Întrebare: Care este înțelesul centrului grupului? Este o componentă internă pe care o persoană o are, inclusiv impresiile noastre de la acțiunile colective și de la ateliere?

Răpuns: Centrul grupului este ceea ce în mod permanent analizăm și clarificăm, explorându-l în atributele noastre, în viziunea noastră: Unde este, cum este caracterizat, după ce trebuie să tânjesc? Trebuie să simt în interior ceea ce este  centrul grupului.

Este foarte neclar, ca și cum te uiți la o țintă care se mișcă în permanenșă și pe care nu o pot focusa. Totuși, dacă o determin clar, înseamnă că am venit în contact cu atributul iubirii și dăruirii.

Întrebare: Prin ce acțiuni concrete găsesc conexiunea cu centrul grupului?

Răspuns: O asemenea conexiune este determinată de nevoia de ea a unei persoane pentru a se conecta cu Creatorul și pentru a aduce lumii revelarea Lui. În articolul Shofarul lui Mesia dar și în alte articole, se spune că Israelul, cei care tânjesc direct după Creator, nu vor lăsa exilul și nu vor ajunge la o conexiune cu Creatorul decât dacă aduc întreaga lume la această conexiune.

Acum, a venit vremea în sfârșit pentru ca noi să încorporăm egoul exterior al maselor, și trebuie să-I cerem Creatorului să-l umple. În același timp noi nu putem fi decât dirijorii, punctul de adeziune dintre Creator și restul lumii; revelarea Creatorului în lume este misiunea noastră.

Întrebare: Cum pot determina dacă diseminez din centrul grupului sau nu?

Răspuns: Trebuie să simți asta tu însuți. Dacă diseminezi și în același timp te temi permanent să nu părăsești centrul grupului, atunci totul este în regulă.

Din Discuție despre grup și diseminare, 22.10.2013 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Învățătura Cabalei și esența ei: Toate lumile și tot ceea ce le umple în fiecare detaliu a ieșit la suprafață de la Creator într-un singur gând, unic și unit. Și numai gândul s-a dezvoltat și a creat toate lumile, creațiile și dirijorii lor așa cum este explicat în Copacul vieții  și în Tikkunei Zohar.

Gândul este forța care coboară și acționează în derivatele sale. Puterea gândului formează materialul dorinței și apoi acționează în ea, își pune amprenta în diverse forme. Dorința acceptă aceste amprente și se schimbă în funcție de ele.

Materialul dorinței trece în mod inevitabil printr-o serie de schimbări în care simțim că ele vin de la un anume gând. Astfel, gândul intră în dorință, mintea intră în inimă. Și apoi dorința gândește: Ce vreau? De ce? Ce mă motivează?

Intrând în dorință, gândul o corupe, o schimbă până devine conștientă: Iată-mă, și iată gândul care m-a precedat care m-a creat și mă schimbă. Asta înseamnă că este mai bine pentru mine să mă alătur lui. Să am gândul prin care controlez dorința, o conduc, în loc ca ea să-mi controleze calculele: Într-adevăr, în timp ce dorința domină, viața noastră este determinată de cererile corpului, deci nu este mai bine să ne lăsăm conducerea pe seama capului, a minții?

Cabaliștii au descoperit că în urmă cu aproape șase mii de ani, și apoi în timpul celor trei perioade, fiecare a câte două mii de ani, Luminile au intrat în vase, gândul a intrat în dorință. Și azi, întreaga umanitate, dorința comună a tuturor descoperă și își dă seama de rezultatul acestui proces. Ce ni se întâmplă? Situația este rea; suferim, trăim în minciună, fără să știm motivele, fără să găsim soluții… De ce?

Astfel, gândul inspectează dorința și stările, este vinovat de ceea ce se întâmplă. Aparent, trebuie să fie condus diferit. Și treptat, ne apropiem de punctul acestei soluții. Gândul va conduce dorința sau dorința va conduce gândul? Aceasta este alegerea noastră.

Întrebare: Totuși, gândul și dorința inerentă din noi sunt opuse Creatorului. Gândurile noastre sunt opuse planului creației.

Răspuns: Adevărat, altfel nu am fi capabili să-L cunoaștem. Trebuie să știm adevărul, și asta e posibil numai prin minciuni. Totul este conceput numai din opusul lui. Ne trebuie amar ca să cunoaștem dulcele, și întuneric ca să cunoaștem lumina, pentru că întunericul este opus luminii, altfel, nu ați putea să recunoașteți nimic. Aveți nevoie de o unitate de măsură care este în afara proprietăților măsurate, un etalon împortiva calculelor care sunt făcute.

Noi suntem vase, dorințe și numai în acest mod putem măsura, simți și înțelege ceva, comparând cei doi opuși. Creatorul este unit, iar noi nu suntem. Nouă ne trebuie o comparație; altfel, părem că plutim în gol, lipsiți de orice punct de referință fără un simț al direcției.

Mai mult, dacă am fi puși într-un lichid special cu condiții speciale, cu aceeași garvitate ca a corpului nostru, nu am mai simți-o.

Același lucru poate fi făcut cu conștiința noastră; dacă nu sunt orientări în raport de polaritate, atunci ne pierdem propriul simț, existența noastră, pentru că nu suntem capabili să simțim polii opuși.

Deci, ca ființe create, ne putem măsura și evalua pe noi înșine numai prin contrast. În Cabala, se spune că avantajul luminii este cunoscut prin întuneric. Astfel, nu veți ajunge la perfecțiune dacă nu ați trecut prin toate problemele lumii, prim iad, opusul Grădinii Edenului. Dar puteți ști acest regat al întunericului, ca un om înțelept, care încă în întuneric dar vede zorii care apar.

Totuși, întrebarea apare: Dacă azi văd perfecțiunea de departe, dar nu o simt în vasele mele, atunci ce se va întâmpla mâine? Nu sunt de acord să mă uit la paradis cu binoclul, vreau să intru pe porțile lui.

De aceea este nevoie de o rupere și de corectarea care urmează. Este de ajuns dacă simțim încet golul dintre noi și apoi restul îl vom primi de la grup în forma finală.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 25.11.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tot ceea ce avem în această lume este necesar pentru corectarea noastră. Nu este nimic extra, nimic nu poate fi adăugat sau scăzut. Totul este ajustat precis, deoarece provine din vasul perfect complet umplut cu Lumină, de la forma care conţine obiectivul final, starea ideală. Doar participarea nostră lipseşte, acordul nostru la acest tablou perfect, stare perfectă, creată de Creator.

Dar, noi trebuie să fim de acord din întuneric, din starea opusă, din îndoieli şi clarificări, gândind toate argumentele, „pro”şi „contra”. Numai atunci când cineva a verificat şi măsurat totul, devine conştient că Dumnezeu este bun şi face numai bine; Creatorul este deasupra creaţiei, El este primul, El este ultimul şi “nu există nimeni în afară de El”. Atunci, el dă Creatorului toate numele sacre în semn de recunoştinţă pentru fiecare din acţiunile Sale şi forma de control care a fost dezvăluită.

La început, trebuie să studiem această imagine dezasamblată: să înţelegem şi să convenim că ea este spartă şi că sarcina noastră este de a o aduna, muncind împreună la conexiunie. Spargerea s-a petrecut în relaţiile noastre, chiar dacă noi credem că această lume este spartă.

Problemele par a fi în afara noastră: în economie, ecologie, relaţiile umane obişnuite, muncă, în familie, între soţi, părinţi şi copii, la toate nivelurile naturii mineral, vegetal şi animal. Există în jur dezordine şi confuzie.  Ceea ce trebuie este să ne imaginăm sistemul legat complet de conexiunea dintre oameni. Numai prin ameliorarea relaţiilor noastre putem schimba sistemul la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal şi, de asemenea, la nivelul uman, în sistemele sociale în care fiinţa umană se ridică deasupra lumii animale.

Odată ce a apărut fiinţa umană dintr-o maimuţă, a început să dezvolte relaţii publice, tehnologie, comerţ şi industrie. Dar, toate sunt bazate numai pe relaţiile dintre oameni. Este singurul loc în care putem influenţa şi schimba. Când vom ameliora relaţiile noastre apropiindu-ne de adevăr, adică conexiune, unitate şi garanţie reciprocă, toate celelalte niveluri ale acestei lumi se vor conecta corect, vor ocupa locurile lor şi întreaga lume se va calma şi va ajunge la prosperitate.

