Category Archives: Munca in grup

Conducerea reală şi cea imaginară

Vedem realitatea din noi înşine, fiind în interiorul Creatorului, înăuntrul forţei superioare, în afară căreia nu este nimic. Existăm într-o asemenea realitate, înfăşurată în coaja egoismului nostru, prin care noi vedem alte forme şi imagini în locul Creatorului – o realitate imaginară, o lume dispărută, iluzorie.

Trebuie să încercăm să neutralizăm acest ecran care obturează, care ne induce în confuzie prin reprezentarea faptului că vedem o lume mare în care sunt mişcări, acţiuni, inanimatul, plantele şi viaţă animală, oamenii.

Dacă adevărata percepţie ne este revelată, atunci vom vedea adevărata conducere – o singură forţă care acţionează în întregul univers, bunul care face bine. În locul acesteia noi găsim un management exterior, fals, proiectat pentru a ne induce în confuzie. Până la urmă, atunci când facem eforturi să încercăm să descoperim adevărata conducere, vedem diferite posibilităţi pentru a înşela această minciună, cât şi adevărul din spatele ei și, anume, să străpungem barierele care ne stau în cale şi să descoperim că toate acestea sunt făcute de Creator, de o singură forţă bună şi de nimic altceva.

Forţa superioară lucrează în jurul nostru, creându-ne diferite imagini, care sunt bariere între ea şi noi, o întreagă lume a ascunderii sale. Există de asemenea în interiorul nostru, conturându-ne toate gândurile, dorinţele noastre şi chiar şi faptul că eu vorbesc despre ea chiar acum, fără să realizez că totul este orchestrat de Creator.

Trebuie să ne imaginăm, să descoperim şi să începem să trăim în acest sentiment, până când ne identificăm în totalitate cu Creatorul. Toate perturbările ar trebui percepute ca ajutor prnytu ca noi să vedem Creatorul care acţionează în realitate: atât în interiorul, cât şi în afara mea. “Ei şi-au ajutat fiecare prieten” este pentru a se găsi pe el însuşi în interiorul forţei superioare, să încerce să o descopere în fiecare secundă şi să realizeze că toate gândurile, dorinţele şi senzaţiile noastre nu vin dintr-o altă sursă în afara Creatorului.

Începutul acestei revelaţii este numită un “embrion spiritual”. O persoană trebuie să se anuleze pe sine, descoperind că totul izvorăşte dintr-o singură sursă în care există, că și în uterul mamei. Nimic altceva nu există!

De îndată ce ajungem la această stare, imediat apar perturbările. Prin depăşirea lor şi punând totul numai pe seama Creatorului, noi începem să avansăm prin cele “nouă luni de sarcină”. În acest mod continuăm să existăm până la sfârşitul corecţiei. Pe parcursul a 6.000 de ani, dorinţa necorectată s-a trezit în interiorul nostru. Prin corectarea ei noi revelam Creatorul. Într-un final, ajungem la sfârşitul corecţiei, stabilind în toate simţurile noastre că “Nu este nimeni în afară de El”. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/5/18, lecţie pe subiectul “Percepţia unei singure realităţi, a unei singure forţe” (Pregătire pentru congres)

1 Minutul 5:45

De ce să respect un om?

Întrebare: Care sentimente și virtuți de bază merită respect și de ce sunt atâți de mulți oameni privați de acest lucru?

Răspuns: Trebuie să respectăm numai aspirațiile și eforturile unui om care urmăresc beneficiul omenirii. Nu binele lui propriu, ale nației lui sau ale familiei lui, ci numai beneficiul omenirii. Dacă respectăm asta, vom vedea în ce măsură omul își depășește natura lui egoistă, de dragul apartenenței lui și sacrificându-se pentru întreaga lume.

Cred că toți oamenii ar trebui să se auto-depășească, să-și depășească dorințele egoiste. Dacă fiecare din noi ne sacrificăm pe noi înșine în acest fel, atunci, ca răspuns, noi ar trebui să primim mulțumire și respect din partea societății. Fiecare – copiii la ei acasă, soția, rudele, părinții, mediul, prietenii și întreaga lume – ar fi recunoscător unui om și l-ar aprecia numai în măsura contribuției lui în societate.

Un om este creat în așa fel încât să aibă nevoie de recunoaștere din partea societății. Prin asta, în esență, omul se exprimă pe sine, eu-l lui. Dacă noi facem ca societatea să-l protejeze pe om și să răspundă la contribuția lui pentru omenire, aceasta îl va obliga pe fiecare să fie parte activă pentru omenire. Vom vedea din partea fiecăruia numai lucruri bune în relația cu întreaga societate umană și vom vedea ce contribuție are fiecare.

