Cinci reguli pentru studiul Cărții Zohar

Întrebare: Pentru a aborda corect studiul Cărții Zohar, câteva postulate pot fi distinse. Prima regulă este numită „inima înțelege” („a-lev mevin”). Și anume, Cartea Zohar este studiată prin inimă. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Prin dăruire. Trebuie să-ți schimbi dorințele. În locul dorinței pentru primire, străduiește-te pentru dorința de a dărui, în loc de dorința de a te distanța, de a respinge, la dorința de a atrage și iubi.

Remarcă: A doua regulă: „omul este o lume mică”. Și anume, Cartea Zohar include multe concepte care ne sunt familiare din lumea materială, deși, cu adevărat, la fel ca în Tora, vorbește despre stările interioare experimentate de om.

Comentariul meu: Da, descrie lumea superioară, însă prin cuvintele și acțiunile lumii noastre.

Întrebare: Prin urmare, Cabaliștii spun că în timpul citirii Cărții Zohar, este necesar să interpretăm cuvintele din ea ca pe expresii a tot felul de acțiuni interioare?

Răspuns: Ca acțiuni ale forțelor superioare, nu ca ceva ce se întâmplă în lumea noastră. În principiu, trebuie doar să faci opusul: percepe tot ceea ce descrie Cartea Zohar, în calitatea dăruirii și a iubirii, în ieșirea din sine, nu în calitatea primirii, a iubirii egoiste.

Remarcă: A treia regulă: „lumina care întoarce la sursă”. O persoană care se angajează față de lecție trebuie să înțeleagă că este o influență specială în Cartea Zohar, o forță specială pe care o putem atrage de acolo.

Comentariul meu: Cartea Zohar este studiată cu intenția de a atrage forța care poate să schimbe o persoană, să facă un altruist dintr-o persoană egoistă.

Întrebare: Așa că, atunci când vin la lecție, trebuie să știu ce vreau să schimb în mine?

Răspuns: De aceea vii la lecție. Exact asta este ideea, puterea, proprietatea, scopul Cărții Zohar.

Întrebare: Regula patru: Înainte de terminarea studiului, trebuie să fie recunoașterea răului și rugăciunea. Despre ce este vorba?

Răspuns: Recunoașterea răului naturii egoiste a cuiva este obținută gradual.

Rugăciunea este o cerere pentru o forță care mă poate schimba, cumva să mă ridic deasupra mea și să mă fac o creatură utilă, bună, plăcută Creatorului. Asta, în general, este pregătirea pentru citirea corectă a Cărții Zohar.

Întrebare: A cincea regulă: „ca un singur, om cu o singură inimă”. Cabaliștii spun că este imposibil să studiezi singur Cartea Zohar, doar într-un grup de oameni. De ce?

Răspuns: Deoarece Cartea Zohar a fost scrisă într-un grup de zece, tu trebuie să o studiezi tot într-un grup de zece. Deoarece sub influența lui, o persoană îi atrage mai aproape pe restul și, numai în conexiunea corectă cu ei, începe să înțeleagă despre ce este vorba.

Întrebare: Asta înseamnă că nu o pot citi acasă, singur, trebuie să sun pe cineva?

Răspuns: Poți citi singur, dar nu o să capeți niciun beneficiu din asta.

Întrebare: Ce îmi dă că fac asta înconjurat de alti zece oameni? Eu nu comunic cu ei, noi doar stăm și citim împreună?

Răspuns: Trebuie să intenționezi să comunici cu ei, că voi toți să vă conectați cu inimile voastre. Să spunem, la fel cum cureți cartofii, tu trebuie să-ți cureți inima de coaja exterioară și toți ceilalți la fel și să vă conectați inimile într-o singură inimă mare.

De pe KabTV „Bazele Cabalei” 12/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Cum pot vedea o persoană care se conectează cu alta, dacă conexiunea se face printr-o lumină superioară, în plus, la nivelul intenției? Există semne exterioare de conexiune spirituală?

Răspuns:  În primul rând, cu toții ne conectăm la un grup și încercăm să ne unim astfel încât motivația fiecărei persoane să nu difere de a celorlalte.

Atunci, începem brusc să simțim că nici măcar nu știm dacă dorințele sau gândurile sunt ale mele sau ale tale. Totul este amestecat într-o „salată” comună și nu este clar unde sunt picioarele, brațele și capetele oricui. Toate în toate – totul. Acestea sunt semne ale conexiunii spirituale.

Când începem să simțim acest „colectiv”, apare următorul nivel de cunoaștere: în afară de sine, în ceilalți, prin ceilalți. Această condiție se numește realizarea Creatorului.

Din KabTV “Bazele Cabala,” 8/18/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană trece prin mai multe etape în ceea ce privește eforturile sale în a studia știința Cabalei și a rezultatelor lor. La început, mă voi raporta inevitabil la studiile mele, în conformitate cu regulile cu care sunt obișnuit în lumea fizică; adică vreau să obțin înțelegere din studiile mele și răsplată pentru eforturile mele, fiindcă nu ne putem imagina un alt mod, deoarece așa funcționăm.

Iar pe măsură ce trece timpul, devin dezamăgit de cale, văzând că anii au trecut și nu există niciun rezultat la vedere. Am studiat multe surse: articole, „Introducere în Înțelepciunea Cabala”, „Studiul celor zece sefirot”, „Cartea Zohar’, am lucrat în grup, dar încă nu înțeleg care ar trebui să fie rezultatul corect. Nu-mi evaluez schimbările în raport cu dăruirea, în atitudinea mea față de prietenii mei sau într-o legătură mai strânsă cu aceștia, adică indicatorii externi ai corectării dorințelor noastre sparte, pe care trebuie să le conectăm. În schimb, caut un câștig personal, lucru pe care natura egoistă mă obligă să o fac.

Chiar dacă sunt de acord că trebuie să ne conectăm, preocuparea mea primordială este încă realizarea mea personală: vreau să dezvălui spiritualitatea, să o cunosc și să o înțeleg, să o văd și să o simt – totul este despre mine!

Aici, este nevoie de eforturi serioase pentru a ajunge la un calcul adevărat. Din amărăciune și dezamăgire, obscuritate și neînțelegere a ceea ce mi se întâmplă, încep să fac calculul corect, ghicind că scopul nu este de a atinge, ci de a dobândi calitățile dăruirii, dorința de a mă conecta cu ceilalți și iubirea.

Când schimb scopul muncii mele, încep să mă îndrept spre o rugăciune, formulându-mi corect cererea către Creator. Dacă după ce am dobândit cunoștințe, înțelepciune și succes, așa cum se obișnuiește în lumea noastră, atunci totul depinde de eforturile mele. Cu cât devin mai deștept, cu cât pun mai mult timp în muncă, cu atât voi reuși mai mult. Dar dacă îmi schimb obiectivul din material în spiritual, dorind să mă transform dintr-un primitor într-un dăruitor, atunci rezultatul nu depinde de ceea ce fac în această lume, ci mai degrabă de modul în care mă influenţează lumina superioară.

Aceasta este o abordare total diferită. Prin urmare, pun frâu mândriei și fac tot ce cere grupul de la mine. Pentru că nu am de ales – acesta este singurul mod prin care cineva poate atrage lumina care reformează. Doar cu o rugăciune pot atrage lumina superioară asupra mea și mă pot transforma cu adevărat.¹ (Minutul 21:45)

Dacă cineva vine la lecții, este implicat în diseminare și în munca de grup și învață și totuși simte că în fiecare zi își pierde forța, riscând să se despartă complet de grup, începe să critice calea. Cert este însă că el nu se evaluează corect. Se simte de parcă ar cădea în fiecare zi, dar poate că de fapt este în ascensiune? Totul depinde de ceea ce se măsoară. El este indignat că nu primește senzația, realizarea, înțelegerea. El se uită la dorințele lui egoiste și nu vede nicio împlinire în ele. De ce simte că aceasta este o pierdere și nu un câștig?

