Întrebare: Într-o zi, mi-am dorit foarte mult să fac ceva pentru cineva fără să aștept nimic în schimb. Deodată, am văzut pe stradă o fată săracă și bolnavă, care evident avea nevoie de ajutor. I-am dat niște bani. Nu se aștepta la asta și a fost atât de fericită încât chiar am lăcrimat. Era ego-ul meu care plângea sau am plâns eu pentru că făcusem un act cu adevărat altruist?

Răspuns: Omul, prin definiție, nu poate face nimic altruist pentru că este egoist. Ai ajutat-o pe fată și ai fost atât de mișcat de propriul tău act, simțindu-te special, ca și cum ai fi făcut ceva altruist și necondiționat. Ai pierdut 25 de cenți din buzunar și te-ai simțit bine.

Nu neg în niciun fel noblețea actului tău. Dar este o noblețe pământească, nu spirituală. Pentru că tu, ca ființă umană făcută 100% din egoism, a trebuit să simți satisfacție pentru a comite această faptă aparent altruistă.

Prin urmare, dacă primești plăcere din acțiunile tale, aceasta se numește recompensă, plată sau compensație. Acțiunea ta nu poate fi numită necondiționată. Mai mult, nu a fost altruistă de la început, pentru că ai fost mișcat de compasiune; Adică, suferința altcuiva te-a afectat.

Și nici nu menționez că, poate, fata era frumoasă, în lacrimi, avea nevoie de sprijin și unele calități masculine s-ar fi putut aprinde în tine; cu alte cuvinte, egoismul tău funcționa la capacitate maximă.

Trebuie să-ți cunoști bine natura pentru a înțelege motivele din spatele acestor impulsuri interioare menite să ajute o altă persoană. Dar până când nu te conectezi cu Creatorul, ele vor rămâne mereu egoiste.

În interiorul nostru, funcționează o mașinărie foarte interesantă. De aceea, oamenii se servesc unii pe alţii în moduri diferite, aleargă prin spitale, caută victime și fac tot felul de lucruri pentru alții. Toate acestea pentru că egoismul, în această formă specială, îi împinge să schimbe ceea ce par a fi fapte bune. Dar în realitate, ei doar se satisfac pe ei înșiși, propria lor vanitate!

Prin aceste acțiuni, îți ridici statutul în propriii ochi: ai dat cuiva, s-a bucurat de asta și ai devenit superior lui, mai nobil, ai început să te respecți și mai mult. Aceasta este recompensa ta pentru ceea ce ai făcut pentru el/ea.

Întrebare: Deci, dacă omul nu L-a revelat pe Creator, care îi furnizează combustibilul altruist, are vreo șansă să facă o acțiune altruistă?

Răspuns: Niciuna. Este autoamăgire.

Comentariu: Dar actul în sine este nobil.

Răspunsul meu: Nobil înseamnă „a aduce bine”. Și aceste acțiuni nu aduc niciun bine real – dimpotrivă, doar rău.

Dacă vrei să aduci adevăratul bine în lume, atrage lumina superioară în ea, acel combustibil care ne va ajuta să îndeplinim cu adevărat chiar și acțiuni inconștiente îndreptate departe de noi înșine și nu către noi înșine.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 10.01.2016

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este atât de special la perioada în care este revelat un suflet atât de măreț precum ARI? Ce se întâmpla în lume la acea vreme?

Răspuns: Poporul lui Israel, de-a lungul istoriei sale, trece prin patru exiluri și patru răscumpărări, care corespund celor patru etape ale dezvoltării complete a dorinței (HaVaYaH).

Aceste etape au fost deja încorporate în primul HaVaYaH, în cele patru faze ale expansiunii luminii superioare pentru crearea vasului general al creației. Și în consecință, întreaga creație, fiecare parte a ei, există și se dezvoltă conform celor patru faze ale HaVaYaH. Fiecare lume, orice obiect sau acțiune spirituală, de la cea mai mică particulă până la scara întregii creații, conține întotdeauna HaVaYaH.

Prin urmare, umanitatea în această lume materială, care este o consecință a rădăcinii spirituale, s-a dezvoltat și ea pe parcursul pașilor făcuţi de HaVaYaH. Din acest motiv, au existat patru exiluri și trei răscumpărări, iar acum ne aflăm în pragul răscumpărării finale.

ARI reprezintă sfârșitul celui de-al patrulea exil și începutul răscumpărării. Și prin urmare, când sufletul său a fost revelat, a fost capabil să înțeleagă întregul sistem și, prin explicațiile sale din această lume, să ofere multor oameni posibilitatea de a atinge înțelegerea, de a atrage lumina prin sufletele lor. Acest lucru a fost început de Baal Şem Tov și continuat de toți cabaliștii după el, până la Baal HaSulam și Rabaş.

ARI le-a oferit tuturor metoda înțelepciunii Cabala la al patrulea nivel, ultimul. După ARI, Baal HaSulam a adaptat această metodă pentru generația noastră, dar în esență, este metoda lui ARI.

ARI a trăit la granița dintre sfârșitul celui de-al patrulea exil și începutul răscumpărării finale. Aceasta este o perioadă foarte specială, care a avut loc în secolul al XVI-lea. Dar procesele spirituale nu se manifestă instantaneu în lumea materială; ele se desfășoară treptat în ordinea dezvoltării luminilor și dorințelor, ceea ce necesită timp. Și prin urmare, acest lucru se poate întinde pe parcursul a mulți ani înainte de a fi revelat.

La urma urmei, dorințele trebuie să se dezvolte treptat spre cunoaștere, simțire și realizare, prin liberul lor arbitru, și să atragă Lumina. Acest proces include multe etape care nu pot fi omise.

Omul trebuie să dobândească sentimente și intelect dezvoltate, capacitatea de a lucra împotriva naturii sale, de a se conecta cu ceilalți, ceea ce se opune întotdeauna egoismului său, de a clarifica toate distrugerile sale interioare. Și acest lucru nu este simplu, motiv pentru care a fost nevoie de timp, după cum vedem, de la ARI la Baal HaSulam.

Chiar și Rav Chaim Vital (primul, și am putea spune, singurul student care a înțeles metoda lui ARI) scrie în introducerea la Sefer HaHakdamot cum stă în disperare și tristețe că Mesia nu a venit încă. Și acest lucru se întâmpla deja în secolul al XVI-lea. Deși a fost un mare cabalist, el tot aștepta și spera.

Evident, acesta este un proces foarte prelungit, dar fiecare generație contribuie la aceeași întreprindere pe care a început-o ARI.

Noi, am meritat să răspândim metoda lui ARI și a lui Baal HaSulam mai departe, și să diseminăm cărțile lor. Cine știe, poate va fi nevoie de o altă generație pentru a finaliza această muncă. Dar să sperăm că vom reuși să ducem corectarea întregii lumi la bun sfârșit.

Din Lecția zilnică de Cabala din 05/08/16, „Ziua comemorării lui ARI”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Adevărata dăruire poate fi realizată doar sub influența luminii superioare, atunci când studiem Cabala în grup.

Citind cărți care descriu acțiunile de dăruire pe care lumina le îndeplinește asupra dorinței, provocăm astfel efectele acesteia asupra propriilor noastre dorințe. Totul este foarte simplu.

Întrebare: Prin ce măsură este evaluată dăruirea?

Răspuns: Dăruirea este măsurată deasupra dorinței, adică, deasupra cărui fel de dorință sunt eu capabil să mă ridic pentru a dărui. Poate pot renunța la 10 dolari, sau 20, sau poate 10 milioane sau chiar 20.

Acest exemplu este clar pentru tine. Depinde de cele peste care ești capabil să te ridici. Dăruirea este măsurată prin magnitudinea dorinței pe care o transcezi, prin dorința pe care o ignori pentru a dărui. Aceasta se numește „sacrificiu”. Îți sacrifici cele 10 milioane.

