Întrebare:  Revelarea răului și a defectelor în iubire, sunt acțiuni și stări simultane sau consecutive?

Răspuns:  Nu văd deloc defecte. Vă rog să vă amintiți și să încercați să înțelegeți: nu există defecte, nu există spargeri, nu există prăbușiri și nu există accidente de circulație și orice altceva asemănător.

Ceea ce a existat inițial este dezvăluit și nu apare nimic nou. Prin urmare, nu există diviziune și separare între noi. De fiecare dată este dezvăluit un grad mai mare de corupție a Kli-ului (vasului nostru). A fost rupt la început, de un singur act, ceea ce se numește păcatul lui Adam. Iar acum, toate acestea ni se dezvăluie.

Prin urmare, trebuie să salutăm fiecare incident oribil, ca o binecuvântare. Acum, vi se oferă munca: vă rog să o corectați și să ajungeți cu un pas mai aproape de spiritualitate, iar după aceea, încă un pas. După câțiva pași, veţi începe să simțiți cum lumea se deschide din ce în ce mai mult, iar forța Creatorului se află în ea.

Nu ar trebui să priviţi lumea ca și cum aţi fi spart-o. Nu facem nimic rău. Nu există păcătoși în lumea noastră, există doar leneși. Nu spargem și nu stricăm lumea în niciun fel.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 2/12/19

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană este o înclinație malefică și întregul concept al binelui se bazează pe definițiile morale, egoiste ale lumii noastre, atunci cum determină o persoană răul său, ori al altcuiva?

Răspuns:  Numai prin relațiile unora cu ceilalți. Personajul tău poate fi oricum: nerăbdător, insuportabil, cum vrei să-l numești. Problema este cum relaționezi cu ceilalți, indiferent dacă vrei să te conectezi cu ei sau, cel puțin, să vii puțin mai aproape de ei sau să faci o mișcare către ei.

Nu depinde de calitățile tale de la naștere. Există oameni care se bucură să se îmbrățișeze reciproc, să râdă, să danseze și să se distreze. De asemenea, există oameni care stau în colț și nu vor să comunice cu nimeni. Aceasta nu are legătură cu proprietățile noastre pământești date de la naștere.

Este complet diferit atunci când vreau să mă conectez cu străinii, indiferent cine sunt eu sau cine sunt ei. Într-adevăr, dacă mă unesc cu ei, în acest fel creez condiții între noi pentru revelarea Creatorului.

Întrebare:  Deci poți spune că aceasta este o faptă bună?

Răspuns:  Aceasta este doar o acțiune stăruitoare, pentru unificarea noastră, atunci când ne ridicăm deasupra egoismului nostru. În mod firesc, trebuie să ne suprimăm egoismul și nu să-l distrugem, ci pur și simplu să ne ridicăm deasupra lui, până când vom include două stări: cea mai joasă, adică atitudinea egoistă a unuia față de celălalt și cea mai înaltă, adică relația de iubire, reciprocitate și unificare.

Iar între aceste două stări opuse, ca într-un sandwich, se formează un strat în care ne găsim noi, înșine și Creatorul, lumea superioară.

Din Lecția de Cabala în limba rusă 7/07/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Subiectul „Nu există nimeni în afară de El” este cel mai important în Înţelepciunea Cabala și de fiecare dată este perceput ca nou. Ni se pare că repetăm aceleași cuvinte, dar nu este niciodată o repetare, pentru că noi, înșine ne schimbăm în mod constant. Prin urmare, percepem acest concept într-un mod nou de fiecare dată. Dacă o persoană nu simte schimbări, ar trebui să fie preocupată de asta.

Conceptul „Nu există altceva în afară de El” se schimbă întotdeauna, pentru că vorbim despre Creatorul Însuși, despre unicitatea Lui, despre guvernanța superioară care operează asupra noastră^.1. Minutul 0:30

Creatorul, Emanatorul, forța superioară, este un concept constant. Toată realitatea a fost creată de un singur gând. Cu toate acestea, se pune întrebarea dacă s-a întâmplat vreodată sau a existat mereu? Noi suntem ființele create care trăim în cadrul timpului și ni se pare că realitatea se schimbă. De fapt, suntem într-o realitate constantă în care totul, atât superior, cât și inferior, există în starea complet corectată. Iar noi trebuie să dezvăluim toată această realitate.

