Întrebare: Când oamenii comunică pe rețelele de socializare, se mint între ei pentru a părea mai buni decât sunt în realitate. Pe de altă parte, sunt mai sinceri decât în contact direct. Adică, când te privesc în ochii, îmi este mai greu să spun adevărul. Iar când avem contact prin ecran, este mult mai ușor.

Ce am pierdut atunci când am încetat să mai comunicăm unul cu celălalt fizic și să ne uităm în ochii celuilalt?

Răspuns: Comunicarea directă necesită o anumită pregătire, aș spune, ridicându-te deasupra sinelui și fiind inclus într-o altă persoană. Iar comunicarea prin ecran, dacă mai este și incognito, nu este comunicare, este o expresie unilaterală a nici măcar gândurilor și punctelor tale de vedere, ci a ceva cu care vrei să umpli ecranul.

Problema este că nu există nicio limită pentru comunicarea pe internet, nici în cantitate, nici în calitate. Și de aceea am intrat în zona în care ne degradăm complet. Nu ne interesează ce cred alții, ce se întâmplă ca urmare a implicării noastre în conexiunea pe internet. Pe scurt, umanitatea se diluează cu mizerie.

Întrebare: Cum îți imaginezi comunitățile virtuale ale viitorului?

Răspuns: Comunitățile virtuale ale viitorului vor depăși această boală a copilăriei și vor adopta legi clare, stricte, bazate pe necesitatea dezvoltării corecte a umanității. Aceasta îi va face pe oameni să învețe și vor avea timp, energie și resurse pentru asta.

Oamenii vor începe să învețe, bazându-se nu doar pe moralitate, ci pe nivelul spiritual, pe care trebuie să-l atingă. Așa se va dezvolta întregul Internet.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 10/7/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cabala spune că atunci când cineva se roagă pentru sine (în principiu, acest lucru este firesc pentru o omul obișnuit), este un păcat.

Răspunsul meu: Dacă o persoană se gândește la sine, atunci se cam separă de restul și nu se apropie de ei. În mod firesc, acest lucru o îndepărtează de Creator, deoarece Creatorul ne vede pe toți uniți într-un întreg comun, așa cum am fost înainte de separarea în indivizi separați.

Întrebare: Creatorul nu se gândește la Sine? Nu are astfel de gânduri?

Răspuns: În primul rând, El nu se gândește la Sine. În al doilea rând, El nu se gândește la fiecare ca indivizi, pentru că ne simte ca un întreg.

Întrebare: Să spunem că mă uit la cineva. Acesta este format din miliarde de celule. Nu mă adresez unei celule, mă adresez unei imagini. În acest mod ne vede Creatorul individual?

Răspuns: În niciun caz! El nu face nici cel mai mic calcul cu o singură persoană. El ne-a creat într-o calitate egoistă în care simțim că existăm separat unul de celălalt, opusi Lui.

Întrebare: Și ce ar trebui să înțeleg din asta? Că El nu mă ia în consideră deloc? Nici măcar nu știe că exist?

Răspuns: Dacă știe sau nu, este cu totul altă chestiune. El nu ține cont de mișcările personale individuale, cu excepția mișcării spre apropierea de El prin apropierea de ceilalți.

Din emisiunea KabTV „Stările spirituale”,  19.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există situații în care merită să urmezi doar un singur om, un lider, și nu o echipă?

Răspuns: Da. Dacă vrem să atingem un obiectiv mai înalt, atunci nu ne putem baza pe opinia mulțimii, deoarece rămânând o mulțime cu multe opinii, nu poate produce nimic special sau ceva superior ei. Vedem ce iese din asta. Toate acestea sunt inventate doar pentru a păcăli oamenii.

Dacă vrem să ne ridicăm deasupra statutului nostru, nu avem nevoie de mulțime. Trebuie să instruim oamenii, chiar și aceeași mulțime, pentru a fi un colectiv care se poate ridica deasupra, în credință deasupra rațiunii, adică la următorul nivel de dezvoltare, simțind creația.

Întrebare: Dar pentru a ajunge la această stare, este necesar să anulăm opiniile personale și să combinăm eforturile pentru a crea o dorință unificată. De ce nu putem adăuga opiniile noastre și să nu le anulăm?

Răspuns: Nu. Dacă procedăm astfel, nu vom ajunge la credință deasupra rațiunii. Fiecare dintre noi trebuie să ne smerim în raport cu colectivul și apoi vom ajunge cu toții într-o stare în care, în uniunea noastră, devenim mai sus decât fiecare dintre noi individual sau împreună ca o sumă.

Aici funcționează un principiu complet diferit. Lucrez cu egoismul meu, ridic societatea în ochii mei și o accept ca pe ceva sacru. În ciuda faptului că am dreptate ca individ, accept opinia societății mai presus de a mea, deoarece este o societate! Înțeleg că există o forță comună, o opinie comună.

Aceasta nu este părerea mulțimii. Dacă vrem să fim conectați împreună, suntem cu toții unul în celălalt, fiecare anulându-ne. Apoi creăm o astfel de stare în care toată lumea se egalează cu ceilalți. Apoi începem să simțim următorul nivel al dezvoltării noastre, fiecare din punctul de anulare. Aceasta se numește credință deasupra rațiunii.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 25.09.2020

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul lucru este că ne străduim constant să ne conectăm, să menținem unitatea. Am fost separați de sus și ne conectăm din nou. Așa lucrăm împreună cu Creatorul: El ne separă, noi ne conectăm, El ne separă din nou, noi ne conectăm din nou.

Trebuie să realizăm conexiunea noastră cu Creatorul în această muncă reciprocă. Și apoi, în deconectările pe care El le provoacă în noi și conexiunile dintre noi prin care ne conectăm cu El, începem să distingem limbajul Său – precum Codul Morse: punct, liniuță, bip, bip …

Însuși Creatorul face deconectarea și noi Îi cerem să ne conecteze. Apoi, în toate aceste acțiuni, începem să simțim Creatorul și să înțelegem ce vrea El să ne spună, ca într-un mesaj radio codat: beep-beep-beeeeep-beep …

Simțim Creatorul vorbindu-ne prin intrările și ieșirile luminii în Kli-ul nostru și explicându-ne ce forme mai avansate trebuie să atingem pentru a ne apropia de El. Creatorul ne învață cum să ne apropiem din ce în ce mai mult de El.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/9/20, 12/9/20, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ura, respingerea, dezacordul și neînțelegerea sunt în esență forma opusă a Creatorului, forma opusă a unității. Din aceasta, ajungem treptat la realizarea Creatorului.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult din generație în generație, cu atât ne simțim mai mult ca fiind individualişti, separați de ceilalți. Cu toate acestea, dacă acoperim toate păcatele cu iubire, vom putea să ne conectăm mai presus de toate diferențele.

Diferența dintre respingere și conexiune, între ură și iubire, dă intensitatea revelării Creatorului. Această diferență rămâne ca adâncimea dorinței deasupra căreia se ridică conexiunea: restricție, ecran și lumină reflectată. Apoi, între minus și plus, simțim puterea revelării Creatorului, care asemenea lipiciului, adună împreună toate opusele.

Acesta este motivul pentru care Creatorul a rupt sufletul comun al lui Adam HaRishon, a intrat cu toată forța Sa între bucățile rupte și a rămas acolo în forma Sa opusă, astfel încât să-L putem dezvălui din opusul Său, pentru a înțelege iubirea din ură, unitatea și conexiunea din respingere și neînțelegere, până ajungem la adeziunea completă.

Prin urmare, conectarea părților lui Adam HaRishon într-un singur sistem, sau dezvăluirea Creatorului care ne adună împreună, este una și aceeași.

Munca este simplă: între mine și prietenii mei este Creatorul în forma opusă, pe care, prin eforturile, cererea și rugăciunea mea, o transform din forța respingerii în forța conexiunii, adeziunii, astfel încât întunericul să strălucească. ca lumina. În locul urii nesfârșite, a abisului negru dintre noi, va apărea cea mai puternică lumină, conexiunea și iubirea unei mari forțe, tocmai din cauza întunericului revelat.

