Întrebare: Este un concept privind „ispăşirea păcatelor” în Cabala? Cine este de vină dacă Creatorul controlează totul, iar omul este în totalitate sub controlul Lui? Cine poate determina cât va sta o persoană în oraşele exilului pentru o crimă?

Răspuns: Problema este că tot ceea ce este scris în Tora, în Cartea Zohar şi în alte cărţi Cabaliste, vorbeşte numai despre lumea superioară.

Când am studiat cu Rabash, eu îi recitam un pasaj din Talmudul Babilonian, iar el explica ceea ce au vrut să spună oamenii care au scris, dintr-o perspectivă spirituală. Era foarte interesant, deoarece totul părea complet diferit: ei au scris în limbajul ramurilor lumii noastre, în timp ce sugerează rădăcinile superioare.

De exemplu, oamenii care comiteau crime erau trimişi în oraşele de azil vreme de şase ani. Deşi lumea noastră este aparent separată de lumea superioară, cei şase ani reprezintă şase Sefirot de HGT NHY, prin care o persoană trebuie să treacă pentru a avansa de la Malchut la Bina, în al şaptelea an, iar acei şase ani sunt reflectaţi în lumea noastră.

Deşi aceştia nu sunt ani din lumea corporală; cu toate acestea, o persoană trebuie să fie izolată pentru aceşti ani în timp ce lucrează asupra lui însuşi, înaintând prin şase grade ale lumii spirituale. Asta se numeşte „corecţie”.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 8/19/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Am dat peste Înțelepciunea Cabala doar fiindcă mi-a recomandat-o un magician care m-a învățat cum să intru în „astral”. Acest magician și-a amintit ultimele lui cinci încarnări și deja a evaluat numeroase cărți cabaliste: Eț HaHaim (Pomul Vieții) și „Studiul celor zece Sfirot” în practică.

Am două întrebări pentru tine:

1.Ce simți despre intrarea în Lumea Superioară prin meditație?

2.Cum explici ce vom face fără un grup de zece? Poate că acest grup de zece nu este necesar. Crezi că acestă cale îi sperie pe oameni să studieze Cabala?

În orice caz, mulțumesc foarte mult pentru marele tău efort și fie ca Domnul să te binecuvânteze!

Răspuns: Cabala ne învață că egoismul este fundamentul naturii noastre și, depărtarea de la acesta la o natură mai înaltă, înseamnă dobândirea calității dăruirii deasupra egoismului, până când va fi dobândită iubirea. Întrebarea este dacă tu devii un om care iubești pe toți ceilalți, exceptând egoismul tău?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „În ceea ce priveşte importanța prietenilor”: Dar, în eseul „Un discurs pentru încheierea cărţii Zohar”, este scris că „Măsură măreţiei vine sub două condiţii:

1. Că tot timpul să asculţi şi să primeşti aprecierea societăţii, în măsură măreţiei lor; mediul ar trebui să fie mare, aşa cum este scris că „În mulţimea oamenilor este gloria regelui”.
2. Cu cât mediul este mai mare în ochii mei, cu atât mai mult îmi oferă încredere, putere şi abilitatea de a acţiona cantitativ şi calitativ.

Ce este cel mai important aici: calitatea sau cantitatea? Desigur, în starea noastră, calitatea este mult mai importantă. Noi suntem tot timpul în cantităţi mici, dar din moment ce noi suntem în ultima generaţie, trebuie să avem grijă că este atât calitate cât şi cantitate. Mai mult, ambele sunt în mod general realizabile.

Pentru a accepta prima condiţie, fiecare student trebuie să simtă că el este cel mai mic dintre toţi prietenii …

Iar pentru a doua condiţie, fiecare student trebuie exalteze meritul fiecărui prieten, ca şi cum ar fi cel mai mare din generaţie.

Întrebare: Rabash oferă aici doi paşi faţă de care suntem tot timpul confuzi. Dacă eu sunt mai mic decât ceilalţi, nu sunt ei în mod automat mai mari decât mine?

Răspuns: Nu! Depinde de cum tu devii mai mic decât ceilalţi. Tu, fie ai descoperit că ei sunt cu adevărat imenşi, încât îi ridici în ochii tăi şi, prin urmare, tu devii mai mic sau te micşorezi pe tine însuţi.

Depinde de lucrul la care lucrezi pentru a fi sub ei: asupra înălţarii lor sau asupra propriei tale înjosiri. De aceea, există două posibilităţi, două tipuri de muncă.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 5/9/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să tratez pe un prieten care mă deranjează, fiindcă întârzie constant la lecție și adoarme în timpul ei? Cum să-i justific comportamentul? Poți să-mi dai un sfat?

Răspuns: Rabaș avea o atitudine tolerantă față de o astfel de situație. Și eu adormeam în timpul lecției. Starea noastră nu depinde de cât de obosiți suntem. De aceea, trebuie să încercăm să justificăm atitudinea prietenului.

Întrebare: Există o stare când un om ar trebui să se vadă deasupra prietenilor, dar nu oricine poate să facă asta. Înseamnă că ar trebui să se străduiască pentru asta?

Răspuns: Desigur. Cum aș putea să-mi ajut prietenii dacă eu sunt mai jos decât ei? Trebuie să am grijă de ei, să organizez totul pentru ei, să fac tot ceea ce pot. Pentru asta trebuie să mă simt ca un tată într-o familie.

Întrebare: Tu spui întotdeauna că ar trebui să mă simt ca un tată, ei sunt copiii mei dar, pe de altă parte, eu trebuie să mă simt ca fiind în interiorul mamei și că grupul este mama mea. Cum pot exista aceste două stări în același timp, în același om?

Răspuns: Nu pot fi amândouă în același timp, pentru că ele vin din stări interioare complet diferite. Pot fi însă absolut adiacente. Nu este nicio problemă dacă o stare este instantaneu înlocuită de cealaltă. Muncim în mod pulsatoriu.

Din KabTv „Ultima generație 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum să facem să ne vedem prietenii din grup egali în eforturile pe care le depun? Până la urmă, 50% din eforturile pe care le văd sunt ale mele. Nu văd cele 50% din eforturile  prietenilor mei.

Răspuns: Nu ne putem măsura propriile eforturi și nici eforturile celorlalți. Nu avem astfel de abilități. De aceea, ar trebui să lucrăm numai la conexiunea noastră și ea va pune totul la loc.

Întrebare: Ca prieten, care urmează calea, am oportunitatea să văd dacă cineva din grup nu face tot efortul de care este în stare?

Răspuns: Nu dau nicio atenție la asta. Dacă toți aceștia îmi sunt prezentați de către Creator, atunci trebuie să lucrez cu aceste părți ale sufletului meu și să le accept așa cum le-a creat Creatorul. Trebuie să merg prin credință deasupra rațiunii.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: „Referindu-ne la importanța prietenilor în societate și la felul în care să-i apreciem, cu ce fel de importanță ar trebui fiecare să se refere la prietenul lui?”

Bunul simț dictează că, dacă cineva se referă la prietenul său, ca fiind la un grad mai jos decât al lui, el va dori să-l învețe pe acesta să se comporte mai virtuos decât calitățile pe care le are. De aceea, el nu poate fi prietenul lui; el poate lua prietenul ca student, dar nu ca pe un tovarăș (prieten).

Și, dacă cineva își vede prietenul ca fiind la un grad mai sus decât al lui și vede că poate să achiziționeze calități bune de la el, atunci acesta poate fi Rav pentru el și nu prietenul lui.

Asta înseamnă că tocmai atunci când cineva vede pe prietenul său ca fiind la același nivel cu el îl poate acceepta pe celălalt ca prieten și se poate conecta cu el. Este așa, fiindcă „prieten” înseamnă că amândouă părțile sunt la același nivel. Așa dictează simțul realității! Cu alte cuvinte, ei au același punct de vedere  și, astfel, decid să se unească. Atunci, amândoi acționează către scopul pe care amândoi vor să-l obțină.

Este ca atunci când doi prieteni, care gândesc la fel, fac afaceri împreună pentru a obține profit. În această situație, ei simt că au puteri egale. Dar, dacă unul din ei ar simți că este mai competent decât celălalt, nu va vrea să-l accepte pe acela ca partener. În schimb, ei ar face un parteneriat proporțional cu puterea și calitățile pe care le au unul peste celălalt. În această fază, parteneriatul va fi de 25 – 30% și nu se poate spune că sunt egali în afacere.

Este imposibil să te simți egal cu prietenul tău, fiindcă tu ești constant în stări de urcare sau coborâre. În Natură nu sunt stări de egalitate, chiar dacă ar exista dorința de egalitate.

Dorind să fie egal cu prietenul său, omul forțează efortul de a se ridica mai sus, de a coborî și mai jos și, astfel, treptat, să obțină starea în care se pot uni într-o comunicare reciprocă completă. Suma ambelor stări conduce la conexiunea corectă.

Vorbim despre comunicarea unor calități diferite, care trebuie amândouă să fie împlinite și care trebuie să primească una de la alta, astfel ca sistemul să fie într-o stare conectată.

O astfel de comunicare între toate părțile sufletului spart cere desigur ca omul să fie în ceva mai sus decât celălalt și în ceva mai jos decât acela, și așa mai departe. Nu putem fi niciodată egali, fiindcă suntem cu toții diferiți! De aceea, nu poate fi niciun fel de comparație între noi, cu excepția efortului de a obține scopul comun.

Dacă mă conectez cu ceilalți pentru a obține alipirea la Creator, scopul nostru comun, atunci ne vom regăsi absolut egali în El. Aici, niciunul nu este mic sau mare, este irelevant în ce calități se întâmplă să fie fiecare din noi. Lucrul principal este că suntem cu toții conduși spre același scop. Astfel, în acest scop, obținem linia de mijloc.

De aceea, aceasta nu există. Numai când obținem Creatorul putem obține în El linia de mijloc și conexiunea egală dintre noi.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: În timpul lui Rabaș nu exista internet. Azi, rețelele sociale sunt foarte dezvoltate. Când se diseminează pe rețelele sociale există riscul de a ceda plăcerilor corporale (materiale). Ele literalmente absorb oamenii în ele.

Comentariul meu: Diseminarea poate fi numai în faptul că eu exprim opinia mea, opinia Înțelepciunii Cabala sau opinia profesorilor mei.

Noi avem o comunicare doar într-un singur sens! Oricine dorește vine pe saitul nostru și studiază. Cine nu vrea, e liber să plece. Nu ne angajăm în niciun fel de discuții sau dialoguri.

Întrebare: Oamenii din grupul ultimei generații vor absorbi ceva de la cei din jurul lor?

Răspuns: Noi nu avem ce absorbi de la ei. Noi putem doar să regretăm faptul că ei își risipesc timpul și energia.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când îmi văd prietenul mai jos decât mine, aceasta este starea mea egoistă normală. Toată munca mea este să mă simt mai mic decât prietenul meu?

Răspuns: Nu, fiindcă această întrebare trebuie să vină din eforturile tale interioare. Sunt oameni care se simt mereu mai mici decât alții. Sunt oameni care se simt mereu superiori celorlalți. Sunt alții care nu dau atenție celor din jur, nici măcar nu-i remarcă.

Toată munca este să înțelegi mai întâi scopul, pe Creator și din asta să determinăm starea noastră actuală. Faptul că noi încercăm împreună să obținem acest scop, ne face egali.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar acum este o perioadă de timp specială a sărbătorii de Hanukkah. Dar, în esenţă, Hanukkah este un proces care există chiar până la sfârşitul corecţiei şi care este experimentat la începutul fiecărui nou nivel.

De fiecare dată, când în noi sunt descoperite noi înregistrări informaţionale (Reshimot) de la spargere, trebuie să facem o restricţie, un ecran şi Lumina reflectată, care sunt esenţa corecţiei Hanukkah.

Noi tot timpul încercăm să rămânem în raţiune, să trăim în conformitate cu intelectul şi experienţa pământeană, adică cu egoismul nostru obişnuit și acceptat de această lume. Însă, în contrast cu el, noi trebuie să construim o formă diferită. Tot ceea ce vedem, experimentăm şi înţelegem cu inimile şi minţile noastre sunt descoperite numai în interiorul organelor noastre egoiste de percepţie, aşa cum este scris: „Ei au ochi şi nu văd, ei au urechi dar nu aud”.

Noi vrem să experimentăm ce se petrece în dorinţa de a dărui, care este numită credinţă deasupra raţiunii, luând decizia că totul vine dintr-o singură forţă superioară, bunul care face bine. Şi, așa, în fiecare moment.

