În articolul „Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă?”, Rabaş oferă exemple de dorințe care apar din stări opuse sfințeniei, menite să ne conducă la cea mai înaltă sfințenie. Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși de stări extreme care apar în noi.

Omul se ridică din ce în ce mai sus, apoi cade brusc într-un abis. Încă o dată, răul pare să coboare asupra lui din toate părțile. Se întâmplă lucruri neașteptate care par complet deplasate. „Lucrez pentru Creator, deci cum se poate întâmpla asta?” Totuși, apare peste tot – acasă, la serviciu, în țară, peste tot.

Trebuie să acceptăm toate aceste stări ca fiind cele mai potrivite condiții pentru avansare. Mai ales acum, pe măsură ce începem să lucrăm cu înțelegerea a ceea ce este adevăratul efort, vor apărea întrebări și îndoieli și mai dificile. Ele vin pentru a putea clarifica ce este intenția autentică, cum să cerem lumina care reformează și ce înseamnă să fii în echivalență de formă cu Creatorul.

Toate aceste concepte sunt dobândite treptat. Omul le purifică și le șlefuiește până când extrage o perlă dintr-o grămadă enormă de deșeuri, pentru că la început nu poate distinge un lucru de altul. Prin urmare, nu este nevoie să ne temem. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât lucruri mai teribile și mai josnice sunt dezvăluite în noi.

Desigur, este imposibil să nu ne temem. Fiecare nou grad este superior celui precedent, iar „ursul” apare și mai mare, în timp ce omul se simte ca un copil și mai mic stând în fața ursului.

Dar apoi gradul trece treptat. Omul crește la măsura acelui grad, începe să dreseze ursul și îl transformă într-un „pui de urs”, o forță utilă și eficientă. Și așa se întâmplă de fiecare dată.

Baal HaSulam scrie în „Dăruirea Torei” că, cu cât omul devine mai mare, cu atât îi pasă mai mult de lucrurile care sunt îndepărtate de propriul său corp. La început, îi pasă doar de sine. Apoi începe să-i pese de lucrurile din afara sa: copiii săi, familia sa, prietenii săi, societatea, orașul său, țara sa, lumea și în cele din urmă, întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo diferență între conceptul general de credință și credinţa mai presus de raţiune?

Răspuns: Este foarte dificil să explici conceptul de „mai presus de rațiune” înainte de Machsom. Dar în perioada de pregătire, acesta poate fi explicat astfel: omul nu este doar prezent în grup, ci trebuie să depună eforturi, să se anuleze în fața prietenilor și să accepte ceea ce există în grup mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că el vrea să fie sub influența prietenilor. Cu alte cuvinte, începe să se convingă că ceea ce aude de la ei este corect. Aceasta este cu adevărat „spălare a creierului”. Rabaş scrie că obiceiul devine o a doua natură.

Eu o voi spune altfel. Suntem într-un grup în care există ceva revelat și ascuns. Forțele ascunse, necunoscute nouă, sunt ceea ce suntem cu adevărat; aceasta este deja o forță spirituală. Iar forța care ne este revelată este ceea ce vedem ca fiind imperfecțiunea în care suntem încă.

Pentru un om care se află într-un grup și care se micşorează pe sine în fața acestuia, nu contează la ce nivel sunt prietenii săi. Convingându-se că este „mic”, el primește influența forței ascunse prezente în grup. Întregul grup poate să nu se afle la un nivel înalt de spiritualitate, dar prin intermediul acestuia, omul primește forțe din rădăcina sa spirituală pe care ei înșiși nu le-au primit încă.

Se dovedește că un grup poate fi format din douăzeci de persoane, dintre care niciuna nu este deosebit de specială. Dar, dintr-o dată, unul dintre ei decide că vrea să fie 100% sub influența sa. Atunci este influențat de forța spirituală interioară a grupului și chiar de astfel de lucruri a căror existență ceilalți nici măcar nu o bănuiesc și nici nu știu de unde provin.

Cu alte cuvinte, nu credeți că, dacă cineva se coboară în fața grupului, va primi ceea ce au toți ceilalți sau va fi corectat în aceeași măsură ca toți ceilalți. Nu, va fi mult mai mult decât atât.

El poate atinge spiritualitatea folosind forța grupului, chiar dacă întregul grup este încă în corporalitate. Un lucru este în esență nelegat de celălalt, deoarece ceea ce li se cuvine vine conform muncii lor personale, în timp ce ceea ce i se cuvine lui este conform muncii sale personale. Prin urmare, să spunem că pentru avansarea mea personală nu este important ce se întâmplă cu tine. După cum spune zicala, „Am învățat de la toți studenții mei”. Studenții pot fi mici, totuși prin intermediul lor este posibil să dobândești o înțelepciune imensă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israel (omul îndreptat „direct către Creator”), Creatorul și Tora (Lumina care reformează) trebuie să se unească într-un singur întreg. Aceasta este numită și „coloana din mijloc”, „linia de mijloc”.

Munca în trei linii (dreapta, stânga și mijloc) provine din faptul că ființa creată nu poate face nimic prin propriile puteri. Căci este creată dintr-o substanță minerală – dorința de a se bucura – care în spiritualitate, prin ea însăși nu se poate mișca (schimba), deoarece îi lipsește dorința de a dărui. Doar dorința de a dărui se poate mișca în lumea spirituală, care este construită din forme de dăruire, intenții de dăruire, ceva ce dorește să dea altuia, să iasă din sine.

Dar dacă ființa creată acționează într-o formă diferită, atunci este ca și cum ea nu ar exista în spiritualitate. Există doar în imaginația noastră! Creatorul a creat o astfel de formă imaginară în percepția noastră, astfel încât să putem exista cumva înainte de a atinge calitățile dăruirii.

Mișcarea spirituală și realitatea spirituală sunt posibile doar în dăruire. Omul poate exista în spiritualitate doar dacă se mișcă în interiorul acestei dăruiri. În spiritualitate este imposibil să stai nemișcat, să te oprești și să nu faci nimic, așa cum se întâmplă în această lume. Spațiul spiritual este deasupra timpului; adică, este în continuă mișcare prin dăruire, care se intensifică continuu.

Și din moment ce ființa creată inițial nu are capacitatea de a dărui și nici măcar nu știe ce este aceasta, se face mai întâi o restricție (Ţimţum) asupra dorinței sale de a se bucura. Apoi se stabilește o conexiune între dorința ființei create de a se bucura și dorința Creatorului de a dărui prin a doua restricție (Ţimţum Bet), prin acțiuni speciale care pregătesc realitatea noastră în timp ce ne aflăm încă în lumile spirituale.

Ulterior, are loc spargerea. Granița dintre dorința de a primi și dorința de a dărui este ruptă pentru a le conecta una cu cealaltă. Și din această conexiune ies la iveală lumi care stau opuse una alteia: lumile sfințeniei și impurității. Între ele apare un „loc neutru”, din care poate crește o ființă creată independentă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2011, „Pregătirea pentru Convenția din New Jersey”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora este numită „știința vieții” deoarece dă viață, revelația luminii Hochma, în dorința de a primi. Aceasta poate fi doar în măsura în care dorința de a primi este corectată de lumina Hasadim cu intenția de dragul dăruirii, și numai atunci când linia stângă se poate uni cu cea dreaptă și poate fi ca cea din mijloc.

Ce este linia de mijloc? În natură nu există o linie de mijloc; există doar Creator și creația, natura Creatorului și natura creației. Linia de mijloc înseamnă măsura în care creația se poate corecta și deveni similară Creatorului.

Adică, linia de mijloc este în creație. În limbajul Sfirot, aceasta înseamnă că există primele nouă Sfirot (calitățile Creatorului) și Malchut (calitatea creației). Și în măsura în care Malchut poate fi similară cu primele nouă Sfirot în acțiunile sale, aceasta va fi linia de mijloc.

În conformitate cu corectarea lui Malchut, avem sărbători (Hagim). „Hag” provine de la cuvântul „Mechuga”, „busolă” (ca și cum ar „încercui”), deoarece această stare revine la fiecare grad până la corectarea finală. Apoi, toate sărbătorile vor dispărea și va exista o singură stare constantă. Și până atunci avem etape de corespondență între Malchut și primele nouă Sfirot, între linia stângă și cea dreaptă.

La sfârșitul corectării nu va exista o linie de mijloc; nu va exista nici dreapta, nici stânga, ci o singură linie. Gradul de revelare a luminii Creatorului în creație, gradul de îmbrăcare a Creatorului în creație, se numește linia de mijloc. După corectarea finală, această revelare a Creatorului și primirea luminii vor deveni nemărginite.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Am creat înclinația rea ​​și am creat Tora ca mijloc pentru corectarea ei, căci lumina conținută în ea se întoarce la sursa sa.”

Din perspectiva creației, îmi iau egoismul, răul meu, iar din cealaltă parte, din Creator, iau forța dăruirii, lumina, și din aceste două componente îmi construiesc noua structură, care se numește „umană” (Adam), adică „similară” (Domeh) Creatorului.