De aceea, trebuie să stabilim astfel de legi în societatea noastră prin care fiecare să poată fi evaluat numai prin contribuția lui la umanitate, iar aceasta să fie ușor de văzut.

Dacă măsurăm un om numai în funcție de acest criteriu, dacă fiecare știe că în acest fel este evaluat, că în acest fel este tratat, atunci nu va avea de ales.  El va trebui să devină o celulă sănătoasă în corpul general, adică un om care este folositor pe cât posibil pentru omenire.

Masă rotundă a opiniilor independente, Berlin 9/09/06

 

“Şi pământul Israel se va întinde în întreaga lume”

Întrebare: Cine sunt “Evreii” în termeni Cabalişti?

Răspuns: Ei sunt oamenii care vor să se unească, care tânjesc să ajungă la iubire în relaţiile lor, iar prin iubire să ajungă la iubirea pentru Creator. Asemenea oameni sunt numiţi “Evrei” (Yehudim) de la cuvântul “Yihud” (unitate).

Un alt sens al cuvântului “Evreu” vine de la cuvântul “Avar” (tranziţie), însemnând: cel care a trecut graniţa lumii noastre şi a intrat în lumea superioară.

Întrebare: Membrii marelui nostru grup mondial tânjesc foarte mult să treacă de la legea iubirii pentru ei înşişi la legea iubirii aproapelui. Îi putem numi pe toţi evrei (Yehudim)?

Răspuns: Conform direcţiei, cu siguranţă. Până la urmă, iniţial, evreii au fost babilonienii antici din cele 70 de naţiuni care locuiau în Babilon, care au decis să se ridice deasupra egoismului lor şi să devină un grup, un întreg.

Întrebare: Asta înseamnă că atunci când întreaga lume începe să meargă în această direcţie, ei pot fi numiţi Yehudim?

Răspuns: Da, aşa cum este scris “Şi pământul Israel se va întinde pe întreaga lume”.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 3/15/18

 

Toţi oamenii sunt părţile unui singur sistem comun

Întrebare: Dacă ceilalţi oameni sunt ca animalele în conformitate cu nevoile şi interesele lor, de ce ar trebui să încerc să mă apropii de ei? Şi cum se poate ca ceva să mă emoţioneze și, totuși, pe ei să nu îi intereseze deloc?

Răspuns: Toţi ceilalţi oameni sunt la fel ca tine. Toţi sunt elemente necesare ale unui singur sistem comun. Fiecare are partea lui sau a ei. Lucrând asupra ta, tu trebuie să te apropii de toată lumea, să încerci să le transmiţi informaţia superioară şi să le dai oportunitatea să se conecteze cu ea.

În măsura în care noi ne conectăm împreună, în sistemul “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, noi ridicăm lumea noastră la următorul nivel.

Nu cred că există oameni, organizaţii, religii sau metode în lumea noastră care să obiecteze la chemarea de a iubi aproapele tău. Până la urmă, zi după zi, noi înţelegem într-un mod crescător că lumea este integrală, interconectată şi că trebuie să facem ceva cu noi înşine.

Dacă noi continuăm să fim atât de fragmentaţi şi destrămaţi, atunci vom duce lumea spre dezastru. În schimb, dacă încercăm să ne conectăm între noi într-un singur organism viu, celulele sale vor începe să funcţioneze corect ca într-un singur sistem și, apoi, în acest organism sănătos, noi vom simţi viaţa superioară şi pe noi înşine ca existând în câmpul spiritual.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/22/18

Pentru a obţine sufletul comun

Întrebare: Care este diferenţa dintre starea când eu ataşez alte părţi ale sufletului comun la mine însumi şi starea în care eu devin ataşat de ele?

Răspuns: Dacă ataşez la mine însumi alte părţi, asta înseamnă că eu sunt superiorul faţă de ei şi sunt obligat să am grijă de ei ca superiorul lor. Trebuie să primesc dorinţele lor şi să le transmit împlinirea acestora.

Dacă eu mă includ în ei, înseamnă că eu sunt inferiorul. Atunci mă anulez şi primesc de la ei ceva cu care ei mă împlinesc. O fac fără nicio critică, precum un embrion în apele mamei.