Realitatea în sine este deja perfectă, nu există dezvoltare în ea și nu apare nimic nou. Modificările apar numai cu privire la o persoană. Trebuie să descoperim această realitate, dându-ne seama cine suntem. Există într-adevăr atât de mulți dintre noi sau este doar o singură persoană care are atât de multe gânduri, dorințe și acțiuni diferite?

În numele Creatorului, realitatea este constantă în ce privește modul în care El a creat-o. Dar o persoană are posibilitatea de a participa la revelarea acestei realități, determinând viteza și natura revelației sale. Cel mai important este: pentru cine depunem eforturi, încercând să descoperim acest lucru.

Inițial, a existat un singur gând – gândul creației. „Acest gând unic îndeplinește și este esența tuturor operațiunilor, a scopului și a esenței muncii. Este de la sine întreaga perfecțiune și răsplata căutată.” Adică acest gând include totul în sine; trebuie doar să încercăm să ne conectăm la el, să dorim să fim incluși în el. Toată munca și eforturile noastre sunt îndreptate spre acest lucru.

Creatorul ne-a dezvăluit scopul creației, adică atitudinea Lui față de noi. Din partea Lui, totul este finalizat. Totuși, dacă aspirăm să ne identificăm cu gândul creației, atunci vom atinge Creatorul. Încercând să dezvăluim gândul Creatorului, ajungem să-L cunoaștem, să-L simțim, să devenim incluși în El și să ne conectăm cu El.

El doreşte ca noi să descoperim acest gând. Dacă de la locul nostru de jos ne ridicăm până la înălțimea Sa, la rădăcina gândului creației, până în punctul în care acest gând a fost format în Creator, atunci, în acest fel, ne apropiem de El (nu de gând, ci de Creatorul Însuși) și ÎL revelăm^.2 Minutul 3:07

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/22/19 „Nu există nimic în afară de El”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este un asemenea concept, a fi un „sclav al Creatorului”. Însă calitatea Creatorului este calitatea dăruirii și iubirii. Dacă ești în ea, este o stare liberă sau nu?

Răspuns: Liberă, desigur.

Întrebare: Atunci de ce se numește „sclav”?

Răspuns: Deoarece tu alegi această stare pentru tine. Tu, însuti ai ales-o.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 5/12/19

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Oamenii se întreabă adesea: „De ce mi se întâmplă astfel de necazuri?” O persoană poate fi concediată, lovită de o boală gravă sau poate experimenta moartea unei persoane dragi și începe să se întrebe: „Ce am făcut să merit asta?” Am auzit-o de o mie de ori de la oamenii care au venit să-mi ceară sfatul.

De fapt, este imposibil să știi de ce a avut loc un dezastru; nu ar trebui să săpăm în trecut căutând un motiv, de parcă există o legătură între acțiunile noastre și recompensa sau pedeapsa. Dacă aș încerca să conectez trecutul și viitorul, construind un lanț cauzal, aceasta ar fi o foarte simplistă abordare materialistă. Este modul în care vorbim cu copiii mici, care nu sunt capabili să înțeleagă mai mult decât atât. Însă, pe măsură ce un copil crește (la 12-13 ani), el trebuie să dezvolte un mod diferit de a gândi.

Nu știu de ce mi se întâmplă anumite lucruri – depinde de rădăcina sufletului meu. Fiecare stare este ceva complet nou, în fiecare moment. Orice s-a întâmplat în trecut nu are nicio influență asupra viitorului, totul depinde de un sistem comun pentru întreaga umanitate, de sufletul comun. Totul vine la mine de acolo și sunt conectat cu un număr infinit de variabile care îmi afectează destinul.

Foarte probabil, părți ale sufletului, care sunt foarte îndepărtate de mine, determină ce mi se întâmplă în acest moment. În schimb, eu pot fi motivul a ceea ce li se întâmplă lor. La urma urmei, toți suntem conectați într-un singur suflet comun al lui Adam.

Evident, la un nivel corporal simplu, pot prezice consecințele acțiunilor mele fizice. Dar, brusc, se întâmplă ceva și pierd o conexiune directă. Se întâmplă pentru că nu putem lua în considerare toate variabilele din viața noastră. Ni se pare că toate motivele ar trebui să fie evidente, dar nu este cazul.

Întrebarea este: ce se poate face când apare o situație dificilă? Nu trebuie să ne uităm la trecut, ci să lucrăm cu starea care ni se dă acum. O persoană este reînnoită în fiecare moment, în fiecare zi. Nu există niciun moment care să fie ca altul. Acestea sunt legi spirituale. Poruncile vin la noi din lumea spirituală, fără nicio legătură cu ceea ce face cineva în această lume.

Aceasta spulberă întregul nostru sistem de credințe anterioare despre recompensă și pedeapsă și formează un nou sistem, în care suntem conectați cu motivele reale – guvernanța superioară care ne modelează întregile noastre vieți.

Dacă se întâmplă ceva, nu căutați motivul în trecut. Chiar dacă cred că l-am găsit, m-ar ajuta? Pe baza asta, doar voi face mai multe greșeli în viitor. Astfel, cel mai bine este să spun că fiecare moment vine de Sus, bazat pe rădăcina sufletului meu. De aceea, dacă vreau să-mi asigur o dezvoltare bună, decentă și rapidă, trebuie să influenţez rădăcina sufletului meu, astfel încât să vină de acolo doar direcții bune.

Trecutul s-a întâmplat și s-a scufundat în eternitate; nu ne mai preocupă asta. În starea mea actuală, trebuie să caut o conexiune mai mare, cu toată lumea. Dacă nu mă aflu într-un grup cabalistic, printre oameni care doresc să se conecteze într-un singur suflet comun, al lui Adam HaRishon, atunci nu am cum să-mi influențez viața. Pur și simplu voi executa doar comenzile care provin din guvernarea superioară, fără să știu de unde provin.

Iar dacă vreau să mă conectez la rădăcina mea spirituală, trebuie să fiu în mediul potrivit pentru a avea grijă de grup și de umanitate, atrăgându-i spre conexiune. Apoi, sistemul din care fac parte, care este sursa tuturor comenzilor, îmi va fi dezvăluit.

Dacă apare o tragedie, o persoană nu trebuie să se învinovățească sau să se devoreze pe sine. În schimb, ea trebuie să accepte starea așa cum este și din această stare să se conecteze și mai mult cu grupul. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să fim printre oamenii care doresc să influențeze, să înțeleagă și să se ridice deasupra vieții lor. Este posibil!

Vedem că în această lume nu există recompensă sau pedeapsă pentru faptele trecute. Infractorii trăiesc vieți frumoase, în timp ce un simplu muncitor, câștigându-și pâinea prin transpirația frunții, suferă. Încercarea de a găsi echitatea înseamnă să-ți iroseşti eforturile într-o direcție greșită. Nu există nimic de învățat din această lume, pentru că este construită pe falsitate.

Știința Cabala explică singurul mod de a influenţa lumea: să găsești un grup de oameni cu gândire similară și să începi să te uneşti cu ei. Doar prin puterea conexiunii noastre putem influența forța superioară. Atunci aceasta va schimba realitatea, pentru noi toți.

Putem crea o astfel de revoluție, fără un singur soldat sau o împușcătură, fără nicio violență, numai pe baza forței superioare. Dacă ne unim într-un grup de zece, trezim forța superioară pentru a ne corecta pe noi și toată umanitatea.