Acesta este un mare succes, pentru că a trecut încă o zi și nu am primit nimic pentru egoismul meu și încă o zi și încă alta. Și vor fi multe alte zile ca aceasta. În ce scop? Ce încerc să obțin? Vreau să ajung la disperare din modul în care greșesc și nu ar trebui să obțin deloc asta.

Trebuie să ajung la deziluzia completă în calculele pe care le-am făcut, în dorința mea de a mă bucura. Cum este posibil pentru mine să găsesc ceva spiritual acolo? Faptul că văd cu fiecare zi un zero din ce în ce mai mare este ajutor de sus. Așa îmi arată Creatorul că drumul meu este cel greșit. Ca și cum El îmi spunea: „Poți continua să încerci tot ce vrei, dar nu vei obține nimic până nu vei deveni complet dezamăgit.”

Trebuie să mă gândesc cu atenție: lucrez cu dorințe de a primi, dar nu dobândesc spiritualitate în ele. Și care este recompensa spirituală pe care încerc să o primesc? O răsplată spirituală este iubirea pentru altul, până în punctul de a iubi Creatorul, darul, ieșirea din sine. Pentru asta mă străduiesc? Dacă nu, la ce succes mă pot aștepta?

Trebuie să decid dacă vreau o astfel de recompensă. Dacă da, trebuie să cer Creatorului să-mi schimbe dorința pentru mine, să devin un dăruitor ca El, să iubesc pe ceilalți, să mă conectez cu ceilalți. Abia atunci îmi dau seama că nu m-am simțit niciodată mai îndepărtat de acest obiectiv.

Mă uit la prietenii din jurul meu și îmi dau seama că sunt infinit de departe de mine, ca și cum ar fi într-un alt univers. Îi simțeam cumva înainte, dar acum nu îi pot simți deloc, ca și cum nu sunt oameni, ci niște fantome. Se pare că deja îmi văd starea dorită și pe cea reală. Trebuie să ridic importanța spiritualității. Nu contează dacă îmi place sau nu această stare, este una foarte importantă.

Pentru aceasta, depun eforturi să-mi ascult prietenii, care mă asigură de importanța spiritualității, iar eu le spun același lucru. Adevărul este că nu am idee despre ce este vorba și nu simt nicio importanță. Cine consideră în această lume că este important să-și iubească aproapele? Avem vreun respect pentru astfel de idealişti? Nu mai există în vremea noastră.

Cu mult timp în urmă, au existat umaniști care au propagat dragostea pentru animale, oameni și natură. Dar astăzi vedem câștigul financiar sau politic din spatele tuturor acestor apeluri. Trebuie să lucrăm pentru a face din spiritualitate un obiectiv important pentru noi. Cu cât îmi spun mai mulți prieteni despre asta, cu atât îl voi absorbi și îl voi simți ca fiind cu adevărat important. Nu pot neglija ceea ce este important pentru alții. Dacă mediul meu apreciază calitatea dăruirii și eu voi pune în valoare lumea spirituală care operează pe baza dăruirii.

Este un alt tărâm, anti-lumea, care se ocupă de legea dăruirii și trebuie să mă apropii de ea. Nu putem folosi niciodată dorințele egoiste, mintea, sentimentele și raționalismul pentru a măsura spiritualitatea. Este ceva care există mai presus de noi. Dacă citiți de o mie de ori o carte inteligentă unei pisici, pisica nu va deveni mai înțeleaptă. Dar suntem sensibili la lumina care reformează, ceea ce oferă unei persoane dorințe noi, suplimentare. Cineva începe să simtă spiritualitatea în aceste dorințe noi.

