s-a servit vine de la masa Sa, si totul apartine Gazdei. Un oaspete invata, de asemenea, ca felurile de mancare de pe masa nu sunt intamplatoare, mai degraba au fost pregatite special pentru el, cu iubire. El vede ca Gazda il iubeste si el trebuie sa-I raspunda intr-un fel. De aceea devine incapabil sa mai primeasca de la El. Nu stie ce ca faca!

Cum pot sa-L rasplatesc pe El pentru iubirea pe care o primesc? Pot accepta bucuria de la El, dar partea mea animala primeste placere si totusi iubirea Lui este indreptata catre fiinta umana din mine! Ce ar trebui sa fac? Prin asta, El ma forteaza sa ma relationez la El cu toata inima mea. Ori trebuie sa ma opresc sa-L vizitez, ori sa ma gandesc la o modalitatea de a-L rasplati.

De aceea, ma separ de El cu mandrie, folosind-o ca o bariera. Ma ridic deasupra atitudinii Lui catre mine, deasupra urii si iubirii, ca si cum ele nu ar exista. Opereaza in mine ca o forta protectiva, autoaparare, care imi permite sa nu simt rusine sau iubire.

Mandria este originara din spatiul vacant din creatie si de la Sarpe, Malchut a Lumii Infinitului. Toate celelalte proprietati pot fi corectate, cu exceptia mandriei, pentru ca ea ne separa de Creator, rupand orice conexiune cu El.

Daca sunt intr-un grup, totul este permis, (conflicte, etc), cu exceptia mandriei. Fiind mandru, o persoana taie influenta mediului si de aceea nu are nicio sansa sa avanseze.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), paragraful 146-150: A spus, Cand un om merge la culcare in patul sau, sufletul lui pleaca de la el si merge in sus, asa cum este scris, Noaptea, sufletul meu tanjeste la Tine. …

Dupa aceea, ea merge si rataceste si se ridica, conform gradului ei.

Acel Nefesh care a fost rasplatit cu ridicarea, apare inaintea Regelui si adera cu o dorinta de a fi vazuta, o sublima pofta de a vedea placerile Regelui si de a vizita palatul Lui. Acesta este un om care are oricand o parte in lumea urmatoare.

Ce este sufletul (Nefesh)? Cand imi doresc sa ma unesc cu altii si simt cum prin aceasta aspiratie ma conectez cu dorinte similare ale altora, locul unicitatii noastre si unitatii privitor la mine, este numit Nefesh. Toti il pot simti diferit, dar pentru mine Nefesh este primul pas spiritual. Daca mai tarziu pot intari aceasta conexiune, in ciuda egoismului meu in crestere si a obstacolelor, pot obtine urmatoarele grade spirituale: Ruach, Neshama, Haia si Iehida. Dar locul primului meu contact, dorinta mea pentru ca unitatea sa se petreaca, este numit Nefesh.

Trebuie sa creez un loc pentru ca toate dorintele noastre sa vina impreuna! Si cand toti sunt acolo (inclusiv eu), cand i-am conectat cu efortul meu (si ei mi-au dat oportunitatea de a intra si de a ma alatura lor), acolo este  locul unicitatii mele cu ceilalti, unde, in final voi suferi toate starile spirituale despre care ne vorbeste Zohar-ul.

Tot ceea ce trebuie este sa-mi doresc aceasta conexiune si sa simt ca si cum deja as fi in ea, ceea ce imi va indica intrarea in starea Nefesh. Zohar-ul imi spune despre ce se va intampla dupa aceea, in aceasta unicitate. Exista numai o singura relatie care experimenteaza suisuri si coborasuri, aventuri variate si stari spirituale. Zohar-ul nu discuta despre nimic altceva. De fapt, Zohar-ul vorbeste numai despre lumea spirituala, deoarece spiritualitatea poate fi gasita numai in unicitatea noastra.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 27.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→