Category Archives: Munca in grup

În cușca egoismului nostru

Întrebare: Un om, spre deosebire de animal, poate vedea ceva plăcere în viitor, poate să-și calculeze pașii și să ajungă la el renunțând la plăcerile din fazele intermediare.

De ce, cu un intelect așa uriaș, el nu poate calcula rațional starea de echilibru cu natura? De ce eșuează permenent în toate încercările lui raționale de a construi o societate echilibrată?

Răspuns: Fiindcă el este în interiorul naturii lui egoiste. Nu poate calcula nimic.

Comparându-și egoismul în ceva cu altceva, ceea ce câștigă sau ceea ce pierde el mai mult, omul se află totuși în interiorul egoismului său. El nu este liber. El nu are a doua măsură de libertate. Ceea ce el consideră libertate este iluzia de a sta sub influența unei forțe de constrângere externe.

Întrebare: Nu poate să calculeze: „dacă îmi folosesc egoismul o să mă simt rău”?

Răspuns: Acesta este modul în care încercăm totdeauna să fugim de necazuri. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi. Fug permenent de loviturile egoiste, un băț în partea asta, un băț în partea cealaltă și, uite așa, mă învârt de dimineață până seara.

Uite ce se întâmplă pe străzi, în autobuze, în metrou, în birouri, peste tot. Uită-te la acest mușuroi de oameni! Unde putem vorbi de libertate?

Nu există niciun fel de libertate. Pot să aleg în orice moment, dintre toate posibilitățile, starea cea mai confortabilă, după cum mi se pare mie. Atât.

Aleg din ceea ce mi-a fost dat, dar sunt permanent limitat. Creatorul strălucește deasupra mea prin starea corectată, dar eu nu sunt încă corectat. Firește că nu înțeleg deloc influența Lui asupra mea. Unde mă conduce? Ce vrea de la mine în fiecare moment? Nu știu. Atunci, ce fel de libertate de voință poate exista?

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 12/05/19

Umblă cu toiagul și șarpele!

Când pentru mine scade importanța spiritualității, este ca și cum toiagul îmi cade din mâini și se transformă într-un șarpe. Dar aceste două stări sunt legate, fiindcă nu ne putem ridica fără să coborâm. „Dumnezeu a făcut pe unul opus celuilalt.” Toiagul mă ține sus și șarpele mă trage în jos.

Dacă spiritualitatea îmi scade în importanţă și o ridic, înseamnă că merg cu toiagul. Natura toiagului este de așa natură încât cade constant și de fiecare dată trebuie să îl ridic. Toiagul cade, îl ridic; cade din nou, îl ridic din nou, cu ajutorul grupului de zece și al luminii reformatoare. La început, studiem acest lucru doar teoretic, dar mai târziu se transformă în muncă practică. Încep să lucrez cu aceste forțe, simt cum grupul de zece îmi dă energie, dorință și sprijin prin atragerea luminii superioare și dezvăluirea Creatorului.

În interiorul grupului  apare o astfel de compresiune, puternică, încât forța dăruirii este revelată în el. Prin această presiune, stoarcem tot egoismul din noi, înșine, care curge în afară. Acolo rămâne un vas gol, deja fără dorințe egoiste, umplut cu lumina Hassadim. (Minutul 52:40)

Dacă cineva m-a umilit, pur și simplu m-a scuipat în fața tuturor, ce ar trebui să fac? Dacă acest lucru se întâmplă în viața obișnuită, cu oameni din afară, fără nicio legătură cu munca interioară, trebuie să reacționez așa cum este obișnuit în această lume, la fel ca toți ceilalți: mă apăr, mă plâng, adică acționați în funcție de situație. În lumea externă, trebuie să arăt ca toată lumea și să nu par un ciudat.

Cu toate acestea, dacă un astfel de conflict are loc cu un prieten și prietenul mă insultă brusc, atunci trebuie să accept totul. Nu este loc pentru calcule. Calculul aici este invers: tot ceea ce fac prietenii este în beneficiul meu.

Creatorul ne arată mai clar acțiunile Lui și trebuie să devenim mai delicaţi și mai sensibili, pentru a înțelege de unde vine totul. (Minutul 56:30)

Este scris: „Oricine este mândru, spune Creatorul:„El și eu nu putem să locuim sub același acoperiş”. Mândru înseamnă cel care crede că are propriile gânduri, propriile sale dorințe și acțiuni, că are cel puțin ceva care este al lui. A crede că am chiar un grăunte de ceva, care îmi aparține personal, este deja mândrie.

Toată munca noastră este în a ne anula complet pe noi, înșine, astfel încât să nu mai existe nimeni în afară de Creator. Din acest zero absolut, trebuie să ne coborâm și mai departe, până la negativul infinit, astfel că toată lucrarea care este necesară după anularea noastră completă va fi făcută nu de noi, ci de Creator, conform cererii noastre.

Se dovedește că de la plus 100% din egoism, coborâm la zero și apoi, mai departe, la minus 100% din egoism. În acest fel, dezvăluim dorința potrivită, vasul în care Creatorul se îmbracă și începe să acționeze. Aceasta se numește revelația Creatorului pentru ființele create în această lume.

Trebuie să lucrăm cu dorința noastră de a ne bucura de dragul dăruirii, adică de a folosi egoismul la maxim. Făcându-ne munca, ne creștem egoismul de 620 ori și atingem o dorință corectată, care este de 620 de ori mai mare decât cea inițială.

Ne coborâm egoismul tot timpul, acesta erupe iarăși și crește și mai mult, de fiecare dată. Lumina care ne cuprinde la gradul următor nu face decât să ne umfle ego-ul. Prin munca noastră, lumina infinitului intră în noi de dragul dăruirii, dar cădem imediat și vrem să primim această lumină pentru binele nostru. Astfel, lumina aruncă micul nostru egoism până la gradul de lumină, care ne va umple de dragul dăruirii și, eventual, va fi primită în mod egoist.

Următorul grad egoist vine din lumina pe care am atras-o de dragul dăruirii, dar apoi am căzut și am vrut să o am pentru mine. Aceasta este toiagul și șarpele: importanța dăruirii cade în ochii mei și trebuie să o ridic din ce in ce mai sus. Așa urcăm! Prin urmare, atingem de 620 de ori mai multă putere. De 620 de ori mai mare este gradul luminii, de la Malchut la Hochma.

Este ca și cum ne umflăm dorința de a ne bucura cu lumina superioară cu o pompă și se extinde de 620 de ori. Numai noi putem face acest lucru, pentru că ne aflăm în două stări opuse: pentru binele nostru și de dragul dăruirii. Creatorul nu ne poate da acest lucru deja pregătit, fiindcă acest lucru poate fi obținut numai lucrând la corectarea noastră, prin Tora și Porunci. Prin urmare, este scris: „Nu există un om neprihănit pe pământ, care să facă binele și nu va păcătui.” Cum altfel poate fi capabil să devină un și mai mare drept, dacă nu prin faptul că lumina superioară a intrat în dorința de dăruire și a transformat-o în primire egoistă? (Minutul 1:04:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Unda sinusoidală spirituală

În scrisorile și articolele sale, Baal HaSulam explică stările de ascensiune și de coborâre din spiritualitate, care sunt inevitabile.

Muncind în această lume nu ne gândim practic niciodată că ar trebui să existe o alternare a stărilor în care avem succes și a celor în care nu avem succes. Întotdeauna ne străduim să avansăm.

În lumea spirituală, nu se întâmplă la fel. Când intrăm serios în procesul, spiritual începem să înțelegem că trebuie să luăm în considerare atât urcările, cât și coborârile. Mai mult, că aceste stări alternează, iar coborârile nu sunt mai puțin importante decât urcările, de aceea ar trebui să tratăm coborârile cu seriozitate și, de preferat, în același fel cum tratăm urcările.

Baal HaSulam scrie în „Scrisoarea 25” că o coborâre, care are ca scop o urcare ulterioară, este considerată o urcare și nu o coborâre. Așa stau lucrurile în realitate.

Într-adevăr, pe calea îndeplinirii scopului creației apare o creștere a egoismului (linia albastră din desen) peste care construim partea altruistă (linia roșie). Apoi se adaugă un nou egoism, pe care îl acoperim din nou. Acesta este modul nostru de avansare: urcare – coborâre, urcare – coborâre. Acest proces este inevitabil.

De aceea, trebuie să dăm aceeași importanță coborârilor ca și urcărilor. La început, egoismul crește în noi și, apoi, peste el, construim o urcare spirituală – anti-egoismul, acoperind egoismul cu o calitate opusă lui.

Așadar, succesiunea urcări – coborâri are loc în conformitate cu anumite faze: 1 – 2, apoi 3 – 4, șamd, iar urcarea este imposibilă fără o coborâre.

Astfel, avem posibilitatea de a descrie acest proces ca pe o undă spirituală sinusoidală: urcare – coborâre, urcare – coborâre. Cu cât este mai mare coborârea, cu atât este mai mare urcarea corespunzătoare ei. Cele două faze sunt legate împreună în acest fel: 1 -2, 1 -2.

În munca spirituală, totul începe din coborâre, din noapte, din întuneric. Așa cum este scris în Biblie: „Și a fost seară și a fost dimineață – o zi.”

Din lecția de cabala în limba rusă 3/31/19

Interconexiune absolută

Întrebare: Am venit la Cabala cu o înțelegere interioară clară și, anume, că tot ceea ce vine la om vine de la Creator. Apoi, o pun în practică atunci când mă gândesc la o altă persoană, rudă sau cunoștință și mă asigur că realizez imediat acest gând.

Ceea ce vreau să spun este că atunci când o chem și o întreb ce face, se dovedește că, în același moment, acea persoană se gândea la mine sau avea probleme.

Aceste gânduri ne vin din lumea noastră egoistă sau apar din Lumile Superioare?

Răspuns: Nimic nu apare de la sine. Toți suntem conectați prin gândurile și dorințele noastre. Nu spun că trebuie să ne sunăm unii pe alții tot timpul și să ne întrebăm ce se întâmplă. Dar, dacă apar gânduri sau dorințe, acestea depind de imaginea globală a sufletelor cu care suntem interconectați complet. Nimic nu este independent în această lume, nici cel mai mic gând sau dorință. Totul este complet interconectat și definit reciproc și, astfel, toții determinăm destinele celorlalți.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21/04/19

 

Structura Universului, Partea 8

Postfață

Întrebare:  Puteți rezuma materialul parcurs, pentru cei care îl aud pentru prima dată?

Răspuns:  În primul rând, am explicat adesea etapele dezvoltării luminii directe. Alte descrieri merită văzute și ele. Vă sfătuiesc cu tărie să faceți acest lucru deoarece, de fiecare dată, materialul este exprimat oarecum diferit.

În al doilea rând, oamenii trebuie să ia cunoștință de termenii în ebraică, deoarece Cabala este descrisă în ebraică și aramaică. Dar, deocamdată, cel puțin ebraica este suficientă.

Este necesar să prelucrăm bine acest subiect, deoarece este cel mai important. Toate lumile și tot ceea ce se întâmplă în continuare se bazează pe cele patru etape ale luminii directe. De ce patru? Deoarece Keter (stadiul zero) dăruieşte și toate celelalte patru etape (Hochma, Bina, Zeir Anpin, Malchut sau 1, 2, 3, 4) sunt primite de la Keter. Trebuie să știi asta.

În continuare parcurgem modul în care aceste cinci etape sunt reflectate în dezvoltarea materiei, în dezvoltarea noastră umană, în evoluție. Ele determină absolut tot ce există, de la o mică particulă microscopică a naturii la întreaga natură, în general, incluzând societatea, familia și fiecare persoană. Orice am lua, putem spune întotdeauna: Există cinci etape în dezvoltarea dorinței și, prin urmare, știm cum ceva se întâmplă sau chiar cum se va întâmpla ceva.

Întrebare:  Interacțiunea dintre dorința de a primi și de a dărui creației și Creator este imprimat ca o asemănare a relației dintre oameni?

Răspuns: Este imprimată în toate formele de materie și ale dezvoltării acesteia. Orice interacțiune include toate cele cinci etape.

[248283]
Din programul TV „Bazele Cabalei”,11/27/18

Plăcerile pământești și cele nepământene

Baal HaSulam „Calitatea Înțelepciunii celor Ascunse în General”, Studiu practic: Este natura acelor grade pe care omul care le obține, să găsească în ele o plăcere și o încântare imensă când le obține. Aceasta provine din intrarea omului în dorința Celui de Sus … …

Întrebare: Este vorba doar despre treptele spirituale sau despre lumea noastră materială, faptul că plăcerea este explicată, de asemenea, prin intrarea în dorința Creatorului?

Răspuns: Nu. Prin obținerea treptată a calităților Creatorului, omul începe să simtă plăcere în stările în care el este în această lume. De asemenea, este format în el un Kli, adică un Vas interior, pentru a primi această plăcere.

Plăcerile lumii noastre sunt foarte specifice, adică mici, pământești. Ele nu ne pot ”umple”, fiindcă ele sunt plăceri din interiorul dorinței de primire.

Intrând în dorința de primire (pentru sine), plăcerea se consumă, ca atunci când ți-e foame. Începi să te umpli cu mâncare și, cu fiecare mușcătură, dorința ta descrește. Ca rezultat, te oprești din mâncat, deși poate că pe masă mai sunt bucate, dar tu nu le mai vrei.

În timp ce dorințele nepământene se bazează pe primirea non-egoistă, adică atunci când nu primesc pentru a-mi satisface dorința, ci pentru a satisface dorințele altuia.

Însă dorințele celorlalți sunt nesfârșite pentru mine. Sunt în fața unui sistem comun care are cele mai mari dorințe, un sistem egal cu Creatorul, prin puterea și forța sa. Asta este cel mai incredibil, este un volum infinit pe care îl pot umple cu o Lumină Superioară infinită, care trece prin mine și umple complet acest vas imens.

Prin urmare, plăcerile mele vor fi infinite numai dacă eu voi trata umplerea ca pe ceva pe care mi-o doresc foarte mult. Să spunem că este ca atunci când îmi hrănesc copilul și, cu cât îl hrănesc mai mult, cu atât mă bucur mai mult. Dar, până la urmă, el va fi sătul și nu va mai vrea să mănânce mai mult. Iar eu ce pot face?

În schimb, plăcerea spirituală este nepieritoare, eternă, infinită, perfectă, deoarece dorința de a primi de acum este nelimitată, fiindcă este vorba despre un principiu special al obținerii spirituale.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 10/02/19

 

Lumină din viitor

Întrebare: Ce atitudine ar trebui să avem față de manifestările negative ale Creatorului, atunci când ni se pare că nu poate să urmeze ceva bun? Sau viceversa?

Răspuns: Dacă acum muncesc din greu, mai am două ore până la sfârșitul zilei de muncă, dar știu că mă așteaptă o după-amiază minunată: voi merge acasă, voi face un duș, am să mă îmbrac frumos și am să ies în oraș cu o fată frumoasă, mai este oare străduința muncii grele o suferință reală? Nu. Ea este deja pătrunsă de lumină, de plăcerea pe care o voi primi seara.

Aceasta poartă numele de Ohr Makif (lumina înconjurătoare), care strălucește pentru mine acum, din viitor. De aceea nu pot simți suferința actuală. Suferința nu se datorează a ceea ce nu am azi, ci faptului că nu am un viitor.

Întrebare: Dacă nu pot vedea în viitor, înseamnă că nu pot vedea etapa următoare în care va fi revelată partea pozitivă?

Răspuns: Aceasta este o altă chestiune. Cum pot să mă asigur că etapa care urmează, pe care nu o pot cunoaște dinainte, va exista și va fi una bună și favorabilă mie? În acest scop trebuie să-ți faci un grup care să te ajute. Îmbrățișează-ți prietenii și mergi mai departe.

Din lecția de cabala în limba rusă 2/24/19

 

Mozaicul sufletului

Întrebare: Dacă nu suntem de acord cu ce face Creatorul cu noi, cum putem să facem față unei asemenea revelații a Creatorului în noi?

Răspuns: Corectează-te la o stare de acord. În principiu, nimic nu se schimbă. Nu aștepta ca lumea noastră să se schimbe! Doar atitudinea ta se vă schimba, dacă depui efort. Acesta este sensul „corecției lumii”.

Este spus că lumea acționează așa cum a făcut-o tot timpul. Te vei schimba până când ți se revelează ca fiind perfectă, eternă, infinită și absolut corectată. Aceasta este viața și corecția noastră.

Așa că decide dacă te vei corecta sau nu. Lumea este de neschimbat. Din contră, în măsura progresului tău, în măsura abilitații tale de a te corecta, ți se va revela tot mai necorectată, ca să compensezi pentru greșelile exterioare prin corecțiile tale interioare și să vezi că lumea este corectată.

De exemplu, acum văd lumea necorectată. Mă uit la o persoană care stă în fața mea, un somnoros, care constant se freacă la ochi; nu îmi place de el. Dacă dintr-o dată descopăr că aceasta este cea mai apropiată și dragă persoană pentru mine, un prieten foarte călduros și special, atunci încep să-l văd complet diferit. Totul depinde de starea mea. Nu este nicio altă modalitate.

De îndată ce descoperim că toți împreună suntem părțile aceluiași suflet, nimeni nu poate să fie urât, obraznic și respingător acolo! Prin urmare, eu dintr-o dată încep nu numai să tolerez pe toată lumea, ci să îi iubesc, nu să-i neglijez, ci să-i atrag.

Imaginează-ți, toți suntem părțile aceluiași suflet. Unde ai evada? Pe de altă parte, de ce să „evadezi”? trebuie să înțeleg că toate aceste părți sunt necesare pentru mine. Ei, complementându-se între ei și fiind conectați în mod corect, dintr-o dată par ca un mozaic care asamblează sufletul meu.

Din lecția de Cabala în limba rusă 1/27/19

Succesul real aduce cunoaşterea Creatorului Lumii

Poporul Israel s-a întors în țara lui Israel, dar dacă suntem încă copleșiți de gânduri despre împlinirea corporală: hrană, sex, familie, bani, putere și cunoaștere, care ne absorb toată atenția și ne ascund punctul nostru de vedere, atunci suntem încă in exil. Victoria Israelului în Războiul de Șase Zile din 1967 ne-a dat o lovitură puternică, deoarece am dobândit în mod neașteptat teritoriu și populație suplimentară pentru care nu eram pregătiți și cu care nu am știut cum să ne descurcăm.

Acest lucru a condus la o stagnare puternică în dezvoltarea noastră tehnologică, când am dobândit o mulțime de forță de muncă ieftină și necalificată și nu am avut nevoie să dezvoltăm noi tehnologii în construcții și în alte domenii. Ne-a încetinit cu adevărat. A fost nevoie de mult timp pentru a depăși această lovitură și să începem să dezvoltăm tehnologia și un stil nou de viață, în aceste condiții noi.

Războiul de șase zile a fost o mare lovitură pentru Israel, pentru că am fost prea mândri de succesul și puterea noastră. Ar fi trebuit să ajungem la revelarea răului, dar nu trebuia ȋncă să se întâmple asta. Întreaga istorie a Statului Israel demonstrează modul în care Creatorul ne învață, din timp în timp, că toate succesele, realizările, bogăția și inteligența noastră nu ne ajută. Ca rezultat, ne aflăm în continuare ca niște oi înconjurate de lupi, fără să avem unde să ne ascundem.

Aceasta este ceea ce ne învață toată istoria noastră și ȋn curând vom simți din nou că lumea întreagă se îndreaptă împotriva noastră. Astăzi ne simțim ȋn vârf datorită puterii noastre tehnologice. Dar acest lucru este doar pentru a ne ridica la înălțime, ca atunci când mergi pe un roller coaster, apoi ne impinge ȋn jos. Va fi o atracție foarte dură, pentru că întreaga lume se învârte în întuneric și iese din echilibru în această coborâre. Nu are sisteme de suspensie pentru diferenţele uriașe din finanțe, relații internaționale etc. Aceasta se află pe fundalul unei interdependențe globale complete a fiecăruia față de toată lumea. Situația este foarte alarmantă.