Deci, să ne liniștim și să ne gândim la modul în care putem să atragem lumina. Acesta este întregul punct și pentru asta trebuie să ne conectăm cu prietenii noștri. S-ar putea să nu vreau, s-ar putea să nu-mi iubesc prietenii, dar nu este altă alegere: dacă voi face un efort să depășesc respingerea mea, voi atrage lumina care reformează și voi reuși.² (Minutul 30:45)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/8/19, Scrierile lui Rabash, Articolul 33 “Ucigasii lui Israel”(1985)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot: Prin urmare, veniți și vedeți cât de recunoscători ar trebui să fim profesorilor noștri, care ne împărtășesc luminile lor sacre și își dedică sufletul pentru a face bine sufletelor noastre. Ei stau la mijloc între calea chinurilor dure și calea pocăinței. Ei ne mântuiesc de lumea de jos, care este mai grea decât moartea și ne obișnuiesc să ajungem la plăcerile cerești, la blândețea sublimă și la plăcerea care este partea noastră și care ne așteaptă de la bun început, așa cum am spus mai sus. Fiecare dintre ei operează în generația sa, în conformitate cu puterea Torei sale și a sfințeniei.

Înțelepții noștri au spus deja: „Nu aveți o generație fără cei ca Avraam, Isaac și Iacob.”

În ziua de pomenire a marelui Cabalist, învățătorul nostru Rabash, nu ne adâncim în amintiri și nu ne mâhnim cu privire la trecerea lui, așa cum se obișnuiește în lumea corporală, care este departe de adevăr. Percepem această zi ca o oportunitate de a ne conecta și mai puternic, de a ne analiza și de a ne apropia astfel de rădăcina noastră.

Rabash este revelarea Creatorului pentru noi, într-o anumită formă și cu o anumită forță.

Vrem să mulțumim Creatorului pentru că ne-a trimis un astfel de mesager, prin care El ne-a deschis posibilitatea să ne apropiem de forța superioară, să ne corectăm și să devenim asemănători cu Creatorul. Prin Rabash, ne atașăm de Creator, pentru că este un pas intermediar între noi și Creator. Datorită lui Rabash, existăm spiritual, iar prin Rabash, primim tot ceea ce este necesar pentru ascensiunea noastră spirituală.

Rabash ni se dezvăluie ca un sistem care ne conectează la Creator, prin intermediul căruia ne putem realiza și aborda adevărul. Prin urmare, nu ne amintim imaginea externă a unei persoane și obiceiurile sale pământești, ci îl considerăm, în primul rând, ca pe o revelație specială a Creatorului, care s-a manifestat în această formă pentru noi. Și, cu cât îl cinstim mai mult pe Rabash, cu atât ne apropiem de Creator, prețuind revelația specială pe care Creatorul a făcut-o prin el. Astfel, forța superioară numită „Rabash”, devine importantă pentru noi, conectându-ne cu Creatorul și apropiindu-ne de El.

Într-o anumită măsură, această revelare a Creatorului s-a manifestat într-o formă externă și apoi a dispărut. În ciuda acestei dispariții externe, a acestei purificări, trebuie să ne purificăm noi, înşine și să ajungem la o conexiune cu Rabash, cu această rădăcină spirituală ca nivelul nostru superior, prin care ne putem conecta cu Creatorul.

Creatorul acționează prin suflete speciale asupra unui anumit număr de suflete inferioare. Este ca și cum creierul trimite o comandă către un organ important, astfel încât acesta să transmită semnale către diverse celule corporale aflate sub controlul său, ghidându-le comportamentul. Rabash, succesorul lui Baal HaSulam în generația noastră, a devenit un punct de cotitură pentru noi, o sursă a unei metode practice și moderne de ascensiune spirituală.

Prin urmare, trebuie să înțelegem înălțimea acestui dar, care ni s-a oferit, prin posibilitatea de a-l contacta și de a absorbi astfel de la el metoda potrivită timpului nostru și de a o realiza.

Cât de recunoscători ar trebui să fim profesorului nostru Rabash al cărui suflet, în partea sa de realitate, a fost atât de mare, încât a fost capabil să formeze și să ne transmită întreaga metodă de corectare? Fără Rabash, ar fi fost extrem de dificil sau chiar imposibil să atingem lumea spirituală. ¹ (Minutul 6:10)

Forța superioară se răspândește în sistemul Adam HaRishon, dezvăluindu-se de Sus în jos, animând tot mai multe părți ale sufletului. Iar când lumina trebuie să se răspândească către straturile inferioare ale sistemului, pentru a reînvia organele următoare ale corpului lui Adam HaRishon în lanț, atunci este o nevoie a părților superioare speciale ale sistemului să se includă în această lucrare.

Iar dezvoltarea are loc de Sus în jos și, prin urmare, atunci când o anumită etapă inferioară se dezvoltă, ea provoacă modificări în toate etapele superioare. Și orice corectare este destinată numai trezirii sufletelor cele mai joase, numite „ultima generație”, pentru a le aduce și pe ele în asemănare cu Creatorul.

Rabash simbolizează o forță globală imensă și care acționează asupra întregii noastre generații. Iar nouă nu ne rămâne decât să implementăm metoda lui Baal HaSulam, pe care Rabash ne-a transmis-o și ne-a explicat-o. Prin urmare, studiem articolele lui Rabash pentru a ne imagina lumea ca pe un sistem general pe care să-l realizăm corect, iar Rabash ne conduce către aceasta prin cea mai practică formă. ² (Minutul 8:30)

Baal HaSulam ne este dezvăluit, dar nu ca un ghid, ci ca un om de știință, care a atins întregimea creației, de la începutul până la sfârșitul ei și dincolo. Rabash ne ia de mână, aşa cum ia un adult mâna unui copil și ne conduce pe această cale, până la sfârșitul corectării. El deschide calea pentru noi și merge alături de noi.

Sufletele grele, grosiere, care sunt dezvăluite în generația noastră, nu ar putea să se contopească cu Creatorul fără metoda revelată nouă de Rabash. La urma urmei, el ne explică cum să realizăm stările despre care ne scrie Baal HaSulam.

Baal HaSulam scrie despre nivelurile superioare și stările superioare ca un cercetător științific. Pe când Rabash ne vorbește mai mult, dar nu despre pașii înșiși, ci despre munca interioară pe care o persoană trebuie să o facă pentru a-i realiza, adică despre mijloace, ca mediul, unificarea și auto-anularea.

În cărțile sale, Baal HaSulam descrie întregul sistem superior, dar acestea nu sunt manuale cu care te poți înălţa. Este ca un compozitor care a scris o simfonie. Mai întâi trebuie să învățăm notele muzicale și să stăpânim tehnica interpretării cântecului, înainte de a putea citi această partitură și să o redăm. Iar pentru a face acest lucru, avem nevoie de o altă persoană, de un alt profesor, iar Rabash a devenit un astfel de profesor pentru noi, conducându-ne pe tot parcursul.

Fără explicațiile sale, am putea fi derutaţi de învățăturile lui Baal HaSulam, interpretându-le în mod incorect, oricât de mult ne permite imaginația noastră. Cu toate acestea, dacă punem în aplicare instrucțiunile lui Rabash, care ne permit să împlinim o astfel de realizare, atunci vom începe să înțelegem scrierile lui Baal HaSulam. ³ (Minutul 19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/3/19, „Ziua Memorială a lui Rav Baruch Shalom Halevi Ashlag (Rabash)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru fiecare fenomen spiritual există o amprentă specială în lumea noastră, ca o ramură care corespunde rădăcinii. Deoarece ramura corporală este dezvăluită la un moment dat, într-un anumit loc și în condiții corporale specifice, aceasta există într-o formă foarte comprimată, limitată, în mod clar în timp și spațiu. Prin urmare, există tot felul de obiceiuri corporale care reflectă poruncile spirituale.

O poruncă este o acțiune de corectare a dorinței, prin atragerea luminii reformatoare numită Tora. Lumina face schimbări în noi numite porunci, care ne corectează dorința. Este util să observăm cum coboară rădăcina spirituală și se manifestă în ramura corporală. Acesta este motivul pentru care în Cabala putem folosi limbajul ramurilor și să realizăm acțiuni în lumea noastră ca simboluri spirituale.

De exemplu, în timpul Yom Kippur (Ziua ispășirii), se obișnuieşte să ne pocăim și să ne rugăm pentru întoarcerea la Creator. Cu toate acestea, trebuie să cereţi o astfel de întoarcere la Creator în fiecare zi, în fiecare moment. Pocăința ar trebui să fie constantă. Totuşi, în ramura corporală, dedicăm în mod special o zi pe an: Yom Kippur.

Luna Elul se numește „Eu sunt pentru iubita mea, iar iubita mea este pentru mine”, simbolizând dorința unei persoane pentru Creator. Trebuie să dorim Creatorul doar o lună? Totuși, așa este imprimat în ramurile corporale. Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de ziua ispășirii, ar trebui să ne gândim mai ales la modul în care ne putem întoarce la Creator.¹ (Minutul 0:20)

Dacă dorim ca acțiunile noastre să fie îndreptate către spiritualitate, spre atingerea calității de dăruire și să ne ridicăm deasupra dorinței noastre egoiste, trebuie să ne gândim doar să aducem mulțumire Creatorului. Adică acțiunile, calculele și gândurile noastre trebuie să fie mai presus de existența corporală. Prin urmare, toate acțiunile pe care le realizăm par detașate de realitate și lipsite de sens în lumea noastră.

Este foarte dificil pentru noi să continuăm zi de zi, deoarece mereu avem nevoie să adăugam din nou la eforturile noastre, picătură cu picătură, până când vom primi noua calitate a dăruirii.

Prin urmare, ar trebui să urmăm pur și simplu sfaturile Cabaliștilor, înțelegând dinainte că în lumea noastră nu există o bază rațională și un beneficiu pragmatic în aceste acțiuni, care să ne oblige. Aceste acțiuni sunt la fel de detașate de realitate ca și întreaga lume spirituală. Noi nu simțim nevoia pentru ele.

Creatorul le-a făcut să contrazică egoismul nostru, dorința noastră de a primi, iar acesta este un mare ajutor pentru noi. Până la urmă, fără o astfel de contradicție, fără o ocazie de a simți și de a ne evalua rezistența, nu vom ști deloc că realizăm acțiuni spirituale și avansăm. Cu cât dorința de a efectua o acțiune este mai mică, cu atât pot fi mai sigur că este aproape de spiritualitate.

Creatorul a creat intenționat în noi înclinația rea, astfel încât să putem evalua acțiunile și gândurile noastre cu privire la egoismul nostru și să înțelegem în ce măsură acestea nu corespund direcției spirituale. În caz contrar, n-am mai putea intra niciodată în lumea spirituală, nu am ști deloc ce este.

Egoismul funcționează ca ajutor, împotriva lui însuși. Mereu el ne îndepărtează de spiritualitate și ne ia forța, dar dacă înțelegem că toate acestea ne sunt date ca ajutor, atunci putem avansa exact în această direcţie. ² (Minuutul 15:45)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/7/19,, „Care este măsura pocăinței?”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sacrificiul – Venind mai aproape de Creator

Întrebare:  În toate credințele se practică conceptul de obţinere a puterilor superioare prin sacrificiu. Ce se întâmplă în Cabala?

Răspuns:  Cabala are, de asemenea, un astfel de concept numit „sacrificiu”.

Dar aici se înțelege că o persoană își sacrifică egoismul, nu vrea să-l folosească și nu vrea ca egoismul său să-l conducă. Vrea să renunțe la el, să-l schimbe pentru altruism și dăruire..

„Sacrificiul” în ebraică este „Kurban”, care provine de la cuvântul „Karov” (apropierea). O persoană dorește să-și corecteze egoismul și, bazându-se pe aceasta, să se apropie mai mult de Creator. Aceasta este jertfa.

Întrebare:  Adică tot ceea ce este scris în Tora despre donații către Templu implică exact acest lucru?

Răspuns:  Doar asta. Donațiile sunt practic ceea ce au făcut în Templu, deoarece Templul este un loc de contact între om și Creator.

Întrebare:  Oamenii veneau acolo să se unească între ei?

Răspuns:  Puteți veni la Templu fizic, dar nu înseamnă nimic. Un om apare într-un loc din inima sa, unde și-ar putea sacrifica egoismul – „să-l măcelărească”, să-l jertfească, pentru a se apropia de Creator cu un sentiment de altruism absolut, iubire, dăruire și conexiune.

Întrebare:  Deci, aceasta nu are nicio legătură cu faptul că erau sacrificate animale în Templu?

Răspuns:  Nu. Aceasta toate sunt o alegorie, cum ar fi rădăcina și ramura, cauza și efectul, nimic mai mult. Deci, puteți ucide câte animale doriți și nu va face nicio diferență.

Întrebare:  Deci, marele preot își sacrifica egoismul pentru a se apropia de ceilalți oameni?

Răspuns:  El era cea mai corectată persoană, dintre toți oamenii.

Întrebare:  Împreună cu munca interioară, el a luat un miel, l-a tăiat și l-au mâncat?

Răspuns:  Da. Au efectuat toate acțiunile în același timp, pornind de la cele mai spirituale, cele mai înalte acțiuni, până la cele mai mici, materiale – împreună și în aceeași intenție.

Din KabTV „Bazele Cabalei” 2/17/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt cărămizile din care este construit Templul (Kli/vas)?

Răspuns: Ele sunt toate obstacolele care sunt revelate în noi, toate respingerile, înstrăinările și refuzul de a ne apropia între noi, pe care le depășim cerând opusul, adică să fim uniți.

Orice conexiune dintre noi deasupra oricăror respingeri este încă o cărămidă pe care o adaugi la Templu, locul unde Creatorul va fi revelat. Doar numără cât de multe cărămizi poți așeza într-o ora și vei vedea că poți adaugă mai multe în fiecare minut. Chiar mai rapid.

Din Congresul Mondial de Cabala din Moldova 9/5/19, lecția 0

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Ce au făcut sufletele pentru a se naște precum copiii și nepoții tăi? De ce unii sunt norocoși și alții nu?

Răspuns: Te asigur că nu este un mare cadou să fii copilul și nepotul meu. Ei poartă o anumită greutate a vieții mele. De fapt, viața lor este diferită, dar nu este în niciun fel mai ușor sau mai bine.

Ei nu sunt în niciun fel mai norocoși cu sufletele lor decât alții. Ei au mai multe oportunități să se corecteze, însă în același timp ei primesc o adăugare masivă în plus de egoism.

Fiul meu trăiește în Canada. El este un editor. Fiica mea mai învârstă este un doctor în științele biologice, o persoană faimoasă în lume, care visează să înfrângă cancerul la glandele femeilor. A doua mea fiică este filozof, a terminat facultatea de filozofie (Cabala) și lucrează în organizația noastră. Dacă ei sunt fericiți sau nu, norocoși sau nu, nu știu.

Adevărul este că, în toate cazurile din lume, o persoană are tot ceea ce are el sau ea nevoie pentru a obține o stare spirituală absolut completă. Prin urmare, nimeni nu se poate plânge. Și, chiar și cea mai măruntă, cea mai de jos, cea mai săracă persoana și cu cea mai îngustă minte, dacă vede ce condiții i-au fost date lui sau ei de Sus, va ajunge să înțeleagă că aceste condiții, indiferent cât de incredibil ar putea să ni se pară nouă, sunt cele mai potrivite pentru obținerea perfecțiunii lui sau ei.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora este limbajul programului umanității

Cartea Zohar, „BeHaalotecha” [Când ridicați lumânările], pct. 58: Vai de unul care spune că Tora spune povești literare și cuvinte necultivate ca Esau și Laban. Dacă este așa, chiar și astăzi putem transforma cuvintele unei persoane fără educație într-o lege și chiar mai frumoasă decât a lor. Și dacă Tora indică lucruri banale, chiar și conducătorii lumii au între ei lucruri mai bune, deci să îi urmărim și să le transformăm într-o lege, în același mod. Cu toate acestea, toate cuvintele Torei au sensul cel mai înalt.

Cert este că poți scrie romane mai fascinante decât Tora. Dar ea prezintă o poveste complet diferită, care este codată.

Fiecare literă, fiecare cuvânt, tot ceea ce apare în Tora de la prima literă „Bet – ב” până la ultima literă „Lamed – ל” este un cod. Cuvântul „literă” tradus din ebraică înseamnă „semn”. Adică sunt anumite semne care se urmează reciproc într-o succesiune.

Tora nu se împarte în cuvinte. Nu există semne de punctuație: puncte, virgule, cratime etc. Reprezintă o propoziție de la început până la sfârșit, fără împărțirea în intervale. În acest sens, limba Torei seamănă mai mult cu limbajul computerului. Este limbajul programului umanității, care trebuie să-l împlinească.

Fiecare literă a Torei este un semn că o persoană trebuie să se exprime în sine, în calitățile sale. Ce înseamnă să citești Tora corect? Luam fiecare semn, fiecare literă și mă formez în conformitate cu acestea: un format, un al doilea format, un al treilea.

După aceea, trec prin anumite stări. Aceste stări le experimentez de la începutul Torei până la sfârșitul ei, care de la mine formează un Adam, o ființă umană, care este complet similară cu Creatorul.

Tora este un program conform căruia fiecare persoană o citește corect, ca și cum sculptează fiecare literă în dorința egoistă a acestuia. Apoi, aceste dorințe sunt transformate treptat în calități altruiste, acțiuni și stări, iar persoana atinge asemănarea completă cu Creatorul.

Din KabTV “Fundamentele Cabalah,” 12/18/18

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora este un cod secret.

Din punctul de vedere al Cabalei, Tora este un cod complet secret. Mai mult, este clasificat astfel încât fiecare persoană să o poată înțelege într-un fel sau altul, în funcție de amploarea corectării sau corupției sale.

Întrebare:  Secretul nu constă în faptul că trebuie să înțeleg sensul vreunui cuvânt?

Răspuns:  Nu. Nu poți să scoţi codul de la cineva, să deschizi această carte cu o cheie specială sau să vezi ce este ascuns între pagini. Este imposibil.

Dar dacă ai o anumită calitate – dăruire, dragoste, ieșind din tine, adică calitatea lumii superioare – atunci când citești Tora, începi să vezi că această carte descrie nu lumea noastră, ci o lume superioară. complet inversată.

Dacă o persoană poate dobândi astfel de calități, care sunt contrare proprietăților actuale ale cuiva, atunci acesta citește corect această carte, așa cum a fost scrisă de autorul său. Și dacă cineva nu posedă aceste calități, atunci o citește ca toți ceilalți din această lume.

Întrebare:  Am auzit că dacă alegi o literă după fiecare zece cuvinte în timp ce citim Tora, este posibil să dezvăluim câteva informații, în acest fel.

Răspuns:  Nu. Puteți citi așa cum doriți: de la început, la sfârșit, de la sfârșit, în față, după fiecare zece sau douăzeci de cuvinte – nimic nu vă va ajuta.

Întrebare:  Poate fi prezis viitorul prin această carte? Ei spun că ea conține toate informațiile.

Răspuns:  Conține informații despre tot. Nu numai despre lumea noastră, ci despre toate lumile, despre tot ceea ce există, despre fiecare dintre noi și toți împreună, indiferent de timp și de orice stări posibile. Cert este că acest lucru nu poate fi dezvăluit.

Întrebare:  Este cu adevărat posibil să găsim informații despre o persoană care se va naște, să presupunem, peste 20 de ani și despre ce se va întâmpla cu el în 50 de ani?

Răspuns:  Până la cel mai mic detaliu. Mai mult, toate proprietățile sale externe și interne sunt descrise acolo, tot ce i se va întâmpla în fiecare moment, cu toate miliardele de oameni, animale și plante, fiecare grăunte de nisip, toate lumile și înfăţişările lor reciproce.

Întrebare:  Pot Cabaliștii să descifreze acest lucru?

Răspuns:  Da, în măsura dezvoltării lor. Ei au citit-o în același mod în care citim un text simplu.

Din KabTV  “ Fundamentele Cabalei” 12/18/18

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→