În articolul „Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă?”, Rabaş oferă exemple de dorințe care apar din stări opuse sfințeniei, menite să ne conducă la cea mai înaltă sfințenie. Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși de stări extreme care apar în noi.

Omul se ridică din ce în ce mai sus, apoi cade brusc într-un abis. Încă o dată, răul pare să coboare asupra lui din toate părțile. Se întâmplă lucruri neașteptate care par complet deplasate. „Lucrez pentru Creator, deci cum se poate întâmpla asta?” Totuși, apare peste tot – acasă, la serviciu, în țară, peste tot.

Trebuie să acceptăm toate aceste stări ca fiind cele mai potrivite condiții pentru avansare. Mai ales acum, pe măsură ce începem să lucrăm cu înțelegerea a ceea ce este adevăratul efort, vor apărea întrebări și îndoieli și mai dificile. Ele vin pentru a putea clarifica ce este intenția autentică, cum să cerem lumina care reformează și ce înseamnă să fii în echivalență de formă cu Creatorul.

Toate aceste concepte sunt dobândite treptat. Omul le purifică și le șlefuiește până când extrage o perlă dintr-o grămadă enormă de deșeuri, pentru că la început nu poate distinge un lucru de altul. Prin urmare, nu este nevoie să ne temem. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât lucruri mai teribile și mai josnice sunt dezvăluite în noi.

Desigur, este imposibil să nu ne temem. Fiecare nou grad este superior celui precedent, iar „ursul” apare și mai mare, în timp ce omul se simte ca un copil și mai mic stând în fața ursului.

Dar apoi gradul trece treptat. Omul crește la măsura acelui grad, începe să dreseze ursul și îl transformă într-un „pui de urs”, o forță utilă și eficientă. Și așa se întâmplă de fiecare dată.

Baal HaSulam scrie în „Dăruirea Torei” că, cu cât omul devine mai mare, cu atât îi pasă mai mult de lucrurile care sunt îndepărtate de propriul său corp. La început, îi pasă doar de sine. Apoi începe să-i pese de lucrurile din afara sa: copiii săi, familia sa, prietenii săi, societatea, orașul său, țara sa, lumea și în cele din urmă, întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →