Întrebare: Scopul final al grupului este să obțină adeziunea cu Creatorul. Poate bucuria lor de a se aduna împreună și de a vorbi despre diverse subiecte să conducă la acesta?

Răspuns: Pot fi prezente toate aceste lucruri, dar ele să nu conducă în niciun caz la obstrucționarea scopului final, altfel adunarea lor va fi numită „adunarea nebunilor”.

Chiar dacă ei schimbă ușor accentul, scopul principal al întâlnirii trebuie să fie în fața lor întotdeauna mai important în comparație cu toate celelalte subiecte și sarcini pe care trebuie să le parcurgă pe calea dezvăluirii obiectivului principal.

Din KabTV „Ultima generație” 18/04/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce s-ar întâmpla dacă toţi chinezii ar vrea să aibă o maşină?

Răspuns: Nimic nu se va schimba în lume şi în ecologie; chiar şi să laşi pe toată lumea să aibă o maşină şi mai mult de una. Să fie 7 sau 14 miliarde de maşini private în lume. Maşinile nu sunt ceea ce provoacă dezastrele ecologice. Relaţiile noastre corupte sunt ceea ce provoacă dezastrele ecologice.

Trebuie să înţelegem ceea ce este vizibil în natură şi în cercetarea ei; dezastrele înconjurătoare sunt provocate nu de tehnologie, de nivelele inanimat, vegetativ şi animat, ci de nivelul uman. Numai noi, la nivelul relaţiilor noastre, provocăm probleme la toate celelalte nivele ale naturii.

Toate aceste dezastre din zonele ecologiei şi a sănătăţii, depresia şi dependența de droguri, divorţurile şi toate celelalte probleme apar numai pentru a ne împinge să înţelegem cauza, care este la un nivel superior. Tot timpul, în natură, o problemă coboară de la un nivel superior la nivelele inferioare şi activează sistemul de acolo.

Sper că în căutarea salvării faţă de aceste rele, pe care noi le vedem că sunt rele la nivelul nostru egoist, va trebui să renunţăm la egoismul nostru, va trebui să înţelegem că noi putem doar să fim în echilibru cu natura la nivelele inanimat, vegetativ şi animat, mulţumită nivelului nostru uman, dacă ne tratăm între noi cu iubire şi înţelegere.

Atunci noi vom aduce unitatea în natură ca un întreg şi ajungem la echilibru cu natura generală.

Masa Rotundă a Opiniilor Independente, Berlin 9/9/06

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Inima unei femei bate puţin mai repede decât cea a unui bărbat: 70 de bătăi pentru bărbat şi 78 pentru femeie. Totuşi, la cuplurile care trăiesc împreună, ritmul inimii şi respiraţia devin similare, mai ales dacă relaţia lor este apropiată. Aşa susţin oamenii de ştiinţă.

Dar chiar şi dacă oamenii fac ceva entuziasmant împreună, inimile lor se ajustează între ele.

Comentariul meu: Aceasta este influenţa oamenilor pe care o au unul asupra celuilalt. Vedem că oamenii care trăiesc într-o ţară obţin o mentalitate comună, iar dacă trăiesc acolo pentru o vreme îndelungată, atunci ei chiar obţin trăsăturile celor care locuiesc în această ţară. Asta nu depinde de oameni, ci de pământul în sine unde ei trăiesc.

Întrebare: Cum se desfăşoară în Cabala?

Răspuns: Este o poveste foarte diferită în Cabala. Adevărul este că, studiind Cabala, noi ne conectăm între noi, nu la nivel pământesc, unde trăim pe acelaşi pământ, respirăm acelaşi aer şi devenim influenţaţi de acelaşi, să spunem, mediu radioactiv sau de alţi parametrii despre care noi nici măcar nu ştim.

Suntem pasionaţi despre acelaşi scop comun şi acolo ne vedem pe noi înşine. Mai mult de atât, putem să ne vedem pe noi înşine în acest scop comun numai când ne dizolvam în prietenii noştri.

Prin urmare, în Cabala se dezvoltă o asemenea uniune şi interconexiune care nu există în nicio altă formă a interacţiunii umane. În Cabala, reiese că noi nu ne asemănăm pur şi simplu între noi, noi creăm un sistem împreună, în care devenim părţi unite şi una nu poate exista fără cealaltă. Prin urmare, aici totul este cu un nivel mai sus.

De pe KabTV „Ştiri cu Michael Laitman” 10/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O persoană care a căzut în „groapa” egoismului său nu crede că are ceva în el însuşi care să fie asociat cu dăruirea. Nu vede nimic sacru în el care să fie asociat cu Creatorul. Cum iese cineva din această stare?

Răspuns: Nu este nimic complicat aici. Dacă avem un grup şi ne obişnuim să ne încurajăm noi înşine şi între noi în fiecare zi, înainte de lecţie şi în timpul lecţiei, astfel încât toate calităţile noastre, punctele de vedere şi conexiunile să fie controlate şi să ne facă să avansăm, atunci nu avem nevoie de căderi imense. Totuşi, dacă acestea au loc, în mod practic toate sunt controlabile.

Căderea nu ar trebui să ţină mai mult de un moment. Nu o fracţiune de secundă, ci doar un moment care nu are nici măcar o perioadă de timp. Imediat o urcare ar trebui să iasă din ea.

Dacă sunt în zona grupului şi primesc o cădere personală, atunci aceasta trece prin mine ca un impuls electric şi imediat grupul mă trage în afară. Câmpul electric general al grupului lucrează asupra mea.

De pe KabTV „Ultima generaţie” 4/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul dă dorință și dă împlinire, de ce doar ispitește, dar nu permite bucuria?

Răspuns: Imaginează-ți că ești legat de o masă plină de dulciuri și lăsat în acest fel pentru tot restul vieții. Deci, ce urmează? Omul are nevoie de un contrast. Este cunoscut faptul că oamenii care lucrează în industria de cofetărie sunt foarte amatori de sărături și vice versa.

Nu simțim nici dulce, nici sărat, nici amar, nici acru, dacă nu există un contrast. De aceea, numai prin bine și rău, prin echilibrul corect dintre ele, începem să-L dezvoltăm și să-L obținem pe Creator.

Binele este proprietatea absolută a Creatorului, iar răul este opusul total al Lui. Noi trebuie să creăm în noi combinația lor corectă, care ne va lăsa să-L simțim pe Creator.

În principiu, binele și răul ne sunt date pentru a ajunge la partea exterioară a Creatorului și, apoi, la El însuși: intențiile Lui referitoare la noi, gândul Lui inițial, scopul Creației și apoi și mai adânc, unde încep deja să ne fie dezvăluite secretele.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 17/06/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Versul spune (Psalmii 1): “nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori”. Trebuie să înţelegem interdicţia pentru “scaunul celor batjocoritori”. Este datorită calomniei ori a cuvintelor goale? Deci interdicţia nu este din cauza unui “scaun al celor batjocoritori”. Atunci ce ne adăugă “scaunul celor batjocoritori”? (Rabash “Conform cu ceea ce este explicat în ceea ce priveşte “Iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”)

Aparent această interdicţie este cumva diferită de primele două.

Interdicţia de a fi în scaunul celor batjocoritori este o direcţie complet diferită a dezvoltării unei persoane, a întregii societăţi, a întregii lumi şi a întregului univers. Totul începe cu o mică intenţie care stă la baza căutării: de ce şi cu ce scop apare această societate. Această intenţie trebuie să fie în mod radical opusă de toate celelalte.

Prin urmare, este necesar să găsim punctul iniţial şi cel final al dezvoltării, să se manifeste şi pe această bază să înţelegem cum este posibil să ajungem de la primul la ultimul. Asta este o problemă!

Pentru a avansa spiritual, este necesar să ştim de ce anume ne îndepărtăm.

Cei batjocoritori şi duşmanii sunt calităţile noastre interioare. Prin urmare, este necesar să identificăm acele calităţi pe care trebuie să le suprimăm, de care trebuie să luăm distanță şi de care într-un fel să ne protejăm.

Sau poate uneori să le trezim pentru a înţelege pe baza căror definiţii ne putem da seama de direcţie, în contrast cu aceste calităţi: argumentele pro şi contra ale scopurilor noastre. Noi astfel mergem înainte.

Întrebare: A nu sta pe scaunul celor batjocoritori înseamnă să mă gândesc la Creator tot timpul?

Răspuns: Nu doar să te gândeşti, ci combinarea tuturor acţiunilor, gândurilor şi sentimentelor tale cu conceptul numit Creator.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, Scrierile Sociale “În conformitate cu ce este explicat în ceea ce priveşte iubeşte-ţi prietenul că pe tine însuţi”: Şi vedem că în realitate există iubirea de prieteni şi printre laici. Şi ei se adună în diferite cercuri pentru a avea iubirea de prieteni. Atunci care este diferenţa dintre religioşi şi laici.

Versetul spune (Psalmii 1) “…nici să nu stai pe locul celor dispreţuitori”.

În lume există nenumărate asociaţii de bărbaţi, femei, grupuri mixte, copii, etc., care sunt formate în conformitate cu diferite interese şi subiecte. Cu toate acestea, ele au drept scop să se împlinească pe ei înşişi şi astfel să-şi decoreze vieţile.

Asociaţiile de Cabalişti, care se adună împreună, au scopul de a ieşi din ei înşişi, ridicându-se deasupra lor. Cabaliştii caută să se unească, în aşa fel încât să atragă o forţă specială a naturii, care să-i eleveze deasupra esenţei lor egoiste, originale. În timp ce fac aceasta, relaţii complet noi apar între ei, numite “Arvut” (“garanţia reciprocă”).

Scopul lor este să se străduie dincolo de lumea noastră, dincolo de natura noastră. Asemenea oameni sunt foarte neobişnuiţi în asociaţiile lor, care sunt diferite de toate celelalte comunităţi din umanitate.

De pe KabTV “Ultima Generaţie” 4/18/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! ¹

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. ²

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. ³

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. ⁴

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este sursa tuturor reînoirilor în același timp și locul reînoirilor?

Răspuns: Locul reînoirilor este totdeauna determinat de Sus și vine dintr-o singură Sursă. Tot ceea ce există în Lumea Superioară se estompează treptat, coboară și ajunge la noi.

După cum se spune, nu este nimic nou sub soare; totul coboară din Programul de Sus, care a fost setat inițial, de la începutul Creației și până la sfârșitul ei. Noi îndeplinim acest Program fie involuntar, ca toți oamenii sau precum cabaliștii, care deja îl înțeleg, se adaptează la el și apoi îl adaptează la ei înșiși și astfel avansează.

Reînoirile sunt dezvăluite în oameni și nu în lume. Totuși, în concordanță cu schimbările noastre interioare, vedem de fiecare dată o lume diferită. Este ca și cum în fața noastră ar exista un ecran alb și, în funcție de modul în care ne proiectăm gândurile și dorințele noastre, putem vedea pe el orice imagine.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 01/07/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, “Iubirea de prieteni – 2”: Astfel noi trebuie, de asemenea, să folosim credinţa pentru a avea încredere că putem ajunge la scop şi să nu disperăm la jumătatea drumului şi să fugim din campanie. Mai degrabă, noi ar trebui să credem că, Creatorul poate ajuta chiar şi o persoană josnică şi indiferentă ca mine. Înseamnă că, Creatorul mă va aduce aproape de El şi eu voi putea să obţin adeziunea cu El.

Să ajungem la acest scop nu este uşor. Însă, adevărul este că ni s-a dat un grup, un mediu ca să ne ajute. Este necesar să creăm un asemenea mediu în avans, care să te poată sprijini în timpurile unei căderi. Dacă îl creezi, tu garantezi în avans, căci căderea ta va fi una foarte specială, blândă, de înţeles şi că va fi o licărire de Lumină în această cădere.

Întrebare: Ce este conceptul de credinţă în Cabala?

Răspuns: Credinţa este calitatea dăruirii.

Întrebare: Atunci de ce este spus: credinţa în înţelepţii noştrii? Ce este asta?

Răspuns: Credinţa în înţelepţi este o stare atunci când eu deja am înţeles cât de mult înţeleg ei situaţia şi, prin urmare, eu sunt pregătit să îi urmez ca un copilaş. În ciuda faptului că nu înţeleg despre ce vorbesc, însă ei susţin că asta este ceea ce trebuie făcut şi la fel fac şi eu.

Credinţa mea în ei este bazată pe faptul că eu le înţeleg sublimitatea. Mă supun superiorului ca un inferior. Prin urmare, credinţa este sentimentul măreţiei Partzuf-ului superior, a stării superioare, a sufletului superior.

Acest sentiment vine atunci când eu îl merit. Trebuie să lucrez din greu pentru asta.

Întrebare: Nu e faptul că cineva a spus ceva, iar eu trebuie să cred?

Răspuns: Nu. O asemenea abordare nu mă va salva. Persoana începe să creadă fie în stare de disperare, când nu mai are nicio altă alegere sau fie să treacă prin toate analizele şi să fie convins că aceasta este aşa.

Întrebare: Dar atunci care este diferenţa dintre religie şi Cabala?

Răspuns: Religia spune: “Trebuie să închizi ochii şi să crezi în ceea ce ţi se spune.” Iar Cabala spune: “O persoană nu are nimic mai mult decât văd ochii ei”.

De pe KabTV “Ultima generaţie” 3/22/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→