Conform legăturii dintre rădăcină și ramură, nu există un loc mai bun pentru corectare decât Țara lui Israel. Prin urmare, suntem obligați să lucrăm aici. Ierusalimul, Safedul și Tiberia sunt toate zone de influență spirituală specială. Prin urmare, nu există nicio îndoială că este mai ușor să se pună în aplicare corectarea în Țara Israelului. (Minutul 8:20)

Baal HaSulam scrie despre separarea în poporul Israel care a dus la prăbușirea celui de-al doilea Templu: disputa ideologică dintre farisei și saduchei cu privire la nevoia de a lucra pentru Creator. Dar în ziua de azi, nu există altă luptă decât pentru un loc în conducere, putere, bani și asta este. Suntem la sfârșitul procesului de coborâre a generațiilor. Prin urmare, în generația noastră nu mai există o luptă ideologică, ci pur și simplu toată lumea se luptă pentru poziția sa, pentru influența sa asupra alegătorilor. Aceasta nu are nimic de-a face cu ideologia, iar cabaliștii nu participă la acest lucru.

Astăzi am ajuns la ultimul punct al coborârii generațiilor. Nu există un loc mai jos unde să mergem – ceea ce rămâne este doar războiul mondial și criza globală. Nu există nicio cale de ieșire; acum trebuie să găsim o cale de a urca. Singurul lucru pe care trebuie să-l înțelegem este locul de unde provine, adică ce este scopul nostru, unde ne conduce și ce trebuie făcut pentru a folosi tot ce se întâmplă, în beneficiul poporului Israel (dacă este într-adevăr Israel, însemnând aspirația Creatorului).

Acest lucru ne va aduce la realizarea răului, din care vom înțelege care ar fi opusul, starea bună și cum să obținem acest bine tocmai din interiorul răului. Suntem conștienți de necesitatea conexiunii noastre și de împlinirea darului pe care l-am primit: Tora, știința Cabalei, metoda unității. Nu este nimic mai măreţ decât unitatea. Toate sloganurile despre „iubeşte pe vecinul tău” ar trebui să fie, practic, întrupate în noi astăzi.

Egoismul nostru este singurul dușman care ne împiedică să obținem o viață corporală bună și ne fură viața veșnică, spirituală. Din cauza egoismului, ne naștem ca animale, iar noi traim si murim ca animalele. Corpul nostru moare și se descompune fără să ne dezvoltăm un suflet și se pare că viața noastră a fost trăită în zadar.

Viața este dată pentru a dezvolta un suflet în timpul existenței noastre în această lume corporală. Sufletul este o parte a Divinității de sus și, prin urmare, este etern. Dorința de a dărui unui vecin, care este în afara intereselor mele personale, este ca și Creatorul și, prin urmare, e veșnică. Trebuie să dezvoltăm această dorință cât mai mult posibil.

Trebuie să înțelegem că zburăm pe roller coaster, pe cea mai abruptă coborâre, cu un zid la capăt, de care ne vom izbi. Așa că merită să ne gândim cum să scăpăm de acest Holocaust la nivel global, când toate națiunile lumii se vor întoarce împotriva Israelului.

Mântuirea este numai în unitatea poporului Israel, în dorința de a se uni, pentru a da unitate întregii omeniri. Trebuie să fim cât mai aproape de dăruire, cel puțin în lumea corporală. Aceasta presupune asistență reciprocă, distribuție echitabilă și toate condițiile societății viitoare, chiar dacă este din motive egoiste. Dacă nu facem acest lucru, se va dovedi foarte rău pentru noi. Nu vrem să aducem lumea la o astfel de suferință fizică – ar fi mai bine ca această decizie să vină ca urmare a realizării răului înainte ca lovitura să vină. (Minutul 36:00)

Criza din interiorul poporului Israel se datorează în primul rând faptului că nimeni nu simte că este în exil. Dimpotrivă, toată lumea o consideră drept libertate, deoarece Israelul este o țară puternică și prosperă. Totul este minunat și avem de ce să fim mândri. Ei nu înțeleg că aceștia nu sunt parametrii prin care Israelul trebuie să se măsoare. Nu este vorba de succesul corporal. Starea în care există acum Israel se numește „distrugere”.