Înțelegem că realitatea constă în bine și rău, că unul nu poate fi fără celălalt și ambele sunt la fel de importante, deoarece în conexiunea dintre ele se descoperă Creatorul. Este foarte dificil să menţii ura, când iubirea vine. Nu vrem să ne gândim la ură, suntem atrași de iubire din toată inima. Este o treabă mult mai grea să te menții în ură și să nu te arunci în oceanul iubirii.

Cu toate acestea, trebuie să constăm din amândouă și abia atunci ne opunem Creatorului. Creatorul este o singură forță a binelui absolut. Cu toate acestea, includem două forțe și construim o linie de mijloc între ele cu ajutorul Creatorului, care este acolo cu noi.

Trebuie să ne obișnuim cu faptul că fiecare persoană include întotdeauna două opinii, două forțe, două dorințe opuse. În creația corectă, trebuie combinate două forme ale naturii, iar în mijlocul dintre ele, vrem să-l stabilim pe Creator, astfel încât „Cel care face pace mai sus, să facă pace cu noi și cu tot Israelul”. Înțelegând diferența dintre bine și rău, lumină și întuneric, dezvăluim forța superioară deasupra contrastului stărilor opuse. Dacă încercăm să dezvăluim binele și răul, ura și iubirea, separarea și conexiunea, respingerea și atracția dintre prieteni, îl vom dezvălui pe Creator între noi și vom construi o linie de mijloc.

Ura și iubirea se susțin reciproc ca uleiul și fitilul, care aprind împreună o lumânare. Trebuie să existe întotdeauna rezistență (un fitil), o incapacitate de conectare și, în același timp, ulei și lumină. Așa construim atitudinea corectă față de realitate.

Prin urmare, toate încercările lumii de a ajunge la bine, vor duce doar la o revelare și mai mare a răului, până când ne vom da seama că avem nevoie de o metodă diferită pentru existența noastră. Nu ne putem distruge reciproc, eliminând toate opusele, așa cum ar dori egoismul. Dimpotrivă, folosind toate opusele putem construi linia de mijloc. Acest lucru va deveni evident peste tot în lume, mai ales în țările cele mai dezvoltate.

Opusele rămân, dar toate păcatele sunt acoperite de iubire. Dacă nu urmăm această cale, nu vom putea să creăm și să menținem o familie, să creștem copii sau să realizăm pacea între părți din țară și dintre țări. Vom deveni o forță distructivă în natură. Materia minerală, plantele și animalele pot exista deoarece sunt controlate de natură și acționează instinctiv corect. Cu toate acestea, oamenii nu pot exista, decât dacă găsesc linia de mijloc.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/7/20, „Linia de mijloc”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Hanuka este prima sărbătoare pe care o sărbătorim în dezvoltarea noastră spirituală. Întreaga Torah vorbește doar despre dezvoltarea spirituală a omului și, de fapt, Hanuka este abia menționată acolo, deoarece această stare nu a ajuns încă la primirea luminii superioare. Este doar o pregătire pentru corectări.

Hanuka este dezvoltarea omului la nivelul Binei, prima etapă spirituală, dăruire de dragul dăruirii. Și vrem să ajungem la aceasta prin conexiunea noastră în grup, deasupra egoismului nostru, dorinței de a primi plăcere, deasupra respingerii reciproce și a tuturor obstacolelor care ne împiedică să atingem unitatea.

Prima etapă a unității se numește Hanuka, „parcare”. Când ajungem la ea, şi câștigăm puterea de dăruire, atunci înțelegem că acesta este un mijloc de a începe să înțelegem Creatorul după acest pas, nu doar prin intenția de a dărui, ci prin actul de dăruire, realizarea acestei intenții în practică, în dorința noastră.

Aceasta va fi deja primire de dragul dăruirii, primirea practică a luminii superioare de dragul dăruirii, ceea ce ne face asemănători Creatorului și ne deschide dialogul cu forța superioară: „Eu sunt al Preaiubitului meu și Iubitul meu este al meu”.

Cu toate acestea, acest lucru se va întâmpla abia mai târziu și, deocamdată, trebuie să dobândim intenția de a dărui prntru toate dorințele noastre, adică de a obține dăruirea de dragul dăruirii, care este simbolizată de Hanuka, „parcarea” pe calea spre corectare.

Hanuka este o cale de ieșire din întuneric. La urma urmei, nu vedem lumea spirituală, adevărata realitate; trăim în întuneric complet, închiși în egoismul nostru. Și dacă vrem să corectăm aceste dorințe în dăruire, atunci mergem la lumina dăruirii. Prin urmare, Hanuka este numită festivalul luminii. Începem să ne deschidem sufletul și învățăm să-l folosim corect, să aprindem lumina milostivirii, Hassadim, în suflet.

Dacă dorința unei persoane este corectată, dacă puterea de dăruire este dobândită, lumina Hassadim, atunci după sărbătoarea Hanuka poate începe deja să o folosească pentru a primi de dragul dăruirii, umplând sufletul cu lumina superioară NRNHY și devenind asemenea Creatorului.

Hanuka este o tranziție de la întuneric, de la dorința de a se bucura, la lumină, dorința de a dărui și de aceea este numită festivalul luminii. Tradiția de a aprinde lumânări de Hanuka, în lumea noastră, simbolizează corectările spirituale interioare care trebuie făcute în sufletul tău.

Plăcerea dăruirii de dragul dăruirii este că ne ridicăm deasupra dorinței noastre egoiste. Minunea de Hanuka constă în faptul că urcăm la nivelul opus dorinței de a primi plăcere: de la Malchut la Bina.

Dorințele de a primi plăcere în interiorul unei persoane care rezistă spiritualității, sunt numite greci. Se pare că există un război între greci și Israel, dar, desigur, acest lucru nu se referă la țările acestei lumi, ci doar la concepte spirituale.

Grecii sunt dorințele de a se bucura, din fiecare dintre noi, Macabeii sunt intențiile de dăruire, iar războiul este între cei care vor să acționeze pentru ei înșiși și cei care cer dăruirea. O astfel de confruntare are loc în fiecare persoană.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/10/20, “Hanukh”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Există ceva numit xenofobie. Este dorința de autoconservare bazată pe antipatie, intoleranță și prejudecăți față de oameni care sunt diferiți, cu o culoare diferită a pielii, greutate suplimentară, înălțime mică etc. Creierul nostru îi identifică imediat ca fiind străini.

Există o lege a asemănării formei conform căreia oamenii care sunt asemănători se atrag reciproc și contrariile se resping. Spunem că trebuie să respectăm legile naturii.

Răspunsul meu: Nu, legea naturii nu înseamnă neapărat să fii mai aproape de cei care sunt ca tine. În majoritatea cazurilor, este necesar să te conectezi cu cei care sunt diferiți de tine, pentru a crea un câmp mai larg de relații sociale.

Prin urmare, vedem în tot felul de conexiuni biologice, că se combină cu altele, uneori ele sunt foarte diferite . Acest lucru duce la o diversitate și mai mare în natură.

Prin urmare, nu vei separa doar roșcatele cu roșcate, cele înalte cu cele înalte etc., pentru că asta nu poate duce decât la consecințe incorecte.

Întrebare: Atunci, ce este această lege a asemănării formei, ce atrage ce?

Răspuns: Se referă la similitudinea interioară, atunci când oamenii sunt atrași unii de alții și simt aceleași aspirații.

În Cabala, aceasta este cea mai importantă calitate; ne reunim în grupuri cu intenția de a atinge un scop special, unul necorporal, care nu poate fi determinat de nicio convenție standard, materială.

La acest proces pot participa oameni care au culori diferite ale pielii, înalți, scunzi, grași, slabi, etc. Principalul lucru este că toată lumea ar trebui să aibă dorința de a se conecta cu ceilalți, ridicându-se deasupra naturii proprii. Ei încep să se conecteze într-un mod complet diferit și cu calități care nu au consecințe în această lume.

Cu alte cuvinte, atunci când vorbim despre similitudine, ne referim la similitudinea obiectivelor oamenilor, dar calitățile și trăsăturile lor de caracter rămân diferite. Cu cât varietatea este mai mare, cu atât ajungem la similitudine.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14/10/20

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Linia de mijloc este patentul Creatorului, o invenție divină. Într-adevăr, în linia de mijloc sunt combinate două forțe ale naturii  – pozitivă și negativă, dăruirea și primirea, iubirea și ura, respingerea și atracția – tot ce există în realitate, atât în lumea superioară a dăruirii cât și în lumea inferioară a primirii.

În această conexiune ele nu se anulează, ci încearcă să se complementeze, ceea ce ar părea imposibil. Până la urmă, cum poate focul și apa, ura și iubirea, să se conecteze, cum pot două lucruri opuse să trăiască și să existe împreună în linia de mijloc, astfel încât să nu fie nimic inutil în univers? Cum a fost posibil să se creeze o asemenea imagine perfectă, unde este imposibil să ștergi sau să adaugi un singur detaliu?

Noi, în lumea noastră, nu înțelegem asta. Oamenii vor tot timpul să distrugă răul și să aibă doar bine în viețile lor. Însă asta nu este abordarea corectă.

Cabala este numită înțelepciunea ascunsă, deoarece ea ne învață cum să combinăm toate lucrurile opuse din natură. Una nu o suprimă pe cealaltă, însă prin combinarea, integrarea lor, acestea înțeleg că nu pot exista una fără cealaltă și că doar prin combinația lor corectă este realizată perfecțiunea.

Umanitatea caută tot felul de forme și metode de existență pentru a realiza pacea. Asta nu este ușor de făcut nici măcar între doi oameni. Pacea și perfecțiunea sunt prerogativele Creatorului și ceea ce îi lipsește omului.

Creatorul ne-a creat cu o înclinație rea și ne-a dat un pic de bine astfel încât să căutam cum să combinăm toate acestea. Și când într-un final ajungem la disperare datorită imposibilității de a combina aceste două opuse, noi începem treptat să realizăm că lipsește o a treia forță. Nu trebuie să anulăm una dintre forțe, așa cum încearcă să facă politicienii și alți oameni, fiecare în propriul lor egoism.

Dacă ne dezvoltăm corect, vom vedea că nu este nimic rău sau bun în lume. Este necesar doar să aducem împreună binele și răul, iar prin combinarea lor corectă vom descoperi a treia stare, perfecțiunea, împletită din amândouă.

De aceea este spus „Bărbatul și femeia, dacă ei sunt recompensați, Shechina este între ei”. Bărbatul și femeia sunt două lucuri opuse, ca focul și apa. Însă perfecțiunea este posibilă când Shechina, prezența Creatorului, este revelată între ei.

Creatorul este a treia linie, care este revelată exact când încerci să lucrezi corect cu două linii opuse. Dăruirea fără primire și primirea fără dăruire nu poate exista. Combinația corectă dintre ele este înțelepciunea Cabala, deoarece această conexiune construiește un vas spiritual pentru primirea luminii, unde este o profunzime a dorinței și Sfințenia, adică tot ce este necesar pentru revelația celei de-a treia linii, Creatorul.

Linia de mijloc este revelația Creatorului. Ea începe cu Keter, care este mai înaltă decât toate Sefirot, mai înaltă decât creația. Apoi continuă în Sefira Daat, creată de conexiunea dintre Hochma și Bina în Sefira lui Iacob. Apoi în conexiunea dintre Hesed și Gevura, în Sefira Tifferet, care va fi linia de mijloc în corp. Se termină la sfârșitul Parțuf-ului, în conexiunea dintre Netzach și Hod – Sefira Yesod.

Și fiecare dintre noi trebuie , în interiorul lui și în grupul de zece, să găsească, să clarifice și să construiască această linie de mijloc în care vom revela Creatorul. Toți ar trebui să fie atât deasupra cât  și sub toată lumea. Adică cineva devine flexibil în relație cu prietenii săi, pregătit să facă orice pentru a duce la conexiunea globală.

Ca rezultat, devenim atât de flexibili că ne gândim doar la cum să ne sprijinim și întărim prietenii și să simțim cum grupul este conturat tot mai corect mulțumită eforturilor mele. Toți cei care au grijă atât în această măsură de grup, se construiesc pe ei înșiși ca linia de mijloc, se direcționează spre Creator și Îl revelează în interiorul lor.

Omul ajunge la linia de mijloc pentru că  a vrut să se alăture grupului, să îl sprijine și să perceapă corect toate stările sale pozitive și negative. Aceste lucruri opuse nu ar trebui să creeze un scurt-circuit și nu ar trebui să se îndepărteze la infinit unul de celălalt, ci ar trebui să fie apropiate, astfel încât între ele se construiește sistemul liniei de mijloc .

Linia de mijloc nu există în natură, ea trebuie construită de noi, așa cum este spus: „Voi M-ați făcut”.

Apropierea de linia de mijloc începe când realizez că sunt nimic fără prieteni și grup.  Când vin la pregătirea pentru lecție, mă simt mort, gol, fără sentimente, nepregătit. Dar când îmi aud prietenii vorbind, trezindu-se între ei, mă trezesc și eu. Prin trezirea lor renasc.

Astfel începe „ziua” mea și eu devin tot mai pregătit să întâlnesc grupul de zece și Creatorul în interiorul lui. Din asta este compusă Cabala practică, construirea unei linii de mijloc, un loc comun între noi. Și în acest spațiu comun descoperim toate calitățile și stările noastre opuse, pe care Creatorul ni Le-a trimis, de sus, și construim din ele un vas spiritual în care Îl revelăm.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 12/6/20, „Linia de mijloc”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Teama de a-ți exprima gândurile, emoțiile și sentimentele provine din faptul că o persoană nu știe cum vor reacționa ceilalți. Îi este frică să nu fie respinsa sau ridiculizata. Ce sfaturi le-ați da unor astfel de oameni?

Răspuns: Acesta este egoismul uman obișnuit, care vrea să arate corect, dezvoltat, ceva special, prietenos, bine dispus. De regulă, o persoană se teme că va fi criticată, respinsă etc.

Dar, în general, dacă facem o pregătire specială înainte de deschiderea cursului de educație integrală, sau pur și simplu o începem prin introducerea cu atenție a oamenilor la ea de departe, cred că totul va fi ușor în primele lecții.

Și atunci totul va deveni natural. După câteva sesiuni, se vor simți complet relaxați unul cu celălalt și nu va exista nicio diferență între ei. Vor înțelege că au de-a face cu proprietăți complet noi, profund ascunse în ei și care nu au legătură cu nicio trăsătură pământească sau niveluri de dezvoltare.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 14/10/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Psihologul faimos Viktor Frankl a scris „Viața nu este făcută niciodată de nesuportat de către circumstanțe ci doar de lipsa de însemnătate și scop.” Un anumit studiu astăzi spune că o persoană devine fericită nu din a avea o însemnătate ci în funcție de cât de ușoară, plăcută și liberă de probleme este viața.

Ce este fericirea?

Răspuns: Fericirea depinde nivelul pe care este omul. În principiu, fericirea este atunci când toate dorințele tale nu sunt satisfăcute, ele așteaptă împlinirea și totul este în anticipare, ca un copil care are o zi de naștere în curând.

Când simți că urmează ziua ta de naștere, ceva îți va fi dat, va fi ceva bun, sau de ex. anticipezi o recompensă de la viață, asta este fericirea. Toată lumea o are pe a lor.

De pe KabTV „Expresul Cabala” 11/6/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→