Întrebare: Oamenii de știință se miră cum un Dumnezeu absolut, ale cărui dimensiuni spațiale sunt egale cu zero, a putut să creeze și să guverneze o lume așa grandioasă? Ei dau exemplu: dacă ne imaginăm că viteza unei mașini care merge în jurul unui bloc, să zicem cu 10 km la oră, este mărită până la infinit, în cele din urmă, nu vom mai vedea acea mașină.

Răspuns: Va fi localizată întotdeauna în toate punctele, fiindcă, practic, va fi răspândită în tot volumul. Așa cum spune Einstein: masa se va apropia de infinit.

Întrebare: Ce este Dumnezeu? Unde este El? Cum conduce El lumea, fiind într-o stare atât de neînțeles?

Răspuns:  Sincer? Nu există Dumnezeu.

Dumnezeu este Forța care ține toată materia de Sus și de jos. Această Forță comună a universului este numită Creator. Numai raportat la noi putem să explorăm și să percepem că există Creator și nimic altceva. Peste asta, noi nu putem înțelege, fiindcă El nu se mai aplică pentru noi. Ceea ce are El peste noi și cum poate fi numit El acolo, despre asta, nu știm nimic. Noi știm doar referitor la noi și Îl numim „Făcătorul nostru”, „Creatorul”.

Este numai un Gând, un Proiect. Acest Gând este forța Creației, care a creat totul, inclusiv pe noi. Noi suntem în acest Gând, în acest plan, numit Planul Creației.

Suntem părțile care există în El și fac toate acțiunile (gândind, negândind și nici măcar înțelegând ce și cum), facem tot ceea ce acest Gând ne dictează, cum se împlinește El în noi … Acesta este felul în care acționăm.

Acest Gând este absolut peste tot. Este tot ceea ce există. În afară de El, toate celelalte par a exista doar fiindcă noi nu înțelegem acest Gând, această Intenție. Dacă l-am înțelege, atunci, în primul rând, nu ar mai fi nimic de întrebat, am înțelege că nu există nimic în afară de El.

Întrebare: Creatorul controlează puterea la ce și cum conduce?

Răspuns: Creatorul este Forța Universală care controlează în amănunt totul: conduce, controlează și programează! El crează, de asemenea, în noi toate acțiunile și primește toate reacțiile de la noi. El este absolut totul!

Nouă ni s-a dat doar o singură oportunitate: să ne gândim la cum putem să-L înțelegem. Orice altceva este făcut de El și această calitate a noastră, de a-l obține pe El, este independentă de El, astfel ca noi să o facem cu liberă alegere absolută.

Întrebare: Cum poate omul să învețe să citească gândurile Creatorului, acest Gând global despre care vorbești?

Răspuns: Pentru a citi gândurile Lui, pentru a-L înțelege și a-L simți, omul trebuie să se ridice la nivelul Creatorului, adică trebuie să obțină calitățile Lui.

Întrebare: Cum poți să o faci?

Răspuns: Asta este deja tehnologie: cum mă pot face pe mine, însumi, o creatură care să fie capabilă să-L înțeleagă pe Creator, să-L simtă și să interacționeze cu El? Pentru a face asta, trebuie să mă schimb, să determin cu exactitate ce calități din mine sunt opuse Lui, diferite de ale Lui și cum aș putea să le schimb, astfel ca ele să fie similare Lui.

Întrebare: Care este lista cu calitățile Creatorului, astfel ca ea să poată fi comparată?

Răspuns: Nu e nevoie de o listă lungă. Este o singură calitate. Calitatea Lui de iubire absolută și calitatea mea de ură absolută. Deci, pentru a ajunge la Creator, trebuie să-mi schimb calitatea de ură absolută, în iubire absolută.

Întrebare: Cum poate un om să accepte că proprietatea lui este ura absolută? El se consideră destul de decent.

Răspuns: Aceasta este perioada de re-educare, numită revelarea răului naturii sale egoiste.

Întrebare: Și cum poate el să meargă de la punctul de auto-înțelegere, la punctul Creatorului?

Răspuns: În măsura în care mă înțeleg ca pe o calitate absolut egoistă – o calitate căreia îi pasă și care se gândește numai la sine și se bucură de cât de mult este deasupra celorlalți sau de cât de mult îi poate umili pe ceilalți, exact în această măsură, bazată pe proprietățile opuse, îmi pot imagina ce înseamnă să fii Creatorul sau în locul Creatorului și trebuie să mă mișc spre asta.

Întrebare: Există aici vreun punct cheie?

Răspuns: Punctul cheie este trezirea întrebărilor într-un om despre sensul vieții, semnificația existenței, lipsa ei de valoare, etc., caz în care poți deja să vorbești despre schimbarea atitudinii tale față de lume, față de viață, față de tine însuți și față de Creator.

Din KabTv „Știri cu Dr. Michael Laitman”9/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Creatorul ascunde constant de mine adevărul, arătându-mi diferite scene care mă fac să uit de El. De aceea, Creatorul dispare și eu mă văd în această lume dar, de fiecare dată, trebuie să aduc forțat realitatea mea înapoi la adevăr. Peste tot ceea ce face El, eu trebuie să întorc totul la forma corectată și să hotărăsc că fiecare stare, a mea și a lumii, este organizată de Creator.

Creatorul îmi crează confuzie, ca și cum nu El a făcut totul. Eu sunt obligat să-L ”întorc” în capul tuturor lucrurilor. Lumea iluzorie, sinele imaginar, este Creatorul care crează această iluzie. Cel mai bine pentru mine este să stabilesc că, Creatorul guvernează tot ceea ce se întâmplă. Asta se numește bine! Sunt bucuros să-L înalț ca fiind Regele, nu fiindcă asta îmi dă senzații pozitive, ci fiindcă am reușit să-L fac pe El conducătorul.

Adevărul este că, Creatorul guvernează totul și este neimportant pentru mine cum percep eu asta în simțurile mele, ca stări plăcute sau neplăcute. (Minutul 10:50)

Dacă un om își dorește să știe cine este, de unde vine și de ce trăiește și, astfel, răspunsurile la toate aceste întrebări esențiale, atunci acesta este deja începutul gradului omenesc. Un animal nu se întreabă de ce trăiește. Sunt și mulți oameni care nu vor să se gândească la asta, fiindcă, „cu cât știu mai puțin, cu atât dorm mai bine”.

Un om vrea să aibă succes în această viață: să învețe, să aibă o profesiune, etc. Dar dacă el trebuie să știe de ce i-a fost dată această viață, ce scop are, de ce a fost omul creat, el nu va fi capabil să răspundă în această viață, oricât de mult ar cerceta. Se poate adresa biologilor, zoologilor, fizicienilor și nimeni nu va ști să îi răspundă.

Oamenii de știință știu cum lucrează materia. Însă de ce există materia nu le este cunoscut, fiindcă răspunsul este deasupra, în următorul grad, deasupra materiei, în ceea ce a precedat crearea ei. Dacă sunt frământat de această întrebare, atunci trebuie să o rezolv, fiindcă îmi ruinează viața. De ce trebuie să studiez această viață, dacă nu înțeleg pentru ce este?

În final, înțeleg nevoia de auto-dezvoltare la un nou nivel de percepere al realității. Dacă pot pătrunde în profunzimea realității, voi afla cauza sau rădăcina ei. Atunci, găsesc Înțelepciunea Cabala! Este clar că, Creatorul este în spatele scenariilor care mă conduc. El se revelează, indicându-mi pe ce cale să merg. (Minutul 19:28)

După ce omul face un astfel de efort, Creatorul este revelat. Aici sunt legi stricte: imediat ce se atinge amploarea efortului în ceea ce privește cantitatea și calitatea, descoperim Rădăcina Superioară, în funcție de cât de mult am investit. Cu cât facem mai mult efort, cu atât este mai mare revelația. Din partea Superiorului, nu există ascundere; ascunderea provine din efortul nostru insuficient. (Minutul 25:47)

Dacă Providența Superioară a fost revelată, toți locuitorii acestei lumi devin automat oameni pe deplin drepți (merituoși). Efortul este garanția prin care omul nu acționează automat, ci devine, cu adevărat, egal cu Creatorul, fără a se gândi la sine, ci numai la dăruire.

Acest nou Kli există în grupul de zece, în cele zece Sfirot. Atunci înțelegem că nu avem altă ocazie de a ne întoarce la Creator, de a veni mai aproape de El, de a ne gândi la El și de a ne direcționa eforturile către El. Trebuie să ne reformăm, să ne ajustăm după Creator, astfel încât să ne conectăm și să stabilim contactul cu El. Acest lucru este posibil numai prin integrarea noastră ”forțată” în grupul de zece și, prin el, să obținem echivalența cu Creatorul.

Asta înseamnă că toate eforturile noastre ar trebui să fie incluse într-un grup și fără rezerve. Prin integrarea noastră în grupul de zece, descoperim că întreaga lume există acolo, miliarde de oameni, întregul univers și Lumile Spirituale. Lumea noastră este un bob de nisip mic, în comparație cu ceea ce există în grupul de zece. Acolo găsim, de fapt, sufletul nostru. (Minutul 29:10)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 3/03/19, Baal HaSulam, „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum îndeplinește învățătorul dorințele unui student și invers?

Răspuns: Profesorul absoarbe dorințele unui student ca parte constitutivă a sa și, prin aceasta, prin includerea în el, efectuează toate lucrările necesare în el, lăsând elevului ceea ce trebuie să completeze prin libera sa voință.

Acesta este un contact foarte serios. Profesorul este ca și când se află în interiorul elevului și „ajustează” tot felul de atitudini în el – aceasta trebuie să facă partea superioară in Galgalta ve Eynaim ale sale. Studentul trebuie să-și completeze partea sa din muncă.

Dacă sunteți conectați cu mine și unul cu celălalt, veți simți că lucrăm împreună.

Întrebare: Există examene pentru un student al cabalistului?

Răspuns: Nu există examene speciale, deoarece întreaga lui cale este un examen continuu, constant. Nu există un astfel de lucru prin care să treceți la un test și să vă aflați în sistemul spiritual. Examenul are loc în fiecare secundă.

Din Lectia de Cabala in limba rusa 12/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Rezumat:

Conversația poate fi un puternic instrument de lucru ȋn care copilul este un partener, în sistemul de învățământ. Părinții ar trebui să-și încurajeze copiii și adolescenţii să vorbească despre ce se întâmplă si gândurile si impulsurile legate de aceasta, aşa ȋncât să construiască claritate şi ȋnţelegere privind fiecare situaţie pe care aceştia o ȋntâmpină.. Copiii ar trebui să fie trataţi ca oameni independenți, maturi, responsabili și cu experienţă, în scopul de a le păstra respectul de sine și demnitatea. Tinerii ar trebui să ajungă să-şi vadă părinții ca prietenii loiali și ȋnţelepţi, prin puterea comunicării.    [121808]

Din  KABTV „Noua viață # 219 – Comunicarea dintre părinți și adolescenţi „, 8/1/13

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este în mine punctul de libertate și cum a putut Creatorul să-l facă liber de Sine și de tot ceea ce el a predeterminat?

Răspuns: Fiecare din noi avem, în afară de ego, un punct în inimă numit „parte din Creatorul de Sus”. De aceea, suntem atrași de El și, de aceea, vrem să-L obținem.

Oamenii care au această nevoie pot simți punctul din inimă și, de aceea, ei încearcă să se conecteze între ei, pentru a-L revela pe Creator.

Din lecția de Cabala în limba rusă din 18.11.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum găsește un cabalist soluția când trăiește contradicția dintre dorințele inimii și argumentele minții?

Răspuns: În lumea noastră, aceste contradicții sunt bazate pe ignoranța omului. El nu știe unde este, cu cine are de-a face, ce controlează el și ce trbuie să echilibreze. Nu are absolut niciun fundament.

În Lumea Spirituală, el ia ca fundament pe Creator, care este baza echilibrului acestor două Forțe, fiindcă El este Forța pozitivă. El generează Forța negativă astfel ca noi să putem exista în ea, ca și creaturi opuse Lui.

De aceea, echilibrul dintre aceste două Forțe este întreținut de Creator la nivelurile mineral, vegetal și animal, însă, la nivelul spiritual, ca să menținem acest echilibru între cele două calități de dăruire și de primire, prin intervenția noastră, cerem Creatorului să ne ajute, atât cât este nevoie.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 16/12/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă vreau să mă conectez cu un prieten, am nevoie de ajutorul Creatorului. Cu cât îi cer mai mult ajutorul Creatorului, cu atât simt mai mult dependența de El. Pe măsură ce Creatorul întărește conexiunea mea cu prietenii, stabilesc conexiunea mea cu Creatorul. Încep să-L înțeleg și să-L simt. Toate acestea sunt revelate în interiorul conexiunii mele cu prietenii, în interiorul relațiilor inter-umane, nu într-o simțire abstractă a Creatorului.

Simt Creatorul, mă adresez Lui, fiindcă am nevoie de El ca de un mediator, care stă între mine și prietenul meu. Mi se dezvăluie în diferite tipuri de conexiune cu prietenul și atribui totul Creatorului. Între mine și prietenul meu există o diferență de potențial, pe care Lumina Superioară, Creatorul, o umple, ca un curent care curge între doi poli.

Astfel, îl obțin pe Creator, adică nu pe El, însuși, ci acțiunile Lui, după cum este scris: „Prin acțiunile Tale Te vom cunoaște”. Creatorul construiește și distruge relațiile dintre noi, adică le ”sfărâmă”, trecându-ne prin tot felul de stări posibile, prin întuneric și rău, facându-mă să plâng și să-L blestem. Dar, apoi, vine înăuntrul meu simțirea, adică Lumina și înțeleg astfel că omul nu poate să existe fără celălalt, deoarece „…avantajul Luminii din interiorul întunericului” este revelat. Ca rezultat, al tuturor acestor stări, încep să-L obțin pe Creator. Deși El se ascunde, încep să-I disting prezența, judecând prin diferența dintre stări. (Minutul 47:55)

A 613-a Poruncă este iubirea pentru Creator. Putem îndeplini 612 Porunci, dar nu și pe cea de-a 613-a. Ultima Poruncă vine de Sus.

Cele 612 Porunci sunt corectarea conexiunii dintre părțile sufletului ”spart”. 612 Lumini lipesc și fixează fragmentele sparte ale Vasului (Kli). A 613-a Poruncă este adaos la întreg, la Kli-ul întreg – Lumina de Yehida – venită de la Creatorul însuși. Noi, înșine, nu suntem capabili de nicio acțiune referitoare la această Poruncă.

Porunca Spirituală este iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți. Dacă o îndeplinim, atunci ajungem la iubirea pentru Creator. Nu desconsider Poruncile fizice, dar cel mai important lucru de știut este ce vrem să obținem cu asta. De exemplu: ”spălatul mâinilor” înseamnă eliberarea de primire, după care toată viața noastră va fi plină numai de dăruire. (Minutul 54:07).

Creatorul este între toți prietenii. Mai mult, este în sentimentul de gol, de distanță dintre noi – aceasta este simțirea Creatorului. Mă uit la prieten și văd cât de diferit este el față de mine, ce discrepanță este între noi, ce lipsuri, iar asta însemnă că, „Creatorul este între noi”. Și dacă muncim corect, vedem cum Creatorul începe și ne unește între noi, după cum este scris: „Bărbat și femeie, dacă sunt răsplătiți, Șhina (Divinitatea) este între voi!”. (Minutul 59:40)

În Adam HaRișon, înainte de Spargere, nu exista nicio incluziune reciprocă a dorințelor, una într-alta. Dar, după Spargerea Sufletului Comun, toate părțile lui au fost amestecate și au penetrat una în alta, într-un număr infinit de variații, care permit omului să-L înțeleagă profund și să-L simtă pe Creator.

Înainte de asta, simțirea de către Adam a Creatorului a fost „circumcisă”, ca la un copil mic. El nu a avut ustensilele pentru a pătrunde adânc în Creator. Și, datorită Spargerii și interpenetrării tuturor părților, ceea ce implică o muncă la corectarea lor și cererea de ajutor de la Creator, omul devine familiarizat cu lumea interioară a Creatorului și pătrunde adânc în El.

Înainte de Spargere, Adam a primit Lumină numai în corpul de Parțuf, la nivelul de Nefeș – Ruah. Dar, datorită Spargerii, putem ridica Lumina Reflectată de la Ecran către Cap (Pe de Roș/gura de la cap) în Sus, ca și cum am intra în interiorul Creatorului. Și, atunci, Lumina se împrăștie de Sus în jos, la această înălțime a Luminii Reflectate, la înălțimea obținerii Creatorului și Îl obținem în noi. Aceasta determină măsura incluziunii noastre reciproce, fuzionând cu Creatorul și, în măsura în care atingem Creatorul în cap, în aceeași măsură ne unim cu El, prin corpul Parțuf-ului Spiritual.

Și toate acestea încep și se termină în conexiunea între prieteni. Acesta este scopul nostru, altfel nu va fi Scopul Creației, ci un fel de surogat. Aceasta determină atitudinea noastră față de Creație și arată dacă avem dreptul să fim numiți „ultima generație”. (Minutul 1:11:00)

Soluția este numai în conectarea în ”grupul de zece”. Altfel, nu putem depăși separarea dintre noi, respingerea reciprocă. Vrem să primim toate răspunsurile de la conexiunea noastră în grupul de zece șoi, orice se întâmplă în lume, eu mă uit în grupul de zece și, de acolo, primesc răspunsuri. Mă aranjez în acest fel și, dintr-o dată, simt că acolo este, cu adevărat, un sistem care poate răspunde la toate întrebările mele.

Tot ceea ce se întâmplă în lume și cu mine personal, este consecința la ceea ce se întâmplă în grupul de zece. Aceasta este o cauză internă care cauzează apoi toate consecințele în familia mea, la muncă și în întreaga lume. Trebuie numai să privești în interiorul grupului de zece și, anume, în ce măsură suntem uniți sau ne lipsește unitatea, iar tot ceea ce se întâmplă în toate colțurile lumii depinde de asta, ca o ramură ”ieșită din rădăcină”. (Minutul 1:45:40)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 6/03/19 – BaalHaSulam – Introducere la studiul celor zece Sfirot

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati, articolul 187, ” Munca aleasa”:  Un proces inseamna ca o persoana nu se poate hotari in nicio directie, si este atunci cand nu poate determina dorinta Creatorului si a invatatorului sau.

Desi cineva poate lucra devotat, nu poate determina in ce masura aceasta munca devotata este potrivita sau nu, daca aceasta munca grea ar putea fi impotriva punctului de vedere al invatatorului, si al Creatorului.

Intrebare: Este posibil sa vad cumva daca lucrez corect?

Raspuns: Nu, pentru ca aceasta ar fi recompensa ta egoista. Daca cu adevarat esti angajat in daruire, atunci este fara importanta pentru tine ce consecinta au actiunile tale. Vrei doar sa stii daca le faci corect.

Nu este nimic de facut in legatura cu asta. Acesta este un sistem serios. Daca vrei sa fii in daruire, atunci trebuie sa te ridici deasupra ta si sa iesi din tine insuti.

Poti invata pur si simplu Kabbalah. Acesta este o sursa de cunoastere, este o metoda care explica istoria, geografia, si interactiunea oamenilor in lume, prezentul, si chiar viitorul.

Mi-as dori ca toti oamenii din lume sa dobandeasca cunoasterea care poate fi invatata din intelepciunea Kabbalei, chiar si fara a se angaja in imbunatatirea sa spirituala, dar pur si simplu studiind-o ca pe orice alta stiinta.

Intrebare: O persoana nu stie daca avanseaza corect. Atunci de ce ar trebui sa se tina.

Raspuns: De nimic. De aer, de Creator.

Numai intr-un grup, atunci cand te unesti cu prietenii, lucrezi pentru ei, si ei pentru tine, primesti ceea ce se chema Arvut (garantia reciproca), si te poti sprijini de ea.

Din lectia de Kabbalah in limba rusa din 25.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Căința (Tshuvah) înseamnă că sunt capabil să simt Creatorul într-o anumită măsură și să-mi leg existența de El. El îmi crează toate stările și mă conduce dintr-o stare în alta, pe mine și întreaga umanitate. Eu vreau să fiu constant conectat cu Creatorul, care crează fiecare moment al vieții, fiecare moment al realității.

Întoarcerea se întâmplă după separarea mea de forța superioară, care a creat întreaga realitate: pe mine și pe întreaga lume. Am fost inconștient de guvernarea superioară. Dacă nu simțim nimic în afară de viața noastră animalică, noi existăm ca într-un vis, într-o lume iluzorie. Dintr-o dată, apare o forță care mă scoate din acest vis într-o altă înțelegere, conștientizare a adevărului, care este cauza, rădăcina, numită Creatorul, Cel care controlează totul: pe mine și lumea. O asemenea conștientizare este numită căință (Tshuvah).

Cum era de așteptat, această realizare este, de asemenea, provocată de Creator. El se joacă cu mine, mă trece prin diferite stări, mă forțează să ies din senzația Creatorului și a lumii Lui adevărate și mă întoarce din nou la ea. Datorită unor asemenea intrări și ieșiri, a ciclurilor de oprire și pornire, Creatorul îmi dezvoltă sensibilitatea față de El.

Unele întoarceri se petrec din frica de a pierde senzația Creatorului și datorită faptului că uit că El conduce întreaga lume, că totul are un motiv și că totul are un răspuns. Eu nu depind de vecinul meu, de soția mea, de poliție sau de șeful meu, ci numai de Creator, care controlează întreaga realitate.

Este un sentiment așa de minunat să conectez tot ceea ce se întâmplă la Creator, încât nu vreau să ies din el. Probabil că îmi oferă confort în viața corporală. Dacă toate problemele vin de la Creator, atunci nu este nevoie să ne facem griji, căci scopul și intențiile Lui sunt bune și El știe ce face. Asta face viața mult mai ușoară pentru o persoană și se numește „întoarcerea la venerație”.1

Dacă înțeleg că merg împotriva dorințelor Creatorului și încă fac această acțiune, făcând asta, eu ascund Creatorul de mine. Până la urmă, pare că vreau ca El să dispară din orizontul meu și să nu interfereze cu mine. Creatorul spune: „Nu trebuie să faci asta! Nu vreau ca tu să faci asta”, iar eu îl împing de-o parte, nevrând ca el să observe și fac așa cum doresc. Prin urmare, este o ”crimă” intenționată, care neagă Creatorul.

Înainte eu am știut că El a îmi era ascuns, dar am înțeles că El există. Când fac o crimă intenționat împotriva dorințelor Lui, profitând de faptul că nu Îl simt în întregime, eu forțez Creatorul să dispară. Apoi eu devin „liber”, fără să cred în recompensă sau pedeapsa, considerându-mă liber să fac orice.2

Dacă o persoană vrea să împlinească dorința Creatorului, asta este considerată o poruncă, în timp ce opusul, a merge împotriva voinței Lui, este o crimă. Creatorul își dorește ca noi să corectăm sufletul comun spart, adică să refacem unitatea dintre noi, care s-ar extinde în toate nivelele inferioare ale creației. Aceasta este principala noastră poruncă.3

Noi trebuie să înțelegem că existăm într-un sistem de forțe. Dacă sunt influențat de o forță care mă menține la un anumit nivel, atunci eu mă comport ca o persoană dreaptă. Dar, de îndată ce dispare această forță, eu inevitabil devin păcătos, în conformitate cu echilibrul puterilor. Prin urmare, eu am nevoie ca El să devină un garantor pentru mine ca să nu mai cad în păcat. Sunt într-o dependență constantă față de echilibrul forțelor interioare și exterioare, care mă mențin într-o anumită condiție: mediul, Creatorul și cu mine.4

Trec printr-o serie de stări, prin ascundere și revelație, depunând eforturi și mi se pare că totul depinde de mine. Cu toate acestea, atunci când Creatorul este revelat, eu înțeleg că El s-a jucat cu mine, ca să depun efortul necesar, ca să capăt o înțelegere și o senzație mai mare a Lui. Creatorul nu are nevoie de nicio plată din partea mea și nici nu mă învinuie pentru nimic. Totuși, fără aplicarea efortului, este imposibil să se obțină impresia corectă a ceea ce sunt lumina și întunericul, argumentele pro și contra ale Creatorului, dăruirea și primirea sau propria mea putere și forța Creatorului.