Se pare că totul este bine și Israelul este țara celor mai avansate tehnologii de vârf. Dar noi existăm în natura, care este închisă și globală. Natura este Creatorul și acționăm împotriva Lui, atât în sensul spiritual, cât și în cel corporal. Din punctul de vedere al spiritualității, suntem complet opuși Creatorului, pentru că ne comportăm în modul cel mai egoist, mai rău decât toți.

Dorința noastră de a ne bucura este atât de dezvoltată, încât reușim să depășim întreaga lume. Dar, de fapt, ni s-a dat putere pentru a reuși exact în sens opus: să slujim întregii lumi, să dăruim, să învățăm și să devenim un canal de legătură între Creator și ființele create. În schimb, folosim egoismul nostru pentru a dezvolta hi-tech și a extrage cât mai mulți bani pentru capitaliști și pentru armament. Între timp, copiii sunt neglijați și familiile sunt distruse. Aceasta este o abordare complet greșită pentru că mergem impotriva programului general al naturii.

Zi de zi, suntem din ce în ce mai îndepărtaţi de natura comună și, prin urmare, vom pierde ȋn toate domeniile. În primul rând, aceasta se referă la natura generală, adică la ecologia și atitudinea națiunilor lumii față de Israel. Simțim cum antisemitismul crește zilnic, trecând peste toate frontierele, iar noi devenim din ce în ce mai mulți oameni „cu gât înțepenit”, trăind nu în Țara lui Israel, ci în Egipt, înrobiți de Faraon.

Am devenit foarte de succes în dezvoltarea tuturor valorilor corporale din lume: în hi-tech, în armament și în economie, folosind calitățile noastre egoiste și amplificându-le într-o asemenea măsură, încât noi am devenit primii în folosirea egoismului. Se pare că am ajuns în stadiul Faraonului. Suferința va veni inevitabil în curând, pentru că am construit o astfel de lume. Cu toate acestea, putem transforma acest tsunami în creştere, într-un val blând și benign. Nu va fi un val de tsunami care spală toată lumea și îi îneacă pe toți, ci un val pozitiv, de exemplu, bomboane și flori.

Să începem cu realizarea răului și să încetăm să ne mai vedem ca fiind de succes. Din această cauză, ne aflăm într-o gaură adâncă. Israelul este obligat să dea lumii metoda de corecție, cunoașterea Creatorului și să aducă pe toată lumea la starea corectată finală. (Minutul 1:04:20)

Din a treia parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/30/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Exilul și răscumpărarea”

Dezacordul în grupul de zece este o invitație de la Creator

Nu este nimic altceva decât rugăciunea. Suntem creați din dorința de a ne bucura și tot ceea ce putem să facem este să ne organizăm în grupuri și să învățăm să trezim Lumina care reformează, care ne va aprinde și ne va da sentimentul că starea noastră este inferioară. Și așa revelăm că ne aflăm sub guvernarea egoismului, ceea ce face ca, gradual, să ajungem la realizarea răului și, apoi, din adâncul inimilor noastre să cerem Creatorului corecția.

La început nu știm cine este Creatorul și cum să-I cerem. Dar dorința de a ne bucura lucrează ca ajutor împotriva noastră, direcționându-ne spre Creator. Începem să ne imaginăm mai bine forța superioară din conștientizarea proprietății opuse și, astfel, ajungem la rugăciune.

Trebuie să ne dăm seama de răul nostru, să ne obișnuim cu forța superioară și să fim pregătiți să schimbăm acest rău în bine. Creatorul este capabil să facă asta și așteaptă rugăciunea noastră. Totul depinde de cererea noastră adevărată. 1

Calea spre lumea spirituală cuprinde două etape. Întâi, o persoană face toate eforturile posibile în grup, studiază, diseminează și trece prin tot felul de stări, accelerând timpul. Acest lucru continuă până când ajunge la disperarea completă și realizează că nimic nu o va ajuta, însă în același timp revelează oportunitatea de a apela la Creator.

Ea simte o conexiune mai mare cu Creatorul. Înainte nu se asocia deloc cu Creatorul și nu credea că este o forță care o controlează. Nu a fost nicio conexiune intre stările prin care a trecut și forța superioară. Dar, dintr-o dată, descoperă că există această conexiune – că este cineva care o direcționează și o conduce prin diferite stări. Astfel formează rugăciunea. 2

Sunt probleme de care îmi este teama să le accept chiar și eu. Sunt acelea pe care ezit să le deschid grupului meu de zece. Dar imaginează-ți că suntem un singur corp – nu material, ci spiritual. Asta înseamnă că totul, cu excepția corpului animalic, care deja a murit, este comun pentru noi, toți. Așa că ce putem să ascundem între noi, în munca noastră spirituală?

Dacă urăsc un prieten și nu sunt de acord cu el, atunci eu, cu siguranță, trebuie să mărturisesc tuturor. Până la urmă asta mă îndepărtează de la dezvoltare. Chiar și mai mult de atât, îmi împiedic prietenii de la avansare.

Întregul grup de zece trebuie să fie ca un singur corp în privința spiritualității, iar corporalitatea nu contează deloc, ca și cum corpul a murit deja și s-a descompus în pământ. Doar conexiunea noastră spirituală este importantă, pe cât de mult ne-o putem imagina astăzi și va creste în măsura în care ne ridicăm pas după pas.

În fiecare zi două persoane din grupul de zece ar trebui să fie responsabile pentru starea noastră spirituală și să îi trezească pe restul. 3

Iubirea acoperă toate transgresiunile”. Reiese că dacă nu sunt transgresiuni, atunci nu este iubire, este doar conexiune animalică. Iubirea, adică conexiunea spirituală, începe atunci când păcatele sunt revelate. În fiecare zi omul trebuie să își urască prietenii și să acopere această ură cu iubire, amintindu-și că nu este nimeni în afară de Creator, care este cauza rădăcină a tuturor fenomenelor.

Nu trebuie să vedem cine are dreptate și cine greșește: ura există, iar noi trebuie să descoperim cum să o acoperim cu iubire. Apoi vei vedea că nu este niciun fel în care o poți face! Însă, dacă întregul grup de zece cere ajutorul de Sus, atunci iubirea va acoperi toate transgresiunile. Iubirea vine numai de la Creator.

Singur, fără prieteni, nu pot apela la Creator – numai împreună cu ei. Atunci El, cu siguranță, ne va răspunde: nu mie, ci întregului grup de zece. El, în mod intenționat, aprinde dispute intre noi și în câteva minute le va aprinde altundeva.

Ar trebui să ne unim în jurul problemei pe care Creatorul a revelat-o și să Îi mulțumim pentru ea. Până la urmă, este evident că această ură a existat tot timpul și a fost revelată deoarece ne-am maturizat suficient să cerem Creatorului salvarea. Revelația urii este dovada progresului.

Trebuie să ne unim toți, împreună și să percepem această ură ca pe o invitație de la Creator pentru a apela la El, oferindu-I Lui oportunitatea de a răspunde rugăciunii noastre. După câteva cereri conștiente de acest fel, noi vom simți triunghiul în interior: eu – Creatorul – grupul sau Creatorul – grupul – eu.

Dacă ura nu este revelată, atunci nu suntem vrednici de avansare. Acestea fiind spuse, nu noi trezim ura; din contră, noi trebuie să ne străduim să ne unim pe cât de mult posibil și apoi vom simți că, Creatorul provoacă respingerea în noi.

Noi nu aspirăm să revelăm răul, ci doar binele. Răul îl primim de Sus, la fel ca și corecția. Noi, tot timpul, trebuie să ajungem la bine. 4

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/12/19, Rugăciunea

1 Minutul 0:20

2 Minutul 37:15

3 Minutul 52:40

4 Minutul 56:50