Munca perfectă din reţeaua corectă, din corecţia finală, înseamnă că eu primesc de la toţi şi dau tuturor. Atunci obţin întregul vas al sufletului comun în întregimea lui, de la zece la infinit.

Dintr-o conversaţie din Islanda 5/23/18

Israel este scânteia din inimă

Este dificil de explicat ce este adevărata realitate, fiindcă ea este ascunsă și ochii noștri sunt deformați. Dar omul trebuie să facă efort să vadă imaginea cât se poate mai aproape de adevăr. Noi trăim într-o lume imaginară, fiindcă tot ceea ce vedem sunt numai simboluri ale calităților spirituale.

Lumea întreagă este formată din diverse fragmente de dorință a căror putere variază, adică gradul lor de corupție este corespunzător puterii dorinței. Cu cât a fost dorința mai corectată în sistemul unui singur suflet comun, Adam, înainte de spargerea lui, cu atât mai coruptă este acum.

După spargerea dorinței comune, rămâne un fragment din ecran în fiecare din particulele provenite din ea, o scânteie din Lumina Reflectată existentă înainte ca Adam să păcătuiască. De aceea, sunt azi atât de mulți oameni în lume, adică dorințe în care scânteia se manifestă mai mult sau mai puțin.

Lumina comună afectează fragmentele sparte ale dorinței și le trezește la viață, strat după strat. Dorințele (fragmentele de dorință) simt nevoia de a se apropia de Lumina Superioară, de a se asemăna cu Ea. La început ele sunt atrase egoist, cu o intenție coruptă, încercând să folosească scânteia, lăsată în ele din starea spirituală de dăruire reciprocă, pentru plăcerea lor.

Acele dorințe care au fost trezite până azi sau continuă să se trezească și să lupte pentru scopul Creației, pentru alipirea la Creator, au fost numite „Israel” (Iașar-El=Direct la Creator). Acestea sunt dorințe cu scântei foarte puternice care trezesc pe om.

De asemenea, aceia în care scânteile încă sunt slabe au fost numiți neamurile lumii, fiindcă ei simt numai dorințele obișnuite, pământene, adică nu să adere la Creator, ci să trăiască confortabil în această lume. Aceasta este diferența.

Dacă neamurile lumii simt că nicio ocupație din această lume nu le poate aduce împlinirea, atunci ei sunt de acord să se alăture lui Israel, dorind ca oamenii care luptă pentru spiritualitate să-i conducă pe ceilalți și să-i aducă la corectare. Este până la urmă acolo doar speranța de împlinire. Altfel, ei îl vor trage pe Israel jos, în dorințele egoiste. (Minutul 0:30)

Din Partea a treia a Lecției zilnice de Cabala din 16/09/18, Tema: „O servitoare care o moștenește pe stăpâna ei”

 

A ajunge la porunca iubirii

Întrebare:  Putem să ne imaginăm cele trei ore ale lecției de dimineață sub forma unei mari rugăciuni care include 612 porunci? Noi ne mișcăm constant între ele pentru a ajunge la porunca iubirii de aproape.

Răspuns: Da, îndeplinirea consecventă a poruncilor înseamnă că urcăm gradele scării lui Iacov.

Expansiunea constantă și adâncirea egoismului în noi se întâmplă ca o asigurare că noi implementăm conexiunea cu fiecare și la niveluri din ce în ce mai mari. De fiecare dată când crește egoismul, noi realizăm porunca conexiunii deasupra lui,  până la iubirea pentru fiecare.

Întrebare: Există 613 porunci la fiecare nivel?

Răspuns: Binenteles. Dar nu trebuie să luăm asta în considerare, deoarece, inițial noi suntem creați în acest fel; vasul sufletului nostru este compus din 613 părți.

Prin respectarea celor 612 sfaturi (Eytin), eu primesc influența Luminii superioare care mă corectează. Se numește Pkudin (de la cuvântul Pikadon – depozit). Constant, în această manieră, împlinesc și corectez și din nou împlinesc și corectez.

Întrebare: Divizarea între cele 612 porunci și cea de-a 613-ea poruncă există în fiecare grad?

Răspuns: Da, pentru că a 613-ea poruncă nu există singură. Eu sunt incapabil să realizez porunca iubirii. Nu pot fi obligat să îl iubesc pe celălalt. Dacă eu, prin realizarea celor 612 porunci, primesc Lumina superioară peste dorințele mele, apoi eu devin iubitor și dăruitor.

De pe Kab TV “Ultima Generație,” 15/03/2018

O dorință de a fi ”cap” și nu ”coadă”

De Rosh HaShanah noi cerem Creatorului să ne facă în noul an să fim “cap” și nu “coadă”. Aceasta înseamnă că noi dorim să lucrăm conform intenției și gândului și nu conform forței dorinței. Noi dorim să ne ridicăm deasupra dorinței către gând, ceea ce se mai numește și ”credință deasupra rațiunii” și, astfel, să fim preocupați doar de intenția cu care ne folosim dorința.

Noi nu intenționăm ca dorința să determine acțiunile noastre, așa cum se întâmplă în prezent. Acum, noi suntem sub controlul dorinței care ne conduce, determinându-ne astfel acțiunile și intențiile noastre. Toate intențiile noastre sunt orientate către împlinirea dorințelor noastre.

Cu toate acestea, noi dorim să corectăm relația dintre intenție și dorință, astfel încât intenția să stăpânească dorința și nu invers, pentru ca intenția pentru dăruire, care este numită “credință”, să guverneze peste dorința care va realiza această intenție.

Aceasta este marea schimbare în munca spirituală. La început de drum, noi acordăm atenție doar dorinței noastre și vrem să o îndeplinim. Apoi, începem să examinăm intențiile noastre, care, pentru moment, sunt egoiste. Și, mai mult, observăm că intenția poate fi diferită. Lumina care reformeaza ne influențează și ne schimbă atitudinea față de dorința noastră de a ne bucura, cât și față de dorința Creatorului.

Ca rezultat al muncii în grup, al studiului și influenței Luminii reformatoare, noi începem să percepem Creatorul mai important. Nu am descoperit încă Creatorul, dar deja simțim că este mai important pentru noi să ne gândim la El, să îi aducem Lui bucurie, să ne apropiem mai mult de El și, astfel, să aderăm la El. Și acest lucru deja are legătură cu intenția, fiindcă cerem Creatorului să ne dea o oportunitate pentru a acționa în acest fel.

Deși, apoi, ne convingem că, de fapt, nu există bine sau rău în lume, totuși mi se prezintă mie în acest fel pentru a avea astfel oportunitatea să ajung să cunosc forța superioară, să o discern, să mă unesc cu ea, să o ating și să înțeleg Creatorul.

Adică, dacă la început suntem conduși de dorință, la sfârșit suntem conduși de intenție. Și nu contează dacă dorința este de a primi sau de a dărui pentru că, ori de câte ori este posibil, folosesc orice dorință doar de dragul realizării intenției mele de dăruire.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Kabbalah 22/08/2018, Lecție pe subiectul “Rosh HaShana”

Cum se menţine o stare pozitivă

Întrebare: Care este înţelesul unei “stări pozitive” într-un grup Cabalist?

Răspuns: Într-un grup Cabalist, starea unei persoane se află sub influenţa mediului înconjurător şi numai atât. Este aşa pentru că cel care avansează, corectându-se pe el însuşi, în mod practic, el nu se controlează niciodată pe el însuşi.

El există într-o stare înaltă, atunci când Lumină îl trage în sus, ori îl aduce într-o stare de cădere, adică în starea cea mai rea de întuneric, atunci când Lumina superioară ”îi dă drumul”. De aceea, el se află constant în stări pe care nu le poate regla și nici să creeze ceva ”deasupra lui”, însuşi.

Noi nu vorbim despre o persoană obişnuită din lumea noastră, care există sub influenţa a doua forţe opuse și care o aruncă în mod constat în sus, ori în jos, ca într-un leagăn.

De aceea, omul are nevoie să fie conectat la o societate care îi amortizează stările, transferându-le în ea sau dându-le înapoi către el. Cu alte cuvinte, în timpul unei urcări, individul transmite grupului încrederea sau cunoaşterea sa, dar și înţelegerea şi dorinţa sa de a progresa, iar atunci când este în cădere, grupul îi întoarce toate acestea. Apoi, din nou, într-o stare pozitivă, el transmite toate acestea grupului, iar într-o stare negativă, grupul îl ridică.

Se pare că dacă el trece aceste stări prin grup, atunci acolo este tot timpul un contur închis care se schimbă la nesfârşit, iar el merge constant înainte. Însă, fără societatea corectă, care îl ajută să avanseze cu ajutorul unui anumit angajament numit “garanţie reciprocă” (Arvut), el nu poate să progreseze. Forţa superioară îl va arunca în mod constat dintr-o stare, în alta opusă.

Întrebare: Ce înseamnă o stare pozitivă – să fii fericit, bucuros?

Răspuns: Pentru un Cabalist, este încrederea că în fiecare minut este într-o relaţie corectă cu Creatorul. Căderile şi urcările îl scot din această relaţie. Mai mult de atât, îl timpul urcării el simte că este stăpânul lui şi al întregii lumi.

Întrebare: Ce fel de acţiuni poate să facă un individ pentru a ridica starea celor din jurul lui?

Răspuns: Ar trebui să facă pentru ei, exact ceea ce aşteaptă să primească din partea lor.

Întrebare: Cum putem să ridicăm în mod corect starea unui individ, care este angajat în munca interioară şi să nu interferezi în concentrarea lui?

Răspuns: Numai prin exemplu. Demonstrează-i, fără cuvinte, că tu eşti într-o urcare corectă, pozitivă, creativă. Ajută-l numai prin intenţiile tale interioare, iar în mod exterior, printr-un exemplu discret.

Întrebare: Cum pot să văd dacă prietenul meu este într-o stare de cădere? El trebuie să-mi spună despre ea?

Răspuns: Dacă el chiar nu poate să facă nimic, atunci trebuie să vorbească despre asta cu prietenii săi, ca să-l ia în braţele lor. Mai mult de atât, individul înţelege că, prin asta, el îi ajută pe ceilalţi şi, astfel, întreg grupul. El nu doar cere ajutor pentru el, însuşi, dar el poate da abilitatea grupului să se unească în jurul lui. În acest caz, fără îndoială, grupul se ridică.

Individul trebuie să înţeleagă că prietenii lucrează împreună, ca un suflet. Nu este nimic ruşinos în asta. Ci, din contră, dacă el chiar nu are putere, atunci este un semn că el trebuie să apeleze la ei, deoarece toţi sunt plasaţi în această stare de către forţa superioară.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 2/8/18

Blitz de sfaturi Cabaliste – 4/1/18

Întrebare: Ce element transmite informaţia spirituală unui Cabalist, la fel ca un cuantum ca în fizică?

Răspuns: O unitate de informaţie spirituală este numită un Reshimo (reminiscenţă) sau un indicator de informaţie și ne spune despre nivelul egoismului cu care lucrăm: 0, 1, 2, 3, 4.

Întrebare: De ce un Cabalist poate să vadă viitorul spiritual şi potenţial al sufletului unui student, dar nu ştie viteza pământeană prin care studentul îl va realiza?

Răspuns: Un profesor vede potenţialul unui student, dimensiunea sufletului său, dar nu ştie cum îl va realiza, deoarece acolo studentul are alegere liberă.

Întrebare: Conexiunile dintre acţiunile determinate de cauză şi efect, pot să explice consecinţele evenimentelor din viaţa unei persoane?

Răspuns: Nu. Eu pot să fac fapte foarte bune şi totuşi să sufăr. Nu este în niciun fel conectat cu acest lucru.

Întrebare: Cum este posibil să înveţi şi să te observi pe tine însuţi?

Răspuns: Observă-ţi prietenii şi simte reacţia ta faţă de ei. Asta se numeşte “a te observa pe tine însuţi”.

Întrebare: Este spus: “Cine cruţă nuiaua îşi urăşte fiul” (Proverbe 13:24). Cum îţi pedepseşti studenţii? În ce mod se exprimă acest lucru?

Răspuns: Nu-i pedepsesc; ei mă pedepsesc pe mine. Într-un asemenea caz, omul se pedepseşte pe el însuşi. Eu încerc să dau tot ce pot şi, în acelaşi fel, ei iau ce sunt capabili să ia.

Întrebare: Cum poate un student să ştie că avansează corect? Există ceva ca un indicator?

Răspuns: Numai în relaţie cu evaluarea profesorului şi a prietenilor, a cât de mult înţelege ce au nevoie ei.

Întrebare: Ce este bine şi rău în relaţiile spirituale? Sau nu există asemenea concepte?

Răspuns: Când lucrezi pentru alţii, asta este bine. Când lucrezi pentru tine, datorită constrângerii, asta este rău.

Întrebare: Înţelepciunea Cabala poate să dăuneze creativității?

Răspuns: Înţelepciunea Cabala este însăşi creativitatea. Dacă o persoană este captivată de ea, atunci preocupările corporale cu siguranţă pot să fie rănite ca rezultat al acestui lucru.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 4/1/18