Întrebare: Am auzit despre o țară care a plătit cetățenilor 7.000 de dolari pentru un nou-născut, tinerilor căsătoriți li s-au dat 64.000 de dolari pentru a cumpăra un apartament, iar dacă deschideai o afacere personală, ți se dădeau 20.000 de dolari. Educația și medicina erau gratuite, nu exista chirie, nu exista taxă de electricitate, împrumuturile erau fără dobândă. La cumpărarea unei mașini 50% era plătită de stat. Este teribil dacă mergi mai departe pe listă. Erau siguri că era posibil să trăiască așa pentru totdeauna. Eu vorbesc despre Libia. Mă uit la țări precum Arabia Saudită, Kuweit, Elveția și Belgia și mă întreb dacă este posibil să distrugem un astfel de paradis material? Aici a fost distrus. În general, poate fi distrus?

Răspuns: Afară sau înăuntru?

Întrebare: Nu contează dacă în exterior sau în interior. O persoană ar trebui să se țină de el cu mâinile și degetele de la picioare. Aceasta este lumea lui materială; el este complet asigurat. Cum se destramă asta? Vă rog, explicaţi-mi.

Răspuns: Oamenii nu apreciază ceea ce au. Și pe de altă parte există mulți oameni invidioși – în exterior și în interiori. Prin urmare ei îl distrug.

Întrebare: Cum poate ceva din interiorul unei persoane să o determine să spună: „Acesta este paradisul, trebuie să renunți la el și să-l distrugi total, iar după aceea vor fi doar ruine”?

Răspuns: Dacă aceasta este o ideologie, atunci poate fi mai mare.

Întrebare: Deci se poate face? Chiar și în aceste țări la care ne uităm acum și suntem absolut siguri că vor rezista timp de secole și secole?

Răspuns: Nu pentru mult timp.

Întrebare: Când am vorbit despre Sodoma, în principiu era același stat ca în Libia și Arabia Saudită?

În Sodoma vorbim despre faptul că Creatorul a spus că este imposibil să trăiești așa și trebuie distrus. În ce moment vine o asemenea nerăbdare de sus?

Răspuns: Când oamenii încep să neglijeze ceea ce le este dat.

Întrebare: Adică a fost acordat sprijin financiar complet. Ce este neglijenţa unei persoane?

Răspuns: În faptul că el crede că el, se presupune că are dreptul la asta.

Întrebare: O persoană ar trebui să spună: „Acesta nu este al meu și nu am dreptul la el”?

Răspuns: Nu am dreptul la el, dar îl primesc și îi sunt recunoscător Creatorului pentru asta.

Întrebare: Aceasta este propoziția principală?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, acest principiu care a fost în Sodoma, „al meu este al meu, al tău este al tău”, este foarte aproape de principiile din acest caz?

Răspuns: Acest principiu a fost stabilit rigid. Adică dacă vecinul meu moare de foame, nu am dreptul să-l ajut.

Comentariu: Ei bine, asta este prea mult! Nu cred că este posibil acum.

Răspunsul meu: Aceasta este cealaltă față a aceleiași monede.

Întrebare: În principiu aceste stări, bunuri materiale se pot transforma în această lege rigidă? „Al meu este al meu, al tău este al tău” și eu nu te ajut și tu nu mă ajuți.

Răspuns: Da.

Întrebare: Există vreo logică în asta?

Răspuns: Logica este absolută. Are o mulțime de adepți. Să spunem că primim totul de la Creator. Dacă Creatorul ți-a dat ţie, dar mie nu mi-a dat, atunci chiar dacă voi muri trebuie să primesc de la Creator ceea ce El îmi dă.

Întrebare: Deci Creatorul a dat bogăție unuia, sărăcie altuia și așa ar trebui să fie? Și eu nu interferez cu sărăcia ta și tu nu interferezi cu averea mea?

Răspuns: Da.

Întrebare: Există o logică în asta. Deci, unde este viciul?

Răspuns: Viciul este că oamenii nu o iau așa cum ar trebui. Adică, ei nu acceptă autoritatea absolută a Creatorului, și prin urmare este distrusă.

Trebuie să fim deasupra acestei stricteți a Creatorului. Nu doar „al tău este al tău și al meu este al meu”. Ne este dat de sus, și trebuie să facem o ajustare la asta, că totul este al nostru.

Dat de Creator, „al tău este al tău și al meu este al meu” la început, îl lăsăm în interior, iar de sus îl acoperim cu iubire.

Întrebare: Acesta este ceea ce se numește „al nostru”? Deci construim poduri de la unul la altul?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este munca principală? Apoi va dura secole și nu se va mai schimba?

Răspuns: Atunci suntem ca niște parteneri cu Creatorul. El a creat răul și noi construim punți peste acest rău cu iubire.

Întrebare: Și răul pe care El l-a creat este „al meu este al meu, al tău este al tău”? Asta numești tu rău?

Răspuns: Desigur. Acesta este egoismul.

Întrebare: Cum diferă acest lucru de revoluții? Și într-o revoluție au spus: „Acesta este al nostru”. Ce nu era acolo? Noi spunem că „al meu este al meu, al tău este al tău” ar trebui să se transforme în „al nostru”.

Răspuns: Nu exista un astfel de ideal – „al nostru”. Dacă trebuie să facem totul, atunci totul este în mâinile noastre. Atunci înseamnă că nu există un Creator, prin definiție.

Cred că nu va ieși nimic bun din toate aceste teorii. Sunt sigur că lumea va ajunge în continuare la conștientizarea că este necesar să se rezolve aceste probleme prin metoda cabalistă. Adică să-l punem pe Creator —Unicul, Întregul — în fruntea întregului proces de dezvoltare umană și să ne ținem de El. Și să o facem doar în numele unei singure propoziții, fraze – Frăție!

Întrebare: Și vor dori oamenii să aplice asta? Nu vor dori să o piardă?

Răspuns: Dacă vor dori să o piardă, se vor cufunda într-o astfel de confruntare, încât nu va mai exista cu cine să fie într-o confruntare.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 26/6/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →