Revenim în continuare la citirea acelorași articole, dar trebuie să le vedem într-un mod nou de fiecare dată, ca și cum le citim pentru prima dată. Dacă îmbrățișez materialul ca fiind nou, este un semn că avansez. Articolul este vechi, așa cum este scris „Și vei mânca ceva vechi, păstrat mult timp”, dar de fiecare dată găsesc un gust nou în el.¹ (Minutul 0:20)

Și, fiindcă lumile superioare deschid calea pentru noi, în cascadă, de jos în sus, pentru ca, în cele din urmă, să descoperim că stăm în partea de jos, la picioarele scării și pe care ar trebui să urcăm. Și totul este deja determinat, fiecare grad. Iar singura alegere este dacă parcurgem această cale în timpul dat (Beito), pentru fiecare oprire, adică în funcție de un proces predeterminat care se deplasează de la un grad la altul sau prin grăbirea timpului (Achishena), accelerând ascensiunea noastră, în conformitate cu eforturile noastre și astfel schimbându-i caracterul.

Și, deși toate stările sunt deja predeterminate, totuși putem intra în ele prin propria noastră voință, cerând și făcând eforturi pentru a avansa. Iar dacă ne mişcăm în cursul natural al timpului, stăm în faţa fiecărui grad, până când condițiile din gradul vechi ne obligă să ne schimbăm. Prin urmare, este o călătorie lentă și neplăcută.² (Minutul 4:25)

Iar partea internă a lumilor este lumina superioară, îmbrăcată în dorințe, pe când partea externă este efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a intra în internalitate și pentru a ne înălța. Și noi suntem întotdeauna în exterior pentru a ne realiza internalitatea, prin efortul nostru.

Iar la fiecare grad, trecem de la externalitate la internalitate. Externalitatea reprezintă condițiile oferite de noi în care trebuie să dezvăluim intensitatea efortului, dorinței, bună-voinței noastre și atunci vom fi răsplătiți cu internalitatea. Aceasta este ca liniile din stânga și din dreapta, din care ne construim linia de mijloc. De aceea, etapele realizării spirituale merg întotdeauna de la exterioritate la internalitate.

Fiecare persoană aparține mai întâi națiunilor lumii, care aparțin externității lumilor. Iar când înțelege că este necesar să atingă dăruirea, ceea ce este posibil numai prin conexiunea și garanția noastră reciprocă, atunci ea ajunge la internalitate și devine Israel. La fiecare grad primim noi condiții și le implementăm, trecând de la linia stângă, la linia dreaptă.³ (Minutul 6:30)

Nu ne putem deconecta artificial de așteptarea unei recompense egoiste, totul depinde de măsura conexiunii noastre. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât simțim că suntem dependenți de acela. Și când depind de acel unu – un singur principiu, o singură sursă, atunci orice altceva dispare din câmpul meu vizual, pentru că încetez să-l iau în considerare, raportând totul la forța superioară, unică, lângă care nu există nimic. Totul depinde de conexiunea noastră.⁴ (Minutul 39:30)

Externalitatea stăpânește asupra noastră pentru ca noi să putem depăși acest control extern, în noi. Fiecare persoană este formată dintr-o parte externă și internă și, cu ajutorul grupului, mediului și studiului, trebuie să depășească externalitatea pentru a examina interioritatea și a conecta această parte internă cu punctele interne ale prietenilor. Așa vom ajunge în centrul grupului de zece, unde Creatorul ne așteaptă, cu siguranță.

Imaginează-ți cum noi, adică punctul nostru intern, ajungem la o poartă grea, legată cu fier, iar dacă suntem cu toții conectați, poarta se deschide și Creatorul ne întâlnește în prag, spunând: „Ei, unde ați fost! Intrați deja! Masa este deja pregătită și totul este gata pentru sărbătoare.”⁵ (Minutul 1:19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/19, „O servitoare care este moștenitoarea stăpânei sale”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un student să argumenteze cu profesorul?

Răspuns: Nu cred că acest lucru este posibil decât dacă studentul s-a ridicat aproape de profesor. Dar atunci nu are nicio argumentare. Poate că există analizarea unor fenomene încă neclare. Ce fel de argumentare poate avea?

Studiem Sistemul Superior de guvernare al lumii noastre, iar cel care îl atinge nu are nicio îndoială cu privire la fiabilitatea sa. Însă, cel care nu-l atinge, plutește în aer, iar pentru el totul poate părea de încredere sau nu, așa cum vrea el să-l vadă. Prin urmare, aceasta este o argumentare lipsită de sens. Nimeni nu o face!

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 27/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Universul este asemănător unor cercuri concentrice, începând cu cel din mijloc alcătuit din oamenii care au primit o trezire, dorind adeziunea cu Creatorul. Ei înțeleg că este necesar să se conecteze unii cu alții pentru că doar în interiorul dorinței comune, în conexiunea noastră reciprocă, se poate revela Creatorul, de aceea totul este construit pe baza conexiunii. 

Mai întâi vin la această conexiune „punctele din inimă,” oamenii care aspiră la revelarea forței superioare și care se manifestă în conexiune. Apoi, mai există multe alte cercuri, straturi externe. Iar grupul nostru este chiar în centru, fiindcă a primit un mare dar de sus și, anume, dorința de a se apropia de Creator. De aceea, avem responsabilitatea de a îndeplini această acțiune și de a aduce mai aproape de El toate celelalte cercuri. 

Cercul cel mai interior trebuie să se auto-corecteze anulându-și egoismul, iar celelalte cercuri nu sunt obligate să-și schimbe natura. Totul depinde de cercul cel mai interior, de faptul că acesta simte obligația de a-și îndeplini rolul, dorința pe care a primit-o, de a îndeplini scopul creației. Doar el a primit o astfel de dorință, ceilalți nu, de aceea este obligat să-și îndeplinească misiunea.

Nu putem avea pretenții de la ceilalți oameni, de la alte cercuri, pentru că fiecare acționează conform cu dorința trezită în el. De aceea, suntem obligați să ne împlinim dorința internă de a ajunge la Creator, dar și să-i ajutăm pe cei din cercurile exterioare care nu au o astfel de lipsă, legându-i la scopul întregii creații.

Aceste două mișcări, una orientată spre interior și cealaltă spre exterior, trebuie îndeplinite la cele două convenții care urmează: convenția din deșert și marea convenție din Tel Aviv. Cele două acțiuni depind una de cealaltă, deoarece conexiunea noastră trebuie să fie construită cu scopul de a aduce toată umanitatea la conexiunea cu Creatorul.

Ca atare, munca de conexiune internă este doar o pregătire care are drept rezultat ieșirea către toți oamenii, pentru conectarea umanității. Nu trebuie să-i contaminăm cu dorința noastră. Vrem doar să demonstrăm în fața tuturor cercurilor din Israel și din lume modul în care acționăm și, astfel, să-i trezim într-o oarecare măsură. Iar fiecare cerc va acționa conform dorinței care s-a trezit în el.

Nu are importanță faptul că această dorință este orientată indirect spre adeziunea cu Creatorul și dobândirea echivalenței de formă cu El. Creatorul trezește crize în lume, percepute diferit de fiecare cerc în parte. Sarcina noastră este să explicăm tuturor cercurilor modul în care este posibilă ridicarea mai presus de criza globală generală, folosind dorința specială, personală, care se revelează în fiecare cerc în parte.¹

Fiecare om ar trebui să se încadreze, pe cât posibil, în mișcarea generală către Creator și nu doar cei care studiază înțelepciunea cabalei, datorită dorinței lor interne. Este suficient ca oamenii care nu au o astfel de dorință să simtă criza și să înțeleagă că ea este provocată de lipsa de conexiune dintre noi și dintre noi și forța superioară. Această percepție este îndeajuns pentru a-i include în procesul general.

Fiecare cerc este obligat ca pe măsura dorinței sale să participe la conexiunea întregii umanități și la conexiunea acesteia cu forța superioară. Sarcina tuturor cercurilor este să-și îndeplinească dorința naturală a vieții și să o orienteze către conexiunea cu celelalte cercuri și cu forța superioară care controlează totul.

Cercul intern îndeplinește în interior această sarcină, cercul exterior, în acțiune, fiecare în acord cu dorința sa. Chiar și cei care se opun și manifestă rezistență față de acest proces, îndeplinesc astfel o anumită muncă, fără de care nu este posibilă atingerea scopului. În fond, prin rezistența lor ei ne ajută să determinăm cu acuratețe direcția țintei.²
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/12/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

¹ Minutul 1:10
² Minutul 12:30

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Arvut (garanția reciprocă) este o conexiune specială, o conexiune corectă între dorințele ”sparte” într-un singur om, cu o singură inimă. Reiese că nu este doar ca o singură persoană, ci ca și cum ar fi una, ca și cum ar fi o singură dorință. O diferență adâncă rămâne în interior între noi, fiindcă opusele polare și ura nu dispar, ci sunt acoperite cu iubire. Și, astfel, construim un pod de iubire așezat peste abisul urii. Iar ura combinată cu iubirea ne oferă o înțelegere și un simt a ceea ce este numit Creatorul: o stare specială, o calitate unică ce apare dintr-o combinație a opuselor incompatibile.

Astfel, din cele două extreme, care se resping între ele, se naște o forță care nu este din lumea asta și, anume, Lumina care ne reformează, care construiește o conexiune între noi și care ne duce astfel la înțelegerea a ce este Creatorul. Iar ca rezultat a confruntării celor două forțe, iubirea și ura și uniunea lor, apare o linie de mijloc numită Creatorul.1

Arvut este senzația rețelei comune în care ne aflăm. La început ni se pare că nu este nicio conexiune între noi. Însă acest sistem general se ridică gradual: scările spirituale și lumile. Și, deși nu îl simțim acum, totuși el există și noi vrem să îl revelăm. Și atâta vreme cât sunt inclus în acest sistem general, eu îl pot folosi și să simt încredere.

Întâi trebuie să fac un efort să aduc Lumina și să unesc grupul nostru de zece într-un Partzuf spiritual, fiindcă astfel Lumina ne unește într-o singură creație, în Malchut. Și înainte de asta noi nu suntem o creație, deoarece Malchut este formată  din zece puncte conectate împreună și pregătite să lucreze împreună, fiindcă numai împreună ele pot întâlni Creatorul.

Rețeaua generală este Sufletul comun al lui Adam HaRishon, iar noi toți suntem parți ale lui. Fiecare persoană este o particulă în această dorință comună. De fapt, noi toți suntem conectați în garanție reciprocă, uniți într-un singur Suflet și umpluți cu Creatorul.

Oamenii de știință, biologii, spun că există o conexiune universală în natură: toate plantele sunt conectate între ele de o rețea subterană invizibilă, toți peștii din ocean și toate pasările se simt între ei/ele. Și, astfel, începem să revelăm că lumea acționează că un singur Sistem în care suntem localizați și inconștient ne supunem legilor sale. Iar noi trebuie să ne alăturăm acestuia în mod conștient, prin alegerea noastră proprie, în mod intenționat să participăm la controlul său. Și pentru asta ne sunt date calități umane speciale: imaginația, gândul, dorința și sensibilitatea.

Iar acum, tot acest Sistem este stricat, fiind amestecat în mod complet, pentru ca, astfel, să ni se reveleze la nivelul său cel mai de jos, numit “lumea aceasta”. Iar noi trebuie să începem să dezasamblăm și să conectăm acest Sistem împreună, pentru a ajunge la nivelul Creatorului și, astfel, să-L construim. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

1 Minutul 0:18

2 Minutul 14:00

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa deasupra raţiunii este un concept spiritual, ceea ce înseamnă că o persoană preferă să fie în dăruire în loc de primire, adică să dăruiască Creatorului, în loc să servească propriului egoism. Acesta este un calcul pentru beneficiul Creatorului și nu pentru propriul beneficiu. Întreaga Ĩnţelepciune a Cabalei este construită pe principiul Credinței mai presus de rațiune, pe principiul dăruirii. Dăruirea este construită deasupra primirii și, de aceea, se numește Credință mai presus de rațiune.¹ (Minutul 1:05)

Credința deasupra rațiunii crește prin alegerea mea de a prefera dăruirea, primirii. Măreția primirii este imprimată în mine, este natura mea. Știu și simt cât de important este să primesc pentru mine – acesta este întregul meu „Eu.” Cu toate acestea, trebuie să găsesc o modalitate de a tăia, de a detașa „eu-ul” de mine și de a-l atașa Creatorului, pentru a mă gândi la El, în loc de mine și să primesc plăcere din aceste gânduri.

Mă simt bine când mă gândesc la Creator, pentru că simt că merg în direcția corectă. Cu toate acestea, cel mai important este obiectivul de a-mi face bine sau este dăruirea către Creator? Prin astfel de exerciții, înaintez, distanțându-mă treptat de Eu-ul meu și întorcând toate gândurile către Creator.

Chiar îmi devine lipsit de importanță dacă mă simt bine sau rău; Nu vreau să mă gândesc la asta. La urma urmei, dacă fug în fața Creatorului pentru a mă ascunde de rău, atunci este egoismul meu. Dar să te străduiești pentru El și să ignori binele este, de asemenea, incorect. Vreau să mă restricționez și indiferent dacă mă simt gol sau împlinit, în orice stare, vreau să aduc Creatorul, astfel încât toate gândurile și dorințele mele să fie doar despre El și toate acțiunile mele să fie îndreptate către El. Aceasta va fi adevărată dăruire Creatorului, mai presus de rațiune, mai presus de impresiile din mintea și inima mea Iar asta înseamnă că am dobândit Credința mai presus de rațiune.² (Minutul 4:40)

Iar dacă simțim cu adevărat nevoia să apelăm la Creator, vom începe să lucrăm la conexiunea noastră, fiindcă Creatorul este obiectivul care ne obligă să ne unim. În caz contrar, de ce trebuie să ne conectăm? Egoismul, dimpotrivă, ne îndepărtează unul de celălalt și spune că este mai bine să păstrăm distanța față de ceilalți. Vom fi de acord să ne conectăm numai din lipsă de speranță, atunci când suntem obligați să apelăm la Creator. Este ca și cum întregul grup de zece ar fi blocat într-o cușcă strânsă și suntem obligați să căutăm mijloacele pentru a plânge către Creator.

Așa trebuie să ne vedem starea în această viață, fără a aștepta ca Creatorul să ne împingă în ea, suferind. Să ne imaginăm această stare, să o discutăm între noi: ce ne lipsește pentru a ne îndrepta către Creator împreună, pentru a ridica o rugăciune, MAN? Cum ne putem conecta între noi pentru a simți această conexiune ca un singur punct comun pentru noi toți? Ce ar trebui să simțim în acest punct, ce dorință, ce durere pentru Creator este numită rugăciune? Cum putem ajunge la o astfel de cerere? Să decidem și să alcătuim un astfel de program.³ (Minutul 32:20)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/3/19, Munca în credință deasupra rațiunii

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg corect că în lumea noastră cei mai liberi sunt copii înainte să începem să îi creștem? Lor nu le pasă despre cum să se îmbrace sau cum să mănânce. Înțeleg corect că trebuie să luăm un exemplu de la ei și să studiem cea mai înaltă știință, Cabala și să ne iubim între noi, să dansăm, să cântăm și să ne bucurăm precum copiii?

Răspuns: Copii sunt absolut dependenți de dorințele și intențiile lor, iar libertatea pe care o simt este imaginară. De fapt, ei nu știu că nu sunt liberi și că se supun orbește dorințelor și instinctelor lor.

Însă, de îndată ce începi să îi limitezi sau să spui că trebuie să se restricționeze, imediat se opun cu putere și plâng. Copiii nu sunt un exemplu.în această privință.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 11/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce este Chanukah?”

Chanukah (scris și „Hanukkah”, în ebraică “חנוכה”), care începe de pe 25 Kislev (de la începutul lunii decembrie la mijloc), este cunoscută ca Festivalul Luminilor și desemnează începutul percepției și senzației noastre a singurei forțe unice și unificate a naturii sau, altfel spus, prima trecere a graniței care separă egoul nostru de forța altruistă a naturii. Astfel, toate conceptele și obiceiurile de Hanukkah – războiul macabeilor și al grecilor, miracolul de Hanukkah, lumânarea, lumina, uleiul și fitilul – toate se conectează cu trecerea acestei granițe dintre percepția egoistă și cea altruistă.

Și pentru a trece această graniță, noi trebuie să ne ridicăm deasupra dorințelor noastre egoiste. Iar războiul macabeilor și al grecilor are loc în interiorul persoanei, între realizările și gândirea egoistă a persoanei, pe care le reprezintă grecii și înclinația pentru unificare, prin invitarea forței unificatoare a naturii în conexiunile noastre, pe care le reprezintă macabeii.

Însă, din moment ce egoismul este natura noastră umană, cum putem găsi abilitatea de a o depăși? Mai mult de atât, orice dorință de unificare, iubire și dăruire pentru ceilalți este minusculă în comparație cu egoismul, care fără încetare caută să primească plăcere îndreptată spre sine.

Pătrunde în miracolul de Hanukkah!

Perseverența noastră pentru a ne uni deasupra egoismului atrage forța unificatoare a iubirii și dăruirii, care stă în natură, de asemenea, numită „Lumină” în înțelepciunea Cabala. Astfel, în ciuda dorinței noastre foarte mici pentru a ne uni, iubi și dărui, în comparație dorințele noastre egoiste, care cuprind întreaga noastră natură, totuși putem reuși doar dacă ne sprijinim între noi și ne menținem aderați la efortul de a ne uni, exact când, într-un final, ajungem la o stare completă de neajutorare și când simțim o inabilitate totală de a ne ridica deasupra egoului nostru. De exemplu, când vrem să înfrângem grecii și simțim că nu putem, chiar atunci o lumină miraculoasă, o apariție a forței unificatoare a iubirii și dăruirii din natură, ne oferă puterea de care avem nevoie pentru a ne depăși dorințele egoiste, cu tendința pentru unificare, iubire și dăruire. Acesta este înțelesul câștigării războiului de către macabei împotriva grecilor.

Prin urmare, prosperăm atunci când noi, pe de-o parte, simțim o necesitate pentru a câștiga războiul, însă pe de altă parte, ne regăsim pe noi, înșine fără opțiuni și în disperare, ca de exemplu sub atacul grecilor și când, în timp ce suntem sub atac, simțim că trebuie să continuăm să luptăm cu tot ce avem, deși nu vedem niciun succes la prima vedere. Însă, mulțumită simțirii responsabilității de a căștiga războiul, noi nu aruncăm prosopul, deoarece ar fi ca și cum am fi de acord să fim închiși în carcera egoului.

Și, exact în acel moment se întâmplă miracolul, când iluminarea luminii unității, iubirii și dăruirii ne încarcă cu energia sa omniprezentă și câștigăm războiul.

Iar războiul de Hanukkah este interior, având loc la granița dintre dorințele egoiste, versus dorințele pentru unitate, iubire și dăruire. Iar dorințele și gândurile noastre egoiste sunt exact ceea ce filtrează percepția noastră privind revelarea Forței nemărginite înconjurătoare a iubirii și dăruirii și care, astfel, ne pătrunde și ne dă forța supranaturală pentru a câștiga bătălia pentru unificare noastră deasupra dorințelor noastre egoiste.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

A trece de la a simți realitatea acestei lumi la realitatea superioară, numită lumea viitoare, înseamnă a trece de la rațiune, la credință deasupra rațiunii, de la a primi la dăruire. Cu toate că este imposibil să explicăm ceva aici în cuvinte, la fel cum este să explici existența unor sunete diferite sau muzica unei persoane surde, totuși există exerciții cu care trezim lumina care reformează și care, astfel, ne oferă puterea de dăruire. Apoi începem treptat să ne gândim la coexistența cu această forță de dăruire, în loc de forța de primire. Iar asta este posibil!

Când încercăm să ne unim, adică să anulăm dorința egoistă personală în favoarea dorinței generale de a dărui grupului, bazele noastre încep să se schimbe treptat. Astfel, ajungem la credință mai presus de rațiune, la o abordare spirituală, care ne permite să simțim, să înțelegem, să luăm decizii și să executăm acțiuni care încep și nu se termină, dar nu în dorința noastră de a ne bucura, ci mai presus de aceasta, adică în lumea spirituală.¹ (Minutul 0:20)

Când ne pierdem gustul pentru muncă, ne supărăm și începem să învinovățim soarta, Creatorul, știința Cabalei, profesorul. Nu ne dăm seama că tocmai pierderea gustului în studiu și în grup este chiar invitația gradului spiritual în care cineva lucrează, dar nu de dragul recompensei animale, materiale sau egoiste, ci pentru a da plăcere Creatorului.

Treptat, pas cu pas, ne obișnuim cu această muncă. Principalul lucru este să vă dați seama că pierderea gustului în muncă sau o atitudine pozitivă vine de Sus, de la Creator, direct, față de o persoană, pentru a o îndepărta de egoism și a-i da o anumită libertate față de plăcerile egoiste și, astfel, să se simtă independent de interesele sale personale.

Mă simt suspendat între cer și pământ, pentru că nici o plăcere nu mă atrage, nu am forță și nu văd rostul în avansare, iar viața nu îmi oferă nicio împlinire. Dar acesta este un ajutor uriaș din partea Creatorului, care îndepărtează o persoană de intenția egoistă, din întreaga această lume.

Apoi, tot ce mai rămâne este să funcționezi fără combustibil, fără motivație egoistă, numai pentru măreția Creatorului: să participi la lecții, evenimente și să trăiești astfel, în general. Încerc să schimb plăcerile anterioare care au adus promisiunea răsplatei egoiste, pentru o nouă stare în care nu vreau să privesc recompensa viitoare, ci doar să mă străduiesc să fiu în adeziune cu Creatorul, în fiecare moment.

Sentimentul că fac ceva pentru Creator chiar acum, îmi oferă combustibil pentru muncă și în acel moment trăiesc. În clipa următoare, trebuie să depun eforturi din nou, și din nou, în fiecare moment. Așa voi avansa: Creatorul mă va ajuta să mă deconectez, mă va curăța de dorința mea de a mă bucura și atunci voi putea lucra pentru plăcerea Lui. Pentru asta voi trăi.

Aceste momente, stările în care simțim că nu avem forța de a continua să trăim sau să acționăm, când lumea înnebunește și se aruncă în întuneric fără nicio promisiune de speranță sau împlinire, sunt un ajutor extraordinar din partea Creatorului. Așa ne îndepărtează El de realitatea noastră, de această lume și ne oferă posibilitatea de a lucra pentru El.

Dacă Creatorul nu ne deconectează de plăcerile și împlinirile acestei lumi, n-am avea nicio șansă să ajungem la gradul spiritual. Am rămâne pentru totdeauna în sclavia Faraonului, care ne-ar plăti în mod regulat și am lucra ascultători pentru această recompensă. Aceasta este viața noastră în egoism!

Astfel, separarea de egoism – când simțim golul, neputința, lipsa de speranță, pierduți – toate aceste stări fac posibilă trecerea de la rațiune la credință deasupra rațiunii, la nivelul de dăruire, atunci când voi decide că voi face totul de dragul cerurilor, pentru bucuria Creatorului.

Trebuie să executăm aceste exerciții pe care Creatorul le-a pregătit din nou și din nou și să fim recunoscători că ne ridicăm în sfârșit, din această lume, în lumea spirituală, că acum suntem la graniță. Trebuie să accelerăm și să creștem astfel de acțiuni, astfel încât fiecare dintre ele să fie un salt înainte, fiindcă totul depinde de conexiunea noastră cu mediul, cu grupul de zece.² (Minutul 7:35)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/19, Munca în credință mai presus de rațiune

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Relațiile deteriorate strică întreaga viață a oamenilor, aceștia pot fi derutați din cauza unor mici neînțelegeri. Care este lucrul corect de făcut pentru a preveni resentimentele, relațiile deteriorate și pentru a le îmbunătăți?

Psihologii dau următoarele recomandări: Încercați să înțelegeți punctul de vedere al colegului. Rezultatul unei acțiuni nu este întotdeauna intenționat. Dificultatea cu unele micro-manifestări constă în faptul că toți aplicăm standarde diferite pentru evaluarea lor.

Răspuns:  Unde sunt standardele? Standardul este al meu – cum îi văd pe ceilalți și mă compar cu ei sau cum mă văd pe mine și îi compar cu mine. Acest lucru este complet greșit. Este ca și cum ai lua o rochie și ai îmbrăca-o. Dacă o voi purta, stomacul și brațele și picioarele subțiri vor rămâne afară, iar rochia îmi va sta urât.

Nu există standarde comune. Nu poate exista decât un singur standard – în beneficiul aproapelui. Asta e tot! Nu percep pe nimeni în niciun fel, nici eu, nici altcineva. Mă interesează doar un lucru: dacă apar anumite situații, fie că apar în beneficiul omului.

Prin om mă refer la toată umanitatea, imaginea generală a unei persoane. În niciun caz nu consider pe cineva specific, altfel, cel mai sigur, voi fi pierdut.

Întrebare:  Cum putem înțelege corect punctul de vedere al celuilalt, fie că este corect, fie că nu?

Răspuns:  Nu pot înțelege o altă persoană. Cum să-l înțeleg? Cum pot ieși din mine, pentru a-l înțelege pe celălalt?

Nu, trebuie doar să acționăm într-un mod care să fie bun pentru cealaltă persoană, pentru oricine. Adică, cu excepția necesităților mele de supraviețuire și în orice altceva depinde de mine, trebuie să acționez de dragul altora.

Acest lucru este natural. Foarte des, ca urmare a obiceiurilor noastre, facem niște mișcări, gesturi sau rostim câteva cuvinte, expresii care ar putea părea chiar jignitoare pentru alții.

S-ar putea să nu simțim și să nu înțelegem asta. Este nevoie să vă acordați inima. Inima trebuie ajustată la bunătate față de ceilalți. Toate celelalte nu vor funcționa deloc.

Dacă o persoană este acordată cordial cu cealaltă, atunci ea va fi interpretată corect. Chiar dacă a spus ceva greșit sau cumva nu s-a putut exprima corect, totuși cealaltă persoană va simți asta.

Îndreptați inima spre cealaltă persoană, spre toți oamenii, spre bine. Trebuie să ne obișnuim! Trebuie să ne educăm pentru asta! Este necesar ca aceeași atitudine să fie menținută de mediul înconjurător și de societatea înconjurătoare. Atunci totul va fi bine!

Din Kab TV „Știrile cu Dr. Michael Laitman”, 14/07/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Multă vreme a existat interdicția de a divulga înțelepciunea Cabalei în lume. Baal HaSulam a scris că prima interdicție este inutilă, a doua este imposibilă, iar a treia este secretul Creatorului.

Ce înseamnă că nu era util?

Răspuns:  A fost nevoie, de exemplu, de crearea unei bombe nucleare? Cu toate acestea, după cum puteți vedea, a fost revelat lumii. Deși, pe de o parte, Einstein nu a vrut, el a dat totuși formula, deoarece a devenit clar că oamenii de știință din Germania lui Hitler lucrau cu succes la această problemă. Apoi, formula a fost furată și de aici a început dezvoltarea industriei nucleare din Vest și Est.

Întrebare:  Aceasta înseamnă că nu va aduce niciun beneficiu evident, Cabala?

Răspuns:  Cabala nu va aduce niciun beneficiu evident dacă este pusă pe mâinile unei persoane, precum o bombă nucleară pentru un om Neanderthal.

Dacă o persoană nu este încă pregătită pentru acest lucru, dacă cineva nu are o tânjire clară de a înțelege sensul vieţii, adică nu este încă dezamăgit complet de această existență, atunci dezvăluirea Cabalei va începe să împingă persoana către misticism, pentru oportunitatea de a câștiga bani din ea, etc. Adică, nu trebuie dezvăluită Cabala celui care dorește să primească un fel de privilegiu, un anumit beneficiu în această lume

Dar dacă o persoană înțelege deja că nu are nevoie deloc de această lume, nu este atrasă de bogăție, cunoaștere, putere sau onoare,  de nimic de acest fel și că nu vrea decât lumea superioară, doar legătura cu Creatorul, atunci Cabala ar trebui să-i fie dezvăluită.

Prin urmare, este necesar să fii foarte atent. Cu toate acestea, în timpul nostru această interdicție a fost deja ridicată, deoarece oamenii, în principiu, sunt atât de dezamăgiți în această lume și se află într-o depresie generală, încât chiar dacă ar fi vrut să folosească Cabala într-un  alt fel, sub formă de magie și alte lucruri, nimeni nu l-ar lua în serios.

Întrebare:  Există un anumit stadiu în dezvoltarea umanității când revelarea Creatorului poate dăuna unei persoane?

Răspuns:  Da. Când o persoană are încă o dorință de această lume și în același timp devine familiarizată cu metoda de a ajunge la Creator, atunci el sau ea începe să se gândească: „Cum pot atinge Creatorul pentru a profita în această lume?” Atunci greșește și asta nu -i va aduce niciodată vreun beneficiu. Iar asta se datorează faptului că revelarea Creatorului nu poate fi decât pentru a se ridica din această lume în lumea superioară prin atingerea noastră. Corpul va rămâne, dar spiritul de realizare va începe să se desprindă, către lumea următoare.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 1/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→