Mulțumită faptului că El se joacă cu mine, ghidându-mă prin ascunderi și revelări, îmi înțeleg dorințele. Așa ne învățăm copiii. Nu vrem ca ei să plângă și cu bucurie am face totul pentru ei, dar fără eforturi, copiii nu ar crește niciodată sau nu ar deveni mai înțelepți. Ei nu ar căpăta răbdare sau înțelegere. Prin urmare, nu poți să eviți să faci un copil să facă exerciții, să aplice eforturi, să muncească și să transpire, așa încât el să crească și să se ridice la nivelul nostru.

La fel este și aici. Când ne întoarcem la Creator și când revelăm guvernarea Lui, noi înțelegem că viața a fost un joc ca să ne facă să creștem. Ne plângem că întreaga noastră viață este o suferință continuă. Dar un copil mic plânge și țipă când ceva nu îi iese, ca și cum pentru el este o tragedie.

Viața se termină, fără să rămână nimic în urma bucuriilor și întristărilor noastre. Singurul lucru care ține pentru totdeauna, este efortul nostru pe calea spirituală, ca un copil care capătă cunoaștere. Asemenea eforturi nu sunt pierdute, deoarece noi le folosim pentru a face corectări în sistemul sufletului comun, Adam HaRișon.

De fapt, nici toate eforturile noastre din viața corporală nu dispar. Impactul lor este pe un nivel așa de jos, pe o scală așa de sărăcăcioasă, încât este păcat să irosim energie pe ele. Este spus că, până și un păduche, care face eforturi ca să supraviețuiască și să mănânce, contribuie, de asemenea, la suma comună. Totuși, este imposibil să se compare importanța eforturilor corporale și dorința de a te conforma voinței Creatorului, pentru a stabili o relație reciprocă cu El. Acesta este un nivel complet diferit.

Mi-am dedicat viața pentru asemănarea cu Creatorul, căutându-L și întrebând dacă fac ce trebuie, prin a vrea ca acțiunile mele să se asemene în mod precis cu dorințele Lui. Dacă o vreau cu adevărat, atunci Creatorul începe să se reveleze pe El, Însuși, ca să pot să-L mimez și să acționez conform gândurilor Lui, ca un copil care învață de la tatăl său. Asta se numește să devii servitorul Creatorului, să înveți de la El.5

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 3/4/19, Scrierile lui Baal HaȘulam, Introducere la Studiul Celor Zece Sefirot, punctul 57

1 Minutul 6:00
2 Minutul 19:36
3 Minutul 22:30
4 Minutul 23:38
5 Minutul 26:17

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem să cream un atac în grup și cum putem să-l facem în mod corect?

Răspuns: Un atac în grup este posibil numai atunci când vă adunați împreună cu un singur scop, o singură dorință, o singură intenție. Încercați să vă concentrați, cât mai mult posibil între voi, pentru a discerne clar dorințele voastre și apoi începeți să vă rugați și să cereți.

Gândiți-vă la ce ar trebui să cereți și în ce mod. Încercați să formulați această cerere împreună. Veți vedea, dintr-o dată, cum începeți să vă înțelegeți între voi, să vedeți cum inimile voastre devin mai apropiate, cum devine mai clar cine sunteți voi, ce vreți și ce ar trebui să cereți.

Vorbiți între voi, vorbiți despre asta și veți ajunge la o singură concluzie. Apoi, încercați să rămâneți cu această concluzie pentru un timp cât mai mare și veți simți cum asta vă schimbă.

Adică nu doar că trimiteți o telegramă undeva și că veți primi un răspuns, deoarece voi sunteți în sistemul Creatorului, iar în procesul acestei munci veți începe să simțiți cum vă schimbați, ca urmare a unei relații corecte cu Creatorul sau că, cel puțin, pentru că veți avea o dorință pentru o relație corectă cu Creatorul. Sigur, veți reuși!

Din lecția de Cabala în limba rusă, 11/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→