Pentru aceasta, nu este suficient a arată ca un “drept”, care aparent, nu cere nimic pentru sine. Nu putem face nimic, suntem născuţi şi am crescut în egoism. Nu există nici o ruşine în asta, trebuie doar să recunoaştem răul şi să-l corectăm: pentru a face un calcul onest cu noi înşine, indiferent de motiv, trebuie să ne schimbăm.

Toată lumea este angajată în corectarea interioară la gradul său, aşa cum este scris: “educă copilul în funcţie de capacitatea lui”, disponibilitatea lui. Dar, orice persoană trebuie, cumva, să corecteze natura sa. De aceea, trebuie să muncim în trei linii. Linia din stânga este răul în noi, care se dezvăluie tot mai mult. Linia din dreapta este corectarea acestui egoism prin forţa dăruirii pe care o atragem de sus,  în funcţie de conexiunea noastră.

Noi construim a treia linie din aceste două linii. Dorinţa de a primi plăcere, adică linia stângă, care este corectată de Lumina care Reformează, se transformă într-un vas spiritual, numit suflet. Şi în el, conform echivalenţei de formă, noul sistem integral, o nouă împlinire se revelează. Asta înseamnă că, Creatorul se dezvăluie în interiorul fiinţelor create, în cadrul sufletelor. Shochen domneşte în Schechina (Divinitate). Aceasta este munca în linia din mijloc.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 24.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “De la iubirea de Creator, la iubirea de fiinţe create”:…iată declaraţia lui Hillel străinului care a venit în faţa lui şi a cerut să fie convertit, aşa cum este spun în Gemara, “Converteşte-mă şi învaţă-mă întreaga Tora în timp ce stau într-un picior”.

Şi el a spus: “Ceea ce tu urăşti, nu face prietenului tău”. Este întreaga Tora şi restul înseamnă, pur şi simplu, mergi şi studiază. Vedem că el i-a spus că întreaga Tora este interpretarea versetului “Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi”. Tora ne vorbeşte despre metode pentru a urca la etapa “A iubi aproapele ca pe tine însuţi”. De la primul cuvânt până la ultimul, Tora explică în mod clar cum trebuie să acţionăm şi ce trebuie să facem pentru a aplica, pe deplin, acest principiu.

Întrebare: Ce tip de lămurire este asta, dacă persoana nu înţelege ce se vorbeşte ?

Răspuns: Este vorba despre un proces. Când începem să realizăm procesul în grup, puţin câte puţin, începem realizarea şi identificarea a ceea ce sunt ura şi iubirea, ceea ce ne este străin acum. Astăzi, noi detestăm sau iubim numai pe plan material, dar aici se dezvăluie în conceptul de completă iubire, unitate şi o altă abordare spirituală. Apoi, auto-analiza devine total diferită. Înainte, doar trăiam în această lume, experimentam numeroase senzaţii în ea şi începusem diverse relaţii la nivel “animal”.

Acum, am început să aplicăm unitatea dintre noi. Făcând asta, ne-am ridicat la un nivel nou. Ne alăturăm grupului care nu este doar un ansamblu de persoane, ci mai mult decât asta. În grup, noi împărtăşim relaţii diferite, între fiecare dintre noi cu ceilalţi. Construim conexiunea pe care o numesc “sferă de zmeură”.

Cu certitudine, nu este o “sferă” în sine, ci un sistem care se manifestă între noi. El există şi noi trebuie să-l trezim şi să-i dăm viaţă, încercând să ne includem în celălalt, să ne conectăm şi să sperăm că Lumina Reflectată vine şi ne uneşte. Vedem că nu suntem capabili să facem acest lucru singuri. De fiecare dată, când încercăm să devenim mai buni (1), vedem că am devenit mai răi (2). Aceasta va dura până ce vom atinge o stare numită “cele 49 de porţi de impuritate”, unde recunoaştem că nu este nimic bun în noi şi că suntem, în întregime, răi. Apoi, conform acestei înţelegeri, vom simţi o necesitate de a cere ajutorul Creatorului.

