Întrebare: Am auzit despre o țară care a plătit cetățenilor 7.000 de dolari pentru un nou-născut, tinerilor căsătoriți li s-au dat 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament, iar dacă deschideai o afacere personală, ți se dădeau 20.000 de dolari. Educația și medicina erau gratuite, nu exista chirie, nu exista taxă de electricitate, împrumuturile erau fără dobândă. La cumpărarea unei mașini 50% era plătită de stat. Este teribil dacă mergi mai departe pe listă. Erau siguri că era posibil să trăiască așa pentru totdeauna. Eu vorbesc despre Libia. Mă uit la țări precum Arabia Saudită, Kuweit, Elveția și Belgia și mă întreb dacă este posibil să distrugem un astfel de paradis material? Aici a fost distrus. În general, poate fi distrus?

Răspuns: Afară sau înăuntru?

Întrebare: Nu contează dacă în exterior sau în interior. O persoană ar trebui să se țină de el cu mâinile și degetele de la picioare. Aceasta este lumea lui materială; el este complet asigurat. Cum se destramă asta? Vă rog, explicaţi-mi.

Răspuns: Oamenii nu apreciază ceea ce au. Și pe de altă parte există mulți oameni invidioși – în exterior și în interiori. Prin urmare ei îl distrug.

Întrebare: Cum poate ceva din interiorul unei persoane să o determine să spună: „Acesta este paradisul, trebuie să renunți la el și să-l distrugi total, iar după aceea vor fi doar ruine”?

Răspuns: Dacă aceasta este o ideologie, atunci poate fi mai mare.

Întrebare: Deci se poate face? Chiar și în aceste țări la care ne uităm acum și suntem absolut siguri că vor rezista timp de secole și secole?

Răspuns: Nu pentru mult timp.

Întrebare: Când am vorbit despre Sodoma, în principiu era același stat ca în Libia și Arabia Saudită?

În Sodoma vorbim despre faptul că Creatorul a spus că este imposibil să trăiești așa și trebuie distrus. În ce moment vine o asemenea nerăbdare de sus?

Răspuns: Când oamenii încep să neglijeze ceea ce le este dat.

Întrebare: Adică a fost acordat sprijin financiar complet. Ce este neglijenţa unei persoane?

Răspuns: În faptul că el crede că el, se presupune că are dreptul la asta.

Întrebare: O persoană ar trebui să spună: „Acesta nu este al meu și nu am dreptul la el”?

Răspuns: Nu am dreptul la el, dar îl primesc și îi sunt recunoscător Creatorului pentru asta.

Întrebare: Aceasta este propoziția principală?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, acest principiu care a fost în Sodoma, „al meu este al meu, al tău este al tău”, este foarte aproape de principiile din acest caz?

Răspuns: Acest principiu a fost stabilit rigid. Adică dacă vecinul meu moare de foame, nu am dreptul să-l ajut.

Comentariu: Ei bine, asta este prea mult! Nu cred că este posibil acum.

Răspunsul meu: Aceasta este cealaltă față a aceleiași monede.

Întrebare: În principiu aceste stări, bunuri materiale se pot transforma în această lege rigidă? „Al meu este al meu, al tău este al tău” și eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.

Răspuns: Da.

Întrebare: Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută. Are o mulțime de adepți. Să spunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat ţie, dar mie nu mi-a dat, atunci chiar dacă voi muri trebuie să primesc de la Creator ceea ce El îmi dă.

Întrebare: Deci Creatorul a dat bogăție unuia, sărăcie altuia și așa ar trebui să fie? Și eu nu interferez cu sărăcia ta și tu nu interferezi cu averea mea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Există o logică în asta. Deci, unde este viciul?

Răspuns: Viciul este că oamenii nu o iau așa cum ar trebui. Adică, ei nu acceptă autoritatea absolută a Creatorului, și prin urmare este distrusă.

Trebuie să fim deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu doar „al tău este al tău și al meu este al meu”. Ne este dat de sus, și trebuie să facem o ajustare la asta, că totul este al nostru.

Dat de Creator, „al tău este al tău și al meu este al meu” la început, îl lăsăm în interior, iar de sus îl acoperim cu iubire.

Întrebare: Acesta este ceea ce se numește „al nostru”? Deci construim poduri de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este munca principală? Apoi va dura secole și nu se va mai schimba?

Răspuns: Atunci suntem ca niște parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți peste acest rău cu iubire.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este „al meu este al meu, al tău este al tău”? Asta numești tu rău?

Răspuns: Desigur. Acesta este egoismul.

Întrebare: Cum diferă acest lucru de revoluții? Și într-o revoluție au spus: „Acesta este al nostru”. Ce nu era acolo? Noi spunem că „al meu este al meu, al tău este al tău” ar trebui să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator, prin definiție.

Cred că nu va ieși nimic bun din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge în continuare la conștientizarea că este necesar să se rezolve aceste probleme prin metoda cabalistă. Adică să-l punem pe Creator —Unicul, Întregul — în fruntea întregului proces de dezvoltare umană și să ne ținem de El. Și să o facem doar în numele unei singure propoziții, fraze – Frăție!

Întrebare: Și vor dori oamenii să aplice asta? Nu vor dori să o piardă?

Răspuns: Dacă vor dori să o piardă, se vor cufunda într-o astfel de confruntare, încât nu va mai exista cu cine să fie într-o confruntare.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 26/6/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dorinţa de a primi aprobare și recunoaștere este egoism?

Răspuns: Nu este cu adevărat egoism. O astfel de dorință se poate manifesta în cel mai bun sens al cuvântului atunci când o persoană inventează ceva, când încearcă să facă ceva pentru a face bine oamenilor și are nevoie de sprijin.

Întrebare: Ce sfaturi aţi da unei persoane care nu are prieteni adevărați, dar ar dori să-i găsească?

Răspuns: El trebuie să se schimbe. Nu e ușor. El trebuie să înțeleagă clar de ce are nevoie de acest lucru, dacă are nevoie de acești oameni, pentru ce și-ar dori să se conecteze cu ei, ce le-ar putea oferi și așa mai departe.

Întrebare: Ce părere aveţi despre meditație?

Răspuns: Nu știu, nu am practicat-o niciodată. Cred că există oameni care au nevoie de ea, ei o doresc. Dar personal, nu mă văd practicând meditația.

Întrebare: Care a fost cel mai fericit moment din viața dvs.?

Răspuns: Cred că cel mai fericit moment din viața mea a fost ziua în care mi-am găsit profesorul. Îl căutam de câțiva ani, am călătorit la o mulțime de oameni și i-am întrebat dar nu am primit un răspuns. Și deodată, întâmplător am găsit un profesor.

Întrebare: Dacă influențăm alți oameni cu gândurile noastre, la ce ar trebui să ne gândim în fiecare moment?

Răspuns: Pentru ca acest moment să nu treacă în zadar. Pentru ca în acest moment să ai un contact între tine și Creator și să înțelegi ce vrei de la acest contact.

Din KabTV „Cabala în lumea turbulentă modernă” 3/8/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La nivel corporal, Creatorul ne oferă tot felul de plăceri din bani, putere, onoare și cunoaștere. Ce plăceri ne oferă El în spiritualitate?

Răspuns: Plăcerile spirituale sunt absolute. Ele practic nu se termină și nu sunt limitate de nimic. În măsura în care ai o dorinţă, poți absorbi aceste plăceri și poți simți că ești împlinit.

Dacă în lumea noastră lumina intră în dorință, o stinge treptat, iar dorința dispare; în lumea spirituală depinde doar de măsura în care dorințele tale coincid cu capacitățile tale, cât de mult poți fi asemănător cu lumina, atât vei putea să o primești.

Întrebare: În principiu, este Înţelepciunea Cabala un fel de brevet pentru plăcerea ideală fără sfârșit? Este patentul de fapt de a primi plăcere de dragul Creatorului?

Răspuns: Da, altfel nu vei putea fi împlinit, pentru că dacă plăcerea este de dragul tău, atunci lumina va dispărea imediat.

Acesta este întregul sens al înțelepciunii Cabala, de a ajunge la un sentiment de plăcere infinită.

KabTV “Prefaţă la Înţelepciunea Cabala” 30/7/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Creatorul ne aduce mai aproape de El într-un mod foarte neașteptat. Dar ce ar trebui să facem într-un moment când suntem departe de El? Este nevoie de răbdare?

Răspuns: Depinde de tine. Nu există coadă la Creator. Cine vrea să fie mai aproape de El, aderă la El și Îl realizează. Deci nu ai de cine să te plângi decât despre tine.

Întrebare: Suferințele sunt o simțire egoistă în lumea materială. Cum le putem ridica la nivelul suferințelor spirituale?

Răspuns: Începe să suferi din cauza faptului că nu-i iubești pe ceilalți.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/8/23, „Obișnuința devine o a doua natură”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La un moment dat, o persoană decide să nu mai primească de dragul său. A cui este decizia: a persoanei sau a Creatorului?

Răspuns: A unei persoane.