Egoismul meu rezidă în interior, dar în exterior seamănă cu dăruirea, adică, intern este primire și extern este dăruire. Prin urmare, această acțiune se numește „primire de dragul dăruirii”, iar o astfel de muncă este cunoscută ca fiind lucrul pe trei linii: dreapta, stânga și mijlocul.

Liniile dreapta și stânga coboară de Sus, de la Creator, iar mijlocul se ridică de jos în sus, de la ființa umană.

Referitor la linia din stânga se spune: „Am creat înclinația spre rău”, despre cea din dreapta: „și am creat Tora ca mijloc pentru corectarea ei”, iar despre mijloc: „căci lumina conținută în ea se întoarce la sursa sa, la bine” și devii la fel de bun ca Mine.

Eu sunt bun și fac binele, și tu la fel; prin urmare, vei fi numit „om”, unul care este similar Creatorului!

Din Lecția Zilnică de Cabala 30.07.2010, Raşbi, Zohar pentru Toți „Lech Lecha”

That Is Why You Will Be Called a Human Being

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este credința în munca spirituală în perioada de pregătire?

Răspuns: Nu vorbim despre oameni obișnuiți, despre mase. Societatea de la care pot primi influență este grupul nostru.

Ce este pentru noi credința înainte de Machsom ? Rabaş scrie în articolele sale că înainte de Machsom, există credință în cărți și în cei care le-au scris, înțelepții. Aceste lucruri ajung la om doar printr-un grup. Adică, „spălarea creierului” grupului creează în mine cunoștințe pe care nu le ating cu adevărat, dar, din moment ce o forță externă mă controlează, mi le aduce ca fapt.

Vedem acest lucru în mase, în exterior, și ar trebui să profităm de el și aici, în interior. Adică, dacă decidem să vorbim despre Baal HaSulam, Rabaş, ARI și Raşbi ca despre oameni care sunt învățătorii noștri, care ne conduc înainte, iar ceea ce au spus ei este sacru pentru noi și mai presus de toate, atunci grupul ar trebui să mă „spală pe creier” cu asta, astfel încât puterea pe care o obțin din asta se numește credință.

Eu însumi nu am atins încă acest lucru cu cele cinci simțuri ale mele într-un mod care să devină un fapt pentru mine. Nu sunt la sfârșitul corecției când pot spune că totul este spre bine și că Creatorul face doar bine. Toate acestea nu sunt nimic mai mult decât cuvinte pentru mine.

Dar pentru că am un grup, le obțin de la ei într-un mod care transformă cuvintele în fapte pentru mine. Puterea care transformă acestea în fapte se numește credință. Astfel, în loc de cunoaștere, în loc de realizare, folosesc puterea credinței.

Să presupunem că am un pahar de ceai în fața mea și sunt dispus să plătesc zece șekeli pentru el. În același mod, prin puterea credinței, pot fi dispus să plătesc zece șekeli pentru ceva ce nu văd sau nu știu. De exemplu, îmi spun să beau un pahar de bere, dar nu știu nimic despre bere; îmi spun că este foarte bună și îi cred, așa că voi plăti zece șekeli pentru ea.

Pot crede atât de mult încât voi da un milion, îmi voi da întreaga viață doar pentru a realiza acest lucru. Totul depinde de puterea credinței pe care o primesc de la grup. Adică, credința este în loc de cunoaștere.

Când sunt sub Machsom, nu am nicio altă forță pentru a atinge scopul. Deși nu simt acest scop, nu îl văd și nu îl aud, doar puterea credinței pe care o primesc de la prietenii mei care mă pot ajuta. Nimic altceva nu poate servi drept forță motrice pentru mine.

Din Lectia zilnica de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că situația din Israel depinde de noi. Dar, oricât de mult am încercat să mă concentrez asupra acestui gând, nu pot simți că o astfel de responsabilitate îmi revine cu adevărat. Se pare că îmi lipsește forța credinței?

Răspuns: Aceasta poate veni fie ca urmare a unei forțe pozitive, forța credinței dată de Sus, fie din cauza influenței unei forțe negative de jos, sentimentul că nu există altă cale de ieșire. Una dintre cele două. Omul va vedea că nu poate face nimic altceva, că nimeni nu are nicio idee clară despre cum să iasă din situația creată. Între timp, problemele continuă să crească la nesfârșit; lucrurile devin din ce în ce mai rele.

Prin urmare, în măsura în care este capabil, omul își trage puterea din Tora, dar altfel, o astfel de decizie se maturizează în el din disperare, deoarece se află într-un impas absolut! Nici măcar sfârșitul vieții nu va rezolva aceste probleme. Ne vom confrunta în continuare cu eternitatea: problemele noastre nu se vor termina odată cu sosirea morții; ele sunt deasupra acelei tranziții!

Vom vedea acest zid nu numai din lumea noastră; Vom vedea că acest zid se ridică chiar și în lumea superioară și ne separă de soluția problemei. Căci existența noastră nu este doar în această lume, iar un glonț în templu nu este nicidecum soluția tuturor problemelor.

Omul va simți de asemenea toate aceste probleme mai presus de viața din această lume, le va percepe în forma lor eternă, spirituală. Viața și moartea nu sunt concepte atât de semnificative, iar omul va ajunge să simtă ceva mult mai măreț.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 „Acestea sunt generațiile lui Noe. Noe a fost un om drept. El a fost complet în generațiile sale. Noe a umblat cu Dumnezeu.”

Rași interpretează, cu scopul de a ne învăța, că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune. Rași explică de ce se spune, „Acestea sunt generațiile lui Noe”. Ar fi trebuit să se menționeze numele fiilor săi, adică Șem, Ham și Iafet. Și de ce se spune: „Acestea sunt generațiile lui Noe. Noe era un om drept”? El spune că asta se datorează faptului că generațiile celor drepți sunt în primul rând faptele bune.(Rabaş, „Acestea sunt generaţiile lui Noe”).

Ce se înțelege printr-o linie genealogică sau urmași? În primul rând, Noe a fost un „om drept, complet în generațiile sale” pe gradul său și a „umblat cu Dumnezeu”, adică cu calitățile Creatorului, calitățile de Bina „Complet”, „drept” și „Dumnezeu” se referă toate la Bina.

„Noe” semnifică un vas de dăruire, o etapă de pregătire, în timp ce „Avraam” reprezintă pe cineva care lucrează deja cu vasele de primire. Mai întâi, dobândim vase de dăruire, calitățile Creatorului, iar apoi, prin intermediul acestor calități, corectăm calitățile ființei create. Acesta este procesul.

Pentru a aduce creația în această stare, a fost necesar să se amestece vasele de primire cu vasele de dăruire. Creatorul a trebuit să intre în creație, să se integreze în ea și să o spulbere.

Ființa creată, dintr-o stare în care se simte completă, puternică, inteligentă, capabilă să realizeze lucruri și să controleze viața, trebuie să ajungă să se simtă ca un vas sfărâmat, cu totul amestecat. În fiecare acțiune și fiecare gând, omul se simte sfâșiat între două părți opuse care se luptă în interiorul lui, una predominând și apoi cealaltă.

Când omul ajunge la o astfel de stare, nu se mai simte puternic sau drept. Dimpotrivă, începe să simtă că poate începe munca de corectare tocmai din acest amestec de vase de primire și vase de dăruire.

Pe măsură ce acumulează experiență, el vede că nu este altceva decât un vas de primire și că nu posedă nicio putere proprie. Numai dacă vasele de dăruire vin de Sus, omul va primi ajutorul și sprijinul necesar pentru a face ceva cu natura sa.

Apoi el vede că nu există nicio legătură între el și dorința de a dărui, nicio legătură cu forțele Creatorului. În acest fel, ajunge la o stare în care începe să-și urască propriile vase și să iubească ceea ce este deasupra lui, deasupra lui Machsom (barieră).

Acest lucru continuă până când simţirea devine atât de intensă, încât el nu poate exista cu adevărat fără a primi calitățile dăruirii în locul propriilor calități. Apoi i se dă putere de Sus pentru a face un Țimţum (restricție) asupra propriilor calități și să înceapă să dobândească calitățile dăruirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi așteptăm să se întâmple schimbări pozitive în exterior. Nu se vor întâmpla! Trebuie să ajungem noi la concluzia că schimbările în bine pot apărea doar dacă ne schimbăm din interiorul nostru. Atunci vom începe să ne înfățișăm lumea așa cum vrem să o vedem! Asta trebuie să facem.

Întrebare: Înfățișează natura noastră, lumea de acum? Înfățișează egoismul nostru, lumea?

Răspuns: Da

Comentariu: Se presupune că ar trebui să mă distrez, dar eu nu o fac. Aceasta este starea mea acum.

Răspunsul meu: Egoismul și-a încheiat dezvoltarea. Îți arată întreaga lume în care exiști. Asta este tot ce îți poate oferi. În cele din urmă, te va apăsa și te va zdrobi până la punctul în care nu vei mai putea exista în această lume. Te vei simți atât de rău, dezgustătors, speriat, inconfortabil cu alte cuvinte, în orice fel posibil.

Acest lucru este doar pentru a înțelege că nu mai există schimbări de făcut în exterior. Am trecut prin toate etapele dezvoltării noastre egoiste; am ajuns la o stare în care următorul pas este pur și simplu să ne măcelărim unii pe alții. Asta este tot, nu mai există nimic altceva.

Întrebare: Ce ar trebui să-i spun egoismului meu acum, că am înțeles că egoismul meu mi-a înfățișat întreaga imagine?

Răspuns: Ar trebui să spui că egoismul are dreptate, că și-a făcut treaba; te-a adus în starea în care ești complet dezamăgit și trebuie să înțelegi că nu trebuie să exiști într-o astfel de paradigmă. Nu trebuie!

Ce ar trebui să faci? Trebuie să te corectezi singur și atunci lumea va fi și ea corectată. Aceasta este o metodologie total diferită.

Comentariu: Nu ar trebui să corectez lumea, ci să mă corectez pe mine…

Răspunsul meu: Ar trebui să corectezi lumea corectându-te pe tine însuți.

Comentariu: Da, nu este ușor!

Răspunsul meu: Nu este ușor, dar acesta este un moment bun în istorie, când într-adevăr trebuie să schimbăm sursa dezvoltării noastre, sistemul, metodologia dezvoltării noastre. Dezvoltarea noastră nu va depinde de sfărâmaerea naturii care ne înconjoară, ci de modul în care ne vom schimba pe noi înșine. Drept urmare, lumea se va schimba.

Întrebare: Continuaţi să spuneţi: „Schimbă-te pe tine însuți”. Ce anume înțelegeţi prin „să te schimbi pe tine însuți”?

Răspuns: Este simplu: îmi schimb atitudinea rea față de tot ceea ce mă înconjoară, dintr-o atitudine exploatatoare și egoistă într-una bună și altruistă.

Comentariu: O atitudine caldă și bună.

Răspunsul meu: Da. Atunci voi începe să văd lumea diferit. Voi începe să văd prin ea un sistem de guvernare diferit.

Întrebare: Și din ce voi primi plăcere? La urma urmei, omul este cel care primește plăcere.

Răspuns: Mă voi lega de această lume, voi atinge eternitatea, infinitul, perfecțiunea ei, ceva ce nu văd acum pentru că privesc cu ochii mei egoiști limitați.

Asta este ceea ce ne așteaptă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare dintre noi aparține unui grup guvernat de diverse legi și acorduri. Pe care dintre ele sunt obligat să le anulez și pe care ar trebui să le privesc critic, eventual să le resping sau să cer să fie schimbate? La urma urmei, dacă nu mă raportez la ele în acest fel, grupul nu va putea să mă influențeze.

Dacă intru într-un grup fără nicio rezistență, nu voi simți niciun impact din partea acestuia. Influența se simte doar atunci când o forță apare și schimbă ceva. Orice produs bun este produs ca urmare a acțiunii unei forțe asupra alteia. Cu cât aceste forțe sunt mai mari și cu cât se opun una alteia mai puternic, cu atât beneficiul și randamentul sunt mai mari. Deci, cum ar trebui să mă raportez acum la grup?

În primul rând, prin implicarea deplină atât a minții, cât și a inimii. Abordarea aici este absolut clară și precisă: în niciun caz nu pot schimba nimic din ceea ce a fost acceptat de grup fără a obține consimțământul tuturor celorlalți. Sunt obligat să particip la tot ceea ce grupul cere de la mine. Chiar dacă sunt „incapabil emoțional” să o fac și nu sunt de acord cu asta, trebuie să particip împreună cu toți ceilalți; altfel nu se poate numi a fi în grup. În același timp, sunt obligat să analizez critic situația, să formulez propunerile mele, să le prezint întregului grup și să încerc să conving pe toată lumea că am dreptate. Această abordare este standard și în societatea obișnuită: în Kneset sau în orice parlament, legile sunt, în general, evidente. Nu este nevoie aici să acționezi „deasupra rațiunii”.

Există un singur lucru care trebuie făcut deasupra rațiunii: să intenționezi să te aliniezi cu Forța superioară. De la aceasta nu te poți abate. Adeziunea la Creator este principiul primordial. Orice altceva, înainte de a fi adăugat la acesta, trebuie examinat pentru conformitatea cu acest principiu fundamental, și pe baza rezultatelor ar trebui să se decidă dacă este benefic pentru noi sau nu.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→