Din partea a patra  Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Nu trebuie să cerem ca alte persoane să ştie sau să înţeleagă metoda. Pur şi simplu trebuie să înţeleagă că, criza va continua încă mulţi ani. Astăzi, mulţi scriu despre acest subiect dar, în acelaşi timp, nimeni nu înţelege că declinul va continua mulţi ani, până ce ultima picătură de existenţă normală este stoarsă din noi.

Este o lege a naturii înţeleasă de cei care văd un pic mai profund decât alţii, nu există miracole aici. Dacă privim viitorul într-o lumină corectă, atunci o imagine teribilă se va deschide în faţa noastră: cruzimea oamenilor, vidul spiritual şi material, inactivitatea şi decăderea tinerei generaţii, oraşele pustii şi indiferenţa completă a fiinţelor umane care nu sunt pregătite de nimic. Ego-ul va începe să devoreze şi va termina existenţa sa, ca o tumoare canceroasă care ucide întregul corp şi moare, în cele din urmă.

Trebuie să explicăm toate astea marelui public, să organizăm ateliere integrale pentru ei şi nu doar să le vorbim despre iubire şi prietenie, ci despre rezolvarea, împreună, a problemelor materiale. Astfel, sunt rezolvate cu mai mare uşurinţă, deoarece în ele, participă o forţă superioară. Oamenii nu trebuie să ştie asta, nu este necesar să-i speriem sau să-i dezorientăm. Este suficient pentru ei să înţeleagă că, în cadru şi unitate, se găseşte o forţă unică a naturii care ne ajută. Şi ei o simt prin atelierele noastre.

Se spune că există un erou cantitativ şi calitativ. Un erou cantitativ se extinde în lărgime, pe când un erou calitativ se extinde în înălţime. Prin urmare, pentru a fi un erou cantitativ, trebuie să conectăm masele la noi înşine. Şi apoi, ne putem ridica.

Din congresul din Bulgaria, “Zorii unei lumi noi”, a treia zi, 03.11.2013, Lecţia 5

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Interferenţele în diseminare sunt un semn al progresului nostru, iar  entuziasmul mare pe care-l obţinem, după aceste acţiuni, un semn al reuşitei?

Răspuns: Unitatea voastră şi conexiunea deasupra obstacolelor sunt un semn de succes. În acelaşi timp, nu ar trebui să le consideraţi un obstacol, ci forţe care trebuie să fie corectate, deoarece acestea sunt problemele voastre interioare, pe care le vedeţi ca exterioare şi atitudinea voastră cu privire la ele este incorectă.

Totuşi, acest lucru nu înseamnă că trebuie să îi iertăm pe toţi, tot timpul. Trebuie să munciţi interior asupra interferenţelor care se relevă, deoarece încercaţi să vă conectaţi, în timp ce în exterior, trebuie, cumva, să vă debarasaţi de ele. Nu ar trebui să strângeţi mâinile duşmanilor, în niciun caz, gândind că vă conduc spre spiritualitate. La nivelul aceste lumi, trebuie să munciţi exact ca toată lumea. Dacă, în acelaşi timp, puteţi să scăpaţi de interferenţele care vin, atunci trebuie să o faceţi. Nu ar trebui să lăsaţi oamenii să creadă că pot profita de voi. Totuşi, totul depinde de condiţiile externe.

Pe de altă parte, totul trebuie să fie făcut cu grijă, pentru a nu păta reputaţia înţelepciunii Cabala. Trebuie să ţinem seama de circumstanţe de fiecare dată şi să decidem cum să acţionăm în cel mai bun mod posibil. Totuşi, în toate cazurile, trebuie să acţionăm în toate modurile posibile.

De exemplu, regele David care a scris cartea Psalmi, a domnit timp de patruzeci de ani şi a luptat timp de patruzeci de ani, dar războiul său a fost atât spiritual, cât şi fizic.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt semnele reuşitei sau eşecului în munca interioară şi care este revelaţia sa în senzaţiile noastre şi munca exterioară?

Răspuns: Nu putem spune ce este în favoarea noastră şi ce nu este deoarece, pentru moment, acţionăm din ego-ul nostru, dorind ca totul să funcţioneze exact cum vrem, fără probleme. Este o dorinţă naturală, egoistă.

Totuşi, noi trebuie să înţelegem că, de fapt, este imposibil. Numai marile probleme, suferinţele, interferenţele şi clarificări pot să ne împingă în afara ego-ului. Toate întrebările pe care mi le puneţi se concentrează, în special, pe această stare. “De ce avem probleme în grup, în familie? De ce întâlnim diferite interferenţe atunci când începem să ne angajăm în diseminare, în educaţia integrală? Nu ştim ce să facem!”

Desigur, aceste întrebări apar deoarece noi trebuie să corectăm toate astea. Ele vin de-a lungul drumului. Le vedeţi ca obstacole externe? Nu sunt externe şi nici străine, ci sunt interferenţe interioare care sunt revelate acum. Totuşi, nu ar trebui să le daţi atenţie. Ar trebui să munciţi numai asupra conexiunii în ciuda influenţelor obstacolelor şi loviturilor externe. Ar trebui să le lăsaţi şi să vă angajaţi în unitatea internă. Este singurul mod prin care le depăşiţi.

Cât despre semnele de succes sau eşec în munca interioară, dacă tindeţi spre conexiune şi unitate, în ciuda întreruperilor sau graţie lor, este un semn de reuşită. Totuşi, dacă începeţi brusc să vă îndepărtaţi unii de alţii, atunci nu este nimic bun legat de asta. Pur şi simplu, nu aţi înţeles cum funcţionează totul. Trebuie să ne concentrăm în mod corect, că aţi simţit întreruperi tot timpul, în toate direcţiile, că aţi fost învinşi de noile voastre atribute şi sentimente. Este imposibil să gestionaţi fără ele, deoarece este materialul pe care trebuie să-l corectaţi şi, mai ales, care trebuie constant să crească.

Să presupunem că cineva acţionează împotriva voastră sau spune ceva care nu este obiectiv sau este neplăcut, să presupunem că cineva vrea să părăsească grupul, sau aveţi un sentiment personal de cădere, toate sunt atribute deasupra cărora trebuie, imediat, să vă uniţi. Apoi, aceste atribute vor fi completate în voi şi vor face parte din starea voastră corectată. Apoi, atunci când adăugaţi un pic mai mult din aceste acţiuni, la această stare, veţi fi deja în măsură să abordaţi Machsom (bariera).

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Diseminare, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este gelozia într-un grup? Cum putem lucra cu gelozia prietenilor?

Răspuns: Aceste condiţii vor continua un timp, deoarece gelozia, o principală caracteristică egoistă, este corectată pe mai multe niveluri. Prin urmare, ea nu va dispărea rapid şi trebuie să munciţi metodic. Dar, să munciţi în mod specific asupra ei şi să nu o eliminaţi, să nu o anulaţi, deoarece, graţie geloziei, avansaţi. Gelozia reprezintă, în acelaşi timp, motivaţia şi interferenţele. Ea nu vă va lăsa să vă odihniţi şi trebuie să o utilizaţi corect. Dacă sunt gelos, mă constrâng să avansez şi, dacă avansez, sunt recunoscător pentru această caracteristică în mine şi pentru faptul că prietenul meu a trezit în mine gelozia. Totul depinde de cum plasez realizarea obiectivului ca fiind important. Dacă gelozia mă ajută să realizez obiectivul, atunci de ce ar trebui să urăsc această caracteristică? Dimpotrivă, trebuie să o accept. Sunt fericit că prietenul meu trezeşte această caracteristică în mine. Altfel, aş rămâne la fel de nedezvoltat ca înainte.

Întrebare: Gelozia, ca orice altceva în natură, are avantajele şi neajunsurile sale. Înţeleg că, negativ este recepţia şi pozitiv este dăruirea.

Răspuns: Punctul negativ este atunci când doriţi să distrugeţi gelozia şi pozitiv, atunci când ea poate să vă ajute să vă ridicaţi mai sus. Când eşti gelos, trebuie să avansezi cu ajutorul acestei dorinţe: să ştii mai mult, să arăţi mai mult. Dacă nu doriţi să eliminaţi persoana care apelează gelozia în voi, ci, mai degrabă, să îi mulţumiţi interior că a dezvoltat acest sentiment, atunci avansaţi.

Întrebare: Cum se comportă un cabalist atunci când simte că ceilalţi sunt invidioşi pe el ?

Răspuns: El încearcă să suprime gelozia cu iubire. Deasupra revelaţiei negative, el construieşte iubire, ca un tată pentru copilul său. Prin urmare, cum este scris:” Iubirea va acoperi toate păcatele” şi el ia forţa de a construi aceasta prin conexiunea în grup.

Întrebare: Cu alte cuvinte, atunci când simt ură, aspir imediat la centrul grupului?

Răspuns: Dacă aţi fi în centrul grupului, nu aţi simţi ură, dar dacă o simţiţi, este un semn că acum o mare parte a ego-ului se dezvăluie în voi până la ura intensă, ca elevii lui Rabbi Shimon. Ea vă impinge în afara centrului grupului şi vă forţează să acţionaţi asupra voastră, asupra celorlalţi, a vă uni din nou, împreună, în centru. Dacă simţiţi invidia intensă, este un semn că, fiecăruia dintre voi îi lipseşte iubirea.

Din discuţie privind grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă “a trece totul prin grup”? Să vorbesc cu grupul despre toate problemele?

Răspuns: A trece totul prin intermediul grupului, nu înseamnă că trebuie să-i spun totul, deşi, desigur, acest princpiu este parţial realizat în acest mod. Cu toate acestea, lucrul cel mai important este de a simţi că vă uniţi cu prietenii.

Este vorba despre o mişcare internă. Îi auzi, le vorbeşti, stai cu ei,       încercând tot timpul “să intri” în ei, să fii cu ei ca un întreg, până în punctul în care începi să simţi modul în care intri în lumea superioară graţie lor. Un sentiment de grup începe cu un sentiment fizic simplu, prezenţa prietenilor. Următoarea etapă este un fel de sentiment de comunitate.

Apoi, apare un sentiment de dependenţă. Apoi, vine un sentiment de conexiune şi iubire.

Astfel, treptat, în interior, o nouă entitate în care suntem, începe să se arate şi, în interiorul acestui “noi”, Creatorul începe să se facă simţit. Totuşi, acest “noi” nu se referă la nimeni. Nu este suma noastră, este un ansamblu colectiv.

În acelaşi mod, o mare picătură de apă nu este suma picăturilor precedente din care a fost formată, deoarece este vorba de o picătură prin ea însăşi. Dacă, de exemplu, douăzeci de picături fuzionează în una singură, ea nu are diviziuni în ea. Nu este suma picăturilor precedente, ci un întreg comun ce le include pe toate. Trebuie să ajungem la asta.

De îndată ce ne vom uni într-o primă picătură în care nu există diviziune, Creatorul se manifestă în ea imediat. Şi, dacă suntem cumva divizaţi, nu putem fuziona într-o singură picătură, adică există resturi ale rupturii noastre, deci, Creatorul nu poate să se reveleze. Aşa funcţionează.

Din discuţie privind Grupul şi diseminarea, 21.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce proprietatea de a dărui este ascunsă?

Răspuns: Proprietatea de a dărui se dezvăluie în raport cu dorinţa mea egoistă! Dacă atributul de dăruire se dezvăluie prin sine, voi începe, fără îndoială, să-l doresc. Dar, de ce nu îl doresc? Nu îl doresc, deoarece există opoziţie între dorinţa de a dărui şi dorinţa mea de a primi, în interesul satisfacţiei mele. Dacă aş putea vedea lumea doar prin prisma dăruirii, mi s-ar părea bună şi ar fi plină de bunătate şi nu ar putea fi mai bună! Ar fi paradisul, proprietatea Bina! Dar, dacă privesc prin dorinţele mele egoiste care mă domină, nu pot să fiu de acord cu o astfel de evaluare.

Deci, în final, când voi fi de acord? Dacă, cu forţa pe care o primesc de la grup, măresc importanţa dăruirii asupra primirii egoiste, primesc liberul arbitru. Dar, nu pot dobândi asta decât prin credinţa deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă a plasa părerea grupului, deasupra părerii mele.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala, 22.10.2010

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→