Întrebare: Când o persoană înțelege natura primirii sale, cum poate găsi cel mai de jos punct de la care se va îndrepta către rugăciune și conexiune?

Răspuns: Cel mai de jos punct este atunci când o persoană simte că nu există nimeni pe lumea asta mai jos și mai rău decât el. Din acest punct ar trebui să înceapă ascensiunea.

Întrebare: Când Creatorul ne dezvăluie boala sau ne dă un fel de șoc, prima reacție este ura și resentimentele împotriva Creatorului. Este posibil să schimbi asta astfel încât să existe doar recunoștință?

Răspuns: Mulțumim și cerem Creatorului să ne schimbe.

Din lecția zilnică de Cabala 10/8/23, „Obișnuința devine o a doua natură”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii se unesc și se separă, se unesc și se despart. Ei nu au puterea de a-și remedia relațiile și conexiunea. Le este mai ușor să o ia de la capăt.

Știm din Cbbala că întreaga natură în general vorbind, este rupere. Trăim în ea și trebuie să o corectăm. Ce ar trebui să facă oamenii oricum: să încerce să-și repare relațiile sau ar trebui să o ia de la capăt?

Răspuns: Oamenii trebuie să înțeleagă că nimic nu este perfect. Pe de o parte, totul în natură constă în dezvăluirea contradicțiilor, calităților dăunătoare și așa mai departe. Pe de altă parte, atitudinea noastră față de acest lucru ar trebui să fie foarte răbdătoare și conștient corectă.

În orice stare trebuie să vedem niște oportunități de corectare, dar nu numai corectări, ci și îmbunătățiri în viața noastră. Totuși, acest lucru va fi posibil dacă ne raportăm la aceasta în mod corect.

KabTV „Cabala în lumea turbulentă modernă” 3/8/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Capitolul „Două puncte” din Cartea Zohar  începe cu „Frica de Domnul este începutul înțelepciunii”.

Ce înseamnă începutul înțelepciunii? Despre ce fel de înțelepciune vorbim? Și de ce frica este considerată înțelepciune?

Răspuns: Ideea este că atunci când o persoană trezește o atitudine față de Creator bazată pe admirația față de El, aceasta este începutul înțelepciunii umane. Din acest punct încolo, o persoană se poate dezvolta în această direcție.

Creatorul este o forță superioară care se manifestă în relație cu oamenii ca o calitate a iubirii și a dăruirii. Prin urmare, pentru a realiza o conexiune cu Creatorul, o persoană trebuie să dobândească aceleași calități de strădanie față de dăruire și conexiune. Atunci o persoană poate avansa.

Înțelepciunea este percepția exactă a Creatorului, conexiunea corectă cu El și înțelegerea corectă a acțiunilor Sale în relație cu noi oamenii. Iar primul pas către această înțelepciune, pentru a stabili un contact adecvat cu El, ar trebui să fie respectul față de Creator.

KabTV „Introducere la Cartea Zohar”, 6/8/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În munca noastră dobândim obiceiuri. În fiecare zi venim la lecţie, ne întâlnim cu grupul de  zece și facem multe alte acțiuni conform programului obișnuit. Cum devin toți prietenii Kelim (Vase) pentru calitatea dăruirii, pentru atingerea spirituală?

Răspuns: Omul nu știe cum se întâmplă acest lucru. Lumina influențează omul și îl duce treptat la o înțelegere crescândă a faptului că beneficiile dăruirii depășesc cu mult beneficiile primirii.

Apoi el cântărește: este mai bine pentru mine să dau, să spunem cinci dolari, decât să-i primesc. Asa functioneaza.

Din Lecția zilnică de Cabala 9/8/23, „Obișnuința devine o a doua natură””

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne bazăm pe Creator în simțirile noastre? Cum pot înțelege că acțiunile mele Îi aduc cu adevărat mulțumire Lui și nu egoismului meu?

Răspuns: Trebuie să-ți treci acțiunile prin grup. Dacă aduci mulțumire grupului și prietenii tăi vor să aducă mulțumire Creatorului împreună cu tine, atunci acționezi corect.

Un indicator al primirii plăcerii de dragul Creatorului este că de îndată ce uiți de El, plăcerea încetează.

Întrebare: Cum transmitem în mod corect plăcere Creatorului?

Răspuns: Depinde de intenție. Trebuie să vă adunați ca un grup care este unit printr-o intenție comună și eforturi comune de a aduce mulțumire Creatorului. Și ar trebui să doriți să vedeți și să simțiți că sunteți conectați unul cu altul și cu Creatorul; așa Îi transmiteți plăcere.

Lecția zilnică de Cabala 10/8/23, „Obișnuința devine o a doua natură””

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La știri (Inc.com): „64 de ani de date dovedesc că, cu cât copiii au visele mai mari, cu atât vor avea mai mult succes, un nou studiu arătând că măsura visării la copii contează la fel de mult pentru succesul viitor, precum IQ-ul sau mediul familial.”

„Un studiu publicat recent analizează printr-o serie de sondaje pe 17.000 de copii, efectuate de 10 ori din 1958 până în prezent și constată că, atunci când vine vorba de cât de mult obțin copiii în viață, visele mari contează la fel de mult, dacă nu mai mult decât IQ-ul sau situația socioeconomică a familiilor. …

„Amploarea viselor copiilor ajută la determinarea circumstanțelor lor viitoare – iar adulții au un rol important în modelarea acestor vise. …

„Studiul a constatat că atunci când copiii au avut obiective nerealiste în anii adolescenței, au ajuns să fie mai nefericiți la vârsta adultă timpurie, când realitatea s-a instalat…

„Datele arată că atunci când părinții și profesorii îi împing pe copii să fie mari, indiferent de circumstanțele lor actuale, copiii ridică așteptările. Iar rezultatul este un succes mai mare în carieră și fericire la vârsta adultă, indiferent de locul din care copiii încep viața.”

Întrebare: Întrebarea este foarte simplă: să visezi sau să nu visezi?

Răspuns: Dacă o persoană nu visează, atunci va fi un animal.

Întrebare: Și dacă acestea sunt vise complet nerealiste? Visele unui copil sunt oarecum aşa…

Răspuns: Chiar dacă sunt nerealiste, este totuși necesar să visezi. Nu trebuie să trăiești în vise și prin vise, ci în principiu este necesar să visezi.

Întrebare: Ce este asta? Ce dezvoltă această vizualizare a unui copil?

Răspuns: Acest lucru dezvoltă o mulțime de calități la un copil. În primul rând, să înceapă să-și imagineze viața așa cum și-ar dori să o vadă, ce trebuie să schimbe în sine și în general ce și-ar dori să schimbe în viață și în lume. Și toate acestea îl pun față în față cu lumea. Adică nu mai este doar un individ cu voință slabă și care acceptă, ci este chiar ceea ce și-ar dori să creeze în lume.

Întrebare: Deci această realitate pe care copilul o vede, vrea să se îmbunătățească și să trăiască în ea tot timpul?

Răspuns: Da desigur, măcar fă-o pentru tine, poate că nu este mai bine, dar este pentru tine.

Întrebare: De ce atunci când copiii visează nerealist, mulți devin nefericiți la vârsta de 18 ani?

Răspuns: Depinde cât de multă înțelegere are, cât de mult îşi critică visele. Aici este necesar să o luăm în mod rezonabil până la urmă.

Întrebare: Deci, la un moment dat vine gândul că acesta este doar un vis?

Răspuns: Da. Este necesar să-l antrenezi, trebuie să-i spui, să-i explici. Și trebuie să înțeleagă că există o cale lungă de la un vis până la realizarea lui. Dar în principiu omul poate implementa o parte din el.

Întrebare: La un moment dat visele încep să părăsească o persoană sau o persoană trebuie să viseze tot timpul?

Răspuns: Nu, adevărul este că omul trece prin multe etape diferite în timpul vieții sale, în principal în tinerețe, la vârsta adultă. Etapa principală este dezvoltarea hormonală atunci când este deja atras să creeze o familie sau o conexiune și așa mai departe. Și apoi există o mulțime de întrebări care îi contrazic visele anterioare, îl determină. Dar aceasta nu este o lovitură a sorţii pentru el, ci dimpotrivă. Toate acestea sunt o formă de dezvoltare.

Întrebare: Omul trebuie să continue să viseze așa până la bătrânețe?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Aveţi un vis?

Răspuns: Da, există un vis.

Întrebare: L-aţi păstrat atât de mult? Aţi trecut prin viata cu acest vis?

Răspuns: Nu, s-a schimbat de-a lungul vieții. Devine din ce în ce mai sobru, realist de implementat în viață. Rămâne, dar este departe de visul pe care l-am avut la început.

Întrebăre: Dacă omul se oprește, nu mai visează și totul a dispărut, ce este asta?

Răspuns: Îmi pare rău pentru el. Ce-i mai rămâne atunci în viață? Doar o pensie.

Este necesar să visezi, să-ți realizezi visul, măcar într-o formă parțială. Alege din ceea ce este real și implementează-l.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 17/7/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→