Recompensa noastră este în unitatea noastră și în senzația celor zece dintre noi, ca o singură unitate. Pedeapsa noastră este în incapacitatea noastră de a realiza acest lucru. Apoi, orice mi se întâmplă, chiar și cel mai rău lucru imaginabil, voi spune că a venit de Sus și că este cel mai bun lucru posibil, deoarece mă împinge spre iubire și conexiune cu grupul meu de zece. Fiecare moment este o viață nouă, o nouă stare cu care trebuie să lucrez în interiorul grupului meu de zece. În acest caz, orice lucru trimis în calea mea va fi perceput ca fiind bun.

Îmi construiesc sufletul în interiorul grupului de zece. Zece prieteni care încearcă să se unească („prieten” – „Haver” din cuvântul „conexiune” – „Hibur”), construiesc un astfel de mecanism între ei numit „un suflet”. Iar în suflet, ei dezvăluie forța iubirii și dăruirii, unitatea care controlează întregul univers. De aceea, se numește forța superioară! Iar întregile noastre vieți, toate evenimentele, ne conduc spre realizarea acestui obiectiv.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 8/5/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă #1137 – Pacea dintre națiuni

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Pacea dintre națiuni se petrece atunci când ostilitatea este acoperită de iubire, așa cum se întâmplă între cuplurile care se reconciliază după o ceartă. În pacea adevărată nu sunt granițe sau diferențe. Pacea este un concept profund care ne ridică la singura rădăcină a tot. O lungă educație, conform metodei Cabalei, este necesară pentru a obține această înțelegere care este bazată pe împărțire, conexiune și integrarea ca un singur popor.

De pe KabTV „O viață nouă #1137 – Pacea dintre națiuni”, 7/16/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să înțelegem ce dorințe putem corecta acum și ce dorințe vom putea corecta mai târziu? Cum să nu pierdem timpul pe ceva ce nu putem schimba?

Răspuns: Într-adevăr, există asemenea dorințe pe care încă nu putem să le corectăm. Dar nu este important. Le putem sorta dacă suntem într-un grup.

Până la urmă, în grup, eu lucrez la măreția dăruirii, la măreția conexiunii. Asta este numită măreția Creatorului, deoarece Creatorul, Însuși nu există – există calitățile conexiunii, dăruirii și iubirii.

Atunci când sunt într-un grup și lucrez la aceste calități, eu sortez dorințele și gândurile care apar în mine și lucrez cu ele.

Întrebare: Ce este mai corect: să mă concentrez pe sortarea dorințelor prietenilor din grup sau să le ofer oportunitatea să mă ajute să-mi sortez dorințele?

Răspuns: Cel mai corect fel este atunci când eu, fiind într-un grup, primesc de la prietenii mei gândurile și dorințele lor, iar eu devin ajutorul lor complet, aliatul și chiar sclavul lor. Astfel, sunt gata să-i ajut în tot, pentru a-și realiza dorințele și gândurile.

Din lecția de Cabala în limba rusă, 4/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Un om, spre deosebire de animal, poate vedea ceva plăcere în viitor, poate să-și calculeze pașii și să ajungă la el renunțând la plăcerile din fazele intermediare.

De ce, cu un intelect așa uriaș, el nu poate calcula rațional starea de echilibru cu natura? De ce eșuează permenent în toate încercările lui raționale de a construi o societate echilibrată?

Răspuns: Fiindcă el este în interiorul naturii lui egoiste. Nu poate calcula nimic.

Comparându-și egoismul în ceva cu altceva, ceea ce câștigă sau ceea ce pierde el mai mult, omul se află totuși în interiorul egoismului său. El nu este liber. El nu are a doua măsură de libertate. Ceea ce el consideră libertate este iluzia de a sta sub influența unei forțe de constrângere externe.

Întrebare: Nu poate să calculeze: „dacă îmi folosesc egoismul o să mă simt rău”?

Răspuns: Acesta este modul în care încercăm totdeauna să fugim de necazuri. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi. Fug permenent de loviturile egoiste, un băț în partea asta, un băț în partea cealaltă și, uite așa, mă învârt de dimineață până seara.

Uite ce se întâmplă pe străzi, în autobuze, în metrou, în birouri, peste tot. Uită-te la acest mușuroi de oameni! Unde putem vorbi de libertate?

Nu există niciun fel de libertate. Pot să aleg în orice moment, dintre toate posibilitățile, starea cea mai confortabilă, după cum mi se pare mie. Atât.

Aleg din ceea ce mi-a fost dat, dar sunt permanent limitat. Creatorul strălucește deasupra mea prin starea corectată, dar eu nu sunt încă corectat. Firește că nu înțeleg deloc influența Lui asupra mea. Unde mă conduce? Ce vrea de la mine în fiecare moment? Nu știu. Atunci, ce fel de libertate de voință poate exista?

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 12/05/19

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când pentru mine scade importanța spiritualității, este ca și cum toiagul îmi cade din mâini și se transformă într-un șarpe. Dar aceste două stări sunt legate, fiindcă nu ne putem ridica fără să coborâm. „Dumnezeu a făcut pe unul opus celuilalt.” Toiagul mă ține sus și șarpele mă trage în jos.

Dacă spiritualitatea îmi scade în importanţă și o ridic, înseamnă că merg cu toiagul. Natura toiagului este de așa natură încât cade constant și de fiecare dată trebuie să îl ridic. Toiagul cade, îl ridic; cade din nou, îl ridic din nou, cu ajutorul grupului de zece și al luminii reformatoare. La început, studiem acest lucru doar teoretic, dar mai târziu se transformă în muncă practică. Încep să lucrez cu aceste forțe, simt cum grupul de zece îmi dă energie, dorință și sprijin prin atragerea luminii superioare și dezvăluirea Creatorului.

În interiorul grupului  apare o astfel de compresiune, puternică, încât forța dăruirii este revelată în el. Prin această presiune, stoarcem tot egoismul din noi, înșine, care curge în afară. Acolo rămâne un vas gol, deja fără dorințe egoiste, umplut cu lumina Hassadim. (Minutul 52:40)

Dacă cineva m-a umilit, pur și simplu m-a scuipat în fața tuturor, ce ar trebui să fac? Dacă acest lucru se întâmplă în viața obișnuită, cu oameni din afară, fără nicio legătură cu munca interioară, trebuie să reacționez așa cum este obișnuit în această lume, la fel ca toți ceilalți: mă apăr, mă plâng, adică acționați în funcție de situație. În lumea externă, trebuie să arăt ca toată lumea și să nu par un ciudat.

Cu toate acestea, dacă un astfel de conflict are loc cu un prieten și prietenul mă insultă brusc, atunci trebuie să accept totul. Nu este loc pentru calcule. Calculul aici este invers: tot ceea ce fac prietenii este în beneficiul meu.

Creatorul ne arată mai clar acțiunile Lui și trebuie să devenim mai delicaţi și mai sensibili, pentru a înțelege de unde vine totul. (Minutul 56:30)

Este scris: „Oricine este mândru, spune Creatorul:„El și eu nu putem să locuim sub același acoperiş”. Mândru înseamnă cel care crede că are propriile gânduri, propriile sale dorințe și acțiuni, că are cel puțin ceva care este al lui. A crede că am chiar un grăunte de ceva, care îmi aparține personal, este deja mândrie.

Toată munca noastră este în a ne anula complet pe noi, înșine, astfel încât să nu mai existe nimeni în afară de Creator. Din acest zero absolut, trebuie să ne coborâm și mai departe, până la negativul infinit, astfel că toată lucrarea care este necesară după anularea noastră completă va fi făcută nu de noi, ci de Creator, conform cererii noastre.

Se dovedește că de la plus 100% din egoism, coborâm la zero și apoi, mai departe, la minus 100% din egoism. În acest fel, dezvăluim dorința potrivită, vasul în care Creatorul se îmbracă și începe să acționeze. Aceasta se numește revelația Creatorului pentru ființele create în această lume.

Trebuie să lucrăm cu dorința noastră de a ne bucura de dragul dăruirii, adică de a folosi egoismul la maxim. Făcându-ne munca, ne creștem egoismul de 620 ori și atingem o dorință corectată, care este de 620 de ori mai mare decât cea inițială.

Ne coborâm egoismul tot timpul, acesta erupe iarăși și crește și mai mult, de fiecare dată. Lumina care ne cuprinde la gradul următor nu face decât să ne umfle ego-ul. Prin munca noastră, lumina infinitului intră în noi de dragul dăruirii, dar cădem imediat și vrem să primim această lumină pentru binele nostru. Astfel, lumina aruncă micul nostru egoism până la gradul de lumină, care ne va umple de dragul dăruirii și, eventual, va fi primită în mod egoist.

Următorul grad egoist vine din lumina pe care am atras-o de dragul dăruirii, dar apoi am căzut și am vrut să o am pentru mine. Aceasta este toiagul și șarpele: importanța dăruirii cade în ochii mei și trebuie să o ridic din ce in ce mai sus. Așa urcăm! Prin urmare, atingem de 620 de ori mai multă putere. De 620 de ori mai mare este gradul luminii, de la Malchut la Hochma.

Este ca și cum ne umflăm dorința de a ne bucura cu lumina superioară cu o pompă și se extinde de 620 de ori. Numai noi putem face acest lucru, pentru că ne aflăm în două stări opuse: pentru binele nostru și de dragul dăruirii. Creatorul nu ne poate da acest lucru deja pregătit, fiindcă acest lucru poate fi obținut numai lucrând la corectarea noastră, prin Tora și Porunci. Prin urmare, este scris: „Nu există un om neprihănit pe pământ, care să facă binele și nu va păcătui.” Cum altfel poate fi capabil să devină un și mai mare drept, dacă nu prin faptul că lumina superioară a intrat în dorința de dăruire și a transformat-o în primire egoistă? (Minutul 1:04:50)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 8/17/19, Baal HaSulam, Shamati 59, „Despre toiag și șarpe”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În scrisorile și articolele sale, Baal HaSulam explică stările de ascensiune și de coborâre din spiritualitate, care sunt inevitabile.

Muncind în această lume nu ne gândim practic niciodată că ar trebui să existe o alternare a stărilor în care avem succes și a celor în care nu avem succes. Întotdeauna ne străduim să avansăm.

În lumea spirituală, nu se întâmplă la fel. Când intrăm serios în procesul, spiritual începem să înțelegem că trebuie să luăm în considerare atât urcările, cât și coborârile. Mai mult, că aceste stări alternează, iar coborârile nu sunt mai puțin importante decât urcările, de aceea ar trebui să tratăm coborârile cu seriozitate și, de preferat, în același fel cum tratăm urcările.

Baal HaSulam scrie în „Scrisoarea 25” că o coborâre, care are ca scop o urcare ulterioară, este considerată o urcare și nu o coborâre. Așa stau lucrurile în realitate.

Într-adevăr, pe calea îndeplinirii scopului creației apare o creștere a egoismului (linia albastră din desen) peste care construim partea altruistă (linia roșie). Apoi se adaugă un nou egoism, pe care îl acoperim din nou. Acesta este modul nostru de avansare: urcare – coborâre, urcare – coborâre. Acest proces este inevitabil.

De aceea, trebuie să dăm aceeași importanță coborârilor ca și urcărilor. La început, egoismul crește în noi și, apoi, peste el, construim o urcare spirituală – anti-egoismul, acoperind egoismul cu o calitate opusă lui.

Așadar, succesiunea urcări – coborâri are loc în conformitate cu anumite faze: 1 – 2, apoi 3 – 4, șamd, iar urcarea este imposibilă fără o coborâre.

Astfel, avem posibilitatea de a descrie acest proces ca pe o undă spirituală sinusoidală: urcare – coborâre, urcare – coborâre. Cu cât este mai mare coborârea, cu atât este mai mare urcarea corespunzătoare ei. Cele două faze sunt legate împreună în acest fel: 1 -2, 1 -2.

În munca spirituală, totul începe din coborâre, din noapte, din întuneric. Așa cum este scris în Biblie: „Și a fost seară și a fost dimineață – o zi.”

Din lecția de cabala în limba rusă 3/31/19

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→