Sunt momente în care putem să facem asta şi alte ori când nu reuşim, însă acest război înaintează constant. În mod esenţial, acesta este războiul macabeilor împotriva grecilor. Acest război este dus în raţiune, în interiorul experienţei noastre din această lume, în minţile noastre raţionale şi în filozofiile noastre, în interiorul minţii noastre egoiste, cu care construim atât de multe sisteme de conexiuni între noi.

Ne luptăm să stabilim o formă diferită de existenţă, recunoscând că toate experienţele noastre senzoriale şi percepţiile noastre sunt greşite, fiindcă această lume este o imagine falsă, o falsă percepţie a realităţii, deoarece apare în interiorul minţii noastre egoiste.

Prin percepţia realităţii în interiorul minţilor noastre raţionale, noi trebuie să încercăm să simţim că totul vine de la o singură forţă superioară, absolut benevolenţă. Iar fiecare formă percepută în minte ne este dată numai pentru a ne ridica la o percepţie diferită, la credinţa deasupra raţiunii.

Cu alte cuvinte, suntem de acord că totul vine de la Creator şi asta este forma specifică prin care El ne poate aduce la adevărata percepţie a realităţii, la lumea adevărului. Trebuie să încercăm să realizăm adevărul în fiecare moment al celor 24 de ore și în fiecare zi, în ciuda tuturor impresiilor din sentimentele noastre pământene şi a minţii noastre raţionale, care nu sunt subiect al dubiului, adică în raţiune.

De asemenea, noi nu fugim de această percepţie raţională, deoarece „…una opusă celeilalte El le-a creat”. Noi nu aruncăm nimic afară, încercam numai să le procesam corect: una opusă celeilalte, până când suntem capabili să dezvoltăm înţelegerea deasupra raţiunii și pentru fiecare înţelegere în interiorul raţiunii.

Acesta este modul în care obţinem percepţia realităţii spirituale şi începem să funcţionăm pe două niveluri: la nivelul material, respectând toate legile şi regulile sale acceptate printre oamenii acestei lumi şi, de asemenea, în adevărata realitate spirituală.

Apoi este revelată Lumina superioară, deoarece noi putem acum ”să aprindem candela de ulei” în conformitate cu toate condiţiile, iar în acest mod obţinem revelaţia Creatorului şi a Lumii superioare.

În timpul zilei, zi după zi şi în fiecare moment, noi trebuie să încercăm să ne vedem pe noi înşine în această bătălie, imaginându-ne tabloul în raţiune şi, opus lui, tabloul deasupra raţiunii. Acesta este războiul macabeilor împotriva grecilor: grecii sunt în raţiune, iar macabeii sunt deasupra ei.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 12/14/17, lecţie pe subiectul: Hanukkah de Înţelepciunea Cabala”

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Studiul celor zece Sfirot, Part 1, cap. 3, Histaklut Pnimit (Privire interioară): Tot ceea ce nu este în El și nu provine direct de la El, ci este mai curând opus Creației însăși, va fi împotriva naturii noastre și va fi greu pentru noi de tolerat.

Întrebare: Sunt câteva calități care nu vin direct de la Forța Superioară. Pentru că „Nu există nimic în afară de El”, cum este posibil așa ceva?

Răspuns: Toate calitățile bune ale Creatorului se manifestă în noi, invers de cele ale egoismul nostru. De exemplu, în Creator nu există niciun efort, de aceea, munca grea nu este inclusă în rădăcina noastră. Și, de aceea, tânjim să fim în starea de repaos absolut, deoarece fiecare efort ne provoacă suferință. În schimb, pot să cheltuiesc o cantitate uriașă de calorii, dar numai pentru a mă simți bine. În acest caz, totul este în regulă pentru noi.

Întrebare: Este acolo o conexiune directă între rădăcină și ramură?

Răspuns: Nu. Totul trece printr-un fel de filtru, care este un ecran, prin care totul se întâmplă în sens invers. Când Lumina Superioară vine la un Parțuf (Față) Spiritual, Parțuf-ul face o restricție asupra ei, o reflectă cu ecranul, calculează și, numai după aceea, primește Lumina.

La fel se întâmplă și în timpul urcării de jos în Sus. Pentru a apela la Creator ar trebui să acționăm în același fel. Aceasta este o muncă imensă. Vrem Lumina Superioară, dar nu putem să facem efort pentru ea.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 8/07/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→