Dacă conexiunea mea cu Creatorul poate fi doar prin grup, atunci care este munca persoanei în privința Creatorului, în privința “locului”? Până la urmă. este spus că munca este divizată în două etape: munca în relație cu prietenul și în relație cu Creatorul (locul). “Locul” este grupul de zece. Întâi eu trebui să mă conectez cu toți prietenii și în acea măsură mă pot conecta cu “locul”. Nu este niciun Creator fără “locul” conexiunii noastre, nu este lumină fără vas. Locul este construit din conexiunea mea cu grupul de zece; altfel nu este niciun loc, nu este niciun Creator.

Munca unei persoane cu Creatorul deasupra rațiunii începe doar după ce omul și-a terminat munca dintre el însuși și prieten în rațiune. Până la urmă, prin conexiunea cu prietenul eu recreez sufletul comun, o parte a lui Adam HaRishon. În esență, așa revelăm întregul suflet al lui Adam HaRishon, însă la o scală foarte mică, redusă de un miliard de ori. Însă asta este deja real ca și cum m-aș uita la harta întregii lumi, însă la una foarte mică. Mai târziu, harta va fi mărită, însă realitatea nu se va schimba.

Așadar, noi trebuie să ajungem la conexiunea cu prietenii în rațiune: dorind să mă conectez cu ei, să-i iubesc, să-i sprijin – în rațiune. Asta arată o hartă a realității care trebuie să fie în mâinile noastre, structura sufletului care ne este dată de către Creator pentru a lucra asupra ei.

Totuși, în privința Creatorului noi lucrăm tot timpul deasupra rațiunii, deoarece El este deasupra Kelim-urilor noastre, a percepției noastre. Noi nu Îl cunoaștem, ci Îl revelăm în conformitate cu reacțiile noastre la influența Lui. Revelația Creatorului are loc în vasul “vino și vezi”, ca rezultat al muncii noastre între noi în rațiune.

Munca asupra conexiunii noastre trebuie să fie clară și definită, în rațiune; însă în privința Creatorului noi rămânem deasupra rațiunii, deoarece tot timpul este o componentă necunoscută nouă, care este deasupra noastră. Noi nu cunoaștem intenția superiorului, dăruirea Lui, programul Creatorului, ci trebuie ca tot timpul să o acceptăm cu bucurie, deasupra dorinței noastre.

Creatorul include în El însuși întreagă lumină a infinitului, întregul Kli corectat și de fiecare dată când noi trecem de la o stare la alta revelăm că este opusă tuturor ideilor noastre anterioare. Așadar, aceasta nu poate să fie o avansare obișnuită, ci tot timpul deasupra rațiunii. Prin munca preliminară dintre noi ne pregătim pe noi înșine să acceptăm lucruri care sunt opuse naturii noastre.1

Când va fi de acord inima mea de piatră că trebuie să mă conectez cu prietenii? Doar după multe căderi și dezamăgiri, când sunt sigur că viața se va sfârși și eu voi muri ca același animal care sunt acum, fără să obțin nimic dacă nu mă anulez în fața prietenilor. O persoană trece prin câteva asemenea spargeri și crize interioare și într-un final cedează și este de acord să facă orice este necesar.

Aceasta este organizarea de sus. Există oameni cu o dorință egoistă enormă, foarte încăpățânați și ei nu pot înțelege asta indiferent cât de mult aud sau citesc despre asta sau de cât de mult timp sunt în grup. Ei vorbesc chiar și despre conexiunea dintre prieteni, însă nu o îndeplinesc. Una este să vorbești și să explici asta altora și alta este să simți că asta este cu adevărat așa cum ar trebui să fie, să simți dorința de a te anula în fața prietenilor. Nu doar să accepți inevitabilul, ci să vrei să se întâmple asta.

Eu văd că este foarte bine că totul în natură este aranjat în acest fel. Apoi eu deja mă înmoi și încep să înțeleg și să iert mai mult și să particip mai mult la munca comună. Cu toate acestea, asta vine doar după multe spargeri, crize interioare, nopți nedormite și mulți ani de lucru a luminii superioare asupra voinței de a primi a unei persoane.2

A te anula în fața prietenilor înseamnă să cer pentru ceilalți în timp ce nu vreau nimic pentru mine, ca numai ei să primească totul. Aceasta va fi împlinirea mea. Până la urmă eu sunt în interiorul lor, îmi fac griji pentru ei și, prin urmare, eu cer pentru ei și numai în acest fel pot să fiu împlinit. Aceasta este măsura integrării mele cu prietenii.3

Din prima parte a lecției zilnice de dimineață 12/29/19, Scrierile lui Rabash, “În ceea ce privește  deasupra rațiunii”

1 Minutul 1:02:10 – 1:16:20

2 Minutul 1:04:58

3 Minutul 1:11:10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Confortul dezvoltării poate fi criteriul corectitudinii sale?

Răspuns: Nu. Noi doar spunem că dacă facem ce trebuie ne simțim confortabil mulțumită acestui lucru. Ce înseamnă “confortabil”?

Se evaluează prin definiții complet diferite, nu de cele egoiste, deoarece cererile mele pentru lume, pentru viață, se schimbă. Și anume confortul ia o formă complet diferită pentru mine, viața capătă un conținut diferit.

Întrebare: Este știut că nu este niciun concept al timpului și spațiului în spiritualitate. Cum pot să determin că starea mea prezentă de dezvoltare este mai înceată decât ar trebui? Pe baza cărui criteriu este considerată calea mea ca fiind accelerată? Determin eu această accelerație?

Răspuns: Accelerația căii spirituale este determinată de tine și de mediu. Asta este în primul rând.

În al doilea rând, nu este timp în lumea spirituală. Cei 6000 de ani despre care vorbim nu sunt ani, ci numărul de stări prin care noi trebuie să trecem. Adică acestea sunt 6000 de nivele ale schimbărilor noastre consecutive, de la egoism complet și absolut, la un altruism complet, absolut.

Întrebare: Cum poate ca cineva să recunoască un asemenea mediu care îl va dezvolta pe parcursul căii luminii?

Răspuns: Pentru a face asta tu intrii într-un grup unde poți discuta despre asta. Doar în grup și nu afara. Tu poți, desigur, să dai lecții începătorilor și să aranjezi alte cercuri de studiu. Cu toate acestea, voi puteți discuta despre dezvoltarea spirituală doar între voi.

Întrebare: Ce ar trebui să facem atunci când sunt dezacorduri între prietenii individuali din grup? Ar trebui să învinuim Creatorul pentru tot sau ar trebui ca totuși să încercăm să echilibrăm disputa și să ajungem la o înțelegere?

Răspuns: Este imperativ să ajungeți la o înțelegere bazată pe faptul că, Creatorul este cel care provoacă tot felul de probleme și doar pentru ca voi să vă ridicați deasupra lor.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 7/14/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Când voi atinge rădăcina superioară, voi mai avea o dorință de a schimba ceva în ramuri?

Răspuns:  Cu siguranță! Pentru că trebuie să obținem o asemănare deplină cu lumea superioară, tocmai în timp ce suntem în lumea noastră, pentru a conecta cele două lumi între ele. De aceea existăm!

Întrebare:  Dacă o femeie este loială profesorului ei cabalist, poate el să-i transmită cunoașterea sa? Sau asta afectează doar bărbații?

Răspuns: Nu este nicio diferență, dacă este vorba despre o femeie sau un bărbat. Loialitatea nu trebuie să fie pentru profesorul cabalist, ci pentru metoda corectării.

Întrebare:  De ce un profesor transmite informații în mod specific prin alegorii?

Răspuns:  Cum altfel este posibil să vorbim despre lumea spirituală dacă nu printr-un fel de exemplu sau o poveste? Vedeți că este necesar să aduceți un fel de impresie în lumea noastră, să prezentați ceva similar, astfel încât elevul să înțeleagă că, din câte pare, problema se întâmplă așa în lumea superioară. Altfel, el nu poate transmite aceste cunoștințe. Prin urmare, există un loc pentru alegorii și tot felul de simboluri în înțelepciunea Cabala.

Întrebare:  De unde vine dorința unei persoane de a găsi un profesor sau un ghid?

Răspuns:  Acest lucru nu depinde de persoană; în felul acesta, fiindcă doar Reshimo astfel dezvălui îl atrage către un învățător și un mediu corespunzător și, astfel, către un obiectiv superior, către rădăcina sufletului său.

Întrebare:  Cum lucrează cineva cu sursele externe care dovedesc adevărul înțelepciunii Cabalei?

Răspuns:  Nu sunt familiarizat cu nicio altă sursă! Răspunsul este final și definit. Dacă o persoană se află în surse externe, aceasta înseamnă că, pur și simplu, se derutează pe sine, fiindcă astfel nu are nicio speranță de a afla ceva corect.

Întrebare:  În viitor, va exista un șef al organizației Bnei Baruch, un nou profesor sau va exista un grup de zece?

Răspuns:  Ce vrei să spui prin “în viitor”? Chiar și astăzi avem lectori în afară de mine. Este vorba despre zeci de studenți ai mei. Oricine a fost desemnat ca lector de organizația noastră, este un profesor pe care vi-l pot recomanda. La fel ca în orice altă știință, fiecare învață în propriul său stil, iar tu vei alege deja pentru tine.

Întrebare:  Ce merită să copiem de la un profesor?

Răspuns:  Nu este necesar să copiați nimic, cu excepția modului în care profesorul arată unui elev cât de mult dorește să obțină această înțelepciune și, astfel, să o descopere. Ar trebui să fii invidios pe un profesor care are o dorință atât de mare, deși a fost deja implicat în Înțelepciunea Cabalei de mulți ani. De exemplu, sunt deja implicat în acest lucru de 40 de ani și totuși dorința mea nu s-a stins.

Întrebare:  Un profesor are nevoie să devieze elevul în mod intenționat de la cale, pentru dezvoltarea lui? Sau profesorul doar îl îndrumă, cu grijă?

Răspuns:  Profesorul nu abate elevul de la drum, ci doar egoismul natural al elevului face posibil ca el să nu fie de acord cu profesorul pe deplin și îl abate de la drum. Dar, în același timp, doar schimbări ca acestea îi sunt utile, fiindcă îi ține trează dorința.

Din KabTV – “Fundamentele Cabalei,” 10/27/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revenim în continuare la citirea acelorași articole, dar trebuie să le vedem într-un mod nou de fiecare dată, ca și cum le citim pentru prima dată. Dacă îmbrățișez materialul ca fiind nou, este un semn că avansez. Articolul este vechi, așa cum este scris „Și vei mânca ceva vechi, păstrat mult timp”, dar de fiecare dată găsesc un gust nou în el.¹ (Minutul 0:20)

Și, fiindcă lumile superioare deschid calea pentru noi, în cascadă, de jos în sus, pentru ca, în cele din urmă, să descoperim că stăm în partea de jos, la picioarele scării și pe care ar trebui să urcăm. Și totul este deja determinat, fiecare grad. Iar singura alegere este dacă parcurgem această cale în timpul dat (Beito), pentru fiecare oprire, adică în funcție de un proces predeterminat care se deplasează de la un grad la altul sau prin grăbirea timpului (Achishena), accelerând ascensiunea noastră, în conformitate cu eforturile noastre și astfel schimbându-i caracterul.

Și, deși toate stările sunt deja predeterminate, totuși putem intra în ele prin propria noastră voință, cerând și făcând eforturi pentru a avansa. Iar dacă ne mişcăm în cursul natural al timpului, stăm în faţa fiecărui grad, până când condițiile din gradul vechi ne obligă să ne schimbăm. Prin urmare, este o călătorie lentă și neplăcută.² (Minutul 4:25)

Iar partea internă a lumilor este lumina superioară, îmbrăcată în dorințe, pe când partea externă este efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a intra în internalitate și pentru a ne înălța. Și noi suntem întotdeauna în exterior pentru a ne realiza internalitatea, prin efortul nostru.

Iar la fiecare grad, trecem de la externalitate la internalitate. Externalitatea reprezintă condițiile oferite de noi în care trebuie să dezvăluim intensitatea efortului, dorinței, bună-voinței noastre și atunci vom fi răsplătiți cu internalitatea. Aceasta este ca liniile din stânga și din dreapta, din care ne construim linia de mijloc. De aceea, etapele realizării spirituale merg întotdeauna de la exterioritate la internalitate.

Fiecare persoană aparține mai întâi națiunilor lumii, care aparțin externității lumilor. Iar când înțelege că este necesar să atingă dăruirea, ceea ce este posibil numai prin conexiunea și garanția noastră reciprocă, atunci ea ajunge la internalitate și devine Israel. La fiecare grad primim noi condiții și le implementăm, trecând de la linia stângă, la linia dreaptă.³ (Minutul 6:30)

Nu ne putem deconecta artificial de așteptarea unei recompense egoiste, totul depinde de măsura conexiunii noastre. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât simțim că suntem dependenți de acela. Și când depind de acel unu – un singur principiu, o singură sursă, atunci orice altceva dispare din câmpul meu vizual, pentru că încetez să-l iau în considerare, raportând totul la forța superioară, unică, lângă care nu există nimic. Totul depinde de conexiunea noastră.⁴ (Minutul 39:30)

Externalitatea stăpânește asupra noastră pentru ca noi să putem depăși acest control extern, în noi. Fiecare persoană este formată dintr-o parte externă și internă și, cu ajutorul grupului, mediului și studiului, trebuie să depășească externalitatea pentru a examina interioritatea și a conecta această parte internă cu punctele interne ale prietenilor. Așa vom ajunge în centrul grupului de zece, unde Creatorul ne așteaptă, cu siguranță.

Imaginează-ți cum noi, adică punctul nostru intern, ajungem la o poartă grea, legată cu fier, iar dacă suntem cu toții conectați, poarta se deschide și Creatorul ne întâlnește în prag, spunând: „Ei, unde ați fost! Intrați deja! Masa este deja pregătită și totul este gata pentru sărbătoare.”⁵ (Minutul 1:19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/19, „O servitoare care este moștenitoarea stăpânei sale”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un student să argumenteze cu profesorul?

Răspuns: Nu cred că acest lucru este posibil decât dacă studentul s-a ridicat aproape de profesor. Dar atunci nu are nicio argumentare. Poate că există analizarea unor fenomene încă neclare. Ce fel de argumentare poate avea?

Studiem Sistemul Superior de guvernare al lumii noastre, iar cel care îl atinge nu are nicio îndoială cu privire la fiabilitatea sa. Însă, cel care nu-l atinge, plutește în aer, iar pentru el totul poate părea de încredere sau nu, așa cum vrea el să-l vadă. Prin urmare, aceasta este o argumentare lipsită de sens. Nimeni nu o face!

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 27/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Universul este asemănător unor cercuri concentrice, începând cu cel din mijloc alcătuit din oamenii care au primit o trezire, dorind adeziunea cu Creatorul. Ei înțeleg că este necesar să se conecteze unii cu alții pentru că doar în interiorul dorinței comune, în conexiunea noastră reciprocă, se poate revela Creatorul, de aceea totul este construit pe baza conexiunii. 

Mai întâi vin la această conexiune „punctele din inimă,” oamenii care aspiră la revelarea forței superioare și care se manifestă în conexiune. Apoi, mai există multe alte cercuri, straturi externe. Iar grupul nostru este chiar în centru, fiindcă a primit un mare dar de sus și, anume, dorința de a se apropia de Creator. De aceea, avem responsabilitatea de a îndeplini această acțiune și de a aduce mai aproape de El toate celelalte cercuri. 

Cercul cel mai interior trebuie să se auto-corecteze anulându-și egoismul, iar celelalte cercuri nu sunt obligate să-și schimbe natura. Totul depinde de cercul cel mai interior, de faptul că acesta simte obligația de a-și îndeplini rolul, dorința pe care a primit-o, de a îndeplini scopul creației. Doar el a primit o astfel de dorință, ceilalți nu, de aceea este obligat să-și îndeplinească misiunea.

Nu putem avea pretenții de la ceilalți oameni, de la alte cercuri, pentru că fiecare acționează conform cu dorința trezită în el. De aceea, suntem obligați să ne împlinim dorința internă de a ajunge la Creator, dar și să-i ajutăm pe cei din cercurile exterioare care nu au o astfel de lipsă, legându-i la scopul întregii creații.

Aceste două mișcări, una orientată spre interior și cealaltă spre exterior, trebuie îndeplinite la cele două convenții care urmează: convenția din deșert și marea convenție din Tel Aviv. Cele două acțiuni depind una de cealaltă, deoarece conexiunea noastră trebuie să fie construită cu scopul de a aduce toată umanitatea la conexiunea cu Creatorul.

Ca atare, munca de conexiune internă este doar o pregătire care are drept rezultat ieșirea către toți oamenii, pentru conectarea umanității. Nu trebuie să-i contaminăm cu dorința noastră. Vrem doar să demonstrăm în fața tuturor cercurilor din Israel și din lume modul în care acționăm și, astfel, să-i trezim într-o oarecare măsură. Iar fiecare cerc va acționa conform dorinței care s-a trezit în el.

Nu are importanță faptul că această dorință este orientată indirect spre adeziunea cu Creatorul și dobândirea echivalenței de formă cu El. Creatorul trezește crize în lume, percepute diferit de fiecare cerc în parte. Sarcina noastră este să explicăm tuturor cercurilor modul în care este posibilă ridicarea mai presus de criza globală generală, folosind dorința specială, personală, care se revelează în fiecare cerc în parte.¹

Fiecare om ar trebui să se încadreze, pe cât posibil, în mișcarea generală către Creator și nu doar cei care studiază înțelepciunea cabalei, datorită dorinței lor interne. Este suficient ca oamenii care nu au o astfel de dorință să simtă criza și să înțeleagă că ea este provocată de lipsa de conexiune dintre noi și dintre noi și forța superioară. Această percepție este îndeajuns pentru a-i include în procesul general.

Fiecare cerc este obligat ca pe măsura dorinței sale să participe la conexiunea întregii umanități și la conexiunea acesteia cu forța superioară. Sarcina tuturor cercurilor este să-și îndeplinească dorința naturală a vieții și să o orienteze către conexiunea cu celelalte cercuri și cu forța superioară care controlează totul.

Cercul intern îndeplinește în interior această sarcină, cercul exterior, în acțiune, fiecare în acord cu dorința sa. Chiar și cei care se opun și manifestă rezistență față de acest proces, îndeplinesc astfel o anumită muncă, fără de care nu este posibilă atingerea scopului. În fond, prin rezistența lor ei ne ajută să determinăm cu acuratețe direcția țintei.²
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/12/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

¹ Minutul 1:10
² Minutul 12:30

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Arvut (garanția reciprocă) este o conexiune specială, o conexiune corectă între dorințele ”sparte” într-un singur om, cu o singură inimă. Reiese că nu este doar ca o singură persoană, ci ca și cum ar fi una, ca și cum ar fi o singură dorință. O diferență adâncă rămâne în interior între noi, fiindcă opusele polare și ura nu dispar, ci sunt acoperite cu iubire. Și, astfel, construim un pod de iubire așezat peste abisul urii. Iar ura combinată cu iubirea ne oferă o înțelegere și un simt a ceea ce este numit Creatorul: o stare specială, o calitate unică ce apare dintr-o combinație a opuselor incompatibile.

Astfel, din cele două extreme, care se resping între ele, se naște o forță care nu este din lumea asta și, anume, Lumina care ne reformează, care construiește o conexiune între noi și care ne duce astfel la înțelegerea a ce este Creatorul. Iar ca rezultat a confruntării celor două forțe, iubirea și ura și uniunea lor, apare o linie de mijloc numită Creatorul.1

Arvut este senzația rețelei comune în care ne aflăm. La început ni se pare că nu este nicio conexiune între noi. Însă acest sistem general se ridică gradual: scările spirituale și lumile. Și, deși nu îl simțim acum, totuși el există și noi vrem să îl revelăm. Și atâta vreme cât sunt inclus în acest sistem general, eu îl pot folosi și să simt încredere.

Întâi trebuie să fac un efort să aduc Lumina și să unesc grupul nostru de zece într-un Partzuf spiritual, fiindcă astfel Lumina ne unește într-o singură creație, în Malchut. Și înainte de asta noi nu suntem o creație, deoarece Malchut este formată  din zece puncte conectate împreună și pregătite să lucreze împreună, fiindcă numai împreună ele pot întâlni Creatorul.

Rețeaua generală este Sufletul comun al lui Adam HaRishon, iar noi toți suntem parți ale lui. Fiecare persoană este o particulă în această dorință comună. De fapt, noi toți suntem conectați în garanție reciprocă, uniți într-un singur Suflet și umpluți cu Creatorul.

Oamenii de știință, biologii, spun că există o conexiune universală în natură: toate plantele sunt conectate între ele de o rețea subterană invizibilă, toți peștii din ocean și toate pasările se simt între ei/ele. Și, astfel, începem să revelăm că lumea acționează că un singur Sistem în care suntem localizați și inconștient ne supunem legilor sale. Iar noi trebuie să ne alăturăm acestuia în mod conștient, prin alegerea noastră proprie, în mod intenționat să participăm la controlul său. Și pentru asta ne sunt date calități umane speciale: imaginația, gândul, dorința și sensibilitatea.

Iar acum, tot acest Sistem este stricat, fiind amestecat în mod complet, pentru ca, astfel, să ni se reveleze la nivelul său cel mai de jos, numit “lumea aceasta”. Iar noi trebuie să începem să dezasamblăm și să conectăm acest Sistem împreună, pentru a ajunge la nivelul Creatorului și, astfel, să-L construim. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

1 Minutul 0:18

2 Minutul 14:00

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa deasupra raţiunii este un concept spiritual, ceea ce înseamnă că o persoană preferă să fie în dăruire în loc de primire, adică să dăruiască Creatorului, în loc să servească propriului egoism. Acesta este un calcul pentru beneficiul Creatorului și nu pentru propriul beneficiu. Întreaga Ĩnţelepciune a Cabalei este construită pe principiul Credinței mai presus de rațiune, pe principiul dăruirii. Dăruirea este construită deasupra primirii și, de aceea, se numește Credință mai presus de rațiune.¹ (Minutul 1:05)

Credința deasupra rațiunii crește prin alegerea mea de a prefera dăruirea, primirii. Măreția primirii este imprimată în mine, este natura mea. Știu și simt cât de important este să primesc pentru mine – acesta este întregul meu „Eu.” Cu toate acestea, trebuie să găsesc o modalitate de a tăia, de a detașa „eu-ul” de mine și de a-l atașa Creatorului, pentru a mă gândi la El, în loc de mine și să primesc plăcere din aceste gânduri.

Mă simt bine când mă gândesc la Creator, pentru că simt că merg în direcția corectă. Cu toate acestea, cel mai important este obiectivul de a-mi face bine sau este dăruirea către Creator? Prin astfel de exerciții, înaintez, distanțându-mă treptat de Eu-ul meu și întorcând toate gândurile către Creator.

Chiar îmi devine lipsit de importanță dacă mă simt bine sau rău; Nu vreau să mă gândesc la asta. La urma urmei, dacă fug în fața Creatorului pentru a mă ascunde de rău, atunci este egoismul meu. Dar să te străduiești pentru El și să ignori binele este, de asemenea, incorect. Vreau să mă restricționez și indiferent dacă mă simt gol sau împlinit, în orice stare, vreau să aduc Creatorul, astfel încât toate gândurile și dorințele mele să fie doar despre El și toate acțiunile mele să fie îndreptate către El. Aceasta va fi adevărată dăruire Creatorului, mai presus de rațiune, mai presus de impresiile din mintea și inima mea Iar asta înseamnă că am dobândit Credința mai presus de rațiune.² (Minutul 4:40)

Iar dacă simțim cu adevărat nevoia să apelăm la Creator, vom începe să lucrăm la conexiunea noastră, fiindcă Creatorul este obiectivul care ne obligă să ne unim. În caz contrar, de ce trebuie să ne conectăm? Egoismul, dimpotrivă, ne îndepărtează unul de celălalt și spune că este mai bine să păstrăm distanța față de ceilalți. Vom fi de acord să ne conectăm numai din lipsă de speranță, atunci când suntem obligați să apelăm la Creator. Este ca și cum întregul grup de zece ar fi blocat într-o cușcă strânsă și suntem obligați să căutăm mijloacele pentru a plânge către Creator.

Așa trebuie să ne vedem starea în această viață, fără a aștepta ca Creatorul să ne împingă în ea, suferind. Să ne imaginăm această stare, să o discutăm între noi: ce ne lipsește pentru a ne îndrepta către Creator împreună, pentru a ridica o rugăciune, MAN? Cum ne putem conecta între noi pentru a simți această conexiune ca un singur punct comun pentru noi toți? Ce ar trebui să simțim în acest punct, ce dorință, ce durere pentru Creator este numită rugăciune? Cum putem ajunge la o astfel de cerere? Să decidem și să alcătuim un astfel de program.³ (Minutul 32:20)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/3/19, Munca în credință deasupra rațiunii

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Înțeleg corect că în lumea noastră cei mai liberi sunt copii înainte să începem să îi creștem? Lor nu le pasă despre cum să se îmbrace sau cum să mănânce. Înțeleg corect că trebuie să luăm un exemplu de la ei și să studiem cea mai înaltă știință, Cabala și să ne iubim între noi, să dansăm, să cântăm și să ne bucurăm precum copiii?

Răspuns: Copii sunt absolut dependenți de dorințele și intențiile lor, iar libertatea pe care o simt este imaginară. De fapt, ei nu știu că nu sunt liberi și că se supun orbește dorințelor și instinctelor lor.

Însă, de îndată ce începi să îi limitezi sau să spui că trebuie să se restricționeze, imediat se opun cu putere și plâng. Copiii nu sunt un exemplu.în această privință.

De pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 11/17/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce este Chanukah?”

Chanukah (scris și „Hanukkah”, în ebraică “חנוכה”), care începe de pe 25 Kislev (de la începutul lunii decembrie la mijloc), este cunoscută ca Festivalul Luminilor și desemnează începutul percepției și senzației noastre a singurei forțe unice și unificate a naturii sau, altfel spus, prima trecere a graniței care separă egoul nostru de forța altruistă a naturii. Astfel, toate conceptele și obiceiurile de Hanukkah – războiul macabeilor și al grecilor, miracolul de Hanukkah, lumânarea, lumina, uleiul și fitilul – toate se conectează cu trecerea acestei granițe dintre percepția egoistă și cea altruistă.

Și pentru a trece această graniță, noi trebuie să ne ridicăm deasupra dorințelor noastre egoiste. Iar războiul macabeilor și al grecilor are loc în interiorul persoanei, între realizările și gândirea egoistă a persoanei, pe care le reprezintă grecii și înclinația pentru unificare, prin invitarea forței unificatoare a naturii în conexiunile noastre, pe care le reprezintă macabeii.

Însă, din moment ce egoismul este natura noastră umană, cum putem găsi abilitatea de a o depăși? Mai mult de atât, orice dorință de unificare, iubire și dăruire pentru ceilalți este minusculă în comparație cu egoismul, care fără încetare caută să primească plăcere îndreptată spre sine.

Pătrunde în miracolul de Hanukkah!

Perseverența noastră pentru a ne uni deasupra egoismului atrage forța unificatoare a iubirii și dăruirii, care stă în natură, de asemenea, numită „Lumină” în înțelepciunea Cabala. Astfel, în ciuda dorinței noastre foarte mici pentru a ne uni, iubi și dărui, în comparație dorințele noastre egoiste, care cuprind întreaga noastră natură, totuși putem reuși doar dacă ne sprijinim între noi și ne menținem aderați la efortul de a ne uni, exact când, într-un final, ajungem la o stare completă de neajutorare și când simțim o inabilitate totală de a ne ridica deasupra egoului nostru. De exemplu, când vrem să înfrângem grecii și simțim că nu putem, chiar atunci o lumină miraculoasă, o apariție a forței unificatoare a iubirii și dăruirii din natură, ne oferă puterea de care avem nevoie pentru a ne depăși dorințele egoiste, cu tendința pentru unificare, iubire și dăruire. Acesta este înțelesul câștigării războiului de către macabei împotriva grecilor.

Prin urmare, prosperăm atunci când noi, pe de-o parte, simțim o necesitate pentru a câștiga războiul, însă pe de altă parte, ne regăsim pe noi, înșine fără opțiuni și în disperare, ca de exemplu sub atacul grecilor și când, în timp ce suntem sub atac, simțim că trebuie să continuăm să luptăm cu tot ce avem, deși nu vedem niciun succes la prima vedere. Însă, mulțumită simțirii responsabilității de a căștiga războiul, noi nu aruncăm prosopul, deoarece ar fi ca și cum am fi de acord să fim închiși în carcera egoului.

Și, exact în acel moment se întâmplă miracolul, când iluminarea luminii unității, iubirii și dăruirii ne încarcă cu energia sa omniprezentă și câștigăm războiul.

Iar războiul de Hanukkah este interior, având loc la granița dintre dorințele egoiste, versus dorințele pentru unitate, iubire și dăruire. Iar dorințele și gândurile noastre egoiste sunt exact ceea ce filtrează percepția noastră privind revelarea Forței nemărginite înconjurătoare a iubirii și dăruirii și care, astfel, ne pătrunde și ne dă forța supranaturală pentru a câștiga bătălia pentru unificare noastră deasupra dorințelor noastre egoiste.

Filed under: Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→