Din KabTV „Am primit un apel. Dăruire”, 24.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce a adăugat Baal HaSulam la corectarea sufletului, pe care ARI a început-o?

Răspuns: ARI însuși nu a scris nimic. Elevul său, Marhu (Chaim Vital), a fost cel care a scris, iar scrierile sale au fost publicate de-a lungul a trei generații după moartea lui ARI.

Baal HaSulam a explicat și sistematizat întreaga învățătură a lui ARI. Înainte de el, învățătura lui ARI nu era aranjată într-un mod structurat, și prin urmare, era imposibil să o studiezi corect. Mulți dintre cei care au început să studieze ARI au trecut în cele din urmă la studierea operelor lui Ramak.

Eu însumi am studiat Ramak până când l-am descoperit pe Baal HaSulam. Am văzut mulți cabaliști care au preferat să studieze Ramak în loc de ARI, deoarece cărțile lui Ramak sunt clare și organizate.

Scrierile lui ARI nu erau structurate. Baal HaSulam le-a sistematizat, detaliat, explicat și aranjat: cele trei linii, prima și a doua restricție, Creatorul și ființa creată, definițiile lumilor, Sfirot, Parţufim, NRNHY KHB, ZON și chiar a creat o colecție de diagrame ale lumilor superioare în cartea Elan.

Deși lipsesc unele părți pe care le-ar fi putut sistematiza mai departe (cum ar fi Adam HaRişon, lumile impure ale BYA), se pare că a ales să nu se ocupe de ele. Fără Baal HaSulam, nu am avea metoda ARI. Ar fi imposibil să-l înțelegem pe ARI.

Astăzi, când citim alți cabaliști, îi înțelegem doar pentru că suntem familiarizați cu lucrările lui Baal HaSulam. Fără el, am fi confuzi.

Orice ai citi, fie că este vorba de cărți despre hasidism, Ramak sau Agra, le înțelegi doar pentru că ai studiat Baal HaSulam. Fără articolele lui Rabaş, nu am putea înțelege ce ni se cere și ce înseamnă cu adevărat munca pentru Creator.

Fără acești doi Cabaliști, Baal HaSulam și RABAŞ, care se completează reciproc, nu am avea abordarea corectă a metodei de corectare.

Din Lecția Zilnică de Cabala 8/8/10, Scrierile lui Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea merge înainte. Odată, credea doar în spirite, în forțe ascunse ale naturii: vânt, soare, lună, cutremure, sacrificii etc. Există încă multe credințe similare pe Pământ, care există și astăzi. Unele dintre ele vor dispărea doar odată cu revelarea Creatorului.

Dar pe măsură ce egoismul se dezvoltă în umanitate, egoul începe să ceară o revelație mai mare, o înțelegere mai profundă și o bază mai puternică pentru orice acțiune. Omul devine mai leneș și mai egoist; își dorește recompense și cere o înțelegere clară, cunoaștere și compensații pentru eforturile sale.

De aceea, în vremurile străvechi, de-a lungul multor secole, au apărut diverse mișcări și forme de cult. Toate acestea erau de asemenea, legate de caracteristicile specifice fiecărei națiuni, care erau benefice elitelor lor.

Dar punctul cheie este că toate aceste credințe sunt denumite „credință”, adică credință oarbă – a crede în ceva ce omul nu descoperă, nu vede și nu simte. Totuși, atunci când el începe să lucreze cu asta, totul în el este modelat pur psihologic într-un fel de cunoaștere, o convingere atât de puternică încât este gata să-și dea viața pentru asta.

Întrebare: Este credința oarbă apropiată de credința cu cunoaștere?

Răspuns: Nu există cunoaștere reală aici, deoarece nimeni nu-L dezvăluie pe Creator. Dar treptat, omul ajunge la o stare în care trebuie să o facă.

Primul om care L-a dezvăluit pe Creator a fost Adam, acum doar 6.000 de ani. Deși timp de multe secole înainte, omenirea a căutat să-L cunoască pe Creator, a rămas într-o stare de credință și nu de cunoaștere. Adam HaRişon a fost primul care l-a realizat pe Creator. Adică, a dobândit cunoaștere clară și capacitatea de comunicare reciprocă, bidirecțională: „Îi vorbesc și El răspunde.” Adam a început să lucreze în cadrul acestei interacțiuni.

Acest tip de atingere a Creatorului de către om în această lume se numește înțelepciunea Cabala. Abia atunci trecem de la credință la cunoaștere.

Întreaga înțelepciune a Cabalei se bazează pe cunoaștere. Ea cheamă fiecare om să se ridice fie de la nivelul necredinței – care este de asemenea, un fel de credință, o credință în absența forțelor superioare, un program de dezvoltare etc. – fie de la nivelul în care forțele superioare sunt acceptate prin credință, la o stare în care omul dezvăluie guvernarea Creatorului și începe să interacționeze în consecință.

Astfel, în lumea noastră există două abordări complet diferite ale comportamentului uman. De aceea, există peste 3.000 de sisteme de credințe diferite. Putem vedea cât de mult diferă acestea în diferite regiuni ale lumii.

De exemplu, în America de Sud este obișnuit să se dezgroape oasele strămoșilor, să se spele din respect și să se îngroape din nou. În China, există și alte tipuri de cult, iar în Japonia, altele. Oamenii inventează tot felul de metode. Aceasta este o cale.

A doua cale este Cabala. Este destinată celor care nu pot funcționa în cadrul credinței oarbe; au nevoie de cunoaștere.

Cabala îi conduce la revelarea Forței superioare, nu doar la credința în ea, unde oamenii inventează diverse metode, sisteme de comportament și interacțiune, ci la revelarea propriu-zisă. Unui om i se prezintă modele de comportament cu Forța superioară, apropiere reciprocă, comunicare, dezvoltare și așa mai departe.

Întrebare: Deci, când Baal HaSulam scrie „religie”, ar trebui să îl interpretăm întotdeauna ca fiind „Cabala”?

Răspuns: Baal HaSulam înseamnă în mod specific Cabala, deoarece nimic altceva nu este conectat la Forța superioară.

Din KabTV „Ultima Generație”, 10.07.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conform Cabalei, scopul existenței umane este de a-L revela pe Creator. Ce anume i se revelează unui om?

Răspuns: Existăm într-un anumit câmp informațional și nu știm unde sau ce este acesta.

Nu știm de unde venim, cum existăm, ce ne guvernează sau de unde vin gândurile și dorințele noastre în fiecare moment. Nu știm ce ne direcționează atunci când decidem să acționăm.

Plutim de-a lungul curentului vieții și ni se pare că facem lucruri, dar în realitate, nu suntem așa.

Pentru a înțelege unde suntem și cine suntem, trebuie să dezvăluim Forța care ne guvernează.

Exact cu asta se ocupă înțelepciunea Cabala. Nu există un scop mai mare în viața noastră decât să dezvăluim Forța superioară și guvernarea ei asupra noastră. Numai atunci vom ști cine suntem, de ce suntem și cum suntem.

Întrebare: Ce înseamnă cuvântul „revelație” în acest context?

Răspuns: Nici măcar nu știu dacă exist cu adevărat acum sau nu și ce înseamnă cu adevărat viața mea.

Comentariu: Dar simt că exist într-un fel de lume.

Răspunsul meu: Dar simți că ești guvernat și cine te guvernează?

Comentariu: Adevărat, nu percepem cauza principală.

Răspunsul meu: Nu percepem nici începutul, nici mijlocul, nici sfârșitul.

Atingerea Creatorului trebuie să dezvăluie tot ceea ce vreau să știu despre mine, despre existența mea și despre realitate în ansamblu – unde mă aflu, de ce și pentru ce.

Întrebare: Deci, atunci când motivul existenței mele și scopul ei îmi sunt revelate, este aceasta ceea ce se numește revelarea Creatorului?

Răspuns: Nu, aceasta este revelarea atitudinii Sale față de mine. Dar, în esență, așa este El revelat, doar relativ la noi.

Întrebare: Este aceasta un fel de realizare senzorială?

Răspuns: Desigur, este senzorială, directă și științifică.

Întrebare: Unde se revelează aceasta într-un om? Să presupunem că un om o atinge, iar altul nu. Care este diferența dintre ei?

Răspuns: Cel care L-a atins pe Creator percepe lumea noastră ca parte a unei vaste realități.

El vede cum se întâmplă totul nu doar în această lume, ci în toată creația. El înțelege de ce are loc fiecare acțiune, cu el și cu toți. Simte imaginea completă.

Nici nu ne putem imagina ce înseamnă asta. Dar din acea imagine, omul înțelege tot ce i se întâmplă lui și tuturor, în toată istoria și geografia. Nu contează unde, el înțelege întreaga creație și Creatorul care o guvernează.

Din KabTV, „Bazele Cabalei” 02/07/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu suntem capabili să îndeplinim nicio acțiune direct legată de Creator. Toate acestea ar trebui să treacă doar prin grup, în centrul căruia vom revela această esență numită Creator.

Creatorul nu există separat, de Sine Însuși. Numai dacă adun grupul laolaltă, dorind să-l unesc, și acesta se transformă într-un singur întreg – acolo, în cadrul acestei unități, încep să-L descopăr pe Creator pentru mine. Nu-L pot găsi altfel.

Există un lanț foarte clar care duce la Creator: iubirea pentru prieteni -> venerația -> credința -> iubirea pentru Creator. Numai în acest fel putem ajunge la El, altfel vom rata.

Conceptul de „Creator” este o Forță unificată, singulară, realizabilă în cadrul unității grupului. Dacă îmi pot îndrepta toate dorințele și intențiile spre unificare, voi putea să-mi imaginez acest concept unic, care este Creatorul.

Înainte să-L pot imagina, Creatorul nu există. Nu există Creator fără creație. Toată munca desfășurată în grup este menită să clarifice conceptul de Creator. Aceasta nu înseamnă că practicăm aici, ci că Îl dezvăluim pe Creator în altă parte.

În cadrul muncii noastre în grup, concentrându-ne toate eforturile asupra conceptului de unitate, asupra unirii grupului, a tuturor prietenilor, a tuturor dorințelor și intențiilor, a înclinațiilor rele și bune într-un singur întreg, chiar în vârful liniei de mijloc, Îl dezvăluim pe Creator.

Când mă includ într-un prieten, devin impregnat cu calitățile, dorințele și scopurile sale. Dar nu pot face asta singur, fac doar eforturi, iar lumina superioară ne leagă într-un sistem de zece Sfirot, într-un Parţuf spiritual, într-un vas al sufletului. În acest vas (Kli) începem să simțim tot felul de fenomene. Sub influența luminii, creăm o restricție, un ecran, lumină reflectată și cuplare în timp ce aceasta loveşte (Zivug de Hakaa), cu lumina.

Chiar dacă nu vrem să ne conectăm și să acționăm prin forță, deja trezim lumina. Principalul lucru este ca această lumină să nu vină la noi de sus neinvitată, împingându-ne unii spre alții cu o forță negativă, ci să cerem noi înșine trezirea ei, luptând pentru centrul grupului.

Prin eforturile noastre de a ne uni, trezim lumina care se întoarce la sursă, care acționând prin centrul grupului, ne atrage spre centru cu forța sa centripetă. Ar trebui să ne lăsăm egoul în urmă, acolo unde se află acum, și să ne străduim cu inimile noastre spre centrul grupului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 17.01.2019, Scrierile lui Rabaş – Art.6, 1984-Iubirea pentru prieteni – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este abordarea corectă a eșecului?

Răspuns: Ceea ce trebuie să fie, va fi. Ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla. Și trebuie să fim pregătiți pentru orice și să înțelegem că viața este așa – o dungă albă, o dungă neagră.

Întrebare: Deci, după dunga neagră, va veni cu siguranță una albă?

Răspuns: Poate că va trece doar ușor, doar te va atinge, dar va veni. Și apoi din nou, una neagră.

Întrebare: Atunci cum mă voi schimba? Nu voi suferi din cauza asta, nu mă voi înrăi?

Răspuns: Nu, suntem construiți în așa fel încât fugim doar de eșecuri. Nu le putem analiza corect, nu le putem înțelege, nu putem corecta ceva și nu ne putem pregăti pentru ceva. Nu putem. Lucrăm doar pentru a scăpa de ele. Și aceasta este o acțiune și o filozofie complet greșită în general.

Dacă conectăm aceste două stări – eșecul și succesul – ne vom face suverani asupra lor și nu vom fi slabi de voință în momentele de eșec sau în momentele de succes.

Întrebare: Deci, cumva, unesc alb-negru?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu percep asta ca pe un eșec?

Răspuns: Te ridici deasupra ambelor stări, și prin urmare, treci prin ele cu ușurință. Trebuie doar să înțelegi ce înseamnă să te ridici deasupra lor.

Înseamnă să te ridici deasupra strădaniei vieții tale, să nu mai urmărești succesul. Înțelege că chiar acum, astăzi, ești deja în succes, în interiorul lui.

Este ca și cum fizicienii spun că există tot felul de găuri negre. Deci, de fapt, noi înșine suntem într-o gaură neagră. Într-o gaură neagră astronomică.

Întrebare: Și ce este dincolo de ea?

Răspuns: Nimic; și nimic nu este necesar. Relaxează-te și înțelege că ești în interiorul naturii. Și las-o să te conducă. Principalul lucru este să te predai naturii.

Întrebare: Deci arunc vâslele? Există un curent, arunc vâslele.

Răspuns: Da.

Întrebare: Există un curent?

Răspuns: Nici măcar asta nu contează pentru mine.

Întrebare: Asta nu contează? Să renunț la tot, așa?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este posibil?

Răspuns: Dacă tu crezi într-o natură înțeleaptă, măreață, eternă și atotputernică, atunci, în opinia mea, este cea mai rezonabilă decizie.

Comentariu: Da, sună foarte oportun: nimic nu este sub controlul meu.

Răspunsul meu: Și în plus, orice îți vine în minte pentru a merge împotriva acestui lucru, nu face decât să sublinieze lipsa de importanţă, limitarea, neînțelegerea, ignoranța și dezacordul față de această natură măreață în care existăm.

Nu rezista la nimic. Nu inventa nimic. Încearcă pur și simplu să înțelegi ce este natura însăși, fii de acord cu ea, agață-te de ea și vei găsi cea mai optimă componentă a existenței tale.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Chow Yun-Fat, un actor și regizor din Hong Kong, este milionar; cu toate acestea, trăiește cu un buget limitat, folosește transportul public, cumpără haine doar la reducere, spunând: „Atât timp cât este confortabil, nu am nevoie de nimic altceva.” Are un telefon mic de 17 ani și recent l-a înlocuit cu un smartphone. Spune că nu are nevoie de bogăție de dragul bogăției.

Răspunsul meu: Așa a fost creat. Există oameni cărora le place să trăiască exact un astfel de stil de viață; se simt mai bine așa. Nu este depășirea egoismului lor, ci mai degrabă o expresie a naturii lor.

Egoismul său este echilibrat. Un egoism mare există la un număr imens de oameni dornici de orice și gata să-și sacrifice viața pentru atingerea unui scop egoist, pământesc. Aici trebuie să arătăm cum este posibil să echilibrăm aceste aspirații pentru a fi fericiți.

Întrebare: Vă simțiți mai aproape de oamenii care explodează și au egoul înflăcărat?

Răspuns: Da, astfel de oameni îmi sunt mai apropiați pentru că ei sunt oameni. Dar el spune: „Am iarbă verde și asta e bună. Soare, apă și atât!”

Întrebare: Spuneţi că sunteţi mai aproape de acei milionari care merg și fac tot mai mulți bani și chiar calcă peste alții?

Răspuns: Da, ei își dau seama de enormul egoism al naturii care există în umanitate. Din acest motiv, omenirea va ajunge să recunoască răul egoismului. Tocmai datorită acestor milionari. Ei lucrează corect pentru legea generală a naturii și trebuie să le fim recunoscători. Ei arată întregii omeniri cât de repede trebuie să ardem acest egoism; altfel, nu se va întâmpla nimic.

Trebuie să ne dăm seama de inutilitatea, inutilitatea și golul lui. Cel mai important, că nu ne duce la niciun scop bun. Această cunoaștere și această experiență de acumulare a rezultatelor negative sunt necesare pentru noi.

Întrebare: Adică, totul este opus. Oamenii admiră pe acest om. Cu toate acestea, dvs. sunteţi mai aproape de cei care calcă peste oameni, fac milioane și miliarde și asta e tot. Ei se înfurie! Și sunt ei mai aproape de dvs.?

Răspuns: Desigur. Tocmai datorită lor, omenirea înțelege ce are de corectat în interior.

Întrebare: Va ajunge rapid omenirea la acest punct?

Răspuns: Cu siguranță. Va veni doar prin recunoașterea răului și a naturii egoismului atunci când acesta va crește și va fi treptat din ce în ce mai recunoscut de toată lumea și prin dezvăluirea corupției sale din partea noastră.

Întrebare: Numai în acest fel?

Răspuns: Dacă există posibilitatea de a face ceva într-un mod bun, atunci aceasta este singura alegere. Și dacă nu, atunci va fi prin suferință. Să sperăm că nu se va întâmpla așa.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.11.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă Creatorul este calitatea dăruirii, atunci cum poate omul să aducă mulțumire acestei calități? Are El nevoie de ceva de la mine?

Răspuns: Ceea ce Creatorul vrea este să mă bucur. Gazda își dorește un singur lucru – ca oaspetele să fie încântat. Dar El pune o condiție: Pot primi plăcere doar dacă devin ca El.

La urma urmei, nu vrem ca un copil să se bucure la un nivel mic, nedezvoltat. Vrem ca el să crească constant, să devină mai matur și mai înțelept. Îl înconjurăm cu jucării care îl ajută să se dezvolte, nu doar pentru ca el să se distreze. Căutăm beneficii suplimentare în activitățile copiilor. Creatorul ne tratează în același mod. El nu vrea să rămânem ca niște mici animale.

Dacă continui să primesc de dragul meu, voi simți doar o existență scurtă, și chiar și în această viață, nu voi fi niciodată cu adevărat împlinit. Dar dacă primesc plăcere împlinindu-L pe Creator, chiar și cea mai mică plăcere pe care I-o aduc în dorințele Sale, care sunt acum conectate la ale mele, nu dispare niciodată și o simt constant.

De ce dispar toate plăcerile pe care le simțim în viața noastră? Vreau ca ele să rămână! De ce trebuie să dispară? E ca și cum am fi fost de acord cu asta. Dar de ce?

Plăcerea spirituală este numită eternă. Pentru că, dacă simți o dată încântarea acolo, ea rămâne și te umple tot timpul. Asta pentru că plăcerea nu anulează dorința. Plăcerea există într-un loc, iar dorința în altul.

Și atunci nu ai nicio problemă, continui doar să adaugi și să adaugi. De aceea există ascensiune prin grade spirituale.

În această lume, totul se întâmplă pe același plan, te muți din pierdere în pierdere până când viața se termină, și asta este tot.

Să sperăm că înțelegem această oportunitate unică încorporată în înțelepciunea Cabala, știința despre cum să primești plăcere infinită, eternă, și că o o vom realiza.

Din Lecția Zilnică de Cabala 